Acţiune în constatare. Decizia nr. 2158/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2158/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 2158/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Octombrie 2013
Președinte - E. C. F.
Judecător - M. C.
Judecător - C. R.
Grefier - O. T.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2158/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul M. V. și pe intimații V. M., C. C., H. M. și U.N.B.R. - B. I. - P. R. G. C., având ca obiect acțiune în constatare daune morale.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 02.10.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 09.10.2013 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr._/21.06.2012 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge cererea formulată de reclamantul M. V., domiciliat în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții V. M., C. C. și H. M., citați la Penitenciarul Iași.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea reclamantului de intervenienta U.-B. IAȘI prin reprezentant N. V..”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
P. acțiune, reclamantul a solicitat constatarea calității de avocat al baroului Iași și înlăturarea stării de discriminare, prin raportare la dispozițiile art. 6, art. 13, art. 14 și art. 17 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților cetățenești fundamentale, pe art. 24 și 52 din Constituția României.
Instanța reține că potrivit art. 12 din legea 51/1995, poate fi membru al unui barou din România cel care îndeplinește următoarele condiții:
a) are exercițiul drepturilor civile și politice;
b) este licențiat al unei facultăți de drept cu durata stabilită de lege;
c) nu se găsește în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei, iar potrivit art. 17 din legea 51/1995, primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puțin anual și la nivel național, potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat.
Art. 26 al. 2 din legea 51/1995 stipulează că instanțele sunt obligate să verifice și să se pronunțe asupra calității de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii și folosind însemnele profesiei de avocat.
Instanța constată că trimiterile la art. 6 și 13 din convenție nu au legătura cu prezenta cauză.
Legat de art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14, atunci când autoritățile statale induc distincții și situații analoage și compatibile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit ca persoane plasate în situații analoage sau compatibile în materie, să beneficieze de un tratament diferențiat și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Pretinsa discriminare invocată de reclamant este izvorâtă din faptul că angajații penitenciarului nu i-au permis să intre pentru a asigura asistența juridică unui deținut.
Potrivit art. 15 din codul civil, niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și rezonabil, contrar bunei credințe.
Instanța apreciază că în cauză reclamantul nu a făcut dovada susținerilor, atât cu privire la calitatea pe care o are cât și cu privire la tratamentul discriminatoriu, sau abuzul de drept săvârșit, motiv pentru care va respinge cererea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurentul că s-a interpretat greșit de instanța de fond că nu a depus destule dovezi spre a-și demonstra calitatea de avocat și abuzul de drept atunci când i s-a interzis să acorde asistență juridică clientului său încălcându-i-se și acestuia un drept fundamental. Invocă recurentul dispozițiile art. 12 din Legea 51/1995.
Probele administrate au fost în mod superficial interpretate aspect ce rezultă din cuprinsul sentinței civile.
P. întâmpinările formulate intimații Haută M. Geane, V. M. și C. C. au solicitat respingerea cererii de recurs arătând că pentru ca un avocat să poată avea acces în Penitenciarul Iași, trebuie să facă dovada că este avocat, că are împuternicire avocațială și că are legitimația Carnetul de avocat vizate la zi, dovezi pentru care recurentul nu le-a făcut în data de 17.10.2011, orele 17 pentru a i se permite accesul în Penitenciarul Iași.
În ședința publică din data de 8.05.2013 s-a dispus citarea părților cu mențiunea de a pune concluzii pe incidența motivului de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, având în vedere necitarea înaintea instanței de fond a Consiliului Național de Combaterea Discriminării.
În recurs s-au administrat probe constând în înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun; judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Norma de procedură înscrisă în art. 304 pct. 5 arată că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2. Conform art. 105 alin. 2 partea finală Cod procedură civilă în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă îngăduie instanței de recurs să invoce din oficiu motivele de ordine publică fiind obligată să le pună în dezbaterea părților.
Reținând că înaintea instanței de fond soluționarea cauzei s-a făcut în absența citării C.N.C.D., citare care este obligatorie potrivit art. 27 alin. 3 din O.U.G. nr. 137/2000 iar această nulitate aparține categoriei motivelor de ordine publică ce poate fi invocată din oficiu de instanța de recurs în baza art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă („judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului”) urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul M. V. împotriva sentinței civile nr._/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._, pe care o casează integral.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleași instanțe, Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.10.2013.
Președinte, E. C. F. | Judecător, M. C. | Judecător, C. R. |
Grefier, O. T. |
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/26.11.2013
Judecător fond: M. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2178/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2165/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
