Contestaţie la executare. Decizia nr. 442/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-02-2012 în dosarul nr. 442/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Februarie 2012
PREȘEDINTE - S. C.
Judecător - C. G.
Judecător - C. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 442
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul D. Ș. împotriva sentinței civile nr. 7917/24.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, intimați B.- G. SA -S.. I., intimat C. C. R., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2012, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 03.02.2012, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțare pentru data de 10.02.2012, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,13.02.2012, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 7917din 24.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul D. Ș., cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata B.-G. SA Sucursala Iași, cu sediul în Iași, .. 1B-2A.
Respinge cererea de suspendare a executării.
În considerentele acestei sentințe s-au arătat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21.02.2011 sub nr._, contestatorul D. Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B.-Groupe Societe Generale SA, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea publicației de vânzare nr. 1221/03.02.2011 întocmite în dosarul de executare nr. 1221/PJ/2009 de către executorul bancar C. C. R.. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatorul a arătat că în anul 2007 a încheiat mai multe contracte de ipotecă cu intimata B.-G. SA Sucursala Iași, în vederea garantării împrumuturilor pe care creditoarea le-a acordat debitoarei .. Ca urmare a faptului că această societate a intrat în faliment, cu consecința declarării de către bancă a scadenței anticipate a contractelor de împrumut, s-a declanșat procedura de executare silită și împotriva contestatorului garant, formându-se dosarul de executare nr. 1221/PJ/2009, la care Judecătoria Iași a dispus conexarea și a dosarului nr. 47/CC/2010. La 03.02.2011 executorul bancar a emis publicația de vânzare nr. 1221/03.02.2011, cu încălcarea, însă, a prevederilor art. 388 C.p.c. întrucât nu s-a întocmit un proces-verbal de stabilire a prețului de vânzare la licitație, menționat în publicația de vânzare. Contestatorul apreciază că un astfel de proces-verbal ar fi fost necesar pentru a avea posibilitatea de a contesta modul de stabilire a prețului de începere a licitației apelând, eventual, la un expert consultant care să participe la efectuarea expertizei de către expertul desemnat de executor. De asemenea, de momentul stabilirii prețului C.p.c. leagă și momentul emiterii și afișării publicației de vânzare, potrivit art. 504 alin. 1 C.p.c. Întrucât nu s-a emis procesul-verbal de stabilire a prețului termenul de 5 zile de emitere a publicației de vânzare nu a putut începe să curgă, ceea ce condus la împrejurarea că prețul stabilit de executor să nu mai fie actual și să capete caracter derizoriu.
În drept, s-au invocat prevederile art. 399 și urm. C.p.c.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat că niciun text legal nu impune executorului judecătoresc întocmirea unui proces-verbal de stabilire a prețului, iar art. 388 C.p.c. este un text cu caracter general în materia executării silite, ce nu se aplică în materia executării silite a bunurilor imobile, executare ce se desfășoară după reguli specifice reglementate de art. 488-523 C.p.c. Prețul a fost stabilit în acord cu prevederile art. 500 alin. 2 C.p.c., de către un expert atestat ANEVAR. Raportul de evaluare prin care a fost stabilit prețul a fost comunicat contestatorului, acesta recunoscând acest fapt în cuprinsul acțiunii introductive ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Iași. Cu toate că a luat cunoștință de raportul de evaluare din 08.03.2010, contestatorul nu l-a contestat, astfel că nu se poate invoca producerea unei vătămări datorate imposibilității de a formula obiecțiuni. De asemenea, termenul de 5 zile pentru întocmirea și afișarea publicației de vânzare nu este un termen de decădere, a cărui nerespectare să fie sancționată cu nulitatea actului. De altfel, contestatorul și-ar invoca propria culpă, întrucât procedura executării silite nu s-a putut desfășura în condiții normale din pricina numeroaselor demersuri juridice promovate, fără succes, de contestator.
La solicitarea instanței, a fost înaintată o copie a dosarului de executare nr. 1221/PJ/2009 de către executorul bancar C. C. R..
În cuprinsul concluziilor scrise contestatorul a precizat că despre adresa de înaintare a raportului de evaluare în discuție Judecătoria Iași a hotărât, în dosarul nr._/245/2010, că nu reprezintă un proces-verbal de stabilire preț. Cu privire la caracterul derizoriu al prețului stabilit pentru vânzarea la licitație, contestatorul arată că un mobil similar din aceeași zonă a fost evaluat la un preț de aproape trei ori mai mare, tot în cadrul procedurii de executare silită, chiar intimata fiind de acord cu stabilirea acestui preț. S-a depus la dosarul cauzei copie a sent.civ.nr._/01.10.2010 pronunțată în dosarul nr._/245/2010 și raportului de evaluare, publicației de vânzare și procesului-verbal al adunării generale a creditorilor . Iași.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
În temeiul titlurilor executorii contracte de credit nr. 1977/12.03.2007, nr. 6946/20.08.2007 și contracte de ipotecă nr._/20.08.2007 și nr._/12.03.2007 încheiat între intimata B.-G. SA Sucursala Iași, debitoarea . și contestatorul-garant ipotecar D. Ș., intimata creditoare a început executarea silită asupra bunului proprietatea contestatorului garant, afectat garanției, respectiv parcelă de teren în suprafață de 332 mp și construcție-locuință amplasată pe aceasta, situate în Iași, ., în cadrul dosarului de executare nr. 1221/PJ/2009 al executorului bancar C. C. R., la care a fost conexat dosarul nr. 47/CC/2010. Prețul bunului scos la licitație a fost stabilit de către un expert ANEVAR, în urma întocmirii raportului de evaluare de la filele 35-42. Acest raport de evaluare a fost comunicat contestatorului, așa cum rezultă din adresa de la fila 34, în care se menționează că a fost recepționat de d-na D. la data de 08.03.2010. Această adresă conține informarea contestatorului cu privire la prețul stabilit pentru vânzarea la licitație publică, precum și mențiunea că se comunică, anexată, și o copie a raportului de evaluare. De asemenea, în contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._, contestatorul menționează că a luat cunoștință de executare abia la 08.03.2010 cînd executorul i-a comunicat un raport de expertiză prin care se stabilea valoarea de piață a imobilului, către fiica sa, D. D., care îl reprezentase la semnarea ipotecilor. Prin urmare, contestatorul a avut cunoștință de valoarea la care a fost evaluat imobilul proprietatea sa, în vederea valorificării în cadrul procedurii de vânzare silită, iar de la data la care a luat cunoștință de această valoare avea posibilitatea de a contesta această valoare, prin acțiune în justiție-contestație la executare, posibilitate pe care nu a valorificat-o, astfel că nu mai poate invoca faptul că prețul stabilit prin expertiză ar avea caracter derizoriu.
Instanța învederează că procedura de vânzare silită imobiliară beneficiază de o reglementare expresă în Codul de procedură civilă, în art. 488-523, iar prețul de evaluare a fost stabilit în acord cu prevederile art. 500 alin. 2 C.p.c., apelându-se la un expert autorizat ANEVAR în acest scop și raportul de expertiză fiind comunicat contestatorului. Deși art. 388 C.p.. prevede că pentru toate actele de executare pe care le efectuează expertul este obligat să încheie procese-verbale, nicio dispoziție legală din materia executării silite imobiliare nu impune întocmirea unui proces-verbal de stabilire a prețului. Oricum, faptul că nu s-a întocmit un proces-verbal de stabilire a prețului nu poate atrage anularea publicației de vânzare întrucât contestatorul nu a putut dovedi producerea unei vătămări prin neîntocmirea unui astfel de proces-verbal. Așa cum s-a arătat în paragraful anterior, contestatorul a luat cunoștință de raportul de expertiză și prețul fixat prin acesta și avea posibilitatea să-l conteste, lucru pe care nu l-a făcut.
De asemenea, faptul că, întrucât nu s-a întocmit proces-verbal de stabilire a prețului, nu s-a putut asigura emiterea publicației de vânzare în termenul de 5 zile de la data stabilirii prețului, așa cum prevede art. 504 alin. 1 C.p.c. nu este de natură a afecta valabilitatea publicației de vânzare; se poate constata că deși publicația de vânzare a fost întocmită la o perioadă semnificativă de timp de la aducerea prețului la cunoștința contestatorului, în această perioadă prețurile bunurilor imobile au înregistrat, în general, o scădere semnificativă ca urmare a modului în care piața imobiliară a fost afectată de criza economică, astfel că pornirea licitației de la un preț stabilit cu aproximativ un an în urmă nu este de natură a-l vătăma pe contestator, dimpotrivă, poate asigura realizarea unei preț mai mare decât cel care a rezultat din evaluarea actuală.
Așa cum s-a arătat anterior, posibilitatea contestatorului de a contesta prețul de evaluare a imobilului nu era condiționată de întocmirea unui proces-verbal de stabilire a prețului; contestatorul putea formula contestație împotriva modului de stabilire a prețului din momentul în care a luat cunoștință de raportul de evaluare. Această concluzie nu poate fi schimbată de faptul că prin sent.civ.nr._/01.10.2010 pronunțată în dosarul nr._/245/2010 a fost respinsă contestația la executare împotriva procesului-verbal de stabilire a prețului, cu argumentarea că adresa de înaintare a raportului de evaluare nu reprezintă un proces-verbal de stabilire preț; această soluție de respingere a fost determinată de faptul că în mod eronat contestatorul și-a îndreptat contestația împotriva unui act inexistent, deși avea posibilitatea de a contesta însăși modalitatea de stabilire a prețului, această stabilire a prețului fiind, în sine, un act ce ține de executarea silită și care poate face obiectul contestației la executare.
În concluzie, neputându-se reține producerea unei vătămări pentru contestator prin neîntocmirea unui proces-verbal de stabilire a prețului, urmează a fi respinsă cererea de anulare a publicației de vânzare nr. 1221/03.02.2011 întocmite în dosarul de executare nr. 1221/PJ/2009, fundamentată doar pe acest motiv.
Pentru argumentele anterior expuse și având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării, de către contestator, a cauțiunii puse în vedere de instanță, în conformitate cu prevederile art. 403 alin. 1 C.p.c., urmează a fi respinsă și cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul D. Ș. arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece nu s-a întocmit un proces-verbal de stabilire a prețului de vânzare la licitație, menționat în publicația de vânzare, iar prețul stabilit de executor nu mai este actual și prezintă caracter derizoriu.
Intimata B.-Groupe Societe Generale SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
În această fază procesuală au fost depuse înscrisuri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul costată întemeiat recursul formulat.
Instanța de fond a fost investită de contestatorul D. Ș. cu o cerere prin a solicitat, în contradictoriu cu intimata B.-Groupe Societe Generale SA, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea publicației de vânzare nr. 1221/03.02.2011 întocmite în dosarul de executare nr. 1221/PJ/2009 de către executorul bancar C. C. R., motivat de faptul că nu s-a întocmit un proces-verbal de stabilire a prețului de vânzare la licitație, menționat în publicația de vânzare, iar prețul stabilit de executor nu mai este actual și prezintă caracter derizoriu.
În fața instanței de fond a fost administrată proba cu înscrisuri. Prin motivele de recurs, recurentul a reiterat susținerea în sensul că prețul de vânzare stabilit pentru imobilul din Iași, . este derizoriu, iar susținerea primei instanțe că prețul imobilelor a scăzut în general este lipsită de fundament și nu este susținută de nicio probă de la dosar.
Din actele dosarului, Tribunalul reține că raportul de evaluare întocmit pentru imobilul din Iași, . prin care s-a stabilit un preț de 230.000 euro, echivalentul a 952.100 lei, a fost realizat la data de 08.02.2010, fiind comunicat către recurent la data de 08.03.2010.
În temeiul dispozițiilor art. 504 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc a emis publicația de vânzare pentru imobilul din Iași, ., la data de 03.02.2011, cu toate că dispozițiile legale impun emiterea acestui act de executare în termen de 5 zile de la data stabilirii prețului imobilului, în scopul de a asigura vânzarea la valoarea determinată în raportul de expertiză.
Având în vedere că publicația de vânzare a fost emisă la aproximativ un an de la data evaluării imobilului ce face obiectul executării silite, pentru justa soluționare a cauzei se impune, așadar, efectuarea unei noi expertize evaluatorii, probă ce nu poate fi administrată în această fază procesuală, în raport de prevederile art. 305 Cod procedură civilă. Cum modificarea hotărârii atacate nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, în baza art. 312 alin.1-3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va reține cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize evaluatorii pentru imobilul situat în Iași, ..
Totodată, va menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la respingerea cererii de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul D. Ș. împotriva sentinței civile nr. 7917/24.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o casează în parte.
Reține cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize evaluatorii a imobilului situat în Iași, . compus din casă și teren.
Fixează termen în ședință publică din 24.02.2012 pentru când se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,13.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
S.C. C.G. C.M. M.G.
Red.C.G.
L.V./21.02.2012
Judecător fond: P. Ș. A.
2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 70/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1436/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
