Contestaţie la executare. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1265/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 105/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către G. M., N. I. împotriva sentinței civile nr. 8162 din 28 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata F. Național De Garantare A Creditelor Pentru Întreprinderi M. Și Mijlocii SA IFN, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 08 ianuarie 2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 15 ianuarie 2015, 22 ianuarie 2015 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8162 din 28.05.2013 a Judecătoriei Iași,
s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii G. M. și N. I. în contradictoriu cu intimatul F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERI M. ȘI MIJLOCII SA IFN, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: în fapt, în dosarul de executare silită nr. 659/2012 la B. Asociați D. C. și T. V. B., s-a început executarea silită a debitorilor G. M. și N. I., în calitate de avaliști ai biletelor la ordin emise de societatea ETRIROM EST SRL, fostă GEMINI G. SRL.
Cauza de față intră sub incidența dispozițiilor noului cod civil, raportat la dispozițiile art. 6 al 6 din Noul cod civil adoptat prin Legea 287/2009 „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi”. Prin plata garanției constituite de către intimat la data de 14.08.2012, prin ordinul de plată nr. 2437, practic se produc efectele viitoare ale convenției de garantare nr. 484/01.06.2009.
Intimatul, F.N.G.C.I.M.M. SA – IFN, este subrogat în drepturile creditoarea BCR SA, prin achitarea garanției constituite, în sumă de 861.954,84 lei, aferentă scrisorii de garantare nr. 484/01.06.2009, care, în conformitate cu prevederile legii bancare, constituie titlu executoriu. Astfel, prin Convenția pentru garanții exprese, irevocabile și necondiționate nr. 100/2008, intimatul, F.N.G.C.I.M.M. SA – IFN se obliga să garanteze, în calitate de fidejusor, în mod expres, irevocabil și necondiționat, obligațiile de rambursare a finanțărilor acordate de Finanțator (BCR SA) beneficiarilor care sunt încadrați în categoria IMM în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004, conform declarației pe propria răspundere.
Sub incidența prevederilor Convenției au intrat și contractele de credit nr. 123/2004 și nr. IASI SJ-CC-116/2139/01.06.2009, încheiate de societatea ETRIROM EST SRL, fostă GEMINI G. SRL. În consecință, urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către debitoarea urmărită ETRIROM EST SRL, BCR SA a formulat cerere de plată a garanției constituită de intimatul, F.N.G.C.I.M.M. SA – IFN. Acesta din urmă a efectuat plata sumei de 861,895,84 lei (echivalentul a 190.744 euro), reprezentând garanția constituită, prin ordinul de plată nr. 2437/14.08.2012. În acest fel, intimatul s-a subrogat în drepturile creditorului plătit, BCR SA, împotriva debitorului acesteia, ETRIROM EST SRL, în limita sumei plătite.
Contestatorii, prin însușirea, în calitate de avaliști, a biletelor la ordin emise de ETRIROM EST SRL, au dobândit de asemenea calitatea de debitori, întocmai ca debitorul principal, ETRIROM EST SRL, potrivit art. 35 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin: „Avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat. Obligațiunea sa este valabilă chiar dacă obligațiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice alta cauza decât un viciu de forma”.
În acest fel, contestatorii și ETRIROM EST SRL au devenit debitori solidari în privința rambursării creditului, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 1443 din noul cod civil: „Obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor”. Acestia nu se pot prevala de beneficiul de diviziune sau discutiune, intrucat drepturile si obligatiile rezultate din cambie, bilet la ordin, exista independent de cauza juridica care le-a generat.
Cât privește suspendarea „acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, instanța de fond a constatat că această măsură este prevăzută doar în privința debitorului principal, ERITROM EST SRL.
Având în vedere faptul că ceilalți doi debitori solidari ai intimatului sunt persoane fizice, pentru care legea nu prevede o situație de suspendare, instanța de fond a considerat că executarea silită începută împotriva acestora este legală și, în consecință, a dispus respingerea contestației la executare pentru motivele invocate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii G. M. și N. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În mod neîntemeiat instanța de fond nu a luat în considerare solicitarea formulată de a da eficientă beneficiului de diviziune și discuțiune.
Unitatea bancară, prin depunerea cererii de creanță și inscrierea acesteia în tabelul creditorilor, urmează a se îndestula in cadrul procedurii insolvenței, în conformitate cu dispozițiile legii speciale. M. mult, societatea debitoare urmează a depune plan de reorganizare, plan ce va fi supus votului creditorilor pentru a determina modalitatea de redresare a societății și, implicit, de plată a sumelor datorate.
Avalizarea biletelor la ordin în baza cărora se solicită executarea silită nu înseamnă că intimata poate solicita executarea cu prioritate și exclusiv a apelanților din moment ce unitatea bancară are calitatea de creditor ipotecar, iar aceasta, dar și intimata trebuie să se indestuleze mai întâi din bunurile debitorului principal, in caz contrar rămânând fără sens existența contractului de garantie reală imobiliară, dar si distincția dintre debitorul principal și garant,
Beneficiul de discuțiune la care apelanții nu au renuntat și care nu este înlăturat de nicio prevedere legală acordă facultatea apelanților de a solicita executarea cu prioritate a debitorului principal, respectiv a societății debitoare.
Ori, patrimoniul debitoarei se va valorifica în cadrul procedurii insolvenței iar creditoarea trebuie întâi să urmărească executarea debitorului principal pentru a se putea indrepta impotriva patrimoniului iar după ce se va constata imposibilitatea îndestulării din patrimoniul debitorului principal, creditorul va putea solicita executarea bunurilor garanților personali. In cazul de față nu s-a constatat această imposibilitate, ci, mai mult decât atât, bunurile ipotecate există și pot fi valorificate.
In afara debitorului principal, apelanții au avalizat bilete la ordin cu valori diferite, garantând o parte distinctă a creanței, astfel încât fiecare dintre apelanți nu poate fi executat decât in măsura sumei garantate.
Societatea aflată în procedura insolventei a garantat cele două credite cu bunuri proprii, bunuri care ar putea acoperi suma solicitată. Bunurile ipotecate există și sunt in proprietatea societății debitoare, ele putând fi valorificare pentru acoperirea debitelor societății doar cu acordul și în modalitatea stabilită de creditori. Se apreciază faptul că apelanții au calitatea de fidejusori, fiind aplicabile dispozițiile legale referitoare la beneficiul de discuțiune și diviziune.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 ind.1 C.pr.civ.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat, legal timbrat ulterior, conform dispozițiilor instanței de recurs.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului (filele 22-26).
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține faptul că recursul declarat de către contestatorii G. M. și N. I. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Obiectul cauzei de față îl constituie contestația la executare formulată împotriva executării silite pornite de către intimat în dosarul de executare silită nr. 658/2012 al B. Asociați D. C. și T. V. B., solicitându-se de către G. M. și N. I. anularea actelor de executare întreprinse în acest dosar.
Singurul motiv de recurs îl constituie existența beneficiului de diviziune și discuțiune invocat de apelanții contestatori la fond, prin precizările depuse.
Reține tribunalul faptul că sunt aplicabile dispozițiile legii 58 din 1934 asupra cambiei și biletului la ordin (actualizată) ce prevede în cuprinsul art. 35 „Avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat. Obligațiunea sa este valabilă chiar dacă obligațiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice alta cauza decât un viciu de forma. Când avalistul plătește cambia, el dobândește drepturile izvorand din ea impotriva celui garantat, cum și impotriva acelora care sunt ținuți către aceasta din urma, în temeiul cambiei”.
Dispozițiile menționate coroborate cu dispozițiile art. 1443 Cod Civil („Solidaritatea dintre debitori: Obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor) exclud aplicarea acestui beneficiu.
Reține tribunalul faptul că solidaritatea reprezintă o modalitate a obligației în temeiul căreia aceasta rămâne nedivizată, prin excepție de la principiul divizibilității obligațiilor, în sensul că, dacă obligația are mai mulți creditori, fiecare dintre ei este îndrituit să ceară debitorului plata întregii creanțe, iar dacă sunt mai mulți debitori, fiecare dintre ei este obligat să plătească întreaga datorie. Solidaritatea pasivă se caracterizează prin existența unei pluralități de raporturi juridice de obligație; fiecare codebitor poate opune creditorului nu numai excepțiile comune, ci și excepțiile sale personale; creditorul care acționează numai pe unul dintre codebitorii solidari nu pierde, prin aceasta, dreptul de a-i acționa distinct pe ceilalți. De asemenea, solidaritatea pasivă se caracterizează prin existența unei prezumții de mandat tacit reciproc de reprezentare între codebitorii solidari; așa fiind, de orice act săvârșit de unul dintre codebitori în vederea stingerii sau micșorării obligației profită deopotrivă toți codebitorii solidari. Codebitorul solidar care a plătit creditorului întreaga datorie poate cere fiecăruia dintre ceilalți codebitori, restituirea părții de datorie care îi revine; codebitorul plătitor nu poate însă pretinde de la fiecare decât partea sa, solidaritatea pasivă neacționând și în raporturile dintre codebitori. Dacă unul dintre codebitori este insolvabil, partea sa din datorie se împarte în mod proporțional între toți ceilalți codebitori solidari, inclusiv cel care a plătit integral creditorului. Solidaritatea pasivă încetează prin plată, prin moartea debitorului sau prin remiterea de solidaritate
Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar reține aplicabilitatea acestui beneficiu, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 2295 Cod civil – indicarea bunurilor debitorului principal susceptibile de a fi urmărite și avansarea cheltuielilor necesare urmăririi lor (indicarea se face către creditor), motiv pentru care și din acest punct de vedere recursul este nefondat.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul declarat de contestatorii G. M. și N. I. împotriva sentinței civile 8162/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorii G. M. și N. I. împotriva sentinței civile 8162/28.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.01.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, I. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 13.03.2015
JUD. FOND – R. M. F.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
