Fond funciar. Decizia nr. 129/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 129/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – P. E. C.
JUDECĂTOR – F. S.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 129/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de B. I., B. D. împotriva sentinței civile nr. 1355 din 23.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași intimați fiind B. C., B. A., B. C. V., B. V. A., B. C. Miluța, B. C. G., B. V. L., B. Gh. C., B. V. V., C. Județeană Iași P.. S. D. De Proprietate Asupra Terenurilor, C. C. Țibănești P.. S. D. De Proprietate Asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții B. I., B. C., B. A. și B. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții B. C. V., B. V. A., B. C. Miluță, B. C. G., B. V. L., B. C. Ghe. C. (C.) și B. V. V. constatarea nulității absolute a următoarelor titluri de proprietate:
-titlu de proprietate nr._/17.06.1996, titlu de proprietate comun;
titlu de proprietate nr._/13.08.2011 emis pe numele pârâtului B. C. V., fratele reclamanților;
-titlu de proprietate nr._/26.02.2002 emis pe numele pârâtei B. V. A., soția pârâtului B. C. V.;
-titlu de proprietate nr._/25.01.1993, emis pe numele pârâtului B. C. G., fratele reclamanților;
-titlu de proprietate nr._/12.01.1996, emis pe numele pârâtului B. V. L., fiul pârâtului B. C. V.;
-titlu de proprietate nr._/12.01.1996 emis pe numele pârâtului B. V. V., fiul pârâtului B. C. V.;
-titlu de proprietate nr._/29.07.2002 emis pe numele pârâtului B. C. Ghe. C. (C.), fiind aceeași persoană ca cea din titlul de proprietate anterior, fiind fiul fratelui reclamanților, B. C. G.;
-titlu de proprietate nr._;
-titlu de proprietate nr._, ambele titluri emise de C. Județeană Iași pe numele pârâtului B. C. G., fratele reclamanților, însă ambele titluri de proprietate sunt blocate la Prefectura Iași, invocând, esențialmente, următoarele motive:
În fapt, autorii reclamanților au fost B. C., decedat la data de 08.06.1982 și B. E., decedată la data de 06.04.2007.
Autorii reclamanților s-au căsătorit în anul 1935 și din căsătoria lor au rezultat 8 copii, după cum urmează: B. C. G., B. C. V., B. C. I., B. C. D., B. C. P., B. (B.) M., B. Miluță și B. C., în prezent decedat, având ca moștenitori pe B. A., soție supraviețuitoare și B. C., fiu.
Autorii reclamanților au avut în proprietate o suprafață de teren de 13,5 ha situată în . Țibănești, județul Iași, situate în mai multe parcele.
După decesul autorului reclamanților, B. C., nu s-a dezbătut succesiunea, fiecare dintre reclamanți acceptând succesiunea în mod tacit.
La apariția legii fondului funciar, în anul 1991, toți frații, de comun acord, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren.
În aceeași manieră a procedat și pârâtul B. C. V., căruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/13.08.2001 pentru suprafața de 5000 mp. Același pârât, cu ajutorul pârâtului B. G., a formulat cereri la Primăria Țibănești, cereri prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului proprietatea autorilor reclamanților, cererile fiind făcute de soția pârâtului B. C. V., cât și de copii acestuia.
Astfel, s-a emis titlul de proprietate nr._/26.02.2002, pentru suprafața de 5000 mp emis pe numele B. V. A., soția pârâtului, titlul de proprietate nr._/12.01.1996, emis pentru suprafața de 5000 mp teren, pe numele pârâtului B. V. L., fiul pârâtului B. C. V., titlul de proprietate nr._/12.01.1996 pentru suprafața de 5000 mp, emis pe numele B. V. V., fiul pârâtului B. C. V..
În ce privește titlul de proprietate nr._/17.06.1996, titlu de proprietate comun eliberat pentru suprafața de 4 ha și 3130 mp, în acest titlu figurează B. C. E. – autoarea reclamanților, decedată, B. C. V., B. C. C. – decedat, B. C. D., B. C. Miluță.
În mod greșit, în acest titlu de proprietate nu este înscris și fratele reclamanților, B. C. I., deși are aceleași drepturi la moștenirea autorului reclamanților.
Pârâții nu se încadrează în categoria de persoane cu vocație legală la reconstituire sau constituirea dreptului de proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 1355 din 23.01.2012 Judecătoria Iași a admis excepțiile invocate de pârâții B. C. G. și B. C. Miluță.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. I., B. C., B., B. A. și B. D., în contradictoriu cu pârâții B. C. V., B. A., B. C. Miluță, B. C. G., B. V. L., B. Gh. C., B. V. V., și cu C. Locală de Fond Funciar Țibănești și C. Județeană de Fond Funciar Iași.
A respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A constatat ca fiind nedovedită cererea pârâților B. C. G. și B. C. Miluță de acordare a cheltuielilor de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Analizând motivele de fapt și de drept invocate de reclamanți, prin prisma dispozițiilor generale și speciale ce guvernează materia dedusă judecății precum și a probelor administrate - înscrisuri, documentația aferentă titlurilor atacate, prezenta instanță apreciază:
Este de esența materiei pendinte – faptul că actele de reconstituire sau/și de constituire emise pentru persoanele neîndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii 18/1991 – sunt supuse cenzurii instanței și sancțiunii nulității absolute;
În cauza de față, reclamanții au solicitat constatarea nulității titlurilor de proprietate:
titlu de proprietate nr._/17.06.1996, titlu de proprietate comun;
titlu de proprietate nr._/13.08.2011 emis pe numele pârâtului B. C. V., fratele reclamanților;
titlu de proprietate nr._/26.02.2002 emis pe numele pârâtei B. V. A., soția pârâtului B. C. V.;
titlu de proprietate nr._/25.01.1993, emis pe numele pârâtului B. C. G., fratele reclamanților;
titlu de proprietate nr._/12.01.1996, emis pe numele pârâtului B. V. L., fiul pârâtului B. C. V.;
titlu de proprietate nr._/12.01.1996 emis pe numele pârâtului B. V. V., fiul pârâtului B. C. V.;
titlu de proprietate nr._/29.07.2002 emis pe numele pârâtului B. C. Ghe. C. (C.), fiind aceeași persoană ca cea din titlul de proprietate anterior, fiind fiul fratelui reclamanților, B. C. G.;
titlu de proprietate nr._;
titlu de proprietate nr._, pentru motivele că fratele reclamantului B. C. I. nu este înscris în titlul nr._/1996, iar pârâții nu au vocația legală la constituirea dreptului de proprietate.
Opoziția făcută prin întâmpinare de pârâți evocă două chestiuni dirimante:lipsa calității de moștenitor a reclamanților B. I. și B. D. și neformularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv lipsa interesului legitim și lipsa calității procesual active.
Prin suspendarea judecății în prezenta cauză, instanța de la acea epocă a apreciat că este indivizibil legată de soluționarea acestei cauze, acțiunea formulată de reclamanții B. I., B. C., B. A. și B. D., în contradictoriu cu pârâții B. Miluță, B. G., B. V. și cu intervenienții voluntari B. M., B. A., B. R. – având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
Din conținutul sentinței civile 6906/2009 - irevocabile – precum și din considerentele deciziei din recurs, prezenta instanță reține ca fiind relevante pentru dezlegarea pricinii de față următoarele aspecte cu valoare de considerente decizorii:
„B. I. a declarat că deține pământ de la tatăl său din 1992, neputând indica…….acceptarea moștenirii efectuate în termen legal ……
B. I. a formulat cerere de reconstituire de pe numele soției sale, deci terenul nu este inclus în masa partajabilă a defunctului B. C..
B. D. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra pământului rămas de la tatăl său” (sentința civilă 6906/2009).
În acest sens, Curtea de Apel prin decizia civilă 85/2011 reține în considerente următoarele:
„Împrejurarea că după apariția Legii 18/1991 ca urmare a demersurilor efectuate de B. E. s-a eliberat titlul de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului părților nu echivalează cu o acceptare expresă a succesiunii….”, pentru că potrivit art. 13 alin 2 Legea 18/1991 – moștenitorii sunt repuși în termen numai cu privire la terenurile ce nu s-au găsit în circuitul civil la data eliberării certificatului de moștenitor. De pe urma defunctului B. C. nu a rămas decât un imobil casă de locuit și terenul aferent acesteia, nu și terenuri agricole ce erau scoase din circuitul civil.
Analiza dispozițiilor Legii 18/1991 și a dispozițiilor art. III Legea 169/1997 conduce la ideea că titlul de proprietate se eliberează pe numele persoanei solicitante, în viață la momentul formulării cererii și a emiterii titlului, or, din această perspectivă titlurile atacate sunt valabile și corect întocmite, ele fiind emise pentru moștenitorii solicitanți ai autorului B. C..
Ca atare, calitatea procesuală activă și interesul legitim personal sunt condiții esențiale, care - așa cum arată doctrina – se și confundă în materia fondului funciar – fiind cerințe imperative de a căror îndeplinire ține în tot soarta unei acțiuni în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.
Pentru aceste considerente, ambele excepții invocate vor fi admise cu sublinierea că regimul lor juridic în materia pendinte nu este cel al excepțiilor dirimante absolute (care blochează – în dreptul comun – orice discuție asupra fondului) ci ele apar ca și veritabile apărări de fond care țin de esența materiei constatării nulității absolute a actelor de reconstituire.
Condiționarea unei astfel de acțiuni de îndeplinire a cerințelor privitoare la formularea cererii de reconstituire de către solicitantul – reclamanți în acțiunea civilă - reprezintă, potrivit legii - art. III Legea 169/1997, o garanție a neafectării securității raportului juridic și o cale deschisă cu titlu de excepție pentru persoanele îndreptățite la reconstituire și al căror interes legitim și personal a fost încălcat.
În acest spirit, prezenta instanță a dat eficiență dispozițiilor anterior evocate și va dispune respingerea acțiunii ca fiind nefondată cu sublinierea că, în ipoteza în care reclamanții sunt moștenitori cu vocație succesorală utilă, au posibilitatea juridică prevăzută de dispozițiile art. 13 din Regulament, dat fiind că potrivit legii „stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii cooperatori în viață la momentul intrării în vigoare a legii……iar pentru cooperatorii decedați – cum este situația în speță – pe numele moștenitorilor nu a fost încălcată la momentul emiterii titlurilor atacate.
Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 274 și următ. Cod procedură civilă, cererea subsecventă a reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă și cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca fiind nedovedită.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții B. I. și B. D. care au formulat următoarele critici:
Greșit a admis instanța de fond excepția invocată de către pârâți privind lipsa calității de moștenitor a reclamanților și de neformulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv lipsa interesului legitim și lipsa calității procesuale active. Autorii părților au avut in proprietate suprafața de 13,5 ha. Constant a susținut că după decesul autorului comun B. C. a rămas în indiviziune iar ulterior in 1986 nu a cunoscut de dezbaterea succesiunii acestuia.
Din probele administrate in judecata acțiunii de anulare certificat de moștenitor nr. 131/1986 s-a reținut că procedura de încunoștiințare a acestora a fost viciată. Nu există nicio probă din care să rezulte că au renunțat la moștenirea autorului lor, B. C., instanța de fond nu a analizat data declarației autentificate sub nr._ din 5.08. 1992 respectiv faptul că aceasta a fost dată la peste 10 ani de la decesul autorului B. C., deși renunțarea la succesiune se putea face numai dacă nu a expirat termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală de 6 luni conform codului civil(art. 700), orice declarație ulterioară nu are niciun efect.
Sentința instanței de fond este nelegală prin reținerea in motivare că recurentul B. C. D. nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate in condițiile in care prin titlul de proprietate comun nr._ din 17.06.1996 pentru suprafața de 4 ha și 3130 mp este coproprietar cu ceilalți titulari.
Susțin recurenții că au probat împrejurarea că prin Hotărârea nr. 6801/243 din 25.07.1991 s-a admis contestația autoarei lor, defuncta B. C.E., de către B. V. și B. D., B. C. și B. Miluță privind reconstituirea dreptului de proprietate in baza căruia le-a fost eliberat titlul de proprietate nr._ din 17.06.1996 pentru suprafața de 4,3130 ha (B. I. a fost omis de pe titlul de proprietate). O asemenea dovadă ilustrează că recurenții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin art. 13 din Legea 18/1991 legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului. Rezultă din titlul de proprietate comun și din hotărârea Comisiei Județene că recurenții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că, in temeiul art. 13 alin 2 teza II din Legea 18/1991 ii consideră acceptanți prin cererea formulată și le conferă un tratament egal pentru toți succesibilii.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Nu s-a formulat întâmpinare. Nu s-au depus înscrisuri noi.
Recursul este fondat și va fi admis în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Tribunalul nu identifică in argumentarea instanței de fond cu claritate considerentele pentru care a reținut ca fondate cele două excepții( lipsă calitate procesuală activă, lipsă interes, ). Se reține insă din cuprinsul acesteia faptul că, potrivit sentinței civile nr. 6906/2009 a Judecătoriei Iași, B. D. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra pământului rămas de la tatăl său și totodată referirile instanței de fond la considerentele deciziei civile nr. 85/2011. Examinarea riguroasă a acestora din urmă relevă faptul că s-a reținut de către Curtea de Apel Iași legalitatea certificatului de moștenitor contestat, nr. 131/1986 emis de notariatul de stat Iași. Reține Curtea că potrivit art. 13 alin 2 din Legea 18/1991 prin cererea adresată Comisiei de aplicare a Legii 18/1991 moștenitorii sunt repuși in termen numai cu privire la terenurile ce nu s-au găsit în circuitul civil, adică vizează numai terenurile ce fac obiectul Legii 18/1991. Ori, la data eliberării certificatului de moștenitor contestat de pe urma defunctului B. C. nu a rămas decât un imobil casă de locuit și terenul aferent.(pagina 7 a deciziei nr. 85/2011 a Curții de Apel Iași- fila 305 dosar fond) nu și terenurile agricole care erau scoase din circuitul civil.
Este adevărat că pentru promovarea unei acțiuni in constatare nulitate titlu de proprietate se impune justificarea unui interes legitim ( art.III alin 2 din Legea 169/1997) pentru titularul cererii. In speță analiza acestui interes și implicit a calității procesuale active s-a făcut prin raportare la lipsa calității de moștenitor după B. C. și lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Aceste argumente sunt corect reținute pentru toate titlurile de proprietate a căror nulitate se solicită a se constata mai puțin pentru cererea de constatare nulitate absolută a titlului de proprietate nr._ din 17.06.1996(fila 8 dosar fond). Acesta a fost eliberat in beneficiul mai multor persoane intre care și B. D., recurent in speță pentru suprafața de 4,3130 ha teren în . la bază anexa de validare (fila 99 dosar fond) in care figurează și B. C. I. alături de toate persoanele înscrise in titlul de proprietate. Comparând suprafața de teren înscrisă in titlul de proprietate numit și anexa de validare rezultă faptul că acestea au fost emise in cadrul aceleiași proceduri.
Prin urmare nu se poate refuza dreptul recurenților de a se judeca pentru nulitatea titlului de proprietate nr._ din 17.06.1996 pe considerentul că aceștia nu au formulat cerere de reconstituire câtă vreme B. D. figurează in titlul de proprietate iar B. I. figurează in anexa de validare ce l-a precedat. Înscrierea lor in titlul de proprietate, respectiv in anexă reprezintă dovada necesară și suficientă a îndreptățirii lor de a sta in judecată. Pentru aceste motive excepțiile de lipsă calitate procesuală activă, lipsă interes au fost greșit reținute de către instanța de fond in relație cu cei doi reclamanți B. I. și B. D. în privința titlului de proprietate nr._ din 17.06.1996. În aceste limite Tribunalul stabilește aplicabil motivul de casare prev de art. 312 alin 3 teza a doua Cod pr.civilă, in temeiul căruia va admite recursul, va casa sentința, va trimite cauza spre rejudecare.
In privința celorlalte titluri de proprietate și a celorlalți reclamanți vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate. Aceștia nu au formulat cereri de reconstituire, prin urmare nu justifică iun interes legitim in înțelesul art. III alin 2 din Legea 169/1997 pentru promovarea acțiunii in constatarea nulității absolute. Singura cerere formulată este cea in temeiul căreia a fost intocmită anexa de validare aflată la fila 99 dosar și titlul de proprietate nr. nr._ din 17.06.1996, așadar numai in relație cu acesta din urmă recurenții reclamanți au demonstrat interesul lor legitim. Lipsa de la dosar a cererii de reconstituire nu le poate fi imputată, obligația de depozitare a documentației ce a precedat eliberarea titlului de proprietate aparține Comisiei Județene de aplicarea a Legii 18/1991 - Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, așadar recurenții nu pot fi sancționați pentru sarcini ce nu le aparțin. Totodată, dacă pentru derularea oricărei proceduri in stabilirea dreptului de proprietate condiția primară este formularea cererii, atunci existența titlului de proprietate și a anexei de validare fac dovada implicită și rezonabilă a împrejurării că această cerere a existat.
Pentru aceste motive și in aceste limite sentința va fi casată in parte iar cauza va fi trimisă spre rejudecare pentru judecata in fond a cererii de constatare nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 17.06.1996, cerere formulată de către B. I. și B. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanții B. I. și B. D. împotriva sentinței civile nr. 1355 din 23.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o casează in parte.
Respinge excepțiile de lipsă calitate procesuală activă și lipsă interes in privința cererii formulate de reclamanții B. I. și B. D. pentru anularea titlului de proprietate nr._ eliberat la data de 17.06.1996 de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași.
Trimite cauza Judecătoriei Iași spre rejudecare în privința cererii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._/17.06.1996 formulate de către B. I. și B. D..
Menține dispozițiile sentinței recurate in privința cererilor formulate de către reclamanții B. I. și B. D. de constatare nulitate absolută a celorlalte titluri de proprietate ca și în privința cererilor formulate de către reclamanții B. A. și B. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 24.01.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, S. F. |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./21.03.2013/2 ex
Judecătoria Iași: Ș. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 187/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
