Fond funciar. Decizia nr. 2015/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2015/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 2015/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Octombrie 2013
Președinte - C. S.
Judecător - C. A.
Judecător - S. F.
Grefier - D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2015/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul P. V. și pe intimații C. A., C. D., C. L. DE F. F. C. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.09.2013, 25.09.2013 și apoi pentru astăzi, 02.10.2013, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2242/20.09.2011, Judecătoria Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâții C. A. și C. D., C. L. C. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, precum și cererea pârâților C. A. și C. D. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 968/2010 a Tribunalului Iași, s-a admis recursul cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și s-a dispus trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a cererii reclamantului P. V. formulate în contradictoriu cu pârâții C. A., C. Locala de F. F. C., C. Județeană de F. F. Iași, prin care solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate_/2001 emis pe numele pârâtului persoană fizică și obligarea Comisiilor de aplicare a Legii 18 /1991 de a întocmi documentația și a proceda la punerea reclamantului în posesie precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că tatăl său, P. D., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu numărul 203/2018 din 25.02.1991. Mama pârâtului, C. M. a obținut un titlu de proprietate pe suprafețe de teren ce au aparținut inițial tatălui reclamantului. Mai arată reclamantul că P. D., tatăl său și mama pârâtului C. M., au fost frați, însă au deținut roluri agricole separate.
Reclamantul a solicitat administrarea probei cu acte, înscrisuri și expertiza topo.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri numerotate de la fila 3 la 13.
La termenul din 30.06.2009 reclamantul a solicitat introducerea în cauză și a numitului C. D., ca moștenitor al defunctei C. M..
Prin sentința civilă nr. 1737 din 25.01.2011 Judecătoria Iași a admis în parte cererea reclamantului P. V., domiciliat în Iași, . în contradictoriu cu pârâții C. A. domiciliat în Iași, .. 33, . . și C. D. domiciliat în Iași, .. C., C. locală de fond funciar C., C. județeană de fond funciar Iași prin care solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2001.
A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2001 emis pe numele C. M. pentru suprafețele de 913 mp. delimitată în anexa raportului de expertiză între punctele 4-8, 20, 19, 18, 4 parcela CC 2066/_/1 și suprafața de 1772 mp, delimitată în punctele 8-12, 20, 8 ..
A obligat C. locală de fond funciar C. să soluționeze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu numărul 203 din 25.02.1991 formulată de autorul reclamantului, P. D..
A respins ca prematură cererea de obligare a Comisiei județene de fond funciar Iași să-și îndeplinească obligațiile.
A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând
onorariu de expert în cuantum de 940 lei.
Instanța de fond a reținut următoarele motive:
Motivul invocat de reclamant în susținerea cererii sale este faptul că din adresa 782/13 02 2009 reiese că titlul pârâtului cuprinde suprafețe de teren pe care ar fi trebui să fie pus în posesie reclamantul.
În ce privește situația juridică a drepturilor de proprietate ale pârâților, instanța a reținut că mamei pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Titlul nr._/2001.
Din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/2001 instanța a reținut că C. M. a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1990.
La data de 15.08.1991 a fost emisă Adeverința de proprietar nr. 552, iar punerea în posesie a autoarei pârâtului s-a realizat la data de 14.02.1994( fila 32 dosar).
Așa cum a reținut și instanța de recurs, autorul reclamantului a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,36 ha teren intravilan, cererea fiind înregistrată sub nr. 203 la data de 25.02.1991.
Pentru lămurirea situației de fapt, instanța a dispus administrarea probei cu expertiza topo în care s-au reținut următoarele:
Ca urmare a măsurătorilor executate în teren, prelucrarea acestora, expertiza a identificat atât cadastral cât și în fizic, amplasamentul terenului aflat în posesia părților, astfel:
Conform planului de situație nr. 1 cu identificarea terenului la data executării expertizei, situat în intravilan extins . sector cadastral . în fizic de P. V., pe parcele și proprietari, astfel:
A.Teren în posesie P. D. V., delimitat pe parcele astfel:
- Parcelele: teren curți construcții CC. 2067; 2069; în suprafață de S=1654 mp., unde sunt amplasate construcții casă locuit C. 1, fost P. D.; casa locuit C 2, parțial extinsă P. V., cât și anexe, suprafața delimitată pe plan prin punctele: 1-4, 18-21, 16, 17, 1, având dimensiunile și vecinătățile conform planului;
- Parcelele: teren arabil A.2071/2, cât și teren vii VH.2070, în suprafață totală de S=1546 mp, delimitat pe plan prin punctele 29, 12-16, 21, 20, având dimensiunile și vecinătățile conform planului.
Total teren identificat și delimitat în suprafață de S=3.200 mp., (la reg. Agricol S=3.600 mp.), având dimensiunile și vecinătățile conform planului.
B.Teren înscris eronat în TP nr._/15.05.2001, proprietar C.
M., . C., real amplasamentul este în
. în posesie P. D. V., primit de la bunica sa P. P., delimitat pe parcele astfel:
- Parcelele: teren curți construcții CC.2066/1; 2068/1; în suprafață de S=913 mp., unde sunt amplasate construcții 3 Anexe, proprietate P. V., suprafață delimitată pe plan prin punctele: 4-8, 20, 19, 18, 4, având dimensiunile și vecinătățile conform planului.
- Parcelele: teren arabil A.2071/1 în suprafață de S=1772 mp., delimitat pe plan de punctele: 8-12, 20, 8, având dimensiunile și vecinătățile conform planului.
Total teren identificat și delimitat de S=2685 mp., în posesie înainte de 1980, P. V. D. (P. D. V.), înscris eronat în TP. Nr._/2001, având dimensiunile și vecinătățile conform planului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că atât autorul reclamantului P. D. cât și autoarea paratului C. M. au formulat cererea de reconstituire în aceeași epocă, ambele cererii fiind supuse aceleiași proceduri de soluționare.
Mai mult, din registrul agricol al anilor 1959-1963 al autorului, instanța a reținut că acesta a făcut dovada că a deținut în proprietate suprafața de 1,85 ha din care 0,36 teren intravilan gradina identificat de expert in sector cadastral .>
A. Teren în posesie P. D. V. (fost P. D.), delimitat pe parcele astfel:
- parcelele: teren curți construcții CC.2067; 2069, în suprafață de S=T654 mp, unde sunt amplasate construcții casă locuit CI, fost P. D., casă locuit C.2, parțial extinsă P. V., cât și anexe, suprafață delimitată pe plan prin punctele: 1-4, 18-21, 16, 17, 1, având dimensiunile și vecinătățile conform planului.
- parcelele: teren arabil A.2071/2, cât și teren vii VH.2070, în suprafață totală de S=1546 mp. delimitată de plan prin punctele: 20, 12-16, 21, 20, având dimensiunile și vecinătățile conform planului.
Total teren identificat și delimitat în suprafață de S=3.200 mp. (la reg. Agricol S=3.600 mp.), având dimensiunile și vecinătățile conform planului.
Astfel, față de data la care cei doi autori, P. D. și C. M. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în anii 1991-1992 și de faptul că terenul ce face obiectul prezentei acțiuni are categoria intravilan, comisia locala de fond funciar avea obligația de a respecta vechiul amplasamentul al terenului solicitat de P. D. și, în conformitate cu disp. art. 36 din Legea 18/1991, să-i atribuie terenul în proprietate
C. a încălcat disp. art. 36 din Legea 18/1991 și a atribuit teren de categoria intravilan unei persoane, în speță C. M. care nu a făcut dovada preluării terenului de către Stat.
În consecință, față de cele reținute și văzând și dispoz. art. III din Legea nr. 169/1997, așa cum a fost modificată prin Titlul V articol unic din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora „dispozițiile modificatoare sau de completaresau de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor [...] eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor", reținând că Titlul de proprietate_/2001 emis pe numele autoarei paratului, C. M., a fost emis pentru suprafața de 913 mp. delimitată în anexa raportului de expertiză între punctele 4-8, 20, 19, 18, 4 parcela CC 2066/_/1 și suprafața de 1772 mp delimitată in punctele 8-12, 20, 8 . cu încălcarea disp. art. 36 din Legea 18/1991 instanța a constatat că acțiunea formulată este întemeiată și a admis cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. l Legea nr. 1/2000, în vigoare la momentul solicitării de punere în posesie: „(...) reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate, într-un singur amplasament".
Dispozițiile citate se completează cu dispozițiile art. 34 HG nr. 890/2005. După apariția Legii nr. 1/2000, consacrarea regulii reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament impunea aplicarea acesteia cu prioritate, obligând Comisiile locale la identificarea amplasamentului și la stabilirea, în subsidiar, de comun acord cu proprietarii îndreptățiți, a unui teren în echivalent, în măsura în care vechiul amplasament cuvenit nu mai este liber pentru că a fost legal atribuit altor persoane sau din alte cauze strict și limitativ prevăzute de textul de lege.
Mai mult, instanța a constatat că, în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil, pârâta C. locală avea obligația să dovedească susținerea potrivit căreia terenul este atribuit legal altor persoane, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, afirmația rămânând nedovedită.
Astfel, înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă sunt contradictorii și nu privesc îndreptățirea acelorași persoane, rolul agricol sau chiar o hotărâre de validare, nefiind în măsură să dovedească faptul că terenul cuprins în fișa de punere în posesie (identificat prin amplasament) este atribuit legal altor persoane.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 34 H.G. nr. 890/2005, obligația de
punere în posesie și înaintare a documentației, revine Comisiei Locale de fond
funciar pe raza căreia se află terenul, în speță, Comisiei locale de fond funciar
C., la care a fost înregistrata cererea de reconstituire nr. 203 din
25.02.1991, iar obligația de emitere a titlului de proprietate revine Comisiei
Județene Iași de fond funciar.
Potrivit circumstanțelor de fapt și de drept arătate mai sus, instanța a constatat că pretențiile reclamantei, raportat la pârâtele indicate anterior, sunt întemeiate și le-a admis, obligând C. locală de fond funciar C., prin primar, în calitate de reprezentant legal, să procedeze la soluționarea cererii de reconstituire formulată de autoarea reclamantului.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a Comisiei județene să emită titlul de proprietate, aceasta a fost considerată ca prematură în condițiile în care, în conf. cu disp. H.G. 890/2005 C. Județeană de fond funciar își exercită atribuțiile numai după înaintarea propunerii de validare de către C. Locala de fond funciar C..
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Iași, C. A. și C. D., respectiv C. L. de fond funciar C., fiind reținut prin decizia civilă nr. 2242/2011 următoarele:
1. C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată
asupra terenurilor Iași a formulat următoarele critici: greșit a fost obligată la
plata cheltuielilor de judecată; în temeiul art. 37 alin 1 din H.G. 131/1991
C. Județeană de fond funciar Iași a emis titlul de proprietate nr.
_/15.05.2001 în baza documentației înaintate de C. locală, în
atribuția exclusivă a acesteia revenind stabilirea amplasamentului, conform art.
6 lit. h).
C. județeană are atribuții doar în ceea ce privește stabilirea întinderii
dreptului și nu a amplasamentului.
Împrejurarea că în judecată au fost chemați mai mulți pârâți nu trebuie să conducă la obligarea tuturor la plata cheltuielilor de judecată, ci doar a celor care cad în pretenții, conform art. 274 Cod procedură civilă.
C. județeană, considerând că nu se află în culpă procesuală, a solicitat exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată. C. județeană nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, având doar atribuții administrativ-jurisdicționale, legiuitorul neprevăzând modalitatea concretă de plată a unor astfel de cheltuieli.
2.C. A. și C. D. au formulat recurs pentru următoarele
motive:
Pentru pronunțarea sentinței instanța de fond a avut în vedere doar
concluziile eronate ale expertului, fără a studia în profunzime actele depuse la
dosar și fără a se solicita audieri de martori care ar fi putut lămuri cât mai exact
situația juridică a terenului în discuție, cine a fost proprietar, care au fost rolurile
înscrise în registrele agricole din perioada 1959-1963 și cu ce suprafețe. Nu au fost studiate cererile formulate de către P. D. și mama recurenților,
C. M. cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru
suprafețele de teren deținute de bunica recurenților, P. P..
S-ar fi constatat că mama acestora, C. M., a fost singura moștenitoare care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul deținut în proprietate de bunica sa. Conform rolului din registrul agricol pe anii 1959-1963, în timp ce P. D. a solicitat doar reconstituirea terenurilor pe care le-a avut conform rolului său de la registrul agricol și care cuprindea conform expertizei și a planului cadastral parcelele CC 2067, CC 2069 cu suprafața de 1654 mp și . cu suprafața de 1446 mp, deci în total =3200 mp, teren care trebuia să revină reclamantului P. V. în punctul „G.". Sunt eronate concluziile expertului de la pct. 1 și 2 care se contrazic în mod flagrant în sensul că amplasamentul terenului deținut de tatăl reclamantului conform registrului agricol pentru tarlaua "în grădină" nu se suprapune pe terenul deținut de bunica sa, conform aceluiași rol agricol din anii 1959-1963 și acest lucru se poate observa chiar din constatarea expertului în sensul că este vorba despre parcele diferite:
- nr. CC 2067, CC 2069 și A 2071/2 cu o suprafață totală de 3200 mp reieșit la măsurătoarea expertului, deși tatăl reclamantului solicitase prin cererea de reconstituire suprafața de 3600 mp, teren care aparține reclamantului conform registrului agricol.
- nr. CC 2066/1, CC2068/1 și A 2071/1 cu o suprafață totală de 2685 mp care aparținea bunicii conform aceluiași registru agricol și a fost atribuit mamei recurenților ca singura moștenitoare care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe această suprafață.
În al treilea rând, consideră că este greșită afirmația expertului că bunica lor a dat ca zestre pentru copiii P. D. și P. C. terenul care făcea obiectul rolului deținut de ea la registrul agricol, întrucât nu există nici un act în acest sens.
Dimpotrivă, înainte de colectivizare, bunica i-a făcut rol agricol (i-a dat zestre) lui P. D. în tarlaua „în grădină" 3600 mp, iar lui P. C. - celălalt fiu - o altă suprafață, mama recurenților fiind singura care nu a primit de la bunică teren de zestre și, în consecință, nu a avut rol agricol pe tarlaua „în grădină".
Acesta este motivul pentru care mama recurenților a cerut imediat după apariția Legii 18, reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor pe terenul deținut de bunică.
Este greșită și motivarea primei instanțe în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament. Acest teren a existat și există și acum în delimitările arătate chiar de expertiză.
A fost un abuz din partea lui P. D. V. de a cere nulitatea absolută a titlului de proprietate, deoarece tatăl acestuia nu a avut niciodată în proprietate acest teren, având doar o posesie ca lot în folosință în timpul colectivizării alături de bunica recurenților, până la decesul acesteia în 1976.
Susținerile reclamantului potrivit cărora C. M. nu ar fi avut teren decât pe raza satului Piciorul L., ascunzând lipsa calității de moștenitor legal al acesteia pentru terenurile bunicii, precum și oferirea unor date eronate privitoare la ascendenți și descendenți, au fost făcute pentru a induce în eroare instanța de judecată și a oferi date false pentru a-și realiza un drept pe care nu îl are în mod legal.
Astfel, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.
3. C. locală de fond funciar C. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1737/25.01.2011 criticând-o sub următoarele aspecte:
Greșit a reținut instanța de judecată faptul că cererea 203/25.02.1991 nu a fost soluționată de către C. locală de fond funciar C. și că obligarea Comisiei Județene de fond funciar la emiterea titlului de proprietate nu este posibilă ca urmare a faptului că reclamanta-intimată nu a fost validată.
În realitate cererea nr. 203/25.02.1991 depusă de autorul reclamantului P. D. a fost soluționată de C. locală de fond funciar C. și de comisia Județeană de fond funciar Iași prin Hotărârea nr. 63/9.08.1991.
În baza Hotărârii nr. 63/9.08.1991 P. D. a fost validat în anexa 2a, poziția 194 cu suprafața de 1,53 ha teren agricol din care 1,26 ha extravilan și 0,27 ha intravilan și 0,09 ha teren neagricol - curți-construcții, în total 1,62 ha, rămânând o diferență de teren de 0,23 ha nevalidată care reprezenta coeficientul de reducere.
Din rolul agricol al lui P. D. rezultă faptul că în perioada 1959-1962 autorul reclamantului deținea în . 1,85 ha din care 1,49 ha extravilan și 0,36 ha intravilan.
Potrivit anexei de validare 2a, poziția 194 P. D. a fost validat cu suprafața totală de 1,62 ha, din care 1,26 ha teren extravilan și 0,36 ha intravilan. Pentru diferența de teren de 0,23 ha nevalidată care reprezintă coeficientul de reducere, P. D. nu a formulat nici o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Legile 169/1997, 1/2000 sau 245/2005.
Împotriva Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar nr. 63/1991 nu a fost formulată nici o plângere în condițiile Legii 18/1991, autorul reclamantului fiind de acord cu validarea Comisiei Județene.
Câtă vreme P. D. și-a reconstituit dreptul de proprietate înscris în rolul agricol din 1959-1962 ca urmare a soluționării prin validare a cererii nr. 203/25.02.1991, obligarea comisiei recurente la soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu nr. 203 din 25.02.1991 formulată de reclamantul P. D. este nelegală. În baza validării din anexa 2a, poziția 194, lui P. D. i s-a eliberat titlul de proprietate nr._ /6.09.2007 pentru suprafața de 1,_ ha teren extravilan, față de validarea din anexa 2a rămâne o diferență de 0,1703 teren extravilan și 0,36 ha teren intravilan pentru care nu s-a efectuat punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate. În aceste condiții, era imperios necesară obligarea comisiei județene de fond funciar Iași la emiterea titlului de proprietate.
Instanța a reținut în mod greșit și suprafața care ar trebui scoasă din titlul de proprietate nr._/2001 emis pe numele lui C. M., ca efect al constatării nulității absolute parțiale. Potrivit raportului de expertiză întocmit de M. I., P. V. are în posesie din fosta proprietate P. D. o suprafață de 3200 mp din care în tarlaua 48, parcelele 2067 și 2069 suprafața de 1654 mp, în . de 1446 mp, iar în . de 100 mp delimitate de punctele 1,17,16,15,14,13,12,20,19,18,4,3,2.
La registrul agricol are 3600 mp intravilan. Rezultă o suprapunere de 400 mp cu terenul primit de la bunica P. P.. Prin urmare, din titlul de proprietate nr._/2001 a cărui nulitatea absolută parțială se solicită, doar 400 mp revin moștenitorilor lui P. D..
Pentru îndreptarea erorii materiale din titlul de proprietate nr._/2001 privind amplasamentul terenului intravilan în satul Piciorul L. și nu în satul C., cum corect a fost indicat de către expert, nu este necesară constatarea nulității absolute a titlului, ci doar rectificarea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului în condițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă corelat cu criticile expuse în cererile de recurs, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Iași reclamantul P. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. A. constatarea nulității absolute a titlului de proprietate_/2001 emis pe numele pârâtului și obligarea Comisiilor de aplicarea Legea 18/1991 de a întocmi documentația și a proceda la punerea reclamantului în posesie, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul arată că tatăl său, P. D., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu numărul 203/2018 din 25.02.1991. Mama pârâtului, C. M. a obținut un titlu de proprietate pe suprafețe de teren ce au aparținut inițial tatălui reclamantului. Mai arată reclamantul că P. D., tatăl său si mama pârâtului C. M., au fost frați însă au deținut roluri agricole separate.
Prin sentința civilă nr. 9550 din 11.08.2009 Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității procesuale active si excepția lipsei de interes a reclamantului.
A respins acțiunea reclamantului P. V. în contradictoriu cu pârâții C. A. și C. D..
Sentința a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare prin Decizia civilă nr. 968 din 7 mai 2010 a Tribunalului Iași. Prin aceasta s-a reținut că reclamantul P. are calitatea procesuală activă raportat la cererea sa de reconstituire nr. 203 /2018 din 25.02.1991 validată potrivit anexei 2a aflată la fila 43 dosar inițial de fond. Prin urmare, s-a stabilit în sarcina instanței de trimitere obligația de a administra probe, inclusiv expertiză tehnică pentru a stabili dacă terenurile pentru care cererea formulată de P. D. a fost validată se suprapun cu terenurile incluse în titlul de proprietate nr._ din 15.05.2001 emis în favoarea numitei C. M., situație de fapt în raport de care va analiza incidența sancțiunii nulității absolute invocate prin raportare la reglementările legale speciale din materia fondului funciar, respectiv temeinicia cererilor accesorii.
Instanța de fond s-a conformat doar parțial îndrumărilor instanței de casare, în sensul că a suplimentat probatoriul, însă pe o teză probatorie eronată. S-a axat - inclusiv în efectuarea expertizei - doar pe analiza limitei în care terenul înscris în titlul de proprietate C. M. se suprapune cu terenul avut în posesie de P. D. V.. Expertiza tehnică întocmită de către dl. expert M. I. este în întregul său raportată la amplasamentul terenului deținut de către tatăl reclamantului, pentru că astfel a fost investit de către instanța de fond prin obiectivele stabilite (fila 21 dos. rejudecare). Decizia de casare a stabilit că expertiza și, în general, probatoriul să se raporteze la terenurile pentru care cererea autorului reclamantului, P. D., a fost validată (anexa 2a- fila 40 dos. fond) și nu la terenurile pe care le-a deținut ori la cele înscrise în rolul agricol. In acest sens converg criticile recurentei C. locală de fond funciar C. care face trimiteri repetate la limitele validării autorului reclamantului în cererea sa de recurs.
Potrivit art. 315 alin 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Caracterul obligatoriu al tezei probatorii stabilite de instanța de casare prin decizia nr. 968/2010 a Tribunalului Iași a fost astfel ignorat de către instanța de fond, ceea ce a condus la casarea sentinței în temeiul art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și la trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea probatoriului cu respectarea cu fidelitate a tezei probatorii stabilite prin decizia civilă nr. 968/2010 a Tribunalului Iași, esențială în dezlegarea litigiului.
S-a stabilit că în rejudecare se va proceda la refacerea expertizei tehnice prin care constatările de fapt ale d-lui expert se vor raporta la suprafața validată pentru autorul reclamantului și nu la cea deținută. În raport de acestea se va analiza nulitatea absolută invocată, instanța urmând să stabilească dacă cererile de reconstituire ale autorilor părților (P. D. și C. M., frați) converg asupra aceluiași teren, căruia dintre aceștia ii revine calitatea de persoana îndreptățită potrivit condițiilor legii sub incidența căreia s-au formulat cele două cereri (art. 9,11,13 din Legea 18/1991) raportat la regimul juridic al terenului pentru care se poartă judecata.
S-a stabilit că în rejudecare se vor avea în vedere și celelalte critici formulate în recursurile promovate, atât în privința cererii principale cât și în privința
cererilor accesorii.
Pentru aceste motive, Tribunalul a admis recursurile promovate de C. Județeană de F. F. Iași, C. A. și C. L. de F. F. C. împotriva sentinței civile nr. 1737/25.01.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, iar cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24.11.2011.
În rejudecare, în acord cu dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă s-a suplimentat probatoriul cu expertiza topo-cadastrală întocmită de expert L. Ș. (filele 30-39) și răspuns la obiecțiuni (fila 44 dosar), precum și proba cu înscrisuri, din analiza cărora și a dispozițiilor incidente în cauză la data emiterii actelor contestate, instanța de fond a constatat acțiunea neîntemeiată cu următoarea argumentare:
S-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din 15.05.2001, emis pe numele C. M., autoarea pârâților, cu precizarea că atât în acțiune cât și ulterior, prin precizări și concluzii scrise, nu se specifică suprafața considerată de reclamant a fi anulată din titlul contestat, de unde rezultă că însuși reclamantul nu cunoaște suprafața de teren la care se consideră îndreptățit, motivând admiterea acțiunii și constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._/15.05.2001 pe argumente caracteristice uzucapiunii, așa cum susține și prin concluzii scrise că întreg terenul din curtea casei este legal în posesia lor, dețin terenul de mai bine de 40 de ani, este terenul pe care au case, casa părintească, casa copiilor, nepoți ai lui P. D., niciodată pârâții sau mama lor nu au deținut acest teren, grădina, teren îngrădit pe care toți vecinii îl știu al său.
Cei doi pârâți din prezenta cauză nu au exploatat grădina casei sale, îngrădită și folosită exclusiv de reclamant.
Autoarei pârâților i s-a eliberat un titlu de proprietare pe un amplasament ce îl au în posesie, teren pe care au edificată casa cu anexe.
Acestea sunt argumente care țin de dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune iar instanța este investită cu analiza legalității titlului prin prisma respectării cerințelor Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare aduse acesteia până la data emiterii titlului 15.05.2001.
Așa cum s-a constatat și prin expertiza întocmită de expertul L. (fila 31 dosar) instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada anilor 1959-1962 P. V. P., mama lui P. D. și C. M. figurează în registrul agricol al localității C. la fila 183, poziția 181 B cu suprafața de 6900 mp, din care „În grădină” cu suprafața de 900 mp fânaț și „În grădină” cu suprafața de 4500 mp arabil.
Conform anexei de validare la poziția 373, P. P., având ca moștenitoare pe C. M., i-a fost retrocedată suprafața de 6000 mp, din care 1500 mp în extravilan și 4500 mp în intravilan.
În baza acestei validări s-a întocmit fișa de punere în posesie pe numele C. M. pentru suprafața totală de 5585 mp, din care 2900 mp în extravilan . și 2685 mp în localitatea C., ., respectiv cvartal 48, . suprafața de 160 mp, . cu suprafața de 2237 mp și . cu suprafața de 228 mp.
Pe fișa de punere în posesie, la suprafața primită în intravilan, are menționat . L., deși corespund localității C. și nu localității Piciorul L., aceasta fiind o eroare de rectificare titlu și nu constatare nulitate, cum au menționat pârâții și nici nu se încadrează ca fiind cauzatoare nulității titlului conform disp. art. III din Legea nr. 169/1997.
În data de 14.02.1994 C. L. de F. F. C., prin reprezentanții săi, a pus-o în posesie pe C. M. în baza adeverinței 552, anexa 3, poziția 117 cu suprafața de 2685 mp teren situat corect în intravilanul C..
În perioada anilor 1959-1962 P. V. D. figurează în registrul agricol al localității C. la fila 182, poziția 181 cu suprafața de_ mp, din care „În grădină” cu suprafața de 2200 mp arabil, „În grădină” cu suprafața de 900 mp curte și „În grădină” cu suprafața de 500 mp vii, total „În grădină” suprafața de 3600 mp, conform și cererii de la fila 10 dosar fond inițial.
Aceeași suprafață de 3600 mp „În grădină” se regăsește și în Registrul agricol din perioada anilor 1956-1958.
Prin cererea înregistrată sub nr.203/2018 din 25.02.1991 (fila 10 dosar fond inițial) P. D. solicită retrocedarea proprietății. C. L. de F. F. C. analizând cererea îi recunoaște dreptul de proprietate și îi reconstituie suprafața de 3600 mp intravilan și_ mp extravilan.
În anexa de validare nr. 2 a) a localității C., la poziția 194, P. V. D. figurează cu suprafața stabilită în proprietate de_ mp, din care 3600 mp intravilan.
Autorului P. V. D. i s-a emis titlul de proprietate nr._ din 06.09.2007 cu suprafața de_ mp teren extravilan ., așa cum s-a consemnat și în recursul Comisiei Locale de F. F. C. (fila 10 dosarul Tribunalului în al doilea ciclu procesual) - cererea nr. 203/25.02.1991 depusă de autorul reclamantului P. D., a fost soluționată de către C. L. de F. F. C. și de C. Județeană de F. F. Iași prin Hotărârea nr. 63/09.08.1991.
În baza Hotărârii nr. 63/09.08.1991, P. D. a fost validat în anexa 2 a, poziția 194, cu suprafața de 1,53 ha teren agricol, din care 1,26 ha extravilan și 0,27 ha intravilan și 0,09 ha teren neagricol – curții construcții, în total 1,62 ha, rămânând o diferență de teren de 0,23 ha nevalidată, care reprezentă coeficientul de reducere.
Din rolul agricol al lui P. D. rezultă faptul că în perioada 1959 – 1962, autorul reclamantului deținea în . 1,85 ha din care 1,49 ha extravilan și 0,36 ha intravilan.
Din anexa de validare 2 a, poziția 194, rezultă că P. D. a fost validat cu suprafața totală de 1,62 ha, din care 1,26 ha teren extravilan și 0,36 ha intravilan. Pentru diferența de teren de 0,23 ha nevalidată care reprezentă coeficientul de reducere, P. D. (sau moștenitorii acestuia) nu au formulat nici o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Legea nr. 169/1997, nr.1/2000 sau nr. 245/2005.
Împotriva Hotărârii Comisiei Județene de F. F. nr. 63/1991 nu a fost formulată nici o plângere în condițiile Legii nr. 18/1991, autorul reclamantului fiind de acord cu validarea Comisiei județene.
Din moment ce P. D. și-a reconstituit dreptul de proprietate înscris în rolul agricol din 1959-1962, ca urmare a soluționării prin validare a cererii nr. 203/25.02.1991, nu se mai poate susține că cererea înregistrată cu numărul 203/25.02.1991, formulată de autorul reclamantului P. D. nu a fost soluționată.
În baza validării menționată mai sus, prin anexa 2 a, poziția 194, lui P. D. i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/06.09.2007 pentru suprafața de 1,0897 ha teren extravilan, rămânând o diferență de 0,1703 ha teren extravilan și 0,36 ha teren intravilan pentru care nu s-a efectuat doar punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
Suprafața din titlul de proprietate nr._/2001 emis pe numele lui C. M. nu se impune a fi radiată ca efect al constatării nulității absolute parțiale, deoarece din expertiza L. și expertizele anterioare rezultă că P. V. are în posesie din fosta proprietate P. D. o suprafață de 3200 mp, din care în tarlaua 48, parcelele 2067 și 2069 suprafața de 1654 mp, în . de 1446 mp, iar în . 100 mp, delimitate de punctele 1, 17, 16, 15, 14, 13, 12, 20, 19, 18, 4, 3, 2 (la registrul agricol are 3600 mp intravilan). Rezultă o suprapunere scriptică doar de 400 mp cu terenul primit de la bunica P. P..
Prin urmare, s-a reținut că din titlul de proprietate nr._/2001 a cărui nulitate absolută parțială se solicită, doar 400 mp s-ar suprapune scriptic, deoarece în situația reală din teren sunt lipsă cei 400 m.p.( f.33 dosar – expertiză L.)
Pe acest considerent, din suprafața de 5885 mp s-a reconstituit lui C. M. doar suprafața de 2685 mp, intravilan, rămân neatribuiți 3200 mp, pe care sunt edificate locuințele C 1 și C 2, anexa gospodărească C 3 și o temelie, iar P. V. D. ar trebui să primească suprafața de 3600 mp și punerea în posesie a lui C. M. fiind doar cu suprafața de 2685 mp rezultă un minus de 400 mp față de situația reală din teren, suprafață inexistentă în teren, deci nu o suprapunere reală și în fapt.
P. V. P., autoarea părților, figurează în registrul agricol al localității C. la fila 183, poziția 181 B cu suprafața de 6900 mp, din care „În grădină” cu suprafața de 900 mp fânaț și „În grădină” cu suprafața de 4500 mp arabil, deci total „În grădină” 5400 mp(și nu 6900 m.p), din care 4500 mp în intravilan a fost retrocedată lui C. M., dar pus în posesie doar cu 2685 mp, respectiv cvartal 48, . cu suprafața de 160 mp, . cu suprafața de 2237 mp și . cu suprafața de 228 mp.
P. V. D. deține „În grădină” suprafața de 2200 mp teren arabil, suprafața de 900 mp curte, suprafața de 900 mp curte și suprafața de 500 mp vii, - total „În grădină” suprafața de 3600 mp.
Vechile amplasamente, cu dimensiuni și vecinătăți, ale lui P. P., nu sunt evidențiate în nici un act, nu există nici o delimitare fizică a suprafețelor de 2695 mp proprietar C. M. și de 3600 mp proprietar P. D.. Astfel, expertul a concluzionat că exploatarea întregii suprafețe de 5885 mp determinată în urma măsurătorilor a fost făcută în comun. Expertul a arătat că exploatarea suprafeței de 5885 mp a fost făcută în comun, fără a specifica dacă vreuna dintre părți a exercitat sau nu posesia pentru suprafața pe care o are conform actelor și nici părțile nu au evidențiat alte probe.
În consecință, așa cum s-a consemnat și prin notele de recurs, de către C.L.F.F. C. (fila 10 dosar Tribunal în al doilea ciclu procesual) pentru reclamant urmează a se da curs dispozițiilor art. 27 și următoarele din Legea nr. 18/1991 și H.G. nr. 890/2005 pentru suprafața diferență validată prin Hotărârea nr. 63/1991, de 0,1703 ha teren extravilan și 0,36 ha teren intravilan pentru care nu s-a efectuat punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
Astfel, instanța de fond a precizat că nu se poate reține existența vreunei suprapuneri de amplasament cu terenul din T.P. nr._/2001 în condițiile inexistenței unui titlu de proprietate emis pe numele reclamantului, cu mențiunea că s-a avut în vedere situația reală constatată de expertul L. atunci când a consemnat că autoarea comună P. P. a figurat scriptic în R.A, pe anii 1959/1962 cu suprafața de 6900 mp în locul numit „În grădină”. În teren suprafețele reale sunt de 900 mp fânaț și 4500 mp arabil, deci suprafața de 5400 mp – la cei trei descendenți moștenitori P. D., C. M. și P. C., iar acesta din urmă deține din cei 5400 mp în fapt și scriptic 6900 mp, o suprafață de teren, este drept nemăsurată de expert (fila 7 dosar Tribunal – note de recurs C. A.) fiind tocmai probabil suprafața ce nu se regăsește la C. M. și P. V. D., dar cu mențiunea că dacă autoarea comună avea în punctul „În grădină” 6900 mp, nici moștenitorii nu pot avea decât în limita acestei suprafețe reale și nu scriptice în teren de 4500 mp + 900 mp (fila 31 expertiză L.).
În acest context, nefiind făcută dovada incidenței dispozițiilor art. III din Legea nr. 18/1991, instanța de fond a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reținând că din adresa nr. 782/13.02.2009 (fila 4 dosar fond inițial) rezultă că după P. P., reclamantul, prin autor P. D., nu a formulat cerere (art. 9 și următoarele Legea nr. 18/1991). Cererea înregistrată sub nr. 203/1991 (fila 10) vizează teren deținut în R.A. propriu și nu ca moștenire de la P. P., iar în realitate suprafața de 3600 mp „În grădină” este de 3200 mp – lipsă real de 400 mp, iar pentru cei 3200 mp urmează să fie pus în posesie (fila 11 dosar Tribunal Iași – concluzii C.L.F.F. C.), motiv pentru care C. M. nici nu a fost pusă în posesie cu cei 3200 mp, fiind ocupați de construcții ale reclamantului (expertiza L.).
În cauză pârâții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată, considerent pentru care s-a dispus respingerea acestei cereri ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 2242/20.09.2011 a formulat recurs reclamantul P. V., considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Cauza a fost trimisă spre rejudecare, suplimentându-se probatoriul cu o nouă expertiză topometrică, a formulat obiecțiuni, noua expertiză a fost întocmită și consideră că a fost întocmită fără profesionalism. Se susține că părțile au deținut terenul în comun, deși bunica, P. V. P. a plecat la fiica sa, C. M. ( autoarea pârâților) în urmă cu mai mult de 40 de ani. Niciodată C. M. nu a avut acest teren în posesie, este terenul pe care au ridicat casa, anexele. Instanța de fond a omis să analizeze dacă C. M. a formulat cerere pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu; la dosar nu este depusă cererea formulată de aceasta pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate. Autorul lui, P. D., a depus cerere, înregistrată la data de 25.02.1991, fila 10 dosar, următoarea filă este rolul agricol al acestuia, dar nici în documentația depusă de pârâtele comisiile de fond funciar, nici din actele depuse de către pârâții C. nu rezultă că C. M. ar fi depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe raza comunei C..
Instanța de fond, în rejudecare, a constatat că „ autoarei pârâților i s-a eliberat titlu de proprietate pe un amplasament " pe care îl are el în posesie, că pârâții nu au exploatat niciodată grădina casei ce este îngrădită și folosită exclusiv de recurent.
Recurentul a menționat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire Ia existența sau inexistența cererii formulate de C. M. privind terenul în litigiu, există la poziție 373 din anexa de validare trecută P. P., dar până la validare pârâții trebuiau să facă dovada depunerii în termen a cererii. În baza validării, fără cererea obligatorie din partea moștenitoarei C. M. se procedează la punerea în posesie, se măsoară terenul pe care-l posedă el, deși tatăl său a depus cerere, înregistrată în 25.02.1991, fila 10 dosar, nu a fost pus niciodată în posesie, nu i s-a eliberat titlul de proprietate, în schimb, în anul 1994 s-a întocmit schița de punere în posesie pentru pârâții ce locuiesc în alt . avut niciodată posesia terenului, iar în 2001 au primit titlul de proprietate nr. 25.569/15.05.2001 emis pe numele autoarei pârâților, fără să-și manifeste dorința de a intra în posesia terenului.
Recurentul a invocat în apărare lipsa cererii ce trebuia obligatoriu depusă de către autoarea pârâților pentru reconstituirea dreptului de proprietate, deși autorul său a depus legal și în termen cererea, procedurile nu au fost declanșate, nu a fost urmată procedura în urma căreia trebuia să i se elibereze titlu de proprietate.
Recurentul arată că în mod greșit instanța de fond consideră că nu se poate analiza suprapunerea terenurilor deoarece nu a primit titlu de proprietate, deși el a urmat prevederile legale, nu este vina sa că pârâtele comisiile de fond funciar nu l-au pus în posesie, deși este validat și nu a primit titlu de proprietate. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că o parte din suprafețele de teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate al autoarei pârâților( C. M. ) se suprapune peste terenul asupra căruia ar trebui să fie pus în posesie ( terenul ce este de fapt grădina casei este înscris în acest titlu de proprietate deși nu are nici un drept), deoarece a avut posesia și dovedește îndreptățirea de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a solicitat admiterea acțiunii.
Consideră că instanța de fond nu a analizat situația celor trei care aveau teren pe acest amplasament, el, P. P. și P. C.. De asemenea, nu a analizat dacă pârâții erau persoane îndreptățite în lipsa cererii ce trebuia depusă în anul 1991. Știind că el este persoana îndreptățită a i se reconstitui dreptul de proprietate, nu numai că a formulat cerere în anul 1991, dar aici este grădina, casa și anexele gospodărești, comisia a emis un titlu ce conține inadverdențe; în fișa de punere în posesie pe care a consemnat că terenul este în intravilan C., consemnarea a fost tăiată și înlocuită cu Piciorul L., în 1994, iar titlul de proprietate emis în 2001 are înscris terenul ca fiind în intravilanul satului Piciorul L., deși au primit o suprafață de teren în intravilan . și parcelelor).
Consideră că în mod nelegal C. M. a fost validată în Anexa 3, nu este singura moștenitoarea a lui P. P., mai avea doi frați, P. D. și P. C.. Este singura moștenitoare validată și care nu a depus cerere, fapt ilegal, dar normal în cazul activității curente desfășurate de Comisiile locale de fond funciar.
În aceste condiții, din cei 0,60 ha teren înscris în rolul lui P. P., bunica lui, C. M. urma să primească o treime, iar recurentul tot o treime. Chiar dacă nu s-a formulat cerere expres pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului bunicii, nici autoarea pârâților nu a depus o asemenea cerere, așa cum C. M. a fost validată fără cerere și el trebuia să fie validat, este inadmisibil ca instanța de fond să analizeze dacă cererea formulată de tatăl său viza și moștenirea lui P. P., dar să nu procedeze la verificarea cererii lui C. M., cerere pe care el nu a văzut-o. În baza acestui raționament a arătat că are aceeași îndreptățire ca și C. M. la a primi o treime din moștenirea bunicii; dacă nici unul nu a depus cerere, nu se poate ca doar unul să fie validat și să i se emită titlu de proprietate.
Recurentul solicită admiterea recursului, iar pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 25.569/15.05.2001 emis pe numele autoarei pârâților. Instanța de fond a „ ocolit " să analizeze faptul că pe numele lui C. M. nu există nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar titlul de proprietate a fost emis cu grave neregularități pentru „a împăca” dorințele pârâtului, dar și pentru a crea o aparență de drept.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată inițial,reclamantul P. D. V. a chemat în judecată pe C. A., în calitate de succesor al mamei sale, C. M., și pe pârâtele C. L. de F. F. C. și C. Județeană de F. F. Iași, solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/15.05.2001, precum și obligarea comisiilor la întocmirea documentației și la punerea lui în posesie.
Ulterior a precizat că are calitatea de pârât, ca succesor al autoarei C. M. și C. D. care a fost introdus în cauză.
Reclamantul a menționat că în titlul de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate mamei pârâților, unele parcele îi „aparțin” lui, sunt situate pe raza satului C., în timp ce mama lor a avut teren doar pe raza satului Piciorul L.. În fapt, grădina casei este proprietatea pârâtului, deși el nu are nici un drept asupra acesteia.
Tatăl reclamantului – P. D.- și mama pârâților – C.(fostă P.) M. – au fost frați. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, autoarea comună – P. P. – mama lor și bunica părților, a fost înscrisă în Registrul agricol din perioada 1959-1962 cu suprafața totală de cu suprafața de 0,69 ha(6900 mp) din care 0,54(5400 mp) teren intravilan . a și avut construită casa în care a locuit până s-a mutat la fiica ei, C. M. căsătorită în satul Piciorul L., ..
P. V. D., tatăl reclamantului, a fost înscris în registrul agricol al localității C. cu suprafața de 1,85 ha(_ mp), din care intravilan grădină suprafața de 3600 mp.
C. M. a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1990, la data de 15.08.1991 a fost emisă Adeverința de proprietate nr. 552, iar punerea în posesie a autoarei pârâtului s-a realizat la data de 14.02.1994, așa cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie.
La data de 15.05.2001, s-a eliberat titlul de proprietate nr._ pe numele C. M. pentru suprafața de 5585 mp, din care: pentru 2900 mp extravilan și 2685 mp intravilan .. C., jud. Iași, în tarlaua 48, parcelele nr. 2066/1, 2071/1, 2068/1.
Autorul reclamantului a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,36 ha teren intravilan, cererea fiind înregistrată sub nr. 203 la data de 25.02.1991.
Această cerere, singura formulată de P. D. la legile fondului funciar, a fost soluționată de C. locală de fond funciar C. și de C. Județeană de fond funciar Iași prin Hotărârea nr. 63/9.08.1991.
În baza Hotărârii nr. 63/9.08.1991 P. D. a fost validat în anexa 2a, poziția 194 cu suprafața de 1,53 ha teren agricol din care: 1,26 ha extravilan și 0,27 ha intravilan și 0,09 ha teren neagricol - curți-construcții, în total 1,62 ha, rămânând o diferență de teren de 0,23 ha nevalidată care reprezenta coeficientul de reducere.
Potrivit anexei nr. 2a, poziția 194 P. D. a fost validat cu suprafața totală de 1,62 ha, din care 1,26 ha teren extravilan și 0,36 ha intravilan. Pentru diferența de teren de 0,23 ha nevalidată care reprezintă coeficientul de reducere, P. D. nu a formulat nici o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Legile 169/1997, 1/2000 sau 245/2005.
Împotriva Hotărârii Comisiei Județene de fond funciar nr. 63/1991 nu a fost formulată plângere în condițiile Legii 18/1991, astfel încât se presupune că a fost de acord cu validarea Comisiei Județene.
Nu s-a făcut nici o dovadă că P. D. sau, după decesul lui, P. V. a formulat și o altă cerere în baza legilor fondului funciar și nu a fost soluționată.
Pe numele lui P. V. D. s-a emis titlul de proprietate nr._ din 06.09.2007 pentru suprafața de 10,897 ha teren extravilan . și 0,36 ha teren intravilan.
Din expertizele efectuate în cauză rezultă că reclamantul P. V. are în posesie în intravilan o suprafață de 3200 mp( în tarlaua 48, parcelele 2067 și 2069 - 1654 mp, în . mp, iar în .). Rezultă o suprapunere scriptică pe titlurile de proprietate eliberate autorilor părților de 400 mp. În fapt, așa cum rezultă din Raportul de expertiză efectuat de expert L., reclamantul nu are în posesie 400 m.p
Din suprafața de 5885 mp s-a reconstituit lui C. M. suprafața de 2685 mp intravilan.
Pe terenul intravilan în suprafață de 3200 mp sunt edificate locuințele C 1 și C 2, anexa gospodărească C 3 și o temelie a reclamantului și a familiei sale.
Din măsurătorile efectuate de experți la fața locului, rezultă un minus de 400 mp față de situația consemnată în înscrisuri, teren inexistent.
Tot din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că nu există acte în care să fie evidențiate vechile amplasamente, cu dimensiuni și vecinătăți ale terenului ce a aparținut autoarei P. P. și ale celui care a aparținut fiului ei, P. D..
În mod corect a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada incidenței dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997 și a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Conform dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/27.10.1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare:
a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;
c)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege;
d)actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;
e)actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;
f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege;
g)transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;
h)actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
Așa cum rezultă din adresa nr. 782/13.02.2009 și din susținerile din cererea de recurs, după P. P., reclamantul, prin autor P. D., nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât el fusese deja înzestrat de părinți cu teren. Singura cerere formulată în baza legilor fondului funciar a fost cea înregistrată sub nr. 203/1991 care a fost soluționată de autoritățile competente și a vizat terenul cu care a fost înscris în Registrul agricol din anii 1959-1962 P. V. D..
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire Ia existența sau inexistența cererii formulate de C. M. privind terenul în litigiu ce a aparținut mamei sale P. P., instanța de fond nici nu avea de analizat un astfel de motiv în măsura în care reclamantul nu a făcut întâi el dovada că el sau anterior, autorul său, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după P. P..
Au apărut probleme legate de amplasament datorită faptului că atât bunica părților P. P., cât și tatăl reclamantului, P. D. au fost înscriși în Registrul agricol din anii 1959-1962 cu teren în intravilan în același loc ”în grădină” fără a fi delimitat exact fiecare teren. Tot terenul a aparținut inițial bunicilor părților.
Recurentul a invocat faptul că în mod nelegal ar fi fost validată C. M. în Anexa 3, întrucât nu era singura moștenitoarea a lui P. P., ci mai avea doi frați: P. D. și P. C..
Acest fapt a fost real, P. P. a avut trei copii, dar recurentul reclamant nu a făcut dovada că tatăl său și-a valorificat dreptul de repunere în termenul de acceptare a succesiunii după mamă prin depunerea unei cereri. Această sarcină îi revenea, conform dispozițiilor art. 1169 din Codul civil aplicabil, lui P. V. în calitate de reclamant și nu pârâților.
De asemenea, faptul că în fișa de punere în posesie și în titlul de proprietate emis în 2001 sunt înscrise erori materiale, acestea urmează să fie rectificate și nu constituie un motiv de nulitate absolută dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
S.C. A.C. F.S. B.D.M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2093/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 488/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
