Acţiune în constatare. Decizia nr. 2730/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2730/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 2730/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Decembrie 2012
Președinte - E. C. F.
Judecător C. D.
Judecător E. C.
Grefier N. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2730/2012
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții G. V. și G. G. V. împotriva sentinței civile nr. 307/06.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați L. M., L. P., L. C., T. T., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 28.11.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 05.12.2012 și apoi pentru azi, 12.12.2012, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.307/06.03.2012 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea promovată de reclamanții G. V. și G. G.-V. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat A. V. cu sediul în oraș H., ., ., . în contradictoriu cu pârâții L. M., L. P., L. C. și T. T., toți aceștia cu domiciliul în ..”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.11.2011 sub nr._, reclamanții G. V. și G. G.-V. au chemat în judecată pe pârâții L. M., L. P., L. C. și T. T., solicitând să se constate că pârâții au vândut suprafața de 1,8400 ha teren situat în intravilanul și extravilanul comunei Cotnari, județul Iași în baza fișei de punere în posesie nr. 1223/3/2, conform chitanței din 26.11.2004 și instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin chitanța din 26.11.2004 pârâții le-au vândut suprafața de 1,8400 ha teren, primind suma de 2200 lei rol în 3 transe, urmând că ulterior să se prezinte la notar pentru încheierea actului în formă autentică. Între timp a decedat cumpărătoarea G. L. iar apoi și vânzătoarea L. M., motiv pentru care moștenitorii acesteia din urmă au notificat pe pârâții - cumpărători moștenitori ai defunctei G. L. să se prezinte la notariat în vederea perfectării actului de vânzare - cumpărare însă aceștia nu s-au prezentat.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, legal timbrate, reclamanții au depus înscrisuri: chitanța, fișa suprafețelor primite în proprietate, adresa, rol agricol, certificate de deces, acte de stare civilă.
Din oficiu, instanța a dispus relații la OCPI Iași pentru a se depune extrasul de carte funciară cu privire la terenul indicat în acțiune și certificatul de neurmărire fiscală.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat încuviințarea și administrarea de probe. Pârâtul L. P. s-a prezentat în fața instanței la termenul din 31.01.2012 și a declarat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Reclamanții au depus înscrisuri: schițe, chitanță, procese-verbale de punere în posesie, adeverința de proprietate.
S-a depus certificat eliberat de ..
Analizând actele dosarului, instanța reține că prin chitanța datată 23.10.2004 - f. 5 dosar, L. M. în calitate de vânzător recunoaște faptul că a primit de la G. L. în calitate de cumpărătoare suma de 8.000.000 lei vechi reprezentând “parte din vânzarea terenurilor și loc de casă din loc. Cotnari”. În josul paginii, este trecută următoarea consemnare: “în data de 26.11.2004, am mai primit suma de 9.000.000 lei ce reprezintă c/v unui teren. Mă oblig a nu-mi schimba vânzarea terenului cu care ne-am împăcat. Total - 1,84 ha.”
De asemenea, prin chitanța nedatată depusă la fila 31 dosar, L. M. declară că a primit suma de 5.000.000 lei reprezentând parte din suma cu care s-a împăcat cu G. L. privind vânzarea - cumpărarea “unor terenuri de pământ și loc de casă în Cotnari”.
Între timp, părțile din promisiunea de vânzare au decedat iar în cauza de față figurează moștenitorii acestora.
Din chitanțele încheiate de autorii părților, L. M. și G. L., rezultă că acestea s-au înțeles cu privire la vânzarea - cumpărarea unor terenuri situate pe raza comunei Cotnari, județul Iași, fără ca părțile să le fi individualizat în vreun mod.
Chitanțele încheiate de părți reprezintă o promisiune bilaterală de a contracta, așa cum înșiși reclamanții precizează în concluziile scrise depuse la dosar, denumită și antecontract. Prin acesta, părțile se obligă să încheie în viitor un contract cu un conținut stabilit în promisiunea respectivă.
Fiind o convenție, antecontractului îi sunt aplicabile dispozițiile înscrise în art. 942 și următoarele Cod civil. El va trebui să îndeplinească, în momentul încheierii, toate condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții prevăzute de art. 948 cod civil iar răspunderea părților în situația neexecutării obligațiilor asumate este contractuală.
Având în vedere aceste considerații teoretice, instanța constată că antecontractul încheiat de părți nu individualizează bunul ce formează obiect al convenției, acesta fiind amintit doar generic – terenuri în localitatea Cotnari iar în una dintre chitanțe este înscrisă și suprafața de 1,84 ha.
Legea civilă stabilește, prin dispoziții exprese, atât modalitățile în care pot fi înstrăinate terenuri prin acte între vii cât și situațiile în care instanța poate fi sesizată să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.
La momentul încheierii înțelegerii dintre părți era în vigoare Legea 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor care prevedea în art. 2 alin. 1 că terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică. Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale atrăgea nulitatea absolută a contractului, conform art. 14 alin. 1 din același act normativ.
Nici în momentul încheierii convenției între părți și nici în prezent, acest contract nu poate fi încheiat în formă autentică deoarece moștenitorilor vânzătoarei nu li s-a emis titlul de proprietate pentru suprafața de 1,84 ha teren ci numai adeverințe de proprietate și procese-verbale de punere în posesie.
Nu se poate constata, pe calea unei cereri întemeiate pe art. 111 Cod procedură civilă, existența unui drept de proprietate atât timp cât acest drept nu a fost dobândit de reclamanți în forma impusă imperativ de lege. Pe de altă parte, acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare nu reprezintă o modalitate alternativă asupra cărora părțile pot conveni ci un mijloc de realizare a dreptului aflat la dispoziția celui care și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract în situația în care cealaltă parte refuza încheierea actului.
Simplul fapt că moștenitorii defunctei vânzătoare nu s-au prezentat la notariat nu reprezintă o manifestare de voință în sensul refuzului încheierii actului în condițiile în care acestora nu li se emisese și eliberase titlul de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu.
În aceste condiții, nimic nu împiedica părțile sau pe moștenitorii acestora, cum este cazul de față, să încheie contractul în formă autentică în momentul când vor fi în posesia titlului de proprietate asupra terenului ce formează obiectul antecontractului, sub sancțiunea rezoluțiunii acestuia cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea reclamanților.”
* * *
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hirlau, a chemat in judecata pe parații L. M., L. P., L. C. si T. T., solicitând sa se constate că pârâții au vândut suprafața totala de 1 ha 8400 m.p., teren situat în intravilanul și extravilanul comunei Cotnari, județul Iasi, conform fisei de punere în posesie nr. 1223/3/22, conform chitanței din 26.11.2004, prin care s-a achitat suma de 2200 lei noi, urmând ca ulterior a se prezenta la notarial pentru a încheia actul in forma autentica, instanța sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act de vânzare cumpărare.Intre timp a decedat cumpărătoarea G. L., iar ulterior si vânzătoarea L. M.. Moștenitorii cumpărătoarei au notificat pe parați sa se prezinte la notariat in vederea perfectării actului de vânzare cumpărare, insă aceștia nu s-au prezentat In dovedirea cererii, s-au depus înscrisuri, chitanțe, rol agricol, fisa de punere in posesie, adeverința,certificate de deces, acte de stare civila, schițe ale suprafețelor de teren primite in proprietate conform fise de punere in posesie. Pârâții nu au formulat întâmpinare și nici alte probe, iar paratul L. P. prezent în instanța a recunoscut ca autoarea sa a vândut aceasta suprafața de teren si ca este de acord cu acțiunea reclamanților. Prin chitanța de mana încheiata de parti, acestea au convenit sa vanda si sa cumpere întreaga suprafața de teren de 1 ha 8400 m.p., teren identificat cadastral conform fisei de punere in posesie, primind suma de 2200 lei, in 3 transe ; la data de 3 septembrie 2004 - 500 lei; la data de 23 octombrie 2004 suma de 800 lei, iar la data de 26 noiembrie suma de 900 lei, iar in chitanțe au trecut, vânzarea terenurilor si locul de casa din localitatea Cotnari, cat si a unor terenuri din Tiglai in total 1 ha și 8400 m.p. Obligația încheiata de părți este o promisiune bilaterala de vânzare - cumpărare, prin care părțile s-au obligat sa constituie in viitor un drept real asupra terenului, convenție care a născut in sarcina acestora obligația de a încheia contractul asumat, instanța având posibilitatea sa pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare – cumpărare în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către una dintre parti. Obligația de a încheia actul de vânzare cumpărare ce se naște in sarcina pârtilor prin încheierea promisiunii de vânzare este o obligație de a face, de natura patrimoniala, care in cazul decesului uneia dintre parti se transmite pe. cale succesorala la moștenitori, aceștia preluând atât drepturile, cat si obligațiile autorului lor. Conform înțelegerii dintre parti, parații trebuiau sa se prezinte la notariat, dar aceștia nu s-au prezentat. În consecința s-a solicitat admiterea recursului.
Intimați, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Recurenții au solicitat și au administrat în recurs proba cu înscrisuri.
Recurenții au depus la dosar note de concluzii scrise.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază recursul ca nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Hotărârea pronunțată este legală și temeinică, respectând dispozițiile art.261 C.pr.civ. Recurenții deși critică hotărârea primei instanțe, reiau sub aspectul situației de fapt aceleași teze defensive expuse și la judecata în fond, fără a indica motivele pentru care apreciază greșite statuările din sentința recurată.
Alături de argumentele primei instanțe, la care Tribunalul achiesează, se reține că obiectul acțiunii introductive învestea instanța cu cercetarea valabilității unei convenții bilaterale, solicitându-se pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare, prin substituirea consimțământului pârâților, în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor asumate. Or, în limitele învestirii sale, prima instanța a stabilit că între autorii părților au intervenit mai multe convenții, concretizate scriptic în înscrisurile olografe intitulate „chitanța( fila 5 și fila 31 dosar fond), însă a reținut în mod corect că în raport de caracterul minimal al conținutului actelor încheiate nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de vânzare cumpărare. Astfel, înscrisurile invocate de reclamanți în susținerea acțiunii nu pot valora antecontract de vânzare-cumpărare, în condițiile în care nu conțin nicio descriere a imobilului vândut și nici elemente de identificare ale acestuia.
Este real că recurenții susțin că imobilul este identificat prin fișa suprafețelor primite în proprietate și că la nivelul anului 2004, data încheierii convențiilor nu era necesara existența unui titlu de proprietate pentru înstrăinarea terenului, însă din înscrisul data 23.10.2004 rezultă exclusiv primirea unor sume de bani, indicându-se drept cauza juridică a plății „parte din vanzarea terenurilor și loc casa din loc.Cotnari”. Înscrisul inițial mai poarta mențiunea olografa referitoare la o alta suma reprezentând contravaloarea unui teren din tiglai (_ lei), precum și o alta mențiune olografa, cu un alt tip de scriere - „total 1ha 84”. Cel de al doilea înscris olograf conține mențiunea primirii de către de autoarea L. M. de la autoarea G. L. a sumei de_ lei Rol reprezentând „parte din suma cu care ne-am împăcat pentru vanzarea și cumpărarea unor terenuri de pământ și loc casa Casta Cotnari”
Pentru a exista un raport juridic obligațional, a cărui nerespectare să fie contestată de creditor, conform art.1077 C.civ, prin intermediul instanței de judecata, este necesar ca în conținutul raportului născut între părți să existe un drept de creanța aparținând creditorului dublat de obligația corespunzătoare acestui drept, care incumba debitorului. Art. 1073 din Codul civil consacră dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației sale. Pentru a invoca, în cauză, textul legal menționat era necesar ca din conținutul convențiilor încheiate să rezulte indubitabil obiectul prestațiilor reciproce ale părților. În acest sens, art.964 C. Civ din 1864 impunea drept condiție de validitate legală a oricărei convenții caracterul determinat al obiectului.
Or, se reține că, în materia acțiunilor având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vanzare cumpărare, este de asemenea necesar ca antecontractul să conțină individualizarea concretă și totală a bunului material al convenției, instanța procedând doar la substituirea consimțământului promitentului vanzător, ținând seama de disp.art.1073 și urm. C.civ. și de principiul executării în însăși natura lor a obligațiilor asumate. Or din probele existente la dosar nu rezultă obiectul material al obligației asumate de autoarea L. M., acesta nefiind nici determinat și nici determinabil, fapt ce împiedică pronunțarea unei hotărâri, în sensul solicitat de reclamanți.
Faptul că se prezintă instanței o fișa de punere în posesie nu este de natură să salvgradeze convențiile, în condițiile în care aceasta sunt informe juridic și nu permit instanței să determine dacă intenția . de a transla integral sau partial terenurile din Cotnari și daca acestea erau cuprinse sau nu în fișa de punere în posesie sau derivau din alte titluri ale autoarei. Mai mult înscrisul initial pe lângă faptul că este deficitar sub aspectul redactării, mai conține și elemente adăugate prin scriere de mână, astfel încât acest înscris nu ar putea fi valorificat, din punct de vedere jurisdicțional.
Mai mult, instanța reține că potrivit art. 1294 C.civ din 1864 contractul de vânzare-cumpărare era definit ca acea convenție prin care una dintre parti se obliga sa transmită celeilalte proprietatea unui lucru, iar cealaltă parte se obliga sa plătească celei dintâi prețul lucrului. Întrucât contractul are caracter translativ de proprietate, pentru valabilitatea obiectului său este necasar ca vânzătorul sa fie titularul dreptului ce se înstrăinează. Îndeplinirea acestei cerințe trebuie verificata de instanța în condițiile in care obiectul cererii consta in pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, întrucât în caz contrar s-ar consfinți printr-o hotărâre judecătoreasca vânzarea lucrului altuia.
Or, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că suprafața de 1,84 ha pe raza comunei Cotnari a fost validata în favoarea numiților E. V. și L. P., însă convențiile olografe invocate de reclamanți în susținerea cererii sunt semnate doar de L. M., în calitate de soție a lui L. Gh. P., nefăcându-se dovada ca aceasta ar fi unica moștenitoare a proprietarilor validați. Or, în condițiile în care nu s–a făcut dovada că dreptul de proprietate se afla exclusiv în patrimoniul autoarei L. M., instanța nu ar putea valida un transfer de proprietate prin încălcarea regulilor ce guvernează proprietatea, motiv pentru care și sub acest aspect acțiunea apărea ca neîntemeiata.
Față de aceste considerente, cum hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții G. V. și G. G.- V. impotriva sentintei civile nr. 307/06.03.2012 pronuntata de catre Judecatoria H., sentinta pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.12.2012..
Președinte, E. C. F. | Judecător, C. D. | Judecător, E. C. |
Grefier, N. M. |
RED/TEHNORED/FEC
2ex/31.01.2013
Jud fond L. V.
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1166/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
