Contestaţie la executare. Decizia nr. 2721/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2721/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 2721/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Decembrie 2012
Președinte - G. C.
Judecător A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2721
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul . și pe intimat AGENȚIA NAȚIONALA DE A.. F. - D. I. -AFP MUN. I., intimat D.G.F.P. I., intimat A.- D. I. -A.F.P.C.M., intimat P.F.A. C. T. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28. 11. 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 5 decembrie 2012 apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6391/22.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimaților Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași și s-a respins ca atare contestația formulată în contradictoriu cu acestea; s-a respins excepția tardivității invocată de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași; s-a admis excepția nulității cererii de chemare în garanție invocată de chemata în garanție PFA „C. T. A.” și s-a constatat nulitatea cererii de chemare în garanție formulată de aceasta; s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . Iași în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, inclusiv cererea referitoare la cheltuielile de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a arătat că sub nr._ s-a înregistrat la Judecătoria Iași contestația la executare formulată de către contestatoarea ., cu sediul în Iași, în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală –D.G.F.P. –A.F.P. Municipiul Iași, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și A.- D. Iași – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Iași, prin care a solicitat anularea publicației de vânzare nr._ din 10.08.2011, a raportului de evaluare nr. 7722/02.05.2011 și a tuturor actelor de executare silită subsecvente din dosarul executare nr. 839.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În motivare, reclamanta, prin reprezentant, a precizat că, intimata, în calitate de creditoare a sa, a procedat la publicarea pe site-ul propriu și într-un ziar local(Ziarul de Iași – ediția 12.08.2011) a publicației de vânzare a sediului său administrativ, inclusiv terenul aferent, urmare a procesului –verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._ din 24.08.2010. Imobilul a fost scos la licitație publică pentru data de 24.08.2011, la prețul de_ lei, exclusiv TVA, conform raportului de evaluare nr. 7722/02.05.2011. Ulterior a fost notificată cu privire la aceste împrejurări, în data de 16.08.2011. A mai precizat debitoare că înțelege să conteste publicația de vânzare, precum și raportul de evaluare pe care aceasta se întemeiază, pentru următoarele motive:
- suprafața indicată a clădirii este falsă, în sensul că aceasta are 2088 m.p. și 1600,62 m.p., așa cum se indică în actele de executare;
- prețul imobilului este subevaluat, atât prin raportare la suprafața clădirii, cât și la valoarea de piață a acesteia, luându-se în considerare zona în care aceasta se află)Copou);
- terenul aferent clădirii nu a fost evaluat prin raportul de evaluare;
- indicarea greșită ca sarcină a imobilului – adresa nr._/09.08.2000 a D.G.F.P. Iași și a acestui creditor, deși datoriile aferente au fost achitate.
Expertul ales de pârâte arată că terenul are o suprafață de 478,6mp, iar clădirea are 6 nivele(demisol, parter, și 4 etaje). Cu toate acestea se iau în considerare la calculul final doar 4 nivele, de unde rezultă o diferență de suprafață de aproximativ 6000 mp.În cazul de față, evaluarea a fost realizată prin două metode de evaluare, ambele având ca punct de pornire suprafața de 1600 mp, în locul celei de 2088 mp. Rezultă o diferență de preț de 500.000 euro, exclusiv TVA, raportat la prețul pe m.p., stabilit de expertul ales. Nu rezultă din raportul de expertiză cum a fost determinată această suprafață, expertul a efectuat măsurători, iar actele la care face referire indică alte suprafețe în realitate. De asemenea, prețul de evaluare pe m.p. este din nou subevaluat, neluându-se în considerare zona în care se află clădirea. Raportul de expertiză nu conține nici un fel de referiri la prețul terenului, ci doar la clădire. De aici rezultă o nouă subevaluare, pentru că, deși terenul este construit, el tot este evaluabil în bani, mai ales în condițiile în care se dorește vânzarea sa.
În drept au fost invocate prevederile Codului de procedură fiscală, Cod procedură civilă.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu expertiză.
Intimata D.G.F.P. Iași – A.F.P. pentru Contribuabili Mijlocii a înaintat la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași. A precizat că, în cauză nu se contestă un act de executare emis de A. ori de AFP Iași, acestea neputând fi părți a raportului juridic dedus judecății. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea raportului de evaluare, a fost invocată excepția tardivității formulării contestației la executare, raportat la prevederile art. 173(1) lit. a din OG nr. 92/2003. Raportul de evaluare nr. 7722/02.05.2011 a fost comunicat prin poștă debitoarei –contestatoare, prin adresa nr. ACM 8194/12.05.2011, confirmată de primire la data de 18.05.2011, prin aplicarea semnăturii reprezentantului legal al acesteia. Astfel, contestatoarea . a luat cunoștință de raportul de evaluare nr. 7722/02.05.2011, la data de 18.05.2011, prezenta contestație împotriva raportului fiind formulată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 22.08.2011, deci cu o întârziere de 3 luni de zile. În ceea ce privește fondul, intimata a precizat că, procedura valorificării bunurilor sechestrate este precedată în mod obligatoriu de procedura evaluării acestora reglementată de art. 147 din OG 92/2006, scop în care organul de executare apelează la organe și persoane de specialitate – experți. Documentul prin care se efectuează evaluarea este raportul de evaluare care se anexează la procesul –verbal de sechestru, o copie a acestuia fiind transmisă debitorului. Astfel, anterior demarării procedurii de valorificare a bunului imobil – proprietate a ., indisponibilizat prin sechestrul imobiliar instituit prin procesul –verbal de sechestru nr._/25.08.2010, cu respectarea art. 147 din OG 92/2003, organul de executare a apelat la serviciile unui expert evaluator agreat în scopul stabilirii valorii de pliați a imobilului, în baza contractului de prestări servicii încheiat de achizitorul D.G.F.P.J. Iași cu prestatorul PFA C. T. A., fapt adus la cunoștință debitoarei –contestatoare prin adresa nr. 7309/19.04.2011, potrivit art. 55 alin. 1 din OG 92/2003. Coroborând situația de fapt expusă mai sus cu dispozițiile art. 172 din O.G. 92/2003, temeiul de drept al contestației promovate în speță, solicită să se rețină de către instanță că, raportul de evaluare nu este un act de executare, în sensul materiei procedural fiscale, chiar dacă a fost întocmit în cadrul unei executări silite ori pentru întocmirea unor acte de executare. Evaluarea a fost efectuată conform Standardului Internațional de Evaluare și a normelor ANEVAR, motivele cererii de anulare a raportului nr. 7722/02.05.2011 fiind nefondate și neîntemeiate, contestatoarea neprobând existența vreunui viciu al actului dedus judecății de natură să condusă la anularea raportului de evaluare din data de 02.05.2011, întocmit de evaluatorul C. T. A.. Referitor la cererea de anulare a anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._/10.08.2011 s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nefondată. În cadrul procedurii de executare silită declanșată împotriva debitoarei pentru stingerea creanțelor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, a procedat la emiterea anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._/10.08.2011, contestat în speță. Prin anunțul nr._/10.08.2011, s-a efectuat, potrivit art. 162 din OG 92/2003, publicitatea vânzării prin licitație publică a imobilului –clădire, în suprafață de 1.662,62 m.p., compusă din D+P+4 etaje și teren intravilan aferent clădirii, în suprafață de 478,60m.p., situat în Iași, .. 3, proprietate a debitoarei, indisponibilizate prin sechestrul imobiliar instituit de organul de executare competent la data de 25 august 2010, potrivit art. 154 din OG 92/2003 și evaluat în mai 2011, potrivit art. 147. Procesul –verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/25.08.2010 este legal, valabil, necontestat de debitoarea ., însușit de aceasta prin semnarea și ștampilarea actului de sechestru, astfel încât produce efecte juridice, executarea lui nefiind desființată, suspendată sau amânată, sens în care în mod corect organul de executare a procedat la emiterea anunțului nr._/10.08.2011, cu respectarea dispozițiilor art. 159 din OG92/2003. Organul de executare a respectat dispozițiile art. 162 alin. 1 din OG 92/2003 privind publicitatea vânzării(„organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată pentru desfășurarea licitației”), emițând anunțul nr._/10.08.2011, comunicat debitoarei prin adresa nr._/10.08.2011, afișat și publicat în conformitate cu art. 162 alin. 2 din OG 92/2003 la sediul contestatoarei(proces-verbal de afișare), la sediul Primăriei Municipiului Iași (adresa nr._/10.08.2011) întru-un cotidian național de largă circulație – „România Liberă”, în 2(două) cotidiane locale – „Ziarul de Iași” și „Evenimentul Regional al Moldovei”, în ziua de 12._(adresa nr._/10.08.2011) și pe pagina de internet. Cu aplicarea art. 162 alin. 3 din O.G. 92/2003(„despre data, ora și locul licitației va fi înștiințat debitorul”), organul fiscal a comunicat contestatoarei anunțul nr._/10.08.2011, prin poștă, cu confirmare de primire. De asemenea, conform art. 162 alin. 3 teza a II-a, anunțul nr._/10.08.2011 a fost comunicat Primăriei Municipiului Iași(adresa nr._/10.08.2011), precum și creditorilor contestatoarei –debitoare sau titularilor unor sarcini ce guvernează bunurile imobile ce fac obiectul anunțului nr._(adresa nr._/10.08.2011 către Banca Comercială Română, cu confirmare de primire).
S-a anexat copie a dosarului de executare.
De asemenea intimata D.G.F.P. Iași a înaintat o cerere de chemare în garanție a P.F.A. C. T. A..
S-a precizat că expertul evaluator ANEVAR P.F.A. C. T. A., în calitate de prestator în baza contractului de prestări servicii, încheiat cu intimata, în calitate de achizitor, a procedat la întocmirea raportului de evaluare nr. 7722/02.05.2011, având ca obiect evaluarea proprietății imobiliare situată în Municipiul Iași, .. 3 reprezentând imobilul –clădire în suprafață de 1.662,62 mp, proprietate a contestatarei –debitoare ., cu sediul în Municipiul Iași, . și indisponibilizat prin sechestrul imobiliar instituit de organul de executare competent prin procesul –verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/25.08.2010.
În drept au fost invocate prevederile art. 60-63 Cod procedură civilă, art. 147,152 din OG 92/2003.
Conform disp. art. 17 din Lg. 146/1997 modif, art. 1(2) din O.G. 32/1995, cererea este scutită de timbru judiciar și taxă de timbru.
Chemata în garanție a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de chemare în garanție pentru lipsa obiectului acestea, raportat la disp. art. 133 și 137(2) Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Au fost invocate prevederile art. 61-63, 101, 103, 112, 115, 118, 133 Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Au fost anexate schițe.
La termenul din 08.12.2011, contestatoarea, prin apărător, a solicitat amânarea cauzei în vederea soluționării amiabile a litigiului, iar pentru termenul din 15.03.2012, a înaintat acordul de principiu cu privire la încheierea convenției de eșalonare a debitelor de către intimată, precizând că părțile înțeleg să soluționeze amiabil situația de fapt.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor A. și AFP Iași, instanța a admis-o și a respins, pentru acest motiv, contestația formulată în contradictoriu cu acestea, având în vedere că actele de executare contestate nu sunt emise de către respectivele instituții, titlul de parte în proces trebuind să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ori al obligațiilor respective.
Referitor la excepția tardivității formulării contestației la executare, cu privire la cererea de anulare a raportului de evaluare, având în vedere că intimata nu a făcut dovada datei la care i-a comunicat contestatoarei respectivul înscris, instanța a respins-o, ca nefondată.
A fost admisă excepția nulității cererii de chemare în garanție și s-a constatat nulitatea acesteia, față de dispozițiile art. 60(1) și 133 Cod procedură civilă. Cererea de chemare în garanție este o adevărată cerere de chemare în judecată, trebuind să întrunească toate condițiile de formă ale acesteia. Cererea de chemare în garanție trebuie să cuprindă obiectul acesteia și valoarea lui, fiind reprezentat de pretenția concretă a petentului. În speță, intimata nu a precizat care este obiectul cererii de chemare în garanție și valoarea lui astfel încât, în conformitatea cu dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă, se va constatata nulitatea acesteia.
În ceea ce privește fondul, s-a reținut că, prin încheierea acordului de principiu referitor la eșalonarea plății, contestatoarea a recunoscut debitul acumulat și, raportat la care a fost declanșată procedura executării silite, astfel încât, obligația sa de achitare a sumelor restante către intimată D.G.F.P. Iași este actuală, contestația urmând a fi respinsă.
A fost respinsă, de asemenea, cererea referitoare la cheltuielile de judecată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a invocat excepția nulității hotărârii atacate, întrucât aceasta nu conține mențiunile obligatorii prevăzute de disp.art. 261 alin. 1 pct.8 Cod procedură civilă, în sensul că nu este semnată nici de către judecătorul care a soluționat cauza, nici de către grefierul de ședință, nefiind incidente dispozițiile art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă. Pe fondul cauzei, a arătat că instanța de judecată a considerat că a recunoscut debitul, apreciind creanța drept actuală. Consideră că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la toate cererile sale care vizau nu doar caracterul creanței în sine ci și legalitatea actelor de executare silită atacate. Astfel, chiar dacă executarea silită ar fi îndreptată împotriva unei creanțe necontestate, aceasta tot ar trebui să respecte dispozițiile procedurale în materie și limitele cadrului legal în care se poate desfășura. Mai exact, a arătat că în actele de executare silită suprafața imobilului scos la licitație este greșită, întrucât o parte din aceasta nu este menționată și nici cuantificată, ceea ce a determinat un preț nereal al imobilului, sub valoarea reală, mai ales în condițiile în care estimarea s-a făcut tocmai raportat la numărul de metri pătrați. Această apărare nu vizează întinderea datoriei în sine, astfel încât instanța de fond era obligată să analizeze acest aspect și să se pronunțe cu privire la legalitatea actelor de executare, ce conțin mențiuni nereale. Totodată, a adus critici și raportului de evaluare depus la dosar, extrajudiciar, arătând că acesta nu a fost întocmit prin două metode de evaluare și a solicitat efectuarea unui nou raport. Nici cu privire la acest aspect instanța de fond nu s-a pronunțat, deși, încă o dată, nu viza debitul în sine ci legalitatea și temeinicia executării silite. Potrivit jurisprudenței CEDO, „dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (Hotărârea din 21.07.2005 în cauza V. J și alții împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 19.04.1994 în cauza V. de I. contra Olandei, paragraful 59 și Hotărârea din 21.03.2000 în cauza Dulaurans împotriva Franței, paragraful 33). Prin urmare, neindicarea de către instanța de fond a considerentelor de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării unei hotărâri și nesoluționarea în mod expres a excepțiilor invocate echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apreciază că hotărârea este motivată lapidar și fără luarea în considerare a tuturor aspectelor cauzei. În acest sens arată că dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7285/01.11.2007, a statuat că motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mod prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Dimpotrivă, motivarea deciziei casate de instanța supremă era considerată a fi cuprinsă lapidar în două fraze, prin care se arată într-o manieră nelămuritoare, considerentele pentru care se păstra sentința de fond, fără a se face nici o referire expresă la motivele de apel invocate.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere nici apărările formulate cu privire la înscrierea între creditori și a DGFPJ, cu adresa_/2000. împrejurarea că a încercat încheierea unei convenții de eșalonare plată cu creditorul principal și cu privire la creanța pentru care a început executarea silită nu poate duce la concluzia că a recunoscut toate creanțele tuturor creditorilor, astfel că și această situație se impunea analizată de către prima instanță.
A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs, în raport de disp. art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata PFA „C. T. A.” a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că potrivit art. 261 alin. 1 nct.8 Cod proc. civila „Hotărârea se da in numele legii si va cuprinde mențiunea ca pronunțarea s-a făcut in ședința publica, precum si semnăturile judecătorilor si grefierului".
Potrivit alin. 3 a aceluiași articol „Hotărârea se va comunica pârtilor, in copie, in cazul in care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului."
Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezulta ca sunt lovite de nulitate hotărârile judecătorești, al căror original, ce rămâne la dosarul cauzei, nu cuprinde semnăturile judecătorilor si grefierilor. per a contrario, prezenta acestor semnături nu este obligatorie pe copiile hotărârilor judecătorești ce se comunica pârtilor, in cazul in care acest lucru este necesar pentru curgerea termenului pentru exercitarea caii de atac. Cum, in speța, ceea ce s-a comunicat contestatoarei este doar o copie a hotărârii, lipsa semnăturilor de pe aceasta nu atrage nulitatea hotărârii judecătorești. Înainte de a trece la analiza așa - ziselor „motive de recurs" enunțate de către recurenta in lucrarea sa, care pe lângă faptul ca nu au nici o motivarea în drept, nu au nici o logica nici in expunerea situației de fapt, a solicitat respingerea recursului ca fiind rămas fara obiect, întrucât contestatoarea S.C. T. CONSTRUCȚII S.A. a formulat recursul împotriva sentinței civile nr. 6391/22.03.2012 a Judecătoriei Iași in luna mai 2012, iar la data de 02.07.2012 a intervenit intre contestatoare si D. Iași acordul de eșalonare la plata a creanței pe care contestatoarea o are fata de acest creditorul bugetar, creanța pentru care se începuse executarea silita, si in aceste condiții apreciază ca prezenta contestație la executare a rămas fara obiect.
Pe fondul cauzei, in condițiile in care contestatoarea S.C. T. CONSTRUCȚII S.A., prin reprezentanții săi legali, a semnat la data de 02.07.2012 acordul de eșalonare la plata a datoriei ce o are fata de D. I. este clar ca acesta si-a recunoscut expres datoria ce o are fata de acest creditor, si pe cale de consecința creanța este actuala.
În speța, actele de executare silita ce au fost efectuate in dosarul de executare al organului fiscal privind pe debitoarea S.C. T. CONSTRUCȚII S.A. au fost realizate cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile in materie, inclusiv cu indicarea corecta a suprafeței imobilului împotriva căruia s-a început procedura de executare silita.
Astfel, raportul de evaluare având ca obiect bunurile imobiliare din municipiul Iași, .. 3, județul Iași, constând in clădire D+P+4E cu Suprafața utila desfășurata = 1.600,62 mp si teren aferent in suprafața de 478,60 mp, proprietatea S.C. T. CONSTRUCȚII SA, a fost efectuat in data de 29.04.2011.
Conform extrasului de carte funciara pentru informare nr._/12.07.2011, proprietatea are nr. cadastrale 1753/1 si 1753/1-C1, cartea funciara nr._ a municipiului Iași, extras de carte funciara ulterior raportului de evaluare.
Raportul de evaluare a fost realizat la data de 29.04.2011 (conform pag. 4 din raportul de evaluare). Raportul de evaluare are nr. de înregistrare la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Iași nr. 7722/02.05.2011.
La data in tocmirii raportului de evaluare, reprezentanții societății S.C. T. CONSTRUCȚII S.A. au pus la dispoziția evaluatorului documentația cadastrala aferenta proprietății (teren in suprafața de 478,60 mp si releveele construcției pe nivele D, P si 4 E), documentație cadastrala vizata de Oficiul de cadastru Iași sub nr._/22.09.1999, singura instituție care are puterea si este abilitata sa certifice suprafețele de proprietăți imobiliare.
Precizează ca suprafețele înregistrate la Oficiul de Cadastru Iași, conform documentației cadastrale prezentate de către reprezentanții societății S.C. T. CONSTRUCȚII S.A. sunt:
Teren in suprafața de 478,60 mp (fisa bunului imobil) si date referitoare la construcții (D+P+4E) cu suprafața utila totala de 1.600,62 mp ,defalcate astfel:
- releveu construcții - plan demisol cu suprafața utila de 261 mp;
- releveu construcții - plan parter cu suprafața utila de 284 mp;
- releveu construcții - plan etaj I cu suprafața utila de 385,62 mp;
- releveu construcții - plan etaj II cu suprafața utila de 236 mp;
- releveu construcții - plan etaj III cu suprafața utila de 224,08 mp;
- releveu construcții - plan etaj IV cu suprafața utila de 210 mp; documentație pe care o atașez din nou dosarului in speța.
În urma unui simplu calcul matematic, prin adunarea suprafețelor utile enunțate pe fiecare nivel D+P+4E, adică D - 261 mp + P - 284 mp + El -385,62 mp + E2 - 236 mp + E3 - 224,08 mp + E4 - 210 mp se va obține o suprafața utila desfășurata de 1.600,62 mp, suprafața care a fost luata in calculul evaluării.
Pe cale consecința, din cele mai sus enunțate si din documentația cadastrala pusa la dispoziție de reprezentanții societății ., rezulta fara putința de tăgada ca proprietate recurentei S.C. T. CONSTRUCȚII S.A. este formata din:
- teren în suprafață de 478,60 mp și
- construcție cu regim de înălțime D+P+4E cu suprafața utila desfășurata de 1.600.62 mp, suprafețe care au fost luate in calculul evaluării înregistrate sub nr. 7722/02.05.2011 la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Iași, realizat de evaluator in data de 29.04.2011.
Daca si la data prezentei, recurenta S.C. T. CONSTRUCȚII S.A. continua sa susțină ca suprafața luata in calculul evaluării este eronata, si anume in loc de 1.600,62 mp, suprafața utila desfășurata ar fi o suprafața de 2.088 mp, se impune ca aceasta să precizeze dacă înțelege sa conteste actele, pe care însăși societatea, prin reprezentanții săi legali, le-a pus la dispoziția evaluatorului, sa prezinte o noua documentație cadastrala vizata de Oficiul de Cadastru Iași (singura instituție care poate sa certifice suprafețe de calcul a construcțiilor si terenurilor), din care sa reiasă:
- suprafața de teren aferenta proprietății construita si neconstruita;
- suprafața construita la sol a clădirii in cauza;
- releveele pe fiecare nivel D+P+4E, in care sa se specifice in mod clar suprafețele utile si
- suprafețele construite pe fiecare nivel, si suprafața construita desfășurata si suprafața utila desfășurata pe toata clădirea in cauza.
Proprietatea imobiliara in cauza, si anume teren in suprafața de 478,60 mp si construcția cu regim de înălțime D+P+4E cu suprafața utila desfășurata de 1.600,62 mp a fost evaluata in totalitatea ei.
Face, de asemenea, precizarea ca pe piața imobiliara o proprietate se vinde in întregul ei (si anume construcție si teren aferent), si, pe cale de consecința, in nici un caz nu se precizează distinct un preț pe teren si un preț pe construcție. Nu se poate vinde terenul separat si construcția separat atâta timp cat nu sunt realizate acte de dezmembrare vizate de Oficiul de Cadastru, sau atâta timp cat nu exista teren în exces aferent unei proprietăți imobiliare, ca in cazul de fata.
Valoarea de piața estimata a proprietății in speța este de 5.912.000 lei respectiv 1.451.000 EUR fara T.V.A. (proprietate imobiliara formata din teren in suprafața de 478,60 mp pe care se afla construcția cu regim de înălțime D+P+4E cu suprafața utila desfășurata de 1.600,6 mp).
În ceea ce privește Raportul de evaluare nr. 7722/02.05.2011, ce formează obiectul prezentei cauze, a fost realizat in baza Standardelor Internaționale de Evaluare ediția a opta, folosind 2 metode, si anume: metoda comparației de piața si metoda capitalizării venitului, descrise in raportul de evaluare la pag. 18 si 20.
Metoda comparației de piața se realizează pe baza analizei de piața a proprietăților imobiliare specifice subiectului in cauza, in speța clădiri de birouri si sedii administrative cu teren aferent (oferte anexate la raportul de evaluare).
Valoarea estimata obținută este de 1.451.000 EUR aferenta unei proprietăți imobiliare formata din teren in suprafața de 478,60 mp (teren construit si parcare aferenta construcției) si construcție cu regim de înălțime D+P+4E cu suprafața utila desfășurata de 1.600,62 mp.
Trebuie precizat faptul ca in cazul evaluării, sau vânzării unei proprietăți imobiliare, nu se vinde terenul separat si construcția separat, ci se vinde o proprietate imobiliara formata din teren si construcție. De exemplu: un apartament se vinde cu teren cota indiviza, iar o casa se vinde cu terenul aferent.
Analiza comparației de piața a fost făcuta pe proprietăți similare, care au in componenta clădire si teren (care au fost anexate la raportul de evaluare, care conțin construcție si teren). Calculul a fost prezentat la pag. 21 din raportul de evaluare.
Evaluatorul ANEVAR nu face măsurători, el doar determina, in baza documentațiilor cadastrale puse la dispoziție, documentații avizate de ANCPI, o valoare a unei proprietăți conform Standardelor Internaționale de Evaluare ediția a opta. Determinarea suprafețelor exacte le poate face numai Oficiul de Cadastru Iași singura instituție abilitata in acest sens, prin intermediul inginerilor cadastriști.
F. de cele mai sus enunțate, având in vedere întregul probatoriu administrat in cauza, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile in materie, a solicitat înlăturarea, ca neîntemeiate, a susținerilor făcute de debitoarea S.C. T. CONSTRUCȚII S.A. I. împotriva raportului de evaluare nr. 7722/02.05.2011 întocmit in dosarul de executare nr. 839/2011 al celeilalte intimate si menținerea ca valabil a raportului de evaluare contestat întrucât a fost întocmit cu respectarea întocmai a tuturor metodelor si a dispozițiilor legale aplicabile in materie.
În ceea ce privește susținerea recurentei din motivele de recurs, potrivit căreia instanța nu a solicitat efectuarea unui nou raport, consideră ca in mod corect instanța de fond nu a dispus efectuarea unui nou raport in condițiile in care prin raportare la întregul probatoriu administrat in fata acestei instanțe, acesta nu era o proba necesara, concludenta si utila pentru soluționarea cauzei, pentru ca se încheiase acordul de principiu referitor la eșalonarea plații intre contestatoare si creditorul bugetar.
Totodată, se poate constata că prin raportare la probatoriul administrat in fata instanței de fond, hotărârea acesteia este motivata, in speța nefiind incidente susținerile fara suport ale recurentei. Mai mult decât atât, in legislația româneasca, practica judiciara nu constituie izvor de drept.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila, a solicitat obligarea recurentei S.C. T. CONSTRUCȚII S.A. I. la plata cheltuielilor de judecata pe care le vor face cu acest proces.
În cauză a formulat întâmpinare și intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași solicitând, de asemenea, respingerea recursului. În acest sens, intimata D. Iași a arătat că în mod legal si temeinic a dispus instanța de fond respingerea ca nefondata a contestației la executare formulata împotriva raportului de evaluare nr. 7722/02.05.2011, a anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._/10.08.2011 si a tuturor actelor de executare silita subsecvente acestora .
Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, organ de executare competent cu administrarea creanțelor fiscale ale contestatoarei, in cadrul procedurii de executare silita declanșat in vederea acoperirii creanțelor bugetare datorate de aceasta bugetului general consolidat al statului, a aplicat modalitatea executării silite a sechestrului imobiliar prevăzuta de art. 154 si urm. din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, indisponibilizând imobilul reprezentând clădire in suprafața de 1.662,62 mp, compusa din D+P+4 etaje si teren intravilan aferent clădirii, in suprafața de 478,60 mp, situat in Iași, .. 3, proprietate a ., prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/25.08.2010.
A arătat ca in procedura de realizare a creanțelor fiscale prin executare silita, o etapa importanta o constituie valorificarea bunurilor sechestrate, respectiv vânzarea bunurilor aflate in proprietatea debitorului către un terț care oferă prețul cel mai mare, in vederea acoperirii creanței ce face obiectul executării. Așadar, in cazul in care, ulterior instituirii sechestrului imobiliar, creanța fiscala nu a fost stinsa prin nicio modalitate prevăzuta de Codul de procedura fiscala si daca nu s-a dispus desființarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării silite, organul de executare procedează, fara efectuarea altei formalități, la valorificarea bunurilor sechestrate in cadrul procedurii de executare silita. Insa, procedura valorificării bunurilor sechestrate este precedată in mod obligatoriu de procedura evaluării acestora reglementata de art. 147 din OG 92/2003, scop in care organul de executare apelează la organe si persoane de specialitate - experți. Documentul prin care se efectuează evaluarea este raportul de evaluare care se anexează la procesul-verbal de sechestru, o copie a acestuia fiind transmisa debitorului.
Astfel, anterior demarării procedurii de valorificare a bunului imobil proprietate a ., indisponibilizat prin sechestrul imobiliar instituit prin procesul-verbal de sechestru nr._/25.08.2010, cu respectarea art. 147 din OG 92/2003 organul de executare a apelat la serviciile unui expert evaluator agreat in scopul stabilirii valorii de piața a imobilului, in baza contractului de prestări servicii încheiat de achizitorul DGFPJ Iași cu prestatorul PFA C. T. A., fapt adus la cunoștința debitoarei contestatoare prin adresa nr. 7309/19.04.2011, potrivit art. 55 alin. 1 din OG 92/2003.
Coroborând situația de fapt expusa mai sus cu dispozițiile art. 172 din O.G. 92/2003, temeiul de drept al contestației promovate in speța, arăta ca raportul de evaluare nu este un act de executare in sensul materiei procedural fiscale, chiar daca a fost întocmit in cadrul unei executări silite ori pentru întocmirea unor acte de executare. Actul de executare este actul întocmit cu respectarea formelor impuse de lege de către persoana investita de legiuitor cu atribuții de executare, in speța executorul fiscal.
Raportul de evaluare are ca scop stabilirea valorii de piața a unui bun la un moment dat, constituind doar o proba pe baza căruia organul de executare întocmește acte de; executare, si nu un act de executare in sine.
Așadar, procedura evaluării prevăzuta de art. 147 din O.G. 92/2003 este una pur tehnica ce face tranzitul de la aplicarea sechestrului la valorificarea bunului, obligatorie in cadrul executării silite prin sechestru imobiliar (art. 152 alin. 1 lit. h din OG 92/2003: "evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunoștințe de specialitate") si care este finalizata printr-un un document pur tehnic întocmit de un expert evaluator in baza unui contract de prestări servicii, nu printr-un act de executare.
F. de prevederile legale aplicabile in speța si de probele administrate in cauza, onorata instanța a reținut caracterul neîntemeiat si nefondat al contestației si caracterul temeinic al raportului de evaluare contestat având in vedere datele de specialitate pertinente si corecte înscrise de evaluator pe baza standardelor, recomandărilor si metodologiei de lucru promovate de către Asociația Naționala a Evaluatorilor din România.
Contestatoarea încearcă tergiversarea procedurii de executare silita, fara a exista argumente serioase si concrete de natura a conduce la anularea raportului de evaluare.
Nu este suficienta simpla clamare de către debitoarea contestatoare a valorii de piața stabilite de evaluator, apreciata drept subevaluata, pentru ca instanța de judecata sa anuleze raportul de evaluare din data de 02.05.2011.
Raportat la dispozițiile art. 1169 din Codul civil ("cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie sa o dovedească") ce consacra principiul potrivit căruia sarcina probațiunii revine in totalitate contestatoarei debitoare, se impune ca aceasta sa probeze in mod pertinent si concludent care sunt deficientele raportului de evaluare de natura a conduce la anularea lui.
Prin recursul formulat, contestatoarea arata că " a adus critici si raportului de evaluare depus la dosar, extrajudiciar, arătând ca acesta nu a fost întocmit prin doua metode de evaluare si a solicitat efectuarea unui nou raport.".
Cu privire la criticile aduse raportului de evaluare, instanța a luat la cunoștința ca evaluarea a fost efectuata conform Standardului Internațional de Evaluare si a normelor ANEVAR, motivele cererii de anulare a raportului nr. 7722/02.05.2011 fiind nefondate si neîntemeiate, contestatoarea neprobând existenta vreunui viciu al actului dedus judecații de natura sa conducă la anularea raportului de evaluare din data de 02.05.2011 întocmit de evaluatorul C. T. A.. În cadrul procedurii de executare silita declanșată împotriva debitoarei pentru stingerea creanțelor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, a procedat la emiterea anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._/10.08.2011 contestat in speța. Prin anunțul nr._/10.08.2011, s-a efectuat, potrivit art. 162 din OG 92/2003, publicitatea vânzării prin licitație publica a imobilului - clădire in suprafața de 1.662,62 mp, compusa din D+P+4 etaje si teren intravilan aferent clădirii, in suprafața de 478,60 mp, situat in lași, .. 3, proprietate a debitoarei, indisponibilizate prin sechestrul imobiliar instituit de organul de executare competent la data de 25 august 2010, potrivit art. 154 din OG 92/2003 si evaluat in mai 2011, potrivit art. 147.
Procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/25.08.2010 este legal, valabil, necontestat de debitoarea S.C. T. CONSTRUCȚII S.A., însușit de aceasta prin semnarea si stampilarea actului de sechestru, astfel meat produce efecte juridice, executarea lui nefiind desființată, suspendata sau amânata, sens in care in mod corect organul de executare a procedat la emiterea anunțului nr._/10.08.2011 cu respectarea dispozițiilor art. 159 din OG 92/2003 potrivit cărora "in cazul in care creanța fiscala nu este stinsa in termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fara efectuarea altei formalități, la valorificarea bunurilor sechestrate".
Sub aspect procedural, in cadrul procedurii vânzării bunurilor imobile la licitație, modalitate de valorificare ce face parte din procedura executării silite, organul de executare a respectat dispozițiile art. 162 alin. 1 din OG 92/2003 privind publicitatea vânzării ("organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vânzării cu cel puțin 10 zile înainte de data fixata pentru desfășurarea licitației") emițând anunțul nr._/10.08.2011 comunicat debitoarei prin adresa nr._/10.08.2011 (a se vedea confirmarea de primire), afișat si publicat in conformitate cu art. 162 alin. 2 din OG 92/2003 la sediul contestatoarei (proces-verbal de afișare), la sediul Primăriei Municipiului lași (adresa nr._/10.08.2011), . de larga circulație - "România Libera", in 2 (doua) cotidiane locale - "Ziarul de lași" si "Evenimentul Regional al Moldovei" in ziua de 12.08.2011 (adresa nr._/10.08.2011) si pe pagina de internet a intimatei.
Cu aplicarea art. 162 alin. 3 din O.G. 92/2003 ("despre data, ora si locul licitației va fi "înștiințat debitorul"), organul fiscal a comunicat contestatoarei anunțul nr._/10.08.2011 prin posta cu confirmare de primire, așa cum reiese din înscrisurile anexate.
De asemenea, conform art. 162 alin. 3 teza a șl-a, anunțul nr._/10.08.2011 a fost comunicat Primăriei Municipiului lași (adresa nr._/10.08.2011), precum si creditorilor contestatoarei debitoare sau titularilor unor sarcini ce grevează bunurile imobile ce fac obiectul anunțului nr._ (adresa nr._/10.08.2011 către Banca Comerciala R., cu confirmare de primire). Debitoarea nu a motivat nici in fapt, nici in drept cererea de anulare a anunțului nr._/10.08.2011, astfel încât a calificat-o drept o încercare de tergiversare a executării si de amânare a îndeplinirii obligațiilor datorate bugetului consolidat al statului. In prezenta cauza, instanța de judecata a fost investita, in fapt, strict cu analiza legalității si temeiniciei anunțului privind vânzarea pentru bunuri imobile nr._/10.08.2011 in raport de materialul probatoriu administrat cu privire la situația fiscala de fapt si in raport de normele legale in materie execuțional fiscala ce reglementează publicitatea vânzării imobilelor la licitație, respectiv art. 162 din OG 92/2003. Contestatoarea a invocat în mod greșit aspectul achitării integrale a sumelor pentru recuperarea cărora se afla in procedura executării silite. Se impune probarea utila, pertinenta si concludenta a acestei împrejurări, cu înscrisuri certe si relevante. Susținerile contestatoarei cu privire la stingerea obligațiilor nu pot fi reținute având in vedere ca nu probează in niciun fel realizarea integrala a creanțelor fiscale, raportat la dispozițiile art. 1169 din Codul civil potrivit cărora sarcina probațiunii revine contestatoarei. În cuprinsul recursului formulat, recurenta menționează, " instanța de judecată a considerat ca a recunoscut debitul, apreciind creanța drept actuala". În mod corect a reținut instanța de judecata faptul ca prin încheierea acordului de principiu referitor la eșalonarea plății, contestatoarea a recunoscut debitul acumulat și, raportat la care a fost declanșată procedura executării silite, astfel încât, obligația sa de achitare a sumelor restante către intimată D.G.F.P. lași este actuală. Cu privire la capătul de cerere privind anularea tuturor actelor de executare subsecvente, a solicitat instanței sa-l respingă ca inadmisibil motivat de faptul ca instanța de judecata nu poate dispune cu privire la acte de executare viitoare, fiind in imposibilitate de a proceda la verificarea legalității si temeiniciei lor. Referitor la cererea de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea ca nefondată având in vedere ca in speța nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila. Potrivit art. 274 alin. 1, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa cu condiția imperativa ca partea sa se afle in culpă procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. O alta condiție ce trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu se încadrează in aceasta categorie. De asemenea, nici aspectele privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina sa pentru a fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Față de motivele expuse mai sus, in speța nu este îndeplinita niciuna dintre aceste condiții, actul de executare fiind legal si temeinic întocmit. Față de cele precizate, a solicitat sa se rețină caracterul nefondat si neîntemeiat al motivelor contestației la executare, motive ce nu sunt de natură a conduce la anularea actului de executare contestat in raport de situația de fapt prezentata, de materialul probatoriu administrat, precum si de prevederile legale aplicabile in materie de executare silita a creanțelor fiscale. La judecarea prezentei contestații a solicitat instanței sa aibă in vedere art. 172 din O.G. 92/2003 si Decizia Curții Constituționale nr. 454/2003. general obligatorie pentru instanțele de judecata, prin care s-a reținut ca, in esența, contestația la executare este destinata doar sa înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite. Nici unul dintre motivele invocate de recurenta nu este de natura a conduce la modificarea sentinței civile nr. 6391/ 22.03.2012, aceasta neprezentând instanței nici o proba utila, pertinenta si concludenta in susținerea motivației ca obligațiile fiscale ce fac obiectul actelor de executare contestate in speța nu sunt datorate, raportat la dispozițiile art. 1169 din Codul civil („cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească"), potrivit cărora sarcina probei revine in totalitate contestatoarei.
Celelalte intimate nu au depus întâmpinare și nici nu și-au exprimat poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
În această fază procesuală, recurenta s-a folosit de proba cu acte. Intimatele nu au solicitat probe în contradovadă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiat recursul formulat.
Prima critică formulată de recurentă relativă la nesemnarea sentinței recurate de judecător și grefier nu poate fi primită, hotărârea aflată la dosarul cauzei purtând ambele semnături la care a făcut referire recurenta. În consecință, în cauză nu este operantă excepția nulității hotărârii invocată în primul motiv de recurs.
În ce privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii, aceasta este întemeiată. Motivele contestației la executare cu a cărei soluționare a fost investită instanța de fond vizează nelegalitatea actelor de executare silită generate de greșita individualizare și evaluare a imobilului supus executării silite. În considerentele sentinței atacate nu se face referire la niciunul din argumentele expuse de contestatoare în susținerea nelegalității actelor de executare silită.
Potrivit art. 261 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Acestea se constituie în considerentele hotărârii și întocmirea lor reprezintă o garanție pentru părți în fața arbitrariului judecătoresc precum și mijlocul prin care se dă posibilitatea instanței de control judiciar de a verifica justețea soluției raportată la criticile formulate.
În speță, un astfel de control nu poate fi exercitat, instanța de fond neanalizând niciuna din criticile aduse de contestatoare executării silite, situație ce echivalează cu necercetarea fondului pricinii. Reținând așadar incidența dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Agenția S.C. T. Construcții S.A. împotriva sentinței civile nr. 6391 din 22.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o casează, și pe cale de consecință:
Trimite cauza spre rejudecare către aceeași instanță, respectiv Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2012.
Președinte, G. C. | Judecător, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, I. B. |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./17.07.2013
Judecător fond A. D. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2693/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
