Contestaţie la executare. Decizia nr. 844/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 844/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 844/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Septembrie 2015
Președinte - A. M. C.
Judecător L. H.
Judecător E.-C. P.
Grefier F. L. I.
Decizia civilă Nr. 844/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent H. M. și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. P. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că prezenta cauză a fost suspendată la data de 20.02.2013, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C., iar pricina ce a generat suspendarea cauzei a fost soluționată irevocabil la data de 03.03.2014, nefiind solicitată repunerea cauzei pe rol.
Instanța, văzând că procedura de citare este legal îndeplinită, reține cauza spre deliberare și pronunțare sub aspectul excepției perimării cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr. 8054/10.04.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea H. M., domiciliată în Iași, ..1, ., ., formulată în contradictoriu cu intimata C.N.A.S. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 18.01.2012, sub nr. mai sus menționat (în antet), contestatoarea H. M. a contestat executarea silită pornită de către intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate Iași, în dosarul de executare nr._, care are la bază titlul executoriu nr._ din 27.12.2011 emis de intimată și toate actele de executare din acest dosar.
În motivare, contestatoarea a arătat următoarele:
Este pensionar pentru limită de vârstă, iar potrivit art.6 alin.1, art.107 și art.51 din OUG 150/2002, ea beneficiază de asigurare fără plata contribuției, astfel incât i s-a reținut în mod greșit contribuția de 5,5%, fiind incidente și dispozițiile art.257 alin.2 și art.259 alin.2 din legea 95/2006.
Între contestatoare și intimată nu există niciun contract de asigurare, conform art.208 și 211 din legea 95/2006.
S-au calculat greșit dobânzi și penalități de întâziere, conform art.261 alin.1 din legea 95/2006, art.119 C.pr.fisc., nefiind pusă în întârziere cu privire la obligațiile de plată.
A fost încălcat și art.222 C.pr.fisc., privind obligația intimatei de a informa cel puțin o dată pe an contribuabilii de obligațiile lor.
În drept, a invocat textele deja menționate.
În dovedirea celor afirmate, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând: somația de executare nr._/27.12.2011 (f.4) și titlul executoriu nr._ din 27.12.2011 (f.5)
La data de 31.01.2012, intimata a depus întâmpinare (f.14-16), prin care a cerut respingerea contestației petentei.
În motivare, a arătat următoarele:
Potrivit legii 95/2006, persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de FNUASS.
În urma verificărilor întreprinse în baza de date a ANAF, conform protocolului semnat cu aceasta, au fost identificate unele persoane care aveau declarate venituri din activități independente, dar care nu au comunicat acest aspect și CAS Iași. Printre acestea, se găsea și contestatoarea.
Trebuie avute în vedere dispozițiile art.257 alin.2, alin.5 și art.261 din legea 95/2006, precum și Decizia Curții Constituționale nr.243/17.02.2011, potrivit cu care toate persoanele sunt obligate să depună declarații, casele de asigurări pot aplica ele însele măsurile de executare silită, iar obligativitatea contribuției pentru asigurările de sănătate se bazează pe principiul solidarității.
CAS Iași nu a avut dovadă de veniturile contestatoarei, până la momentul comunicării bazei de date a ANAF în format electronic, fiind în imposibilitate obiectivă de a face vreo comunicare în temeiul art.222 C.pr.fisc..
P. nedepunerea la timp a declarațiilor, contestatoarea a încălcat prevederile art.81 C.pr.fisc. și a art.215 din legea 95/2006 (art.8 din OUG 150/2002). Dacă ar considera că există un alt cuantum al creanței, contestatoarea ar trebui să se prezinte la sediul CNAS.
Contestatoarea avea obligația legală de a depune declarații și de a efectua plăți la FNUASS în mai multe momente ale anului, astfel încât nu-și poate invoca propria turpitudine.
Decizia de impunere a fost comunicată prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Suma datorată este o creanță bugetară, la care se calculează toate accesoriile legale, potrivit art.88 lit.c, art.119, art.120 alin.7 și art.120 din OG 92/2003.
În drept, a invocat prevederile art.115 C.pr.civ..
A atașat copiile filelor din dosarul de executare, depunând practic actele depuse și de contestatoare, plus decizia de impunere nr.9840/31.10.2011 (f.19-20), decizia_/28.12.2011 a CNAS (f.8)..
P. răspunsul la întâmpinare înregistrat la 13.03.2012 (f.24), reclamanta a reiterat cele susținute anterior și a arătat că a formulat și acțiune în anulare act administrativ (decizie de impunere) la Tribunalul Iași.
Cererea a fost legal timbrată.
La ultimul termen, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind vorba despre cele la care s-a făcut deja referire.
Totodată, reclamanta a dovedit că formulase o contestație în contencios administrativ împotriva decizia_/28.12.2011 a CNAS.
Analizând lucrările dosarului și legislația incidentă, instanța constată următoarele:
P. decizia de impunere nr.9840/31.10.2011 (f.19-20), intimata CNAS Iași a stabilit că reclamanta datorează contribuții, dobânzi și penalități de întârziere la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS). P. decizia_/28.12.2011 a CNAS (f.8), aceasta a respins contestația împotriva deciziei de impunere.
Ulterior, în temeiul acestei decizii, intimata a emis somația de executare nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr._ din 27.12.2011, prin care a început executarea silită împotriva contestatoarei.
În cuprinsul somației și a titlului executoriu, i se pune în vedere contestatoarei să achite sumele la care se face referire în decizia de impunere, prin transpunere exactă.
În aceste condiții, instanța constată ca fiind neîntemeiată contestația la executare și o va respinge, pentru considerentele de mai jos.
În conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Potrivit art.172 alin.3, care stabilește obiectul acestei proceduri, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Conform art.110 alin.2 C.pr.fisc., colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar potrivit alin.3, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Decizia de impunere poate fi un asemenea titlu, potrivit aceluiași text.
Potrivit art.141 alin.2, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere în descrierea situației de fapt reprezintă titlu de creanță.
Odată ajunsă la scadență, această decizie de impunere devine titlu executoriu, dar în procedura fiscală acest lucru se și concretizează prin emiterea efectivă a unui înscris numit titlu executoriu, care se comunică debitorului și în care sunt transpuse sumele din titlul de creanță.
Codul de procedură fiscală reglementează două tipuri de proceduri, cu obiect diferit: contestația la executare împotriva titlului executoriu și a celorlalte acte de executare, reglementată de dispozițiile antemenționate și contestația administrativă, împotriva titlului de creanță, reglementată de art.205 și urm. (calea „recursului grațios”).
Potrivit art.218 alin.2, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Legătura dintre proceduri este evidențiată de art.172 alin.3 C.pr.fisc., contestația administrativă împotriva deciziei de impunere fiind acea cale separată prevăzută de lege, care împiedică analizarea acesteia din urmă pe calea contestației la executare.
În concluzie, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabililor nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zise, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Or, analizând procedura de executare silită dedusă analizei instanței, se constată că somația de executare și titlul executoriu cuprind elementele prevăzute de lege și nu prezintă vicii de esență, ele având ca scop avertizarea debitorului cu privire la obligația de plată a sumelor cuprinse în decizia de impunere.
Astfel, conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Cum obligațiile arătate în decizia de impunere au ajuns la scadență, rezultă că titlul executoriu a fost emis conform legii.
De altfel, contestatoarea a invocat în susținerea cererii sale motive care țin de temeinicia impunerii obligațiilor de plată comunicate, cum ar fi: incorectitudinea perceperii contribuțiilor peste un anumit plafon, lipsa contractului de asigurare, lipsa punerii în întâziere.
Chiar dacă instanța ar constata că aceste motive sunt întemeiate, față de dispozițiile art.172 alin.3, ea nu poate da efect concluziilor sale, fiind ținută să analizeze procedura efectivă de executare silită.
Cu toate acestea, nu există dubii cu privire la calificarea prezentei cereri, care să justifice o eventuală declinare a competenței soluționării ei către instanța de contencios administrativ sau o solicitare pentru precizarea cererii. Astfel, contestatoarea a indicat clar actele pe care înțelege să le conteste, cu referire la titlul executoriu. Instanța nu are, deci, motive să facă aplicarea art.84 C.pr.civ., recalificând cererea și, subsecvent, să decline competența, chiar dacă prin concluziile scrise depuse la ultimul termen contestatoarea a afirmat și că decizia de impunere e nulă. Faptul că motivele invocate se circumscriu unei contestații la titlu și lipsa indicării unor temeiuri de contestație la executare nu fac decât să ducă la constatarea netemeiniciei contestației la executare.
O altă legătură între cele două proceduri ar apărea dacă s-ar obține de către contestatoare suspendarea executării actului administrativ fiscal, în conformitate cu prevederile art.215 C.pr.fisc., aspect care ar duce, potrivit alin.3 din acel text, și la imposibilitatea continuării executării silite. Or, contestatoarea nu a dovedit că au fost suspendate efectele deciziei de impunere.
La data de 06.07.2012, reclamanta H. M. a formulat recurs.
La data de 20.02.2013, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C., a fost suspendată cauza până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii înregistrate pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .
Verificând datele din sistemul informativ Ecris, instanța constată că a fost soluționată irevocabil cauza menționată mai sus, prin decizia civilă nr. 184/05.03.2012.
P. rezoluție, instanța a dispus citarea părților în ședință publică, cu mențiunea de a răspunde la excepția perimării cererii de recurs, pentru termenul din 08.09.2015.
Părțile nu au răspuns excepției invocate de instanță.
Având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 20.02.2013, când cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă și că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina reclamantului,
Văzând că în conformitate cu dispoziția art. 248 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată ,apel,recurs, se perimă de drept,chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit art.252 Cod procedură civilă,perimarea se poate constata și din oficiu.
Având în vedere că în cauza de față nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, de mai mult de un an, instanța urmează a constata perimarea cererii de recurs de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de contestatoarea H. M. împotriva sentintei civile nr.8054/10.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iasi în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
Președinte, A. M. C. | Judecător, L. H. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, F. L. I. |
Red./tehnored.: P.E.C./I.F.L.
2 ex./03.09.2015
Jud. fond: Z. L. F. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 850/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1043/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
