Contestaţie la executare. Decizia nr. 689/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 689/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 689/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Octombrie 2014
Președinte - Doinița T.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 689/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant B. D. și pe intimat A.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUN.IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 3024/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
S-a respins, ca neîntemeiată, exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptie invocata de catre intimata prin intampinare .
S-a respins, ca neîntemeiată, contestatia la executare formulata de catre contestatorul B. D., domiciliat in mun. Iasi, std.Cetatuia, nr. 17, ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimata Administratia Finantelor P. a Municipiului Iasi, cu sediul in mun. Iasi, .. 26.
S-a respins, ca neintemeiata, cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata .
Pentru a se pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Inadmisibilitatea, ca sancțiune procesuală, intervine ori de câte ori lipsește o condiție a exercițiului dreptului la acțiune sau calea procesuală aleasă, de către reclamant, în sens larg, este greșită.
A reținut instanța ca art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanța. Dreptul de acces la instanță nu este unul absolut. In cauza Golder împotriva Marii Britanii (Hotărârea din 21 februarie 1975) Curtea Europeana a drepturilor omului a reținut ca „pot fi aduse restricții exercițiului acestui drept întrucât dreptul de acces, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului...”. În elaborarea unei asemenea reglementări statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, limitările aduse trebuie sa respecte câteva principii. Ele trebuie sa urmărească un scop legitim si sa nu afecteze substanța însăși a dreptului. De asemenea este necesara asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate intre scopul urmărit si mijloacele alese.
Având in vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului ce garantează dreptul de acces la instanța al oricărei persoane, instanța a respins excepția invocata de parata reclamanta.
Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut caracterul nefondat al contestației la executare pentru următoarele motive:
În fapt, la data de 06.03.2013, a fost emis titlul executoriu nr._, de către intimata Direcția Generala a Finanțelor P. a Municipiului Iași - Administrația Finanțelor P. a municipiului Iași, titlu care stabileste in sarcina contestatorului obligația de plata a sumei de 232 lei, reprezentând contributie de asigurari sociale de sanatate datorate de persoane care realizeaza venituri sin activitati independente si persoane care nu realizeaza venituri, stabilit conform deciziei de impunere nr. 159/04.07.2012 .
În temeiul acestui titlu executoriu, intimata a întocmit și somația nr._, emisă la 06.03.2013, prin care contestatorul a fost înștiințat că figurează în evidența fiscală cu suma menționată, punându-i-se în vedere să achite debitul restant, sub sancțiunea continuării măsurilor de executare silită.
Contestatorul a susținut in principal prin cererea sa imprejurarea ca nu a incheiat contract de asigurare cu CAS Iasi si ca nu i-au fost comunicata decizia de impunere .
În acord cu prevederile art. 711 Noul Cod procedură civilă „împotriva executării silite(…) precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare(…).”
În cazul în care executarea este îndreptată împotriva unui act de executare ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărări de fond-motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlu executoriu- împotriva titlului executoriu, numai dacă legea nu prevede in legatura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui, conform art. 712 alin. 2 Noul Cod pr.civ. .
Interpretând coroborat prevederile din codul de procedură civilă cu dispozițiile art. 172 Cod procedură fiscală, instanța a notat faptul că în procedura la executare silită, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor privind executarea silită a creanțelor fiscale, iar această contestație poate fi introdusă și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită sub rezerva îndeplinirii a două condiții: această hotărâre să nu fie reprezentată de o hotărâre judecătorească sau de o hotărâre a unui alt organ jurisdicțional și, cumulativ să nu existe o altă procedură prevăzută de lege.
În cauza de față, instanta a apreciat ca numai prima condiție este îndeplinită, în sensul că, pentru contestarea acestui titlu executoriu, care este din punct de vedere a naturii juridice un act administrativ fiscal, există procedura specială, prevăzută de titlul IX Cod procedură fiscală, referitor la soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Astfel, în acord cu prevederile exprese ale art. 205 C.pr.fisc. se poate formula contestație potrivit legii, competența aparținând în cazul impozitelor, taxelor și contribuțiilor precum și accesoriilor al caror cuantum este sub de 1.000.000 lei ( cum este cazul și în prezenta acțiune) organelor constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal, în soluționarea unei atare contestații, organul competent se pronunță prin decizie, definitivă în sistemul căilor administrative de atac, susceptibilă de a forma obiectul unei căi de atac la instanța de contencios administrativ.
Asa fiind, conform dispozitiilor legale anterior enuntate, ori de cite ori legea speciala pune la dispozitia partii interesate un mijloc procedural prin intermediul caruia se poate pune in discutie validitatea titlului executoriu, acesta se transpune in respectiva cale de atac prevazuta de lege.
Potrivit art. 41 C.pr.fiscala, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale. Conform art. 141 al. 2 C.pr.fiscala, titlul de ceanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod stabilit de lege.
Din interpretarea coroborata a textelor de lege aratate, rezulta ca titlul executoriu nu este decât acel act administrativ fiscal ( titlul de creanta ) ajuns la scadenta.
Prin urmare, actul administrativ fiscal, in cauza, decizia de impunere, ajunsa la scadenta a imbracat forma titlului executoriu.
In acest caz, apararile facute impotriva titlului executoriu sint aparari facute impotriva actului administrativ fiscal, in speta, decizia de impunere. Pentru a se putea invoca aparari in acest caz, trebuie ca pentru contestarea acestui titlu executoriu ( in fapt, act administrativ fiscal ajuns la scadenta) sa nu existe o alta procedura prevazuta de lege, asa cum cere art. 172 al. 3 C.pr.fiscala.
Conform disp.art. 205 C.pr.fiscala, impotriva titlului de creanta precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii.
Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care este considerat lezat in drepturile sale printr-un act administrativ-fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditile legii.
In procedura contenciosului administrativ fiscal legiuitorul a prevazut obligativitatea parcurgerii cailor administative pentru ca, in final, decizia data de organul administrativ jurisdictional sa faca obiectul analizei instantei de contencios administrativ.
Prin urmare, atita timp cit legea prevede o cale speciala de contestare a titlurilor de creanta, anume aceea a contenciosului adminitrativ, instanta a apreciat ca in cauza de fata, contestatorul nu a respectat aceste dispozitii legale.
In masura in care contestatorul era nemulțumit de suma pe care a fost somat sa o plateasca, acesta avea deschisa calea contestării deciziei de impunere, acesta fiind actul prin care s-a individualizat suma de plata si pentru care legea prevede in mod expres ca apararile pot fi invocate pe calea administrativ fiscala.
De asemenea, analizand din punct de vedere formal somația si titlul executoriu instanta apreciaza ca acestea au fost intocmite cu respectarea dispozițiilor art. 141 si 145 C.pr.fiscala. De altfel, se poate observa ca, in speta, contestatorul nu aduce nici o critica din acest punct de vedere actelor de executare efectuate.
In baza acestor considerente, instanta a respins contestatia la executare formulata, ca neintemeiata.
Totodata, instanta a respins ca neintemeiata cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul B. D. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că raționamentul instanței de fond este în contradicție cu prevederile legale aplicabile speței, cât și cu situația de fapt expusă, în condițiile în care el a arătat că a arătat în mod expres în cuprinsul contestației la executare faptul că decizia de impunere în baza căreia au fost emise actele de executare, nu i-a fost comunicată, astfel încât nu a avut posibilitatea să o conteste în termenul și modul prevăzut de lege.
Cât privește susținerea intimatei că decizia de impunere a ajuns la scadență în cauză, îmbrăcând forma titlului executoriu, este greșită, în condițiile în care, această decizie nu i-a fost comunicată și doar prin comunicarea ei către contribuabil devine scadentă.
Ca atare, decizia de impunere nu a devenit scadentă în cauză, iar actele de executare la care a făcut referire pot fi atacate pe calea contestației la executare.
În aceste acte de executare, atât Somație cât și Titlu executoriu, nu sunt indicate perioadele pentru care au fost calculate aceste debite, și anume suma de 232 lei, eventual sumele defalcate pe anii corespunzători, și nici actul în baza căruia au fost calculate aceste sume.
Titlul Executoriu nr._ pentru suma de 232 lei emis în dosarul de executare_/22/_ /_ nr._ din 06.03.2013 cuprinde ca și natura obligației de plată – contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, iar ca și documente prin care s-a evidențiat suma de plată sunt indicate: Doc.nr.159 din 04.07.2012, termenul de plată 25.09.2012, pentru suma de 116 lei, Doc. Nr. 159, din data de 04.07.2012, pentru suma de 116 lei, cu termen de plată la 21.12.2012 pentru suma de 116 lei cu termen de plată la 21.12.2012, total 232 lei.
Apreciază contestatorul că această executare silită este nelegală și netemeinică deoarece prin aceste Titluri Executorii i se impun sume pe care nu le datorează.
În perioada indicată în actele de executare nu a obținut din activități independente venituri, iar în aceste acte de executare nu sunt indicate sumele realizate la care s-au perceput impozite și care sunt activitățile independente din care a obținut veniturile impozitate.
Prin Rezoluția_/28.10.2011 s-a admis cererea_ din 26.10.2011 și la registrul comerțului s-au înregistrat mențiunile referitoare la întreruperea activității . Astfel, activitatea întreprinderii individuale cu sediul profesional în ., ., ., mun. Iași, a fost întreruptă/suspendată activitatea societății și astfel nu a obținut venituri.
Pentru anii 2011 și 2012 a depus declarația 200 privind veniturile realizate, veniturile realizate fiind 0 lei, cota de impozit este 0 lei, deci plățile către CAS sunt 0 lei.
Consideră că sumele imputate nu își găsesc vreo justificare în condițiile în care el nu a încheiat un contract de asigurare cu CAS Iași pentru veniturile obținute din activități independente.
Niciodată nu i s-a adus la cunoștință de existența vreunui debit datorat către CAS și nimeni, inclusiv CAS nu a emis vreo înștiințare prin care să i se comunice obligația de a face declarații către CAS și că datorează plata de asigurări medicale pentru alte venituri decât cele din salariu sau pensie.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este întemeiat motivat de considerentele ce succed:
Față de dispozițiile art. 87 Cod procedură civilă instanța constată că apelul a fost legal semnat iar față de data 06.05.2014 la care i-a fost comunicată contestatorului sentința primei instanțe și data de 19.05.2014 la care a fost formulat apelul împotriva acestei sentințe, constată că apelul a fost formulat în termenul legal de 10 zile, calculat pe zile libere conform art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Astfel cum reiese din titlul executoriu_, decizia 159 din 04.07.2012 a stat la baza emiterii acestuia.
La data de 06.03.2013 au fost emis somația și titlul executoriu nr._ pentru suma de 232 lei ( fila 46 și fila 45 dosar fond).
Potrivit disp.art. 110 alin.3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a se menționează că este titlu de creanță decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, rezultă că decizia de impunere constituie titlu de creanță.
Prin adresa_/10 ianuarie 2014 emis de A.J.F.P. Iași instanței de judecată la fons aceasta a învederat că dosarul fiscal al contestatorului nu a fost transmis de CAS Iași, prin urmare nici decizia 159/04.07.2012 emisă de CAS nu a fost comunicată instituției A.J.F.P. Iași.
La data de 11 februarie 2014 prin registratură, au fost înregistrate precizările CAS Iași care a învederat instanței că instituția Casei de Asigurări de Sănătate Iași nu a emis niciodată vreo decizie de impunere nr. 159/04.07.2012 pe numele contestatorului B. D..
Potrivit disp. art.141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e.mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 4 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicarea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin.2 lit. a-d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conținute art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit.a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit.b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit.c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax,e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate… în mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzute în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța de apel reține că inițial trebuia emisă o decizie de impunere pe numele contestatorului care să fie comunicată contestatorului, respectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin.2 din O.G. nr. 92/2003.
Astfel, reținând că pentru decizia de impunere nr. 159/04.07.2012 nu s-a făcut dovada emiterii și nici a comunicării către apelant, instanța de fond în mod greșit a respins contestația la executare.
Pentru motivele mai sus arătate rezultă că executarea silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care se impune admiterea contestației la executare cu consecința anulării tuturor actelor și formelor de executare.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp.art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul și va modifica în tot sentința instanței de fond.
HOTĂRĂȘTE
Constată apelul declarat in termen și legal semnat.
Admite apelul declarat de către contestatorul B. D., CNP_, domiciliat în Iași, ., ., . domiciliul ales în Iași, . nr. 40 împotriva sentinței civile nr. 3024 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă in tot.
Admite contestația la executare formulată de către contestatorul B. D. in contradictoriu cu intimata A.-Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Anulează actele de executare silită întocmite in dosarul de executare nr._/22/_ /_.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 75,70 lei cheltuieli de judecată ( fond și apel).
Definitivă.
Pronunțată prin punerea la dispoziția părților a hotărârii prin mijlocirea grefei instanței, 6.10.2014.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. M. |
RED.S.M./ Tehnored. E.N.
Eex./05.02.2015
Jud. fond:M. G. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 649/2014. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 1324/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
