Contestaţie la executare. Decizia nr. 1238/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1238/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 1238/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Octombrie 2015
Președinte - Doinița T.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1238/2015
Pe rol judecarea apelului declarat de către contestatoarea Ț. M. împotriva sentinței civile nr._ din 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, Ministerul D. R. și Administrației P., A. B. R. SA, I. B. N.V. S. București SA, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 14.09.2015, 21.09.2015, 28.09.2015, 02.10.2015 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Sub nr._ /08.11.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași contestația la executare formulată de contestatoarea Ț. M., în contradictoriu cu intimații M.F.P - A.N.A.F. prin D.G.R.F.P a Jud. Iași - AJFP Iași, M.D.R.A.P. și terții popriți A. B. R. SA și I. B. N.V. S. BUCUREȘTI SA împotriva adresei de înființare poprire nr._ din 09.10.2013 emisă în dosarul de executare nr._ pentru indisponibilizarea sumelor din conturile bancare deținute la terții popriți precum și împotriva Titlului executoriu nr._ 7693/04.09.2013. A solicitat contestatoarea ca, prin hotărâre judecătorească, instanța să dispună anularea actelor de executare contestate, restituirea sumei asupra căreia a fost instituită poprirea precum și obligarea celei dintâi intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În motivare a arătat contestatoarea că, a primit la 22.10.2013, prin intermediul serviciilor poștale, adresa de înființare a popririi nr._/09.10.2013 și titlul executoriu nr._ 7693/04.09.2013 odată cu alte trei titluri executorii din 06.03.2013 (pentru sume datorate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din activități independente), 02.08.2013 ( impozit pe venit din activități independente precum și contribuții de asigurări sociale de sănătate din asemenea activități) respectiv 22.03.2007 (cheltuieli judiciare), cu mențiunea că nu i-a fost comunicat și nu cunoaște conținutul deciziei de calcul accesorii la care face referire titlul executoriu contestat, iar pe de altă parte s-au regularizat sumele reprezentând impozit pe venit din activități independente ca urmare a radierii PFA Ț. M. la 09.10.2013 și s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale de sănătate din activități independente.
Conform susținerilor contestatoarei pentru sumele reprezentând disponibil din executarea silită a creanțelor aferente plăților efectuate din fonduri comunitare și din fonduri de cofinanțare aferente acestora, în cuantum de 194.291 lei, executarea silită pornită împotriva ei este nelegală, întrucât organul fiscal nu e în drept să urmeze vreo procedură de încasare a debitului ori de executare silită cât timp nu a fost derulată procedura specială instituită de disp. OUG nr. 66/2001, iar M.D.R.A.P. nu a urmat niciun demers de care ea să aibă cunoștință pentru încasarea sumei stabilite prin Decizia penală nr. 429/27.03.2012 a Curții de Apel Iași, în baza disp. art. 40 din OUG nr.66/2001.
După cum a arătat contestatoarea nu au fost respectate dispozițiile legale privind întocmirea și comunicarea deciziilor de impunere și a actelor de executare silită prin raportare la dispozițiile de stabilire a sumelor datorate bugetului de stat și de întocmire a formelor primare de executare silită din OG nr. 92/2003 și NM de aplicare din HG nr. 1050/2004, cu precizarea că, în primul rând se impunea stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului de stat, apoi urma etapa de colectare a creanțelor și în final stingerea acestora prin executarea silită.
În opinia contestatoarei cât timp nu i-a fost comunicată decizia de calcul accesorii din 01.07.2013 aceasta nu poate constitui titlu de creanță și implicit titlu executoriu, fiind privată în acest mod și de exercitarea căii de atac administrative, în baza disp. art. 205-206 C.pr.fiscală, cu mențiunea că nu a primit nici vreo somație pentru plata unor accesorii aplicabile creanțelor aferente plăților efectuate din fonduri UE .
Totodată, a mai arătat contestatoarea că Titlul executoriu nr._ 7693 /04.09. 2013 nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, fiind întocmit cu nerespectarea disp. art.141 alin.1 C.p.fiscală și art.136.1 din Normele Metodologice de aplicare, întrucât face referire la trei tipuri de creanțe, iar pe de altă parte se referă la la natura obligației având ca obiect creanță aferentă plăților efectuate din fonduri europene, pe care o consideră fiscală, deși este bugetară, deși distincția este reglementată chiar de Codul de procedură fiscală, precizând în acest context că titlul executoriu este nul, sancțiune ce se aplică și actelor administrative anterioare .
Nu în ultimul rând a arătat contestatoarea că Decizia penală de stabilire a debitului în sumă de 132.991,73 euro nu cuprinde și obligația de a achita dobânzi, penalități sau alte sume, iar din alt punct de vedere fiind vorba de accesorii acestea se calculează după ce debitul principal devine exigibil.
În drept au fost invocate disp. art. 172 și urm. din OG nr.92/2003.
Prin sentința civilă nr._ din 20.10.2014 Judecătoria Iași a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Ț. M. în contradictoriu cu intimații D.G.R.F.P-A.J.F.P. Iași, Ministerul D. R. și Administrației P., și terții popriți A. B. R. SA, și I. B. N.V. –S. București SA.
A respins cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
A reținut următoarele considerente:
Conform prev. art. 711 NCPC incident în speță raportat la data începerii executări silite și avand în vedere prev. art 24 NCPC :,,(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale....,,
Instanța constată din înscrisurile aflate la dosar faptul că prin adresa nr._/04.04. 2013 M.D.R.A.P. a solicitat ANAF-D.G.R.F.P. recuperarea creanței în sumă de 132.991,73 euro în echivalent lei, la data executării efective a obligației de plată reprezentând debit aferent fondurilor Phare, potrivit contractului de Grant RO_.0544, pe care contestatoarea a fost obligată să o plătească prin sentința penală nr. 4003/22.12.2008 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul penal nr._/245/2005, menținută în latura civilă prin respingerea căilor de atac.
În acest context organul fiscal a emis în mod legal în baza disp. art. 141 din OG nr.92/2001 titlul executoriu nr._ din 04.09.2013, prin care a individualizat sumele de plată în cuantum de 194.303,00 lei și a emis adresă de înființare poprire pentru aceeași sumă, la 09.10.2013 în vederea indisponibilizării disponibilităților bănești deținute la terții popriți de M. Ț., acte de executare ce i-au fost comunicate acesteia la 02.10.2013, astfel că va fi respinsă contestația, ca neîntemeiată .
În baza disp. art. 453 alin.1 NCPC va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel contestatoarea Ț. M., criticând-o pentru următoarele motive:
Instanța nu a analizat probatoriul administrat pentru a stabili dacă datorează ori nu accesoriile aferente sumei stabilite cu titlu de debit prin decizia penală. Instanța nu a avut in vedere nici împrejurarea că intimata a depus numeroase înscrisuri cu privire la anularea obligației de plată a accesoriilor. Nu a observat că este învestită cu judecata contestației privind obligația de plată a aceesoriilor și nu cea de plată a debitului principal. Obligația de plată a sumei de_,73 Euro este una bugetară și nu fiscală, prin urmare este nelegală parcurgerea procedurii din Codul de procedură fiscală, art. 141 și următoarele întrucât in speță sunt incidente prevederile OUG 66/2011 . Chiar cu aplicarea procedurii prevăzute de Codul de procedură fiscală organul fiscal nu a respectat procedura imperativă referitoare la comunicarea și publicitatea actelor administrative. Organul fiscal a realizat că este in eroare când a urmat procedura de executare silită pentru obligații fiscale deși era în prezența unei obligații de plată bugetare stabilită prin hotărâre judecătorească. În dosarul de executare organul fiscal a anulat deja deciziile de calcul a accesoriilor tocmai pentru că este vorba de o obligație bugetară. Acesta își recunoaște greșeala dar nu a emis până în acest moment un act administrativ echivalent ca valoare juridică cu decizia de stabilire accesorii din care să rezulte anularea penalităților, acesta fiind motivul principal pentru care a promovat contestația la executare.
Un alt motiv de nulitate a titlului executoriu și a executării este faptul că din cuprinsul titlului executoriu nu rezultă obligarea sa și la plata de penalități ci numai obligația de plată a prejudiciului. Solicită, in consecință admiterea apelului, modificarea in totalitate a sentinței apelate, admiterea contestației, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași- Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași a solicitat respingerea apelului. Susține in privința accesoriilor debitului principal că acestea au fost anulate in baza circularei ANAF nr._/16.10.2013, suma de_ lei cu titlu de accesorii fiind scăzute din evidența fiscală. Debitul principal a fost achitat.
Ministerul D. R. și Administrației P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului. Susține că procedura prevăzută de OUG 66/2011 este aplicabilă pentru ipoteza in care titlul de creanță este emis de către Ministerul D. R. și Administrației P., nu și in ipoteza de față in care titlul executoriu este dat de hotărârea judecătorească, astfel încât corect s-a făcut aplicarea disp. art. 141 din OG. nr. 92/2003.
Apelul este nefondat și va fi respins.
Motivul de apel potrivit căruia instanța de fond nu a cercetat legalitatea executării silite contestate in privința accesoriilor stabilite față de debitul principal este nefondat.
Chiar dacă in considerentele sentinței nu se folosește terminologia invocată de apelantă, privind accesoriile, cercetarea judecătorească s-a limitat la obiectul contestației, anume legalitatea executării silite pentru suma de_ lei, adică atât cât s-a înscris în titlul executoriu nr._ din 4.09.2013 ( fila 8 dosar fond) și care înscrie obligația de plată a acccesoriilor calculate prin deciziile de calcul accesorii.
Așadar s-a cercetat ceea ce s-a contestat.
Motivul de apel privind nelegalitatea soluției în privința legalității executării silite asupra acestei sume este, de asemenea, nefondat.
Ceea ce se critică in prezenta contestație este existența obligației de plată a accesoriilor determinate prin decizia de calcul accesorii_ din 1.07.2013 (incluzând dobânzi și penalități). Cercetarea fondului acestei obligații se poate realiza, însă, numai in procedura de contestare specială a titlurilor de creanță și nu in procedura contestației la executare.
În speță, însă, din lucrările dosarului tribunalul reține că s-a comunicat contestatoarei prin mai multe adrese de către intimata Direcția R. a Finanțelor P. Iași ( nr._ din 25.11.2013,_/30.01.2014, nr._/26.03.2014, nr._ din 18.11.2013 – filele 200 verso- 202, adresa nr._/9.05.2014), faptul că accesoriile calculate au fost anulate, stabilindu-se administrativ că nu sunt datorate, dat fiind regimul juridic aplicabil titlului executoriu, prin urmare contestatoarea nu figurează cu obligații de plată reprezentând accesorii. Adresele nr._ din 18.11.2013 și nr._/9.05.2014 fac vorbire despre anularea obligației de plată a accesoriilor înscrisă in decizia de impunere_ din 1.07.2013, despre care se face vorbire și in contestația la executare. Mențiunea înscrisă in finalul acestor adrese potrivit cărora ele nu reprezintă un act administrativ de autoritate ori unul administrativ fiscal și nu sunt opozabile terților nu face ca acestea să fie lipsite de consecințe; ele probează anularea datoriei contestate in cauză in procedura administrativă inițiată de contestatoare prin cererile comunicate organului de executare. Prin adresa nr._ din 23.06.2014 DGRFP Iași comunică instanței și faptul că anularea accesoriilor s-a dispus in baza Circularei ANAF nr._ din 16.10.2013. Reținând acestea Tribunalul stabilește că in mod corect a fost respinsă contestația la executare. Pe de o parte contestarea existenței obligației de plată a accesoriilor la debitul principal poate fi exercitată numai in procedura specială ( contestație administrativă, urmată de controlul jurisdicțional al deciziei aici pronunțată), așadar nu poate face obiectul controlului jurisdicțional in contestația la executare. Se reține in acest sens că potrivit dovezilor aflate la filele 238 și 241,242 decizia de impunere_ din 1.07.2013 a fost comunicată contestatoarei.
Pe de altă parte tribunalul stabilește că la data soluționării contestației s-a probat inexistența in sarcina contestatoarei a obligațiilor vizând accesorii, aspect relevat instanței chiar de către intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași. Având in vedere poziția procesuală exprimată de aceasta in fața instanței, tribunalul stabilește că este lipsită de interes contestația formulată, câtă vreme datoria in privința căreia se contestă actele de executare nu există, urmare a procedurii administrative derulate in privința sa, potrivit înscrisurilor analizate anterior care probează măsura de anulare a datoriei cu titlu de accesorii anterioară promovării contestației de față. Se reține că Circulara ANAF nr._ din 16.10.2013 este ulterioară înființării popririi dar anterioară promovării contestației la executare (6.11.2013) iar despre existența acesteia s-a făcut vorbire și in întâmpinarea depusă de intimata DGRFP Iași –fila 78 dosar fond. Date fiind limitele învestirii instanței de fond, numai cu contestarea executării silite privind accesoriile, susținerea din întâmpinarea DGRFP Iași privind anularea accesoriilor, cu indicarea actului prin care s-a dispus, anume Circulara din 16.10.2013, valorează recunoaștere a pretențiilor contestatoarei, prin urmare conduce la excluderea culpei sale procesuale, motiv pentru care nu va fi obligată nici la plata cheltuielilor de judecată. Măsura ridicării formelor de executare instituite în privința accesoriilor este una strict formală dată fiind anularea actului de constatare a datoriei în sine ; nu s-a probat refuzul organului de executare de a dispune in acest sens și nu acesta a fost temeiul inițial al contestației, ci caracterul nedatorat la datoriei urmărite cu titlu de accesorii.
Nu vor fi avute in vedere înscrisurile depuse de către apelantă după închiderea dezbaterilor in apel, potrivit art. 394 alin. (3) Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive in temeiul art. 480 Cod pr.civilă apelul va fi respins ca nefondat iar sentința va fi păstrată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către contestatoarea Ț. M. împotriva sentinței civile nr._ din 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 7.10.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. M. |
RED. ȘI TEHN./T.D./11.01.2016/6 EX
Judecătoria Iași: C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1236/2015. Tribunalul IAŞI | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 1266/2015.... → |
|---|
