Contestaţie la executare. Decizia nr. 997/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 997/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Iulie 2015
Președinte - C. I.
Judecător M. M.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 997/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta ȘCOALA G. DOLHEȘTI R. P. P.. I. L. și pe intimatul B. F. C. R., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.07.2015, 09.07.2015, și apoi pentru astăzi, 16.07.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
P. sentinta civila nr. 9/15.01.2015 pronuntata de Judecatoria R. s-au dispus urmatoarele:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ȘCOALA G. DOLHEȘTI, cu sediul în ., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI- B. F. C. R., cu sediul în .. împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare 3213tr/22/_ /6358 titlul executoriu nr 5232/02.09.2014, somația nr 5299/02.09.2014.
Pentru a pronunta aceasta hotatare, prima instanta a retinut:
“P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.09.2014 sub nr._, contestatoarea ȘCOALA G. DOLHEȘTI a formulat, în contradictoriu cu intimatul B. F. C. R., contestație la executare împotriva titlului executoriu nr. 5232/02.09.2014 și a somației nr. 5299 din 92.09.2014 și emise de intimat în dosarul de executare nr. 3213tr/22/_ /6358, solicitând și suspendarea executării, fără cheltuieli de judecată.
În motivare contestatoarea a arătat că actele atacate sunt abuzive, netemeinice și nelegale, intimatul emițându-le în mod nejustificat pe motiv că debitoarea nu ar fi vărsat la Bugetul de Stat și Bugetul de Asigurări de Sănătate suma de_,00 lei, conform declarației nr.1893/2014. Susține contestatoarea că în termenul prevăzut de lege a achitat absolut toate sumele datorate atât la Bugetul de Stat, cât și la Bugetul de Asigurări de Sănătate, iar intimatul are un program deficitar de ținere a evidenței a unor astfel de plăți și nu vrea să-l corecteze.
Arată contestatoarea că pe rolul instanțelor se află mai multe cauze care au aceleași părți și același obiect.
Arată contestatoarea că față de starea de fapt enunțată se impune suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, fiind vorba de un caz urgent.
În drept contestatoarea a invocat prevederile art.711 -719 Cod proc.civ. și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite sunt scutite de plata taxelor de timbru și a cauțiunii în temeiul art.30 din O.U.G. nr.80/2013 și art.7 din O.G. nr.22/2002.
În susținerea acțiunii contestatoarea a depus la dosar în copie: titlul executoriu nr. 5232/02.09.2014, somația nr. 5299 din 02.09.2014 emise de intimat în dosarul de executare nr. 3213tr/22/_ /6358, declarația 1893/2014, ordinul de plată salarii multiplu, extrase de cont.
Intimatul a depus la dosar copia dosarului de executare.
La data de 16.10.2014 intimatul B. F. C. R. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei capacității de folosință a intimatului, întrucât aceasta nu are personalitate juridică, și pe cale de consecință nici capacitate de folosință. Susține intimatul că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. 92/2003, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, pe de o parte și contribuabilul, pe de altă parte, statul fiind reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică. Arată intimatul că singura unitate teritorială cu personalitate juridică a ANAF la nivel județului Iași este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în subordinea căreia funcționează intimatul.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate, întrucât cu respectarea art. 145 din O.G. 92/2003, titlul executoriu nr. 5232/02.09.2014, somația nr. 5299 din 02.09.2014 emise de intimat în dosarul de executare nr. 3213tr/22/_ /6358, ce constituie primul act de executare al procedurii de executare silită declanșată de organul de executare în dosarul de executare în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală (art. 136 și următoarele ) în vederea stingerii creanței în datorate în baza declarației nr. 1893/25.08.2014.
Mai arată intimatul că la data emiterii somației nr. 5299/02.09.2014 contestatoarea figura în evidența fiscală cu obligații fiscale mai vechi neachitate în termenul legal.
Arată intimatul că debitoarea nu invocă vreo neregularitate sau vreun viciu al actelor de executare contestate de natură a conduce la anularea lor de către instanța de judecată, aspecte ce caracterizează de fapt calea de atac a contestației la executare, ci inexistența obligațiilor fiscale, însă acestea nu au fost stinse prin plată, întrucât la data emiterii actului contestat debitoarea figura cu obligații fiscale mai vechi, atât principale, cât și accesorii, restante atât câtre bugetul asigurărilor sociale și fondurilor speciale, cât și către bugetul de stat.
Susține intimatul că plata invocată de contestatoare a participat la stingerea obligațiilor fiscale restante, în ordinea vechimii lor, iar în urma distribuirii sumelor achitate în luna august, din totalul sumei de plată datorată în baza declarației nr. 1893 /25.08.2014 s-a stins parțial, rămânând neacoperită suma de_ lei înscrisă în somația nr. 5299/02.09.2014.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus la dosar în copie somația și titlul executoriu contestate, dovada de comunicare, declarația nr. 1893/25.04.2014, înștiințare privind stingerea creanțelor fiscale.
La data de 29.10.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în ceea ce privește excepția invocată în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, iar raportat la prevederile art. 56 intimata, deși nu are personalitate juridică, poate fi parte în judecată întrucât: este constituită potrivit legii, are folosința drepturilor civile și dacă nu ar avea capacitate de folosință, actele atacate ar fi lovite de nulitate absolută.
Pe fond contestatoarea arată că din înștiințarea privind stingerea creanțelor fiscale nr. 8768/24.09.2014 rezultă foarte clar că absolut toate datoriile prevăzute în declarația nr.1893/2014 au fost achitate în termenul prevăzut de lege.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei, invocată de acesta prin întâmpinare, constată că intimatul este organul de executare și emitentul actelor contestate, astfel încât se impune a sta în judecată, motiv pentru care va respinge excepția lipsei capacității de folosință a acestei părți.
Pe fondul cererii instanța reține următoarele:
La data de 02.09.2014 intimatul a emis somația nr.22/_ /6358 și titlul executoriu nr. 5253 în dosarul de executare nr.3213tr/22/_ /6358, somând contestatoarea să achite suma de 12.110 lei cu titlu de: impozit pe veniturile din salarii ( 1739 lei), contribuție de asigurări sociale datorată de angajator ( 2337 lei), contribuție de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator (67 lei), contribuție de asigurări pentru șomaj datorată de angajator (221 lei), contribuție pentru asigurări de sănătate datorată de angajator (2337 lei), și contribuție pentru concedii și indemnizații de la persoane juridice sau fizice ( 387 lei), toate evidențiate în declarația nr.1893 din 25.08.2014.
Împotriva titlului executoriu și somației contestatoarea a formulat, în termenul legal, contestație, invocând faptul că a achitat toate sumele evidențiate în declarația nr.1893/25.08.2014 și că actele emise sunt nelegale și abuzive.
Instanța reține că, potrivit art.172 alin.1 din O.G. nr.92/2003, persoanele interesate pot face constestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea dispozițiilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, iar potrivit alin.3 din același articol, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procedura contestației fiscale reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin intermediul căruia oricare dintre părți sau terțele persoane interesate, pot solicita instanței competente fie desființarea actelor ilegale de executare, fie obligarea organului de executare care refuză executarea unui act de executare, la îndeplinirea sa, în condițiile legii.
Instanța constată că debitoarea contestatoare se află în eroare cu privire la faptul că toate sumele au fost achitat integral înainte de scadență.
Astfel, din declarația nr.112 dată de contestatoare și înregistrată sub nr. 1893 din 25.08.2014 rezultă că pentru perioada de raportare 07.2014 contestatoarea datora în calitate de angajator următoarele sume: 6984 lei cu titlu de impozit pe veniturile din salarii, 6533 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale reținută de la angajați, 99 lei cu titlu de contribuție de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator, 288 lei cu titlu de contribuție de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, 3235 lei cu titlu de contribuție pentru asigurări de sănătate datorată de angajator, și contribuție de asigurări sociale datorată de angajator (_ lei).
Potrivit art.296 ind.18 alin.1 Cod fiscal, persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, precum și entitățile prevăzute la art. 296^3 lit. f) și g) au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii, iar potrivit alin.9 contribuțiile sociale individuale calculate și reținute potrivit alin. (1) se virează la bugetele și fondurile cărora le aparțin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, împreună cu contribuția angajatorului ori a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit legii.
Totodată, potrivit art.296 ind.19 alin.1 și 1 ind.1, persoanele fizice și juridice prevăzute la art. 296^3 lit. e), la care își desfășoară activitatea sau se află în concediu medical persoanele prevăzute la art. 296^3 lit. a) și b) și entitățile prevăzute la art. 296^3 lit. f) și g) sunt obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv, a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuțiile, declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, excepție făcând plătitorii de venituri din salarii și asimilate salariilor prevăzuți la art. 58 alin. (2), în calitate de angajatori sau de persoane asimilate angajatorului, care depun trimestrial declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate aferentă fiecărei luni a trimestrului, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului.
În consecință, pentru luna iulie 2014, contestatoarea avea, potrivit prevederilor legale, obligația de a da declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale și de a vira contribuțiile până la data de 25.08.2014.
Instanța reține că potrivit art.110 Cod proc.fiscală, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, codul incluzând în această categorie și declarația fiscală, cum este cea dată de contestatoare și înregistrată sub nr. declarația 1893/2014.
De asemenea, potrivit art.141 alin.2 din Codul de proc.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
P. urmare, la data de 25.08.2014, declarația înregistrată sub nr. declarația 1893/2014 a devenit titlu executoriu pentru toate contribuțiile datorate de contestatoare potrivit declarației și care nu au fost virate până la acea dată, fiind emise titlul executoriu și somația atacate în prezenta cauză. Întrucât titlul de creanță a fost completat de către contestatoare nu există obligația comunicării lui către contribuabil, legea stabilind această obligație doar în cazul deciziilor emise de organul fiscal.
Instanța constată că titlul executoriu și somația atacate au fost emise în baza declarației înregistrate sub nr. declarația 1893/2014.
Verificând existența obligației de plată a contribuției în sarcina contestatoarei la data emiterii titlului executoriu și somației, instanța reține că, potrivit înscrisurilor înaintate de intimat (înștiințare privind stingerea creanțelor fiscale nr. 8768 din 24.09.2014), pentru stingerea creanțelor care rezultă din declarația nr. declarația 1893/2014 contestatoarea a virat până la data de 25.08.2014 (data scadentă) doar suma de 216 lei.
Restul sumelor avansate de contestatoare până la data de 25.08.2014 au fost distribuite pentru stingerea unor creanțe mai vechi.
Potrivit art.114 alin.2 ind.2 Cod proc. fiscală, distribuirea sumelor virate de contribuabil în contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile datorate, iar potrivit alin.2 ind.3, în cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine: a) pentru toate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă; b) pentru toate celelalte obligații fiscale principale; c) pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) și b).
Din înscrisurile depuse la dosar de contestatoare nu rezultă că aceasta ar fi virat sumele pentru stingerea integrală a creanțelor din declarația nr. declarația 1893/2014 înainte de scadență (25.08.2014).
Nici împrejurarea privind emiterea unei decizii de calcul accesorii și nici modul în care au fost distribuite sumele virate de contestatoare nu pot fi analizate pe calea prezentei contestații la executare, verificarea legalității unor astfel de acte fiind supusă unei proceduri contencios fiscale separate. Astfel, atât împotriva deciziei de calcul de majorări și penalități pentru depunerea cu întârziere a unei declarații fiscale, cât și împotriva modul de distribuire a sumelor virate partea interesată are deschisă calea unei contestații care se depune la organul fiscal emitent.
În consecință, instanța reține că din probele administrate în cauză rezultă că la data emiterii somației și titlului executoriu contestatoarea datora suma pentru care s-a inițiat procedura execuțională.
Pentru aceste motive, având în vedere că susținerile contestatoarei nu reprezintă motive de admitere a contestației la executare și nu au fost invocate alte elemente din care să rezulte încălcarea dispozițiilor legale privitoare la actele de executare emise, instanța, în baza art.172 Cod proc.fiscală, va respinge ca neîntemeiată prezenta contestație.”
Impotriva acestei hotarari a declarat apel contestatoarea Scoala Gimnaziala Dolhesti, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca entitatea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - B. F. C. R., cu sediul în ., nu a fost chemată în judecată si nu există. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului B. F. C. R. și asupra legalității sau nulității absolute a actelor acestuia (așa cum precizează art. 56 N.C.p.c.); Școala G. Dolhești dorește să se judece doar cu emitentul actelor atacate, adică cu B. F. C. R..
Pe fond, apelanta arata ca prin Ordinele de plată salarii multiplu nr. OPTM 503,504 și 505 / 05.08.2014 menționate în Extrasele de cont și în înștiințarea privind stingerea creanțelor fiscale nr. 8768/24.09.2014, în termenul prevăzut de lege (adică la data de 05.08.2014), reclamanta a achitat în întregime absolut toate sumele prevăzute în Declarația nr. 1893/25.08.2014. inclusiv suma de 12.110,00 lei, creanță stabilită prin actele atacate, in termen legal, inainte de emiterea actului fiscal.
Intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Iași - B. F. C. R. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului. A aratat ca la data emiterii somației nr. 5299/02.09.2014, apelanta figura in evidenta fiscala cu obligații fiscale mai vechi neachitate in termen legal.
Apelanta nu a reclamat vreo neregularitate privind indeplinirea condițiilor de forma ale somației nr. 5299 (prevăzute de dispozițiile art. 145 din OG 92/2003) sau a titlului executoriu nr. 5232 ce insoteste somația si cuprinde de fapt individualizarea documentelor in baza cărora contribuabilul datorează ori"gatiile fiscale înscrise in somație, funcție de natura lor, neregularitati ce caracterizează de fapf procedura contestației la executare ca si cale de atac impotriva actelor de executare silita, ci a invocat doar inexistenta obligațiilor fiscale pentru stingerea cărora s-a inceput executarea silita susținând ca sumele inscrise in somație sunt achitate.
Ca instanța de fond, in mod corect, a coroborat situația fiscala a contestatoarei apelante cu prevederile legale aplicabile in materie de stingere a obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, constatând ca Scoală Gimnaziala Dolhești datorează in mod real sumele inscrise in somația contestata, ca aceste sume nu au fost stinse prin plata si, in consecința, emiterea somației nr. 5299 este legala si temeinica.
In ceea ce privește susținerea ca obligațiile fiscale individualizate in somația contestata sunt achitate, se impune sa observați ca in mod corect a reținut instanța de fond ca aceasta susținere este nereala si nefondata raportat atat la prevederile legale ce reglementează ordinea de stingere a creanțelor fiscale, cat si la faptul ca, la data emiterii actului, debitoarea figura in evidenta fiscala cu obligații fiscale mai vechi atat principale cat si accesorii, restante atat către bugetul asigurărilor sociale si fondurilor speciale, (contribuțiile) cat si către bugetul de stat (impozitul pe veniturile din salarii), ce se sting cu prioritate conform reglementarilor speciale.
P. titlul executoriu nr. 5232/02.09.2014, organul de executare individualizează titlul executoriu in baza căruia sunt datorate creanțele fiscale inscrise in somația nr. 5299/02.09.2014, respectiv declarația nr. 1893/25.08.2014.
La bugetul general consolidat al statului, apelanta înregistra, conform evidentei fiscale, la data emiterii somației, creanțe restante neachitate in termen legal.
Plata invocata de apelanta au participat la stingerea obligațiilor fiscale restante, in ordinea vechimii lor, conform dispozițiilor art. 115 din OG 92/2003, asa cum reiese din înștiințarea nr. 8768/24.09.2014 privind stingerea creanțelor fiscale, aflata la dosarul cauzei.
Astfel, in urma distribuirii sumelor achitate in luna iulie 2014, din totalul sumei de plata datorata in baza declarației nr. 1893/25.08.2014, s-a stins suma evidențiata in înștiințarea nr. 8768/24.09.2014 potrivit art. 115 din OG 92/2003, rămânând neacoperita suma de 12.110 lei înscrisa in somația nr. 5299/02.09.2014 si reprezentând diferența din sumele declarate de debitoare ca fiind de plata la bugetul consolidat al statului prin declarația nr. 1893/25.08.2014 cu titlu de: contribuție de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata de angajator / contribuție de asigurări pentru șomaj datorata de angajator contribuție de asigurări sociale datorata de angajator contribuții pentru concedii si indemnizații de la persoane fizice sau juridice impozit pe veniturile din salarii.
P. plata efectuata s-au stins, potrivit art. 115 din OG 92/2003, cu prioritate obligații fiscale mai vechi, astfel incat au rămas, parțial, neacoperite obligațiile fiscale constituite pentru august 2014 prin titlul de creanța, devenit executoriu la scadenta, menționat in actele de executare contestate (declarația nr. 1893/25.08.2014).
Nu s-au administrat probe noi in apel.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este intemeiat, in parte.
B. F. R. nu are personalitate juridica, fiind o structura din cadrul DGRFP Iasi, insa poate sta in judecata in conformitate cu dispozitiile art. 56 alin.2 NCPC, fiind constiutita potrivit legii.
Cu privire la fondul judecatii, tribunalul retine ca potrivit declaratiei cod 112 nr. 1893/25.08.2014 date de contestatoare, obligatiile de plata a contributiilor sociale, a impozitului de venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate pentru perioada de raportare iulie 2014 erau in valoare totala de_ lei.
In cursul lunii august contestatoarea a efectuat doua plati la data de 5 respectiv la data de 25 august, pentru obligatiile bugetare din categoria mai sus mentionata.
Ordinea de stingere a obligatiilor fiscale este reglementata de dispozitile art. 114 alin.2 ind.2 Cod proc. fiscală, potrivit carora distribuirea sumelor virate de contribuabil în contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile datorate, iar potrivit alin.2 ind.3, în cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine: a) pentru toate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă; b) pentru toate celelalte obligații fiscale principale; c) pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) și b).
Cu alte cuvinte, obligatiile fiscale se sting pe categorii de bugete, in ordinea vechimii lor.
Din instiintarea privind stingerea creantelor fiscale nr. 8768 din 24.09.2014 emisa de B. F. R. rezulta ca in afara sumelor datorate in baza declaratiei nr. 1893/25.08.2014, contestatoarea mai figura cu debite in baza unei declaratii anterioare nr. 1692/25.07.2014.
Organul de executare a facut imputatia sumelor achitate la 5, respectiv 25 august, distribuindu-le cu prioritate asupra debitelor mai vechi, si anume cele derivate din declaratia nr. 1692/25.07.2014 (fiind distribuita suma de_ lei) si apoi asupra debitului derivat din declaratia nr. 1893/25.08.2014, cu privire la care s-a distribuit suma de_ lei.
Cum debitul total aferent lunii iulie 2014, datorat in baza declaratiei nr. 1893/25.08.2014 avea valoarea de_ lei, iar platile facute au stins numai suma de_ lei, rezulta ca a ramas de executat debitul in suma de_ lei, adica exact valoarea pentru care s-a si emis titlul executoriu nr. 5232/2.09.2014 si somatia nr. 5299/2.09.2014.
P. urmare, tribunalul constata ca motivele de contestatie la executare sunt neintemeiate, contestatoarea datorand suma inscrisa in titlul executoriu.
In considerarea celor mai sus aratate si in baza art. 480 C.p.civ., tribunalul va respinge apelul si va mentine sentinta apelata, ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea Școala G. Dolhești împotriva sentinței civile nr. 9/15.01.2015 a Judecătoriei R., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.07.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, M. M. | |
Grefier, D. M. B. |
Red.C.I./tehnored. C.I.
Ex.4 ex./6.02.2016
Judecător fond: C. M. C.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 982/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
