Uzucapiune. Decizia nr. 1324/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1324/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 1324/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Octombrie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - S. F.
Judecător - C. R.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1324/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenții F. T. și F. A. M. în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect uzucapiune.
Susținerile recurenților au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a acorda posibilitatea recurenților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07.10.2014. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amâna pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civile de față Tribunalul reține următoarele:
P. sentința civilă nr._/22.10.2013 Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Respinge acțiunea formulata de reclamanții F. T. și F. A.-M., având domiciliul ales la Cabinet Avocat R. R. în Iași, ., in contradictoriu cu pârâta ., ca neîntemeiata.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.”
A reținut instanța de fond următoarea situație de fapt și de drept:
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil 1864, având în vedere dispozițiile art. 6 al. 4 din Noul Cod Civil.
Uzucapiunea este modul de dobândire a proprietății sau a altui drept real prin posedarea neîntrerupta a lucrului, in tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, prin efectul posedării lucrului in timpul determinat, astfel încât starea de fapt se transforma in stare de drept.
Potrivit art. 1890 Cod civil, toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fără sa i se poate opună reaua credința.
Art.1890 cod civil stabilește ca pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite doua condiții, anume sa existe o posesie de 30 de ani si aceasta sa fie utila, adică neafectata de vreun viciu.
Potrivit art. 1847 Cod civil, ca sa se poată prescrie se cere o posesie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Lipsa acestor calități ale posesiei constituie tot atâtea vicii ale acesteia si împiedica producerea efectului prevăzut de lege.
In prezenta cauza instanța retine că pârâta . procesuală pasivă având în vedere că nu rezultă că reclamanții sau autorii lor au dobândit terenul de la un terț, nu rezultă că o altă persoană poate fi asimilată proprietarului nediligent față de care să opereze sancțiunea prescripției achizitive. În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că din declarațiile martorilor audiați rezultă că reclamanții au cumpărat casa si terenul de la familia Ț. în anul 1993, ulterior reclamanții fiind cunoscuți ca și proprietari in . relatat că zona, in care este situat terenul, a fost una cooperativizată, aspect confirmat și de pârâtă prin adresa înaintată la dosar. Intrucat din probe rezulta ca in mod cert intreaga zona era cooperativizata, CAP-ul nerecunoscând proprietatea decât pentru terenul strict aferent casei de locuit in zona rurala, autorii reclamanților neavând calitatea de proprietari ai casei de locuit, acest lucru nu poate însemna decât ca întreg terenul s-a aflat in proprietate cooperatista.
De altfel, tot pârâta a arătat faptul că terenul în cauză, ulterior apariției legilor de fond funciar, s-a aflat la dispoziția comisiei locale de fond funciar, nefăcând însă obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. Pe de altă parte martorul O. G., vecin cu părțile, a arătat că pentru terenul alăturat deține teren pentru care i s-a emis titlu de proprietate după 1989. Această situație semnifică tocmai faptul că posesia autorilor reclamanților asupra terenului nu a fost una utilă și nici sub nume de proprietar.
Reclamanții au mai arătat că au stăpânit terenul în calitate de proprietari dar nu au dovedit că ei sau autorii lor ar fi achitat impozite pentru bunurile în cauză, așa cum ar fi procedat un veritabil proprietar.
Adeverința nr. 7546 din 13.11.2012 probează faptul că reclamanții și-au înscris terenul în suprafață de 2700 mp și casa de locuit în registrul agricol al comunei Țigănași numai pentru perioada 2010 – 2014, nefăcându-se dovada că și anterior terenul și casa ar fi figurat în rolul acestora.
Deși declarațiile martorilor arată că reclamanții au stăpânit bunurile imobile în cauză, acestea trebuie să se coroboreze și cu alte probe pentru a dovedi o posesie utilă a reclamanților, nefiind suficient ca aceștia să se afle în posesia lor.
În concluzie, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada unei posesii sub nume de proprietar și publice în concordanță cu prevederile art. 1847 Cod Civil.
Nu in ultimul rând nu este îndeplinită nici cerința privind durata posesiei, din declaratiile martorilor rezultând ca reclamanții au intrat in stăpânirea bunurilor după 1990, anterior posesia nefiind sub nume de proprietar.
În ceea ce privește casa de locuit, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 492 din Codul Civil, argumentele referitoare la teren menținându-se și cu referire la acest imobil.
In consecința, apreciind ca nu sunt îndeplinite in cauza condițiile prevăzute de art. 1890 Cod civil pentru constatarea uzucapiunii, instanța urmează a respinge acțiunea formulată de reclamanti.
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții F. T. și F. A. – M.
Au arătat că, au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu UAT . o hotărâre prin care să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului format din teren în suprafață de 2820 mp, situat în intravilan Țigănași, . raportul de expertiză efectuat în cauză și casa de locuit în suprafață de 96 mp amplasată pe terenul indicat anterior.
În motivarea dovedirea cererii formulate au fost administrate înscrisuri ce atestă înscrierea în registrul fiscal plata impozitelor planul de situație eliberat de pârâtă, au fost audiați doi martori care au declarat asupra notorietății posesiei exercitate peste 30 de ani.
De asemenea expertiza efectuată sprijină demersul lor identificând terenul îngrădit de peste 30 de ani, fără a exista vreun litigiu cu terții.
Instanța a reținut cooperativizarea zonei conchizând că întreaga suprafață ce face obiectul acțiunii mai putin casa și suprafața aferentă acesteia a făcut obiectul cooperativizării.
Chestiunea întreruperii prescripției achizitive de legile 58 și 59 a fost tranșată definitiv de ICCJ prin decizia nr 4/2006.
De asemenea critică considerentul instanței potrivit cu care declarația martorului O. G. care arată că pe terenul alăturat celui ce face obiectul acțiunii a obținut titlu de proprietate are semnificația faptului că posesia autorilor reclamanților nu era una utilă și sub nume de proprietar.
Deși inițial instanța reține că niciunul dintre posesori nu a deținut acte de proprietate atât pârâtul cât și martorii confirmă deținerea terenului în posesie nu a existat nici o probă care să permită instanței să concluzioneze în acest fel.
Cele două condiții pe care trebuie să le îndeplinească reclamanții pentru a putea uzucapa sunt să posede bunul tot timpul prevăzut de lege și posesia s-a să fie utilă.
Regularitatea posesie se prezumă, nu există nici o dovadă a faptului că posesie nu este utilă sau nu este sub nume de proprietar. Precaritatea posesiei este mai mult decât un viciu presupune lipsa elementului intențional subiectiv al posesiei.
Exercitarea posesiei pentru sine este întărită de construirea unei case pe teren, înregistrarea sa în actele fiscale achitarea impozitului și dispunerea de dreptul prezumat deținut de familia reclamanților.
Neachitarea impozitului o anumită perioadă de timp nu poate avea ca efect nerecunoașterea calității de posesor. Nu poate fi reținut nici echivocul posesiei pentru că au probat posesie distinctă fiecare pentru sine.
Dacă s-ar fi făcut dovada că au deținut ei sau autorii lor pentru o altă persoană s-ar fi putut reține precaritatea. Ori nu există dovada unui act juridic între proprietar și posesori ci din contra proprietarul a rămas în pasivitate în tot acest interval iar posesorii s-au comportat ca adevărați proprietari.
Nu se poate reține primirea terenului ca lot în folosință ci din contra, nedeclararea terenului nu a putut face obiectul colectivizării însă nu pot face dovada faptului negativ. Probatoriul administrat dovedește faptul că autorii lor au deținut terenul anterior colectivizării.
Instanța a înlăturat fără temei disp.art 1854 cod civil care instituie prezumția de posesie.
În absența unei reglementări exprese jurisprudența a decis că autor în sensul art 1860 cod civil este cel care nu este titular al dreptului real.
Potrivit dis part 1850 cod civil continuitatea și neîntreruperea posesiei sunt dispensate de probă. Reținând ca momente de referință ale posesiei anul 1950 anul înregistrării casei, 1990 transferul posesiei de la fam Ț., 2010 înregistrarea lor în rolul fiscal, și declarațiile martorilor rezultă că posesia a fost exercitată fără intermitențe anormale. De asemenea instanța a reținut caracterul clandestin al posesiei fără a argumenta această susținere.
Clandestinitatea este un viciu relativ ce nu poate fi invocat decât de acela față de care posesia are acest caracter.
Susțin că au făcut dovada contrarie, posesia lor fiind una publică.
Recurenții au mai arătat că au dobândit terenul și casa ce formează obiectul acțiunii în urma unei vânzări cumpărări informale de la familia Ț. C. și Ț. Aristica. Vânzarea nu a avut caracter translativ de proprietate întrucât vânzătorii nu aveau calitatea de proprietari și nu întrunea forma autentică.
Conform înțelegerii, in urma plății prețului, în luna aprilie 1990 a u intrat in posesia imobilelor, moment de la care se comportă ca adevărati proprietari, posesia fiind caracterizată de bună credință, linistită, nestingherită, netulburată, neîntreruptă. Conform informațiilor primite de la familia T. si de la Primăria Țigănași, aceștia au deținut terenul din anii 1950, perioadă în care au edificat și casa., fiind înscrisi in registrele Primăriei cu aceste bunuri, in evidențele fiscale. De asemenea și reclamantii s-au inregistrat in evidentele fiscale cu terenul si casa. Casa de locuit este construită din chirpici, este compusa din 2 camere, o sala si un paravan, pe care nu a extins-o ci doar au intretinut-o prin lucrări periodice de renovare, igienizare. Terenul a fost mereu și este îngrădit cu gard de scândură și plasă, constituind curtea și grădina aferentă gospodăriei. Au intreținut terenul fără ca vreo terță persoană să emită pretenții și din informațiile primite, fără să se fi emis titlu de proprietate, fără să existe solicitări de retrocedare asupra acestui amplasament. Familia T. a detinut acest teren fără acte, nefiind înscrisi nici in registrul agricol desi aparența era aceea a unor proprietari, posesia lor fiind una de notorietate, nefiind nici puneri în posesie pentru terți peste terenul in litigiu. Desi nu există nici un act care să fi operat transferul dreptului de proprietate, terenul a fost stăpânit de peste 60 de ani fără acte.
În acest interval de timp a existat in favoarea lor si a autorilor o aparentă de proprietate, care poate fi transformată în drept real de proprietate, întrucât nu a existat nici un act de întrerupere a cursului posesiei și nici vreun act de suspendare. Având în vedere trecerea generațiilor in timp, înțeleg să uzeze și de joncțiunea posesiilor. Unirea posesiei uzucapantului, adică a posesorului actual, cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Pârâta a recunoscut posesia reclamanților și a autorilor lor, fiind de acord cu acțiunea formulată.
Prescripția constituie conform prevederilor art 1837 un mijloc de a dobândi proprietatea fiind fondat pe faptul posesiunii art 1837 c.civil. Pentru a putea prescrie se cere, în lipsa unui just titlu o posesie utilă pe o perioadă de cel puțin 30 ani., utilitatea posesiei fiind apreciată funcție de prevederile art 1847 cod civil. În fapt așa cum au dovedit și în prezent reclamanții ocupă suprafața solicitată.
În ceea ce privește joncțiunea posesiilor aceasta reprezintă adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cât lucru a fost posedat de autor., joncțiunea fiind tot timpul posibilă, dar având caracter facultativ. Posesia autorului și a recurenților a fost una utilă. Este de asemenea neîndoielnic faptul posedării pentru sine, autorii reclamanților și apoi aceștia acționând ca și cum ar fi fost proprietari, de altfel art 1854 instituie o prezumție în favoarea posesorului care este prezumat a poseda pentru sine sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.
De asemenea potrivit dis part 1850 cod civil continuitatea și neîntreruperea posesiei se prezumă. În cauză martorii audiați au confirmat că posesia a fost una pașnică.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului modificarea sentinței iar pe fond admiterea acțiunii.
În drept au invocat recurenții dis part 304 ind 1 Cod procedură civilă .
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri recurenții de punând la dosar copia registrului agricol, copia titlului de proprietate nr._/1998, registrul posesorilor, rol S. R., cererea înscriere CAP S. R. și S. Aristica, răspuns la adrese înaintate de recurenți către intimata . stare civilă.
Analizând legalitatea sentinței pronunțate prin prisma motivelor de recurs formulate Tribunalul reține următoarele:
Reclamanții recurenți au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta . constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de aproximativ 2700 mp situat în intravilanul Com Țigănași . de locuit în suprafață de 96 mp amplasată pe tern.
Susțin recurenții că au dobândit casa și terenul prin „cumpărare informală” de la Ț. Aristica.
În sistemul Codului civil român uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui bun imobil ca efect al posedării lui neîntrerupte în tot timpul fixat de lege.
Pentru a opera uzucapiunea de lungă durată, prevăzută de art.1850 din Codul civil, este necesară întrunirea mai multor condiții, și anume:
- să existe o posesie utilă, neviciată, ceea ce presupune că trebuie să fie continuă, pașnică, publică (art. 1850 si urm. c.civ.) și, de asemenea, neechivocă;
- posesia să fie exercitată neîntrerupt în tot timpul fixat de lege;
- împlinirea prescripției să fie invocată de posesor fie pe cale de acțiune fie pe cale de excepțiune (art. 1841 c.civ.).
Joncțiunea posesiilor presupune adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului ( reclamanților) a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanții sunt în prezent în posesia terenului și a construcției pentru care se solicită a se constat uzucapiunea.
Martorii audiați în fața instanței de fond confirmă susținerea reclamanților recurenți privind . casă și teren ca urmare a unei înțelegeri cu numita Ț. Aristica.
Din relațiile transmise la dosar de către pârâta intimată rezultă că terenul ce face obiectul prezentei acțiuni este teren aflat în proprietatea privată a Comunei Țigănași, că reclamanții recurenți figurează în evidențele Primăriei în vederea stabilirii taxelor și impozitelor cu teren în suprafață de 2700 mp și casă anexă gospodărească suprafață înregistrată fără acte de proprietate dobândite de la Ț. Aristica.
Suprafața de teren este înscrisă în Registrul Posesorilor din cadrul primăriei, p 407, pe numele autorului Ț..
Susțin reclamanții că terenul a aparținut autoarei lor Ț. Aristica și că aceasta l-a posedat sub nume de proprietar aceeași posesie fiindu-le transmisă lor.
Instanța constată din înscrisurile depuse în cauză că autoarea S. Aristica figurează în registrul agricol aferent perioadei 1959 – 1963, fiind soția lui S. C R., cu teren în suprafață de 4,52 ha în anul 1059, 4,09 în anul 1960, 5,98 în anul 1961 și 9,32 în anul 1962.
Potrivit cererii atașate de recurenți la dosar S. R. și S. Aristica s-au înscris în CAP cu suprafața de 4,19 ha teren. Martorul O. C. audiat în fața instanței de fond a declarat că terenul și casa ce fac obiectul acțiunii au aparținut soțului lui S. Aristica fiind moștenire de la părinții lui.
După decesul numitului S. R., S. Aristica s-a recăsătorit cu Ț. G..
Instanța de fond a reținut în mod corect regimul juridic al terenului ce face obiectul prezentei acțiuni, ca fiind teren colectivizat. Faptul că terenul a fost predat la CAP de către S. R. și S. Aristica rezultă din coroborarea rolului agricol în care figurează teren intravilan, cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu registrul posesorilor depus de recurenți la dosar.
Succesorii defunctului S. R. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul legii 18/1991, fiind eliberat titlul în beneficiul numitelor Ț. Aristica, C. M. și M. V. în calitate de moștenitoare ale lui S. R..
Atât reclamanții cât și pârâta confirmă că terenul ce face obiectul uzucapiunii nu este inclus în titlul de proprietate.
Din copia registrului posesorilor, depusă de recurenți la dosar rezultă că suprafața de teren de 2713 mp intravilan Cârniceni este lot în folosința în ceea ce privește 0,1225 teren arabil și 0,0846 mp teren vii, iar în privința suprafeței de 0,643 mp categorie folosință curți, aceasta este evidențiată ca fiind în posesie membru cooperator.
În condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că autoarea recurenților reclamanți a deținut terenul intravilan ca lot în folosință și posesie membru cooperator, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că nu sunt îndeplinite în cază condițiile necesare pentru a se putea dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Astfel reține Tribunalul că potrivit disp. art. 1854 cod civil, posesorul este presupus că posedă pentru sine dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul. Ori în speță autoarea reclamanților recurenți a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului ce se solicită a fi uzucapat ca urmare a colectivizării iar deținerea terenului de către aceasta a avut loc nu sub titlu de proprietar ci sub titlu de lot în folosință.
Cum în cauză este dovedită începerea posesiei de către autoarea reclamanților pentru altul, revenea acestora sarcina dovedirii intervertirii detenției precare în posesie, deoarece cel care a început să dețină pentru altul se prezumă a continua detenția până la momentul în care face dovada intervertirii potrivit dispozițiilor art 1855 Cod civil.
În ceea ce îi privește pe reclamanți aceștia dețin terenul și construcția doar din anul 1990 astfel că până la formularea acțiunii nu se împlinise termenul de 30 de ani pentru ca aceștia să poată prescrie.
În ceea ce privește joncțiunea posesiilor, mecanism permis de dispozițiile art. 1860 cod civil, reține Tribunalul că aceasta operează în cazul posesiei și mai mult, succesorul trebuie să continue posesia autorului său cu viciile și calitățile sale. Ori reținând că autoarea reclamanților a avut calitate de detentor precar al terenului și nu de posesor, nu se poate reține că termenul de 30 de ani cerut pentru a prescrie s-a îndeplinit, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Reținând netemeinica motivelor de recurs invocate, Tribunalul va respinge recursul formulat de reclamanții F. T. și F. A. – M. împotriva sentinței civile nr_ din 22 oct 2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții F. T. și F. A.-M. împotriva sentinței civile nr_ din 22 oct 2013 a Judecătoriei Iași sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14.10.2014
Președinte, M. C. | Judecător, S. F. | Judecător, C. R. |
Grefier, O. S. |
Red. / Tehnored.: R.C. / S.O.
2 ex. / 20.01.2015
Judecător fond: H. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 689/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1322/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
