Contestaţie la executare. Decizia nr. 2036/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2036/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 2036/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Octombrie 2013
Președinte - M. M.
Judecător – D. P. C.
Judecător – C. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 2036
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul A. C. împotriva sentinței civile nr._/12.10.2012 a Judecătoriei Iași, intimate A. NAȚIONALĂ A V. P. DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI, DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI, B. - S. I., B. - S. J. I., R. B., B. T. - S. I., E. B. - S. I., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.09.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.09.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.10.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 12.10.2012 a Judecătoriei Iași, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A. C., în contradictoriu cu intimații A. Națională a V. prin Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Iași și Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Iași și terții popriți B. – S. Iași, B. - S. județeană Iași, R. B. – Agenția Iași, B. T. - S. Iași cu și E. B. – S. Iași.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, în temeiul actului constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat nr.271/01.04.2005, care constituie titlu de creanță, a procesului-verbal privind calculul majorărilor de întârziere și a deciziei privind calculul accesoriilor nr.992/07.02.2007, a fost demarată executarea silită împotriva contestatorului-debitor, ce formează obiectul dosarului de executare silită nr.3844/2006. S-a mai reținut pe de o parte că, la data de 07.03.2007 a fost emisă somație, act începător de executare, prin care a fost pusă în vedere contestatorului-debitor obligația achitării sumei totale de 15.178 lei, din care 5905 lei debit și 9.273 lei dobânzi, majorări și penalități calculate până la data de 06.03.2007 ( somația fiind comunicată contestatorului-debitor prin poștă cu confirmare de primire) iar pe de altă prte că, la data de 11.10.2010 a fost întocmit procesul-verbal nr._/1/SJ/LC/11.10.2010 privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu – A.C. nr.271/01.04.2005, f.45 dosar, fiind stabilită cu titlu de majorări/penalități calculate până la data de 11.10.2010, suma de 17.629 lei, act care reprezintă titlu executoriu și a fost comunicat contestatorului prin poștă cu confirmare de primire la data de 13.10.2010, f.46-47 dosar. Totodată, debitorul a fost somat pentru achitarea debitului principal și a majorărilor de întârziere prin intermediul somației nr._//SJ/LC/11.10.2010, f.44 dosar.
Tot în ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că la data de 19.12.2011 a fost emisă decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr._, accesorii calculate raportat la debitul principal – stabilit prin A.C. 271/01.04.2004, până la data de 30.11.2011, f.40-41, comunicată debitorului prin poștă cu confirmare de primire iar la data de 20.02.2012 intimata a emis trei decizii cu nr._ referitoare la obligații de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent, prin care au fost calculate accesorii pentru perioada 12.10._11 și că, la data de 26.04.2012 a fost emisă somația nr. 145 cu privire la obligația de plată a sumei totale de 24.515 lei, din care 4.681 lei debit principal și 19.834 lei accesorii, act de executare comunicat debitorului prin poștă cu confirmare de primire, în timp ce, la data de 23.04.2012 a fost emisă adresa de înființare a popririi nr._/SJ/DI/23.04.2012.
Raportându-se la prevederile art.145 alin.1 și art.149 alin.5 Cod procedură fiscală, instanța de fond eține că, în speță, obiectul executării silite a debitorului A. C. îl formează debitul stabilit prin titlul de creanță - actul de constatare nr.271/01.04.2005, față de care au fost calculate în timp, pe parcursul executării silite accesorii reprezentând majorări și dobânzi.
Se ma arată în onsiderente că, executarea silită a debitorului a început în anul 2007, prin emiterea somației nr.431/07.03.2007, în temeiul disp. art.141 al.2 O.G. nr.92/2003, în vigoare la acea dată, acesta fiind primul act de executare silită drept pentru care se reține că, în condițiile în care somația – ca prim act de executare silită a fost emis la data de 07.03.2007, instanța nu poate reține motivul de nulitate a adresei de înființare a popririi nr._/23.04.2012, în considerarea faptului că este anterioară emiterii somației, având în vedere că prin adresa de înființare a popririi a fost continuată executarea silită demarată în anul 2007 și nu a fost începută o nouă executare împotriva debitorului-contestator.
Instanța de fond a arătat că nu poate reține ca motiv de nulitate a somației nr._/26.04.2012 faptul că nu a fost comunicat debitorului, odată cu somația și titlul executoriu, având în vedere că toate titlurile de creanță, atât pentru stabilirea debitului principal cât și cele prin au fost stabilite accesoriile, au fost comunicate debitorului prin poștă cu confirmare de primire. Mai mult, somația contestată de către contestator reprezintă un act de executare îndeplinit în cursul executării silite și nu primul act de executare silită, acestuia din urmă fiindu-i atașate titlurile de creanță ce constituie temeiul executării silite.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că somația nu a fost emisă în considerarea unui titlu de creanță care nu era ajuns la scadență, având în vedere că titlul de creanță devine titlu executoriu la data împlinirii termenului de plată și nu la data expirării termenului de 30 de zile de contestare a acestuia.
Față de dispozițiile art.111 alin.2 Cod procedură fiscalăși având în vedere că data comunicării deciziilor de calcul a accesoriilor nr._/20.02.2012 a fost 29.03.2012, fiind în intervalul 16-31.03.2012, instanța de fond a reținut că termenul de plată este 20.04.2012, moment la care titlul de creanță a devenit titlu executoriu. Somația nr._/26.04.2012 a fost emisă la data de 26.04.2012, după împlinirea termenului de plată, fiind astfel legal emisă în temeiul unui titlu de creanță devenit titlu executoriu.
De asemenea, nu s-a reținut aceste motiv de nulitate a somației și în considerarea faptului că prin deciziile nr._/20.02.2012 au fost stabilite accesorii pentru perioada 12.10._11, ceea ce reprezintă doar o mică parte a creanței pentru care a fost emisă somația nr._/26.04.2012.
Cât privește nulitatea procesului-verbal privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu nr._/11.10.2010, instanța de fond a arătat că acesta a fost emis în temeiul disp. art.142 alin.6 Cod procedură fiscală, actul de executare fiind legal și temeinic întocmit, nefiind necesară emiterea unei decizii – titlu de creanță în acest sens.
Față de toate considerentele expuse, instanța de fond a respins contestația la executare fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorulA. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului, recurentul a arătat pe de o parte că în mod eronat instanța de fond a respins contestația sa la executare în condițiile în care, somația nr._ din 26.04.2012 nu avea tașatătitlul executoriu și nici procesul verbal de calcul nr._ din 11.10.2010, acte ce nu i-au fost comunicate niciodată. Reluând argumentația prezentată în fața primei instanțe, recurentul a precizat că, pe lângă neteeincia proceslui vebal nr._ din 11.10.2010, determinată de lipsa unei decizii de calcul a accesoriilor, cotestă și modalitatea de calcul acesoriilor.
Recurentul a susținut de semenea că, în mod greșit prima instanță –a respins cererea privind anularea măsurilor de institire a popririi deoarece această măsură ar fi fost luată cu aplicarea greșită dispozițiilor art. 149 Cod procedură fiscală și cu încălcarea prevederilor art. 145 din același cod.
În final, recurentul a precizat că, cele reținute de instanța de fond, referitoare la emiterea somației după împlinirea termenului de plată sunt greșite deoarece, față de împrejurarea că, în somație se prevedea un termen de 15 zile până la care poate face plata, față de data comuicării somației, rezultă că această creanță putea fi exeutată până la 12.05.2012, deci evident somația a fost emisă înainte ca titlul de creanță să devină titlu executoriu.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimata Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. Iași, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
În recurs nu au fost administrate probe noi
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, în temeiul actului constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat nr.271/01.04.2005, care constituie titlu de creanță, a procesului-verbal privind calculul majorărilor de întârziere și a deciziei privind calculul accesoriilor nr.992/07.02.2007, a fost demarată executarea silită împotriva contestatorului-debitor, ce formează obiectul dosarului de executare silită nr.3844/2006.
În procedura executării silite, intimata creditoare a emis, la data de 07.03.2007 o somație (fila 48 dosar fond) prin care a fost pusă în vedere contestatorului-debitor obligația achitării sumei totale de 15.178 lei, din care 5905 lei debit și 9.273 lei dobânzi, majorări și penalități calculate până la data de 06.03.2007, comunicată recurentului prin poștă cu confirmare de primire (fila 49 dosar fond). În același dosar de executare la data de 11.10.2010, a mai fost întocmit procesul-verbal nr._/1/SJ/LC/11.10.2010 privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu – A.C. nr.271/01.04.2005 ( fila 49 dosar fond), comunicat contestatorului prin poștă cu confirmare de primire la data de 13.10.2010 (filele 46-47 dosar fond) dar și somația nr._//SJ/LC/11.10.2010, (fila 44 dosar fond). În același dosar d executare a mai fost emisă decizia nr._ din 19.12.2011 precum și decizia cu nr._ din 20.02.2012 referitoare la obligații de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul precedent, prin care au fost calculate accesorii pentru perioada 12.10._11, toate aceste acte, comunicate debitorului prin poștă cu confirmare de primire (filele 38 – 39, 42- 43 dosar fond).
În final, la data de 26.04.2012 a fost emisă somația nr. 145, act de executare comunicat debitorului prin poștă cu confirmare de primire, f.33-34 iar la data de 23.04.2012 a fost emisă adresa de înființare a popririi nr._/SJ/DI/23.04.2012.
Dispoziții legale incidente:
OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de Procedură Fiscală: art. 43 alin 3 „ (3) Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil și în cazul în care nu poartã semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacã îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie.”; art. 141 alin 1 și 2 „(1) Executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent in a cărui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.(2) Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege.” Art. 172 alin 3: „ 3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. „ art. 142 alin 6: „ Reguli privind executarea silită (6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalități de întârziere, majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.”
Cod procedură civilă, art. 399 alin 1 teza I-a și alin 2: „ (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui acte de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare…De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281¹, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.”
Contestația la executare, este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale. Vizând exclusiv desființarea măsurilor nelegale de urmărire silită, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei noi judecăți de fond.
În speță, instanța constată că executarea s-a efectuat cu respectarea normelor fiscale, expres prevăzute de lege, pentru următoarele considerente:
Intimata a procedat la executarea silită a creanței, conform art. 141 alin 2din OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de Procedură Fiscală, respectiv după ce titlul de creanță a devenit titlu executoriu, mai exact, începând cu data la care creanța fiscală a devenit scadentă .
În primul rând, instanța de control judiciar constată că, în mod temeinic și legal prima instanță a respins excepția perimării, invocată de către contestator.
Astfel, contrar susținerilor recurentului, pe d eo parte, executarea silită în materie fiscală nu se perimă, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 141 alin 4 Cod procedură fiscală, ia pe de altă parte, potrivit art. 131 alin 1 din același cod, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
În aceste condiții, instanța de control judiciar, reține că, termenul de prescrpție a început la 01.01.2006, deoarece, dreptul de a cerere executarea silită a creanței s-a născut în patrimoniul intimatei creditoare la 7 zile după data comunicării titlului de creanță, respectiv a actului constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat nr.271/01.04.2005, act ce a fost comunicat sub semnătură recurentului, la data de 22.04.2005 ( fila 53 dosar fond).
Față de cele reținute mai sus, instanța de control judiciar reține ca fiind nefondate susținerile recurentului referitoare la necomunicarea actului titlului executoriu inițial, reprezentat de actul constatator nr.271/01.04.2005, act pe care de altfel l-a și contestat ( șa cum rezultă din decizia nr. DGC 156/07.02.2011- filele 59 – 62 dosar fond) deoarece, acest titlu a fost comunicat sub semnătură recurentului, la data de 22.04.2005 ( fila 53 dosar fond).
Nefondate susnt și susțienrile referitoare la nulitatea somației determinat de lipsa titlului executoriu atașat acestei somații deoarece, legalitatea acestui act de executare nu este condiționată de atașarea titlului executoriu, condițiile de valabilitate fiind prevăzute expres de art. 145 alin 1 Cod procedură fiscală. De altfel, toate titlurile executorii emise în procedura execuțională fiscală, au fost comunicate recurentului, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, anterior emiterii somației ( filele 38 – 39, 42-43, 46-47,53 dosar fond).
În ciuda susținerilor recurentului, instanța de control judiciar, raportându-se la actele și lucrările dosarului reține că, în mod temeinic și legal, prima instanță a reținut că, somația nu a fost emisă înainte ca titlurile executorii să devină titluri de creanță.
Astfel, recurentul se află în eroare când apreciază că data scadeți titlului de creanță este reprezentată de termenul acordat prin somația de plată deoarece, creanțle fiscale sunt scadente în termenele prevăzute de art. 111 alin 2 lit. a și b, termenul calculându-se în funcție de data comunicării titlului de creanță.
Cum executarea silită se efetuează în baza unui titlu executoriu, este evident că, somația fiind un act de executare și printr-o interpretare logică, un act ulterior momentului la care titlul de creanță a devenit titlu executoriu, evident că termenul acordat prin somație nu reprezintă momentul scadenței creanței bugetare ci, numai un ultim termen pentru achitarea benevolă a obligației fiscale, acordat debitorului înainte de a se procedat la insntituirea unei măsuri de executare silită, cum în speță, a fost aceea de a se dispune poprirea conturilor recurentului.
Astfel, actul constatator nr.271/01.04.2005 a devenit scadent la 20.05.2005, procesul verbal nr._/1/SJ/LC/11.10.2010, la 5.11.2010, decizia nr._ din 19.12.2011la 20.01.2012 și decizia cu nr._ din 20.02.2012 la 5.04.2012, termenle fiind calculate, în funcție de data comunicării tilturilor de creanță, conform art. 111 alin 2 lit. a și b Cod procedură fiscală.
Așadar, în mod temeinic și legal, prima instanță a reținut că, somația nr._/26.04.2012 a fost emisă după împlinirea termenului de plată, actul de executare fiind legal și temeinic.
Totodată, Tribunalul reține că, au fost respectate și dispozițiile art. 149 alin 11 Cod procedură fiscală deoarece, titlurile executorii fuseseră comunicate anterior, potrivit considerentelor anterior expuse, cu respectarea dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală.
Nu în ultimul rând, instanța reține ca neîntemeiat și motivul de nulitate a procesului verbal nr._/1/SJ/LC/11.10.2010, deoarece ( făcând abstracție de faptul că această critică este tardivă), actul a fost emis în conformitate cu prevederile procedurale fiscale, care prevăd expres majotările de întârziere „vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului” - art.142 alin.6 Cod procedură fiscală.
Celelalte critici, referitoare la temeinicia titlurilor executorii, exced cadrului procesual al unei contestații la executare, în cadrul acestei proceduri nefiind admisibil controlul de fond al titlului executoriu, fiecare din titlurile executorii emise în prezenta executare, având ale separată de atac. În aces sens, este de reținut că, potrivit art. 172 alin 3 Cod procedură fiscală: „ (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
În același sens, este literatura de specialitate și practica instanței supreme, motiv pentru care invocăm și decizia nr. 1180/31.03.1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 628/01.02.2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 9 judecători, decizia nr. 130 din 4 noiembrie 2002 .
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatorul A. C. împotriva sentinței civile nr._/12.10.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi,03.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. D.P.C. C.M. M.G.
MG. 3 octombrie 2013
DPC 18.10.2013
2 ex
Judecătoria Iași: T. M. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1436/2013. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 355/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
