Fond funciar. Decizia nr. 2693/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2693/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-12-2012 în dosarul nr.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Decembrie 2012
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2693/2012
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 4367/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind C. A., C. L. De F. F. Tomești, C. J.. De F. F. Iași, B. N., G. M., B. E., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16.11.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 23.11.2012 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 29.11.2012 și apoi pentru 07.12.2012 când având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât se afla în concediu de odihnă, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 4367/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâții B. N., G. M., B. E., C. A., C. Locală de fond funciar Tomești și C. Județeană de fond funciar Iași.
Instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 22.10.2010, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâții: C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F., C. locală de fond funciar Tomești și pe B. P., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/27.09.1994 eliberat de C. Județeană Iași de fond funciar și emis pe numele lui B. P., pentru suprafața de 1 ha 1300 mp teren, situat în extravilan și intravilan .> În motivarea cererii, reclamantul invocă următoarele împrejurări de fapt:
Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași de fond funciar i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren, deținut de el și preluat abuziv de CAP Tomești.
Hotărârea nu a putut fi pusă în executare deoarece vechiul amplasament al terenului său era ocupat, prin emiterea titlurilor de proprietate în favoarea unor persoane care nu au fost îndreptățite la reconstituire pe acel amplasament, printre care și pârâtul.
Reclamantul nu contestă că pârâtul a deținut teren în extravilanul satului C., însă reconstituirea a fost efectuată în mod greșit în intravilan.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. III lit.a și lit.f Lg. 18/1997, dispozițiile Lg. 18/1991 și ale Lg.1/2000.
Prin cererea formulată în scris și depusă la dosar în ședința publică din 07.01.2011, reclamantul modifică acțiunea cu privire la pârâți, înțelegând să se judece cu pârâta C. A., în locul pârâtului B. P., decedat.
Pârâta C. A., legal citată pentru termenul din 18.02.2011, arată în instanță câ sunt patru moștenitori ai lui B. P. și că terenul menționat în titlul de proprietate este deja partajat, situație față de care apărătorul reclamantului arată că, în fapt, a solicitat anularea totală a titlului de proprietate.
La același termen de judecată instanța invocă, din oficiu, excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Prin cererea depusă la dosar în data de 04.04.2011, reclamantul solicită modificarea acțiunii cu privire la pârâți, în sensul judecării și în contradictoriu cu ceilalți moștenitori ai defunctului B. P.: B. N., G. M. și B. E..
În ședința din data de 27.05.2011 pârâții B. N., G. M. și B. E. și C. A. formulează și depun la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
La termenul din 24.06.2011 reclamantul formulează o nouă cerere de completare a acțiunii prin care solicită a se constata și nulitatea absolută totală a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1358/12.07.2007, în contradictoriu cu pârâții persoane fizice indicați anterior, dar și cu C. O.-E..
De asemenea, reclamantul formulează și o cerere precizatoare a obiectului inițial (fila 175 dosar), arătând că solicită să se constate nulitatea absolută parțială a TP nr._/27.09.1994, în privința suprafeței de 6700 mp teren.
Prin încheierea de ședință din data de 24.06.2011, față de poziția procesuală a pârâților coroborată cu dispozițiile art. 132 alin.1 și 2 C.proc.civ. a dispus trimiterea pentru înregistrare separată a cererii de completare a acțiunii, a luat act de renunțarea pârâților la invocarea excepției de nulitate a cererii de chemare în judecată pentru neindicarea obiectului, a respins întrebările punctelor de interogatoriu formulate de ambele părți, pentru considerentele reținute în cuprinsul acesteia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul B. V. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/27.09.1994 eliberat de C. Județeană Iași de fond funciar și emis pe numele lui C. B. P. pentru suprafața de 1ha 1300 mp teren, în ceea ce privește suprafața de 6700 mp teren, situați, după cum urmează: 3600 mp teren în extravilanul satului C., tarlaua 36, . mp teren în intravilanul satului C., tarlaua 6, parcelele 189,191,192 învederând instanței că (C.) B. P., autorul pârâților persoane fizice din prezenta cauză, nu erau îndreptățiți la această suprafață de teren pe amplasamentul din titlu, întrucât ea aparține vechiului său amplasament.
În ceea ce privește legitimarea procesuală a reclamantului, instanța a reținut că reclamantul justifică interes în promovarea acțiunii, dat fiind că, deși deține o hotărâre a Comisiei Județene Iași de fond funciar prin care s-a dispus radierea sa din anexa 19, ordinea 16 a Comtom Tomești (reconstituire în acțiuni pentru 3,5 ha teren și în fizic pentru 5000 mp teren) și înscrierea în anexa 27 a comunei Tomești (cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, și cărora li se restituie în natură suprafețe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți) cu aceeași suprafață de teren, procedura reconstituirii prin punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate nu a putut fi finalizată, dat fiind că, potrivit adresei nr. 9443/20.08.2010 emise de C. Locală de fond funciar Tomești, pe suprafața de teren reprezentând vechiul său amplasament au fost emise titluri de proprietate altor persoane.
În drept, reclamantul își motivează cererea pe dispozițiile art. III lit.a Lg. 169/1997, în mod generic, fără indicarea punctului incident, instanța urmând a analiza motivele de fapt ale cererii prin prisma dispozițiilor pct. ii care s-ar plia pe situația de fapt și potrivit cărora: „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, aplicabile la data încheierii acului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/199, Lg. 1/2000 (...)- actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: ... actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data solicitării, în baza Lg. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Lg. 1/2000 și a ărezentei legi precum și actele de constituire pe terenurile scoase din domeniul pubilc în acest scop.
Dispozițiile art. III alin.1 lit f Lg. 169/1997, invocate deopotrivă în cererea de chemare în judecată nu sunt aplicabile raportului juridic litigios, raportându-se la procedura constituirii și nu la procedura reconstituirii dreptului de proprietate, cum este cazul celei în care a fost emis titlul de proprietate a cărei constatare nulitate absolută parțială se solicită.
Pentru a verifica incidența în cauză a motivului de nulitate invocat, instanța a analizat, pe rând, îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. III aliniatul 1 lit.a (ii) Lg. 169/1997.
Urmează, așadar, a se stabili: îndreptățirea ambelor părți la reconstituire, dacă reclamantul a formulat cerere de reconstituire în termen legal, dacă terenul era liber la momentul emiterii, în favoarea pârâtului, a titlului de proprietate contestat și, dacă, terenul era situat în intravilan sau în extravilan, dat fiind dispoziția expresă a articolului citat.
Astfel, în legătură cu situația de fapt, din înscrisurile de la dosar, instanțe a reținut că ambele părți justifică îndreptățirea la reconstituire.
Astfel, ca urmare a unei cereri de reconstituire formulate în temeiul Lg. 18/1991, forma inițială (contestată de altfel, de tatăl său B. I. – a se vedea memoriul de la fila 311-313 dosar), reclamantului Bea V. i-a fost reconstituită suprafața totală de 4 ha teren prin înscriere în anexa 19, ordinea 16 a Comtom Tomești (reconstituire în acțiuni pentru 3,5 ha teren și în fizic pentru 5000 mp teren).
Prin cererea nr. 2790/31.10.2005 (fila 20 dosar nr._/245/2008, atașat) reclamantul a solicitat, din nou, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren livadă, situat în intravilanul satului C., ..
C. Locală de fond funciar Tomești a propus prin referatul din 08.08.2007 invalidarea acestei cereri. Împotriva acestui referat reclamantul a formulat contestație respinsă ca tardivă prin hotărârea de invalidare nr. 1058/27.02.2008 emisă de C. Județeană Iași de fond funciar.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei hotărâri a fost soluționată prin sentința civilă nr. 9587/15.09.2008, pronunțată în dosarul atașat, instanța obligând C. Județeană Iași de fond funciar să soluționeze pe fond contestația petentului nr._/27.02.2008.
Din conținutul contestației formulate (filele 11-12 dosar nr._/245/2008, atașat), instanța a reținut că, în consolidarea îndreptățirii la reconstituire, reclamantul însuși invocă decizia nr.18/18.03.1992 prin care a fost validată cererea sa inițială de reconstituire prin înscriere în anexa 19 a Comtom.
Prin hotărârea nr. 1426/12.05.2009, C. Județeană Iași de fond funciar a luat act de conținutul sentinței civile nr. 9587/15.09.2008 și a soluționat cererea reclamantului în sensul radierii sale din anexa 19, ordinea 16 a Comtom Tomești (reconstituire în acțiuni pentru 3,5 ha teren și în fizic pentru 5000 mp teren) și înscrierii în anexa 27 a comunei Tomești.
Instanța a reținut, în context că dispozițiile sentinței invocate de reclamant în cererea sa și la care chiar expertul principal, prin depășirea atribuțiilor specifice, face trimitere, nu obligă la validarea cererii acestuia, ci, exclusiv, la soluționarea cererii, soluția regăsită în hotărârea nr. 1426/12.05.2009, fiind aceea a trecerii reclamantului dintr-o anexă de validare într-o altă anexă de validare, în baza dispozițiilor art. 36 Lg. 1/2000.
În fapt, prin hotărârea nr. 1426/12.05.2009, C. Județeană Iași de fond funciar a dat eficiență dispozițiilor art. 10 Lg. 1/2000 potrivit cu care: „persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, precum și de regiile autonome cu profil agricol sau de societățile cu profil agricol li se vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului”.
Prin urmare, în această situație particulară, având în vedere că reclamantul a fost validat prin înscriere în anexa 27 la HG nr. 890/2005, nu există condiția reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul său amplasament, ci prin atribuirea, în fizic, a unei suprafețe de teren din terenurile proprietate privată a statului, întrucât, în fapt, cererea sa de validare inițială (cea din 1991) a fost validată prin înscrierea în anexa 19, care, la acel moment, a condus la o reconstituire prin acordare de acțiuni.
Această reținere este suficientă pentru a aprecia asupra caracterului neîntemeiat a prezentei cereri de chemare în judecată, instanța reținând că motivul de nulitate înscris în art. art. III lit.a pct. ii Lg. 169/1997 nu este aplicabil situației de fapt.
În ceea ce îl privește pe autorul pârâților, numitul (C.) B. P. a formulat în termen legal, potrivit Lg. 18/1991 cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 551/07.03.1991 (fila 98), dovedită cu copie registrul agricol pentru anii 1959-1963 (fila 147) a satului C., . a fost validată prin hotărârea nr. 6857/25.07.1991, dispunându-se înscrierea solicitantului în anexa 2a cu suprafața de 1,64 ha teren. Titlul de proprietate contestat a fost emis pentru suprafața totală de 1,13 ha teren.
Așa cum se reține în raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 227 dosar), autorul reclamantului a avut teren în punctul denumit popular Dealul Doamnei C..
Instanța a înlăturat, în totalitate, concluziile raportului de expertiză în ceea ce privește identificarea vechiului amplasament al terenului solicitat de reclamant, din următoarele considerente: așa cum se arată în suplimentul la raport, în funcție de solicitările reiterate de instanță în sensul ca expertul să țină cont de actele primare de proprietate ale autorului, expertul N. G. nu a fost în măsură să identifice vechiul amplasament de 4 ha reconstituit reclamantului decât potrivit indicațiilor date de acesta (a se vedea fila 321 ultimul paragraf, fila 226 pct.3,.1).
Din cele 6 ha cuvenite autorului reclamantului și reclamantului, expertul identifică potrivit actelor vechi de proprietate, doar suprafața de 3,23 ha teren.
Mai mult decât atât, instanța a reținut că din cele 6 ha dobândite de autorul primar G. N., B. V. nu a dobândit în proprietate decât suprafața de 1,23 ha teren, astfel încât îndreptățirea la diferența de 2,67 ha nu își poate avea izvorul în acest act, întrucât ar fi nelegală – la data emiterii deciziei de reconstituire nr. 118/1992 tatăl său, B. I., fiind îndreptățit conform rolului agricol și actelor de proprietate la 4,23 ha teren. Prin urmare, nu se poate determina izvorul acestei îndreptățiri prin identificarea unui act primar de proprietate.
Pretenția reclamantului din prezenta cauză nu este însă întemeiată, instanța respingând acțiunea formulată, în primul rând pentru considerentul reținut anterior, raportat la procedura reconstituirii în fizic, în ipostaza prevăzută de dispozițiile art. 10 Lg. 1/2000, în care se află și reclamantul.
În al doilea rând și doar în subsidiar, instanța a reținut că din suprafața totală pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 3587 mp teren, situată în extravilan, tarlaua 36, . îndeplinite, oricum, condițiile prevăzute de dispozițiile art. art. III lit.a pct. ii Lg. 169/1997, întrucât autorului pârâților i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza dispozițiilor art. 8,11,13,14 Lg. 18/1991 și nu a Lg. 1/2000, raportat la data formulării cererii de reconstituire și la temeiul de drept al acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin.1 și 2 Lg. 18/1991: „Terenurile cooperativelor agricole de producție situate în extravilanul localităților devin proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, corespunzător suprafețelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.
Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinarã, de regula, pe vechile amplasamente, iar în zonele de campie, pe sole stabilite de comisie și nu neapãrat pe vechile amplasamente ale proprietãții, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție”.
Potrivit textului de lege aplicabil motivului de nulitate invocat de reclamant, pentru reținerea acestuia – respectiv reconstituirea pe alt amplasament – se impunea ca terenul să fie situat în intravilan, întrucât reconstituirea s-a făcut în temeiul Lg. 18/1991.
Soluția legiuitorului este firească și se coroborează cu dispozițiile legii 18/1991, instanța reținând că principiul reconstituirii pe vechile amplasamente a fost consacrat abia prin Lg. 1/2000, din analiza cumulativă a textelor de lege desprinzându-se în fapt, concluzia, că reconstituirea terenurilor pe vechiul amplasament potrivit dispozițiilor Lg.18/1991 era o situație de excepție, amplasamentul reconstituirii fiind un atribut al Comisiilor.
Așadar, instanța a reținut că nerespectarea vechiului amplasament de către pârâți și eventuala încălcare a amplasamentului reclamantului nu constituie o condiție de nulitate a titlului de proprietate.
Reclamantul are posibilitatea să solicite finalizarea procedurii de reconstituire pe un amplasament echivalent ca întindere și categorie de folosință sau despăgubiri.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că TP nr._/27.09.1994 eliberat de C. Județeană Iași de fond funciar și emis pe numele lui B. P., pentru suprafața de 1 ha 1300 mp teren, situat în extravilan și intravilan ., în ceea ce privește suprafața de 7200 ha teren, din care 3587 mp situat în tarlaua 36, . suprafața de 3100 mp, situat în tarlaua 6, . întocmit, în cauză fiind incidente dispozițiile derogatorii ale art. 2 alin.2 Lg.1/2000 potrivit cu care: „Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o confirmare”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. V..
Recurentul invocă dispozițiile art. 2 alin. 2 Legea 1/2000 și susține că soluționarea cauzei a durat prea mult iar pronunțarea a fost amânată de prea multe ori. Consideră recurentul că, instanța, nelegal a analizat dreptul său de proprietate în loc să verifice modul de dobândire a dreptului de proprietate de către pârât.
Se mai arată că au fost încălcate dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Recurentul învederează că instanța de fond, în mod greșit a analizat mai mult dreptul său de proprietate, fără a fi învestită în acest sens și nu a ținut seamă de dispozițiile Legii 18/1991, în baza cărora a fost validat dreptul său, reținând greșit Legea 1/2000.
Recurentul susține că terenul său se află în zona colinară, după cum rezultă și din actele dosarului, aplicându-se dispozițiile art. 14 alin. 1, 2 Legea 18/1991 în privința vechiului amplasament care era liber la data solicitării. Se mai susține și faptul că S.C. Comtom Tomești nu se găsește în localitatea C., deci terenul nu este și nu a fost deținut de această societate, ci reconstituirea s-a realizat din terenul deținut de C.A.P.
Recurentul arată că intimații, au avut conform rolului agricol doar 900 m.p. teren intravilan și nu s-a dovedit că l-ar fi deținut pe acel amplasament. Consideră recurentul că sunt întrunite dispozițiile art. III lit. ii) Legea 169/1997. Se mai susține că greșit au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză neexistând motive întemeiate deoarece vechiul amplasament a fost stabilit pe baza actelor iar hotărârea pronunțată este nelegală.
A solicitat admiterea recursului și a acțiunii.
Legal citați intimații au depus întâmpinare și au solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
Prin decizia 198/18.03.1992 a fost reconstituit dreptul de proprietate – în favoarea recurentului reclamant (poziția 16) pentru 4 ha teren din care 0,5 ha în fizic pentru restul de 3,5 ha fiind emise acțiuni. Astfel recurentul a fost înscris în anexa 19. Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. 2 Legea 18/1991 ci dispozițiile art. 26 din aceeași lege. Ulterior, prin hotărârea 1426/2009 a Comisiei Județene de fond funciar Iași, suprafața de 4 ha a fost radiată din anexa 19 și înscrisă în anexa 27 a comunei Tomești conform art. 48 H.G. 890/2005. În privința dreptului recurentului la obținerea vechiului său amplasament, considerăm că argumentarea instanței de fond, întemeiată pe dispozițiile art. 10 Legea 1/2000, nu poate fi corectă.
Reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform Legii 18/1991 – art. 36.
Din acest text legal rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate se realizează pe vechile amplasamente chiar și în cazul terenurilor ce se află în administrarea societății comerciale înființate în baza Legii 15/1990. Un motiv în plus în acest sens, îl constituie preluarea acestei reglementări în dispozițiile H.G. 890/2005 art. 48 și Legea 1/2000 (art. 8) în care legiuitorul își precizează expres că restituirea terenului se face pe baza documentelor ce atestă fosta proprietate.
A.. 2 al aceluiași articol reglementează situația în care s-a stabilit calitatea de acționar la alte societăți decât cele în perimetrul cărora se află terenul.
Prin urmare, concluzia instanței de fond în sensul că reclamantul nici nu este îndreptățit la reconstituire pe vechiul amplasament o apreciem a fi nelegală.
Reclamantul a depus la dosar două acte de vânzare cumpărare (filele 23 – 24) pentru suprafața de 2,23 ha teren, teren cumpărat de tatăl său B. I. de la autorul N. G..
La dosar a fost depusă și Ordonanța de adjudecare din 1937 prin care autorul G. N. a obținut proprietatea asupra a 6 ha. vie.
Prin hotărârea 235/31.07.1992 (fila 25) reclamantului i se reconstituie dreptul de proprietate și pentru suprafața de 2 ha teren situat în satul C..
Apreciem corectă situația reținută de instanța de fond în privința dreptului de proprietate al pârâtului, în raport de probele administrate.
Nu putem analiza alte titluri de proprietate emise în beneficiul pârâtului decât cel ce face obiectul prezentei cauze, astfel că susținerile recurentului în acest sens nu vor fi avute în vedere.
Cu privire la raportul de expertiză ale cărui concluzii au fost înlăturate de prima instanță, se constată că amplasamentul terenului indicat de reclamant a fost stabilit doar în raport de indicațiile acestuia. La dosar există însă rolul agricol al autorului reclamantului, cele două acte de vânzare – cumpărare (filele 23 și 24) și ordonanța de adjudecare în baza cărora se putea realiza măcar o identificare parțială. În răspunsul la obiecțiuni, expertul a luat în considerare și aceste acte și a identificat suprafața de 3,23 ha.
Instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză deoarece amplasamentul terenului nu a fost decât parțial identificat și nu se poate verifica îndreptățirea sa la diferența de 2,67 ha în condițiile în care a dobândit dreptul de proprietate doar pentru 1,23 ha. Ori, obiectul judecății este constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului și nu analizarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantului.
Raportul de expertiză este însă neclar în privința stabilirii vechiului amplasament al terenului proprietatea reclamantului în condițiile în care actele vechi de proprietate conțin date privitoare la vecinătăți. Atât timp cât nu s-a putut stabili această situație de fapt, nu se poate analiza temeinicia pretenției reclamantului. În raport de aceste considerente, apreciem întemeiat recursul care va fi admis, iar hotărârea instanței de fond va fi casată, conform art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă fiind necesară administrarea unei noi probe cu expertiză topocadastrală.
Urmează ca expertul să identifice suprafața de 6 ha teren obținută în urma adjudecării de autorul G. N. prin ordonanța de adjudecare din 1937 (schiță+vecinătăți); suprafața de 2,23 ha teren cumpărată de autorul B. I. conform actelor de la filele 23 – 24 (schiță+vecinătăți); suprafața de 4 ha teren reconstituită reclamantului prin decizia 118/1992 (schițe+vecini); suprafața de teren în litigiu urmând a se preciza dacă se suprapune cu actele de proprietate ale reclamantului obținute conform Legii 18/1991 și în ce măsură – cu schiță și vecinătăți. Se va preciza dacă și în ce măsură dreptul de proprietate al părților a fost reconstituit pe vechiul amplasament (conform rolului și actelor de proprietate) și dacă terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului s-a aflat în administrarea S.C. Comtom Tomești. D-nul expert va ține cont și de suprafețele de teren înstrăinate de tatăl reclamantului, conform actelor din dosar urmând a preciza relevanța în raport de terenul în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 4367/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în tot:
Reține cauza spre rejudecare în fond, fiind necesară administrarea de probe noi (expertiza în specialitatea topografie).
Acordă termen la 1.02.2013, pentru când se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.12.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I.C. M.M. D.C. GREFIER,
I.G.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/31.01.2013
Judecător fond: M. O. Z.-L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1047/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2721/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
