Contestaţie la executare. Decizia nr. 77/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-01-2012 în dosarul nr. 77/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - S. C.
Judecător - F. E. C.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 77
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta M.F.P. - ADM.FINANȚELOR P. A M.. I. împotriva sentinței civile nr. 5106/14.03.2011 a Judecătoriei Iași, intimată ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.01.2012, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fața, instanța reține următoarele:
Prin sentința civila nr.5106/2011 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr.4, parter în contradictoriu cu intimata M.- Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași.
Dispune anularea procesului verbal de sechestru nr._/06.10.2010 întocmit de intimata.
Obligă intimata să plătească suma de 199 lei către contestatoare cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus, contestatoarea ., a solicitat în contradictoriu cu intimata M.- Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași anularea procesului verbal de sechestru întocmit la 06.10.2010 în dosarul de executare nr.18/2010, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
1.contestatoarea a arătat că nu i s-au comunicat somația impusă de Codul de procedură fiscală la începerea executării silite și titlurile executorii.
2.bunul imobil sechestrat nu a fost evaluat conform legii, nici de către executorul fiscal pentru că nu rezultă că s-ar fi deplasat la locul situării lui, și nici de către un expert pentru în acest caz ar fi trebuit anexat și comunicat raportul de expertiză.
3. actul executare a fost întocmit „din birou”, fără o identificare prealabilă a bunului și nu apar mențiunile impuse de art.152 alin.1 lit. f, g, i și m din Codul de procedură fiscală, din conținutul căruia rezultă că procesul verbal de sechestru nu poate fi în lipsa oricărei persoane, atât ca reprezentant al debitorului cât și ca martor
4.procesul verbal de sechestru nu a fost înregistrat în registrul de corespondență al organului de executare.
În drept art.496 C.proc.civ, art. 142,149,138,145,152 Cod procedură fiscală.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației. Organul fiscal a respectat toate etapele procesuale ale executării silite procedând la întocmirea și comunicarea titlurilor executorii și ulterior a somațiilor, adreselor de înființare a popririi și în final a procesului verbal de sechestru, cu respectarea art. 154 C.proc.fiscală, în condițiile în care societatea figurează în prezent cu obligații fiscale neachitate de 152.595 RON.
Organul de executare nu are obligația de a evalua bunul înainte de aplica sechestrului potrivit art. 147 și 152.
Imobilul a fost identificat în baza informațiilor furnizate de către instituțiile abilitate locale, respectiv prin adresa înregistrată cu nr._/21.09.2010 emisă de OCPI iar fotografiile întocmite la fața locului arată că actul nu a fost întocmit „din birou” ci la fața locului dar în lipsa reprezentanților societății care au refuzat să răspundă la invitațiile organelor de executare.
Procesul verbal de sechestru a fost înregistrat la Registratura Administrației Finanțelor P. a Municipiului Iași sub nr._/29.10.2009 iar copia depusă de contestatoare este copia exemplarului afișat pe ușa imobilului și de aceea nu conține număr intern de înregistrare, atribuit după acest moment.
La dosar au fost depuse copii de pe actele dosarului de executare, alte înscrisuri.
Analizând lucrările, cauzei, instanța reține:
La data de 06.0.2010 a fost întocmit de către intimata M.- Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași procesul verbal de sechestru privind imobilul spațiu comercial, parter, în suprafață utilă de 189 mp împreună cu terenul aferent situat în Iași, . și Sfânt, nr.4, . 1250/3 înscris în cartea funciară_-C1-U2 deținut de debitoarea ., evaluată la suma de 123.750 lei fără TVA, pentru realizarea debitului total de 132.002 RON.
Instanța apreciază ca nefondate ultimele trei motive invocate de contestatoare.
2.Astfel în procesul verbal este indicată suma la care a fost evaluat bunul iar pe de altă parte se arată există mențiune că, în cazul în care executorul fiscal nu poate evalua bunurile deoarece aceasta necesită cunoștințe de specialitate, evaluarea se va face înaintea procedurii de valorificare, condiții în care, apreciază instanța, au fost respectate prevederile art. 154 rap. la art. 152 lit. g și h Cod procedură fiscală.
3.Procesul verbal s-a întocmit, după cum rezultă din titlul său, la sediul organului de executare și conține toate mențiunile impuse de art. 154 rap. la art.152 raportat la această modalitate de întocmire.
Instanța reține că identificarea imobilului s-a realizat pe baza datelor înscrise în cartea funciară și că această identificare nu a fost contestată pe fond de către debitoare.
În aprecierea instanței, art. 154 și 152 C.proc. fiscală nu impun ca o condiție de valabilitate a procesului verbal de sechestru încheierea sa la locul situării bunului sau prezența reprezentanților debitorului la instituirea sechestrului sau la întocmirea procesului verbal.
Chiar reținând o astfel de condiționare pentru procesul verbal de sechestrare a bunurilor imobile prin interpretarea de tip per a contrario pe care o dă contestatoarea prevederilor art. 152 lit.m C.proc.fiscală ( procesul verbal va cuprinde semnătura tuturor persoanelor care au fost de față la sechestrare), trecând peste împrejurarea că acest text apare ca atare în materia sechestrării bunurilor mobile, materie în care identificarea presupune în mod necesar contactul nemijlocit al persoanei care aplică sechestrul și prezența unei persoane căreia bunurile îi sunt lăsate potrivit art. 152 lit.j C. proc.civ, încălcarea acestei condiționări ar putea atrage nulitatea doar în condițiile art. rap la art. 105 C.proc.civ, respectiv în măsura în care contestatoarea ar fi dovedit existența unei vătămări, care să nu poată fi înlăturată altfel. Or contestatoarea nu a invocat și dovedit o astfel de vătămare.
4.În pofida susținerii contestatoarei, procesul verbal a fost înregistrat la organul de executare potrivit mențiunii aplicată prin ștampilare iar pe de altă parte se mențin considerentele de mai sus privind lipsa unei vătămări care nu ar fi putut fi înlăturată altfel.
Instanța apreciază însă că este întemeiat primul motiv invocat de contestatoare, referitor la omisiunea intimatei de a comunica în mod corespunzător somațiile de plată și titlurile executorii căruia s-a instituit în final sechestrul la 06.10.2010.
Potrivit art.145 C.proc.fiscală, executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației debitul nu se stinge, se continuă măsurile de executare. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Din interpretarea corelată a art. 145, art. 43-44 C.proc.fiscală, instanța reține că somația și titlul executoriu trebuie comunicate contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impune în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. Abia în situația în care prin niciuna dintre cele trei modalități nu s-a realizat comunicarea actului, intimata ar fi putut apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
A aprecia că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu admite că legea a reglementat un mod de comunicare valabil în mod necondiționat care nu oferă o garanție rezonabilă și riscă să încurajeze abuzul.
În speță intimata nu a dovedit că a comunicat intimatei toate somațiile și titlurile executorii pentru debitele care comun debitul total de 132.002 RON în conformitate cu exigențele legii, respectiv nu s-a făcut dovada comunicării prin poștă, că pentru acelea care au fost afișate pe internet s-a încercat mai întâi comunicarea prin poștă și oricum nu s-a dovedit că au fost afișate pe internet toate somațiile și titlurile executorii pentru debitele care comun debitul total de 132.002 RON.
În consecință în baza art. 145 rap la art. 43-44 C.proc.fiscală coroborat cu art. 387 și 391 C.proc.civ, instanța apreciază că se impune admiterea contestației și anularea actului de executare contestat
Văzând și disp. art. 274 C.proc.civ,”
Împotriva acestei soluții a formulat recurs, în termen legal, recurenta M. - Administrația Finanțelor P. Iași .
În motivarea căii de atac exercitate s-a arătat că prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei I. sub nr._, .. I. a formulat contestație împotriva procesului-verbal de sechestru întocmit de Administrația Finanțelor P. a municipiului Iași, in data de 6.10.2010, înregistrat sub nr._/7.10.2010, in cadrul dosarului de executare nr. 18/2010.
Prin sentința civila nr. 5106/14.03.2011, Judecătoria I. a admis contestația la executare formulata de .. I., dispunând anularea procesului-verbal de sechestru nr._/7.10.2010. Instanța de fond a înlăturat toate susținerile intimatei-contestatoare ce vizau neregularitățile invocate ale procesul-verbal de sechestru, reținând insa ca se impune anularea acestuia, motivat de faptul ca organul fiscal nu ar fi comunicat societății debitoare toate titlurile executorii si somațiile pentru debitele care compun debitul.
S-a apreciat ca soluția instanței de fond este netemeinica si nelegala. Desi intimata-contestatoare a invocat neregularitati cu privire la comunicarea titlurilor executorii si a somațiilor, totuși, prin acțiunea formulata, a inteles sa solicite, in mod expres, doar anularea procesului-verbal de sechestru, nu si a a titlurilor si somațiilor, ceea ce înseamnă ca recunoaște debitul pe care-l înregistrează fata de bugetul de stat
In conformitate cu dispozițiile art. 136 din Codul de procedura fiscala, "in cazul in care debitorul nu isi plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silita, potrivit prezentului cod". Așadar, consecința fireasca a neachitarii la termenul scadent a obligațiilor fiscale o constituie declanșarea procedurii de executare silita.
Mai mult decât atât prin cererea înregistrata sub nr.9/10.06.2011 înregistrata la AFPM Iași sub nr.6651/17.06.2011 . a solicitat eșalonarea la plata a obligațiilor fiscale restante în suma de 188.667 lei în conformitate cu prevederile OUG 29/2011. În vederea recuperării acestor obligații AFPM Iași a emis aceleași titluri executorii și somații pe care societatea susține prin prezenta contestație că nu le-a primit. Asadar, în funcție de interes, . recunoaște sau nu existența acestor titluri executorii și somatii, ceea ce demonstrează reaua credința a acesteia.
In mod greșit, instanța de fond a reținut ca organul fiscal ar fi procedat la publica pe internet a somațiilor si titlurilor executorii, fara a le comunica in prealabil prin posta Astfel, urmarea solicitării expres a Judecătoriei, la termenul din 19.01.2011. Prin adresa nr._/18.01.2011, s-au depus la dosarul cauzei dovezile de comunicare a somațiilor emise în data de 28.10._10, 30.04.2010, 25.05.2010, 30.O8.2010, 29.10._10, precum si anunțurile de publicare pe site-ul A.N.A.F. a somațiilor emis în cursul anului 2010, in conformitate cu prevederile art. 44 Cod procedura fiscala.In baza prevederilor Ordinului Președintelui A.N.A.F nr. 1359/22.07.2009, toate titlurile executorii si somațiile se emit prin intermediul sistemului informatic pentru contribuabilii din intreaga tara si se comunica de către D.G.F.P. V.. Borderourile de expediție, confirmările de primire, plicurile retur, se intorc si se păstrează de către organele fiscale din acest județ. Pe cale de consecința, A.F.P.M. a depus la dosarul cauzei confirmările de primire scanate ale somațiilor si titlurilor executorii comunicate intimatei-contestatoai, precum si si anunțurile de publicare pe site-ul A.N.A.F. a acestor documente. Instanța de fond nu a analizat corect actele depuse de către instituția noastră, si nici nu a menționat nimic despre ele in motivarea sentinței recurate.
Având in vedere aspectele arătate, s-a solicitat să se constate că A.F.P.M. I. a făcut dovada comunicării titlurilor executorii si somațiilor ce au stat la ba intocmirii procesului-verbal de sechestru nr._/7.10.2010 și faptul că societatea are cunoștință despre acestea, astfel incat, s-a solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea contestației.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat la instanța de fond și dispozițiile legale incidente, Tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Obiectul învestirii instanței l-a constituit contestația la executare formulata de contestatoarea .,prin care s-a solicitat în contradictoriu cu intimata M.- Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași exclusiv anularea procesului verbal de sechestru întocmit la 06.10.2010 în dosarul de executare nr.18/2010 .
În susținerea contestației, contestatoarea a invocat, pe de o parte, nereguli procedurale privind executarea silită însăși (necomunicarea somației și a titlurilor executorii), pe de alta parte, vicii proprii ale actului contestat ( nereguli privind evaluarea și identificarea bunului supus sechestrului, omisiunea înscrierii informațiilor prevăzute de art.152 alin.1, lit.f,g,i,m).
Prima instanța, în pronunțarea soluției, obiect al recursului de fața, are în vedere exclusiv neregularitățile referitoare la comunicarea somației și a titlurilor executorii, apreciind că motivele referitoare la nulitatea procesului verbal de sechestru nu se susțin în raport de conținutul concret al actului asigurator de executare.
Or, prima instanța era ținută a se pronunța exclusiv în limitele învestirii sale, ce erau determinate prin petitul contestației, limitat, în temeiul principiul disponibilității, exclusiv la analiza legalității procesului verbal de sechestru întocmit la 06.10.2010. În condițiile în care nici executarea silită însăși, nici somația nu făceau obiectul învestirii instanței judiciare, în condițiile art.399 C.pr.civ din 1865, acestea beneficiau de prezumția de legalitate, iar nelegala comunicare a titlurilor executorii și a somațiilor reprezintă un aspect execuțional lipsit de orice relevanta judiciară în analiza legalității procesului verbal de sechestru, în condițiile în care dispozițiile art.129 alin.3 C.pr.civ din OG 92/2003 cu modificări ulterioare permit luarea măsurii asiguratorii chiar înainte de emiterea titlului de creanță. În consecință, întrucat, din perspectiva procedurii fiscale, sechestrul imobiliar este un act independent de procedura execuțională, având de altfel o finalitate exclusiv preventiva, asiguratorie,în mod greșit prima instanța, în analiza valabilității acestui titlu, se raportează la actele de executare și, apreciind viciile procedurii execuționale, conchide în sensul anulării procesului verbal de sechestru nr._/06.10.2010. Mai mult, instanța realizează o apreciere generica, referindu-se la faptul că „intimata nu a dovedit că a comunicat toate somațiile și titlurile executorii pentru debitele care compun debitul total de 132.002 RON”, raționament care nu justifică judiciar măsura anulării procesului verbal de sechestru nr._/06.10.2010, în condițiile în care însăși instanța de fond reține, că pentru parte din titluri și somații executarea era realizata în conformitate cu prevederile legale. Or, verificarea exigibilității, chiar parțiale a creanței, era suficienta judiciar pentru reținerea legitimității procesului verbal de sechestru, act care se bucura, după cum s-a expus, de independenta administrativă în raport de procedura execuțională.
În ceea ce privește criticile vizând viciile proprii ale actului contestat, în mod corect prima instanța a reținut că acestea nu se susțin, procesul verbal conținând toate mențiunile prevăzute legal imperativ, celelalte omisiuni invocate râmând oricum lipsite de efecte judiciare în condițiile în care nu s-a probat vreo vatamare a drepturilor sau intereselor contestatoarei.
În consecință, întrucât temeiurile în raport de care prima instanța a dispus anularea procesului verbal de sechestru nu se verifică judiciar, iar celelalte critici ale contestatoarei vizând neregularitățile formale ale procesului verbal de sechestru au fost corect înlăturate de instanța, se va admite recursul declarat de intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 5106/14.03.2011 a Judecătoriei Iași, sentință ce va fi modificata în tot, iar în rejudecare, se va respinge, ca nefondata, contestația la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata M.-Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 5106/14.03.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata M.-Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași
Irevocabilă
Pronunțată astăzi, 13.01.2012 în ședință publică.
Președinte JudecatorJudecator Grefier
M.M. S.C FEC MG
RED/TEHNORED/FEC
2ex/09.12.2013/ Dosar rerepartizat la redactare
Jud fond.O. I. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 275/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
