Contestaţie la executare. Decizia nr. 982/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 982/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 982/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Iulie 2015
Președinte - M. M.
Judecător S. F.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 982/2015
Pe rol fiind judecarea apelul promovat de apelantele A.NA.F.-Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi –Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi -S. Fiscal Orasenesc Targu F. și C. de Asigurari de Sanatate Iasi împotriva sentinței civile nr. 48/08.01.2014 în contradictoriu cu intimata P. S., având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 30.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.07.2015, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 48/08.01.2015, Judecătoria P. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de A. de S. Iași, iar pe fond a admis în parte contestația la executare promovată de contestatoarea P. S. în contradictoriu cu intimatele A. – DRFP Iași – A. Iași – S. Fiscal Orășenesc Târgu F. și C. de A. de S. Iași și a anulat titlul executoriu nr._, somația și toate celelalte acte de executare întocmite de către intimata A. – DRFP Iași– S. Fiscal Orășenesc Târgu F. în dosarul de executare nr._/22/_ .
Au fost obligate intimatele să plătească contestatoarei suma de 563,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii următoarele:
„Analizând cu prioritate excepția procesuală invocată în temeiul art. 248, alin. 1 c.proc.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a CASEI DE A. DE S. IAȘI, întrucât, chiar dacă data de 01.07.2012 întreaga activitate de executare silită se află în stricta competență a A., totuși în dosarul de executare nr._/22/_ /_ al intimatei A.-DRFP IAȘI-A. IAȘI-S. FISCAL ORĂȘENESC TÎRGU F. actele de executare au fost întocmite în baza Deciziei de impunere nr. 3692/11.10.2010 cu privire la care se pune în cauză problema modul de comunicare și implicit dacă decizia de impunere respectivă a devenit titlu de creanță fiscală, și pe de altă parte, se impune analizarea prezentei contestații și în raport de CASEI DE A. DE S. IAȘI, pentru opozabilitatea hotărârii.
Pe fondul cauzei, analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în 11.10.2010, intimata C. DE A. DE S. IAȘI a emis pe numele contestatoarei P. S. decizia de impunere nr. 3692 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2005 – octombrie 2010. Decizia stabilește, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 1124 lei cu titlu de contribuție datorată, 960 lei cu titlu de dobânzi și 178 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere menționată care, potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță, a fost comunicat contestatorului prin publicitate, prin afișare concomitentă la sediul intimatei și pe pagina de internet a intimatei a anunțului colectiv nr._ din 11 octombrie 2010, în care se menționează că a fost emis actul administrativ pe numele contestatorului contribuabil.
În baza deciziei de impunere nr. 3692 din 11.10.2010 au fost emise în sarcina contestatoarei titlul executoriu nr._ și somația nr. 22/_ /_ de către intimata A.-DRFP IAȘI-A. IAȘI-S. FISCAL ORĂȘENESC TÎRGU F., pentru plata sumelor datorate cu titlu de contribuție asigurări de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere nr. 3692/11.10.2010 reprezintă titlu de creanță. Contestația împotriva titlului de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, iar în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Analizând modul în care intimata a comunicat contestatoarei decizia de impunere în baza căreia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente. În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Casei de A. de S. Iași, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. Abia în situația în care prin niciuna dintre cele trei modalități nu s-a realizat comunicarea actului, intimata ar fi putut apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
A aprecia că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu admite că legea a reglementat un mod de comunicare care, fără să ofere garanții minime cu privire la opozabilitatea actului față de destinatar, dă naștere cu ușurință abuzului.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata a procedat la comunicarea exclusiv prin publicitate a deciziei de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise titlul executoriu nr._ și somația nr. 22/_ /_.
De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 536/28.04.2011 și a admis excepția de neconstituționalitate și a statuat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din ordonanță.
Cât privește relevanța comunicării actului administrativ fiscal sub aspectul validității titlului executoriu și al somației emise în baza acestuia, instanța reține, pe de o parte, dispozițiile de principiu prevăzute de art. 45 Cod procedură fiscală, referitoare la opozabilitatea actului administrativ-fiscal, fiind de neconceput ca executarea silită să se deruleze în baza unui act inopozabil debitorului, potrivit legii, iar pe de altă parte, prevederile art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală, care prevăd că „titlul de creanță devine titlu executoriu prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”
Or, decizia de impunere, care este titlu de creanță fiscală nu a devenit titlu executoriu, conform dispozițiilor precizate, întrucât termenul de plată a obligațiilor înscrise în acesta, se raportează la data comunicării actului, stipulându-se expres că, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până în data de 5 a lunii următoare, iar dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până în data de 20 a lunii următoare.
Întrucât valabilitatea actelor de executare se apreciază prin raportare la momentul la care acestea sunt emise și cum la data de 21.12.2010 nu se realizase o comunicare valabilă a titlului de creanță, rezultă că titlul executoriu și somația au fost emise în considerarea unui titlu de creanță nescadent, motiv pentru care instanța apreciază că actele de executare sunt lovite de nulitate.
Din ansamblul reglementării creanțelor fiscale, rezultă că instanța nu poate avea în vedere apărările formulate de contestatori cu privire la modul în care i-au fost impuse obligațiile de plată sau referitor la datorarea acestora, ei având libertatea de a ataca sub acest aspect deciziile de impunere la organul emitent și, ulterior, în instanță.
F. de cele expuse anterior, instanța va admite contestația la executare și va anula titlul executoriu nr._, somația nr. 22/_ /_ și toate celelalte acte de executare întocmite de către intimata A.-DRFP IAȘI-A. IAȘI-S. FISCAL ORĂȘENESC TÎRGU F. în dosarul de executare nr._/22/40/2/ 2014/_.”
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel, prin cereri separate, Direcția Generală Regională a finanțelor Publice Iași și C. de A. de S. Iași.
Apelanta Direcția Generală Regională a finanțelor Publice Iași a motivat în cererea de apel că în mod nelegal instanța de fond a admis contestația reclamantei P. S. și a reținut greșit că există temei legal pentru a dispun e anularea actelor de executare contestate. A invocat că reclamanta a luat cunoștință de decizia de impunere și nu a atacat-o în nici un fel. Modalitatea de comunicare a actelor administrativ fiscale a fost prin publicitate pe site-ul CAS, dublată de anunț în presa locală, în conformitate cu disp. art. 44 din O.G. 92/2003 – forma în vigoare în acel moment. Conform art. 44 al O.G. 92/2003, comunicarea actelor administrative prin publicitate nu era subsecventă celorlalte modalități de comunicare, aceasta fiind o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare, legiuitorul eliminând conținutul fostului alineat 3 al art. 39 care prevede posibilitatea efectuării comunicării prin publicitate doar în cazul în care comunicarea în mod direct cu confirmare de primire nu a fost posibilă din motive obiective. A invocat apelanta dispozițiile art. 141 Cod procedură fiscală, faptul necontestării actului administrativ fiscal pe calea specială prevăzută de art. 209 alin. .. Cod procedură fiscală și a precizat că hotărârea instanței în ceea ce privește modul de comunicare a actului administrativ nu este admisibilă pe calea contestației la executare. Debitorul nu invocă nici un viciu de formă, nici o neregularitate de emitere a actului de executare de natură a conduce la anularea acestuia.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, acestea sunt determinate de culpa părții care pierdut procesul, culpă care nu este incidentă în cauză.
Apelanta C. de A. de S. Iași a solicitat prin cererea de apel modificarea în parte a sentinței civile și respingerea contestației formulată în contradictoriu cu instituția C.A.S. Iași. Aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, calitate care a fost transferată de drept către A.N.A.F. – D.G.R.F.P. – A.F.P. Iași. De la 01.07.2012, întreaga activitate de executare silită se află în stricta competentă a A.N.A.F. și toate dosarele având ca obiect contestație la executare aflate în curs de soluționare (fond sau cale de atac) au fost preluate de această instituție. C. de A. de S. Iași a comunicat dosarul fiscal al contestatoarei P. S. către A.N.A.F.
Prin urmare, în mod eronat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C.J.A.S. Iași, actele de executare fiind efectuate de către A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Iași.
Intimata P. S. a solicitat prin întâmpinare (fila 35) respingerea apelurilor ca nefondate. A precizat, în esență, intimata că instanța a răspuns detaliat privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a C.A.S. Iași. De asemenea, în mod corect a precizat instanța că forma de comunicare prin publicitate nu este legală. Decizia de impunere, având în vedere modalitatea de comunicare, nu a devenit titlu executoriu.
În apel s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Cu privire la apelul promovat de A.N.A.F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași instanța reține că acesta este nefundat.
La data de 1.10.2010 C. de A. de S. Iași a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. 3692 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2005 – octombrie 2010. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că intimata datorează suma totală de 2270 lei, cu titlu de contribuție, dobânzi și penalități de întârziere. Pentru comunicarea deciziei de impunere, recurenta a ales doar procedura publicității, fapt recunoscut și prin cererea de recurs.
În baza deciziei de impunere nr. 3692/1.10.2010, au fost emise somația și titlul executoriu din data de 30.01.2014 pentru suma de 2262 lei.
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a se menționează că este titlu de creanță decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că decizia de impunere nr. 3692/1.10.2010 constituie titlu de creanță.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța de recurs reține că în mod eronat recurenta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
De asemenea, raportat la decizia Curții Constituționale, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la faptul că art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu instituie o ordine de prioritate și la faptul că modalitatea de comunicare a actelor prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci este o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare.
În consecință, instanța de recurs constată că în mod corect s-a reținut că către instanța de fond faptul că modul de comunicare a deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Tot astfel, reținând că decizia de impunere nu a fost legal comunicată intimatei, în mod corect instanța de fond a dispus anularea somației și a titlului executoriu din 30.01.2014 emise în baza titlului de creanță.
În consecință, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul promovat de D.G.R.F.P. Iași.
Referitor la apelul promovat de C. de A. de S. Iași, instanța constată că acesta este fondat.
Într-adevăr, deciziile de impunere care au stat la baza emiterii titlului executoriu, a cărui anulare se solicită în cauză, au fost emise de către C. de A. de S. Iași. Însă, potrivit Ordinului Comun al Ministerului Finanțelor Publice, al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Sănătății nr. 806/_, privind procedura de predare primire a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către A.N.A.F. a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute în cap. II și III din Titlul IX al Codului Fiscal și în conformitate cu prevederile art. V alin. 1 din O.U.G. nr. 125/2011, începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin urmare, a avut loc o transmitere legală a calității către A. Iași și o prorogare legală a competenței acestei instituții de a efectua și continua executarea silită a titlurilor de creanță emise de către C.A.S. Iași. În aceste condiții, excepția lipsei calității procesuale pasive a C.A.S. Iași este întemeiată.
În consecință, instanța va admite apelul promovat de C.A.S. Iași, va schimba în parte sentința Judecătoriei P., va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C.A.S. Iași, și, în consecință, va respinge contestația la executare formulată de către P. S. în contradictoriu cu această instituție, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii (referitor la admiterea contestației în contradictoriu cu A. – DRFP Iași și la obligarea intimatei A.- DRFP Iași la plata către contestatoare a sumei de 563,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, culpa procesuală a intimatei C.A.S. Iași neputând fi reținută în cauză întrucât este lipsită de calitate procesuală pasivă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de apelanta A.NA.F.-Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi –Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi -S. Fiscal Orasenesc Targu F. împotriva sentinței civile nr. 48/08.01.2014 pronunțată de Judecătoria P..
Admite apelul promovat de apelanta C. de Asigurari de Sanatate Iasi impotriva împotriva sentinței civile nr. 48/08.01.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentinta pe care o schimba in parte in sensul urmator.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de Asigurari de S. Iasi si in consecinta respinge contestația la executare formulata de contestatoarea P S in contradictoriu cu intimata C. de Asigurari de Sanatate Iasi.
Pastreaza restul dispozitiilor sentintei apelate care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronuntata azi 07. 07. 2015 . si pusa la dispoziția parților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, M. M. | Judecător, S. F. | |
Grefier, E. D. B. |
Red. M.M.
Tehn. M.M.D.
5 ex./05.10.2015
Judecător fond I. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 997/2015. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 992/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
