Evacuare. Decizia nr. 992/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 992/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 992/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Iulie 2015
Președinte - C. I.
Judecător L. H.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 992/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanții B. I. și B. I. și pe intimata U. A. T. C. C., având ca obiect evacuare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.07.2015, 09.07.2015, 10.07.2015 și apoi pentru azi, 14.07.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 72/28.01.2015 pronuntata de Judecatoria H. s-au dispus urmatoarele:
Admite cererea formulată de reclamanta U. A. T. . sediul în C. C., jud. Iași, C._, în contradictoriu cu pârâții B. I., CNP_, și B. I., CNP_, domiciliați în C. C., jud. Iași, astfel cum a fost modificată.
Dispune evacuarea pârâților din imobilul Grădiniță nr. 1 situat în C. C., .. Iași.
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
“Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 02.04.2014 sub nr._ și modificată la data de 17.04.2014 (f. 14), reclamanta UAT C. C. a chemat în judecată pe pârâții B. I. și B. I. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună evacuarea acestora din Grădinița nr. 1 C. C., jud. Iași pe care o ocupă în mod ilegal.
În motivarea cererii, reclamanta arată că nu poate intra în posesia construcției din cauza conduitei pârâților care refuză părăsirea imobilului care face parte din domeniul public al comunei C. C., fiind înscris în tabelul cu bunurile din domeniul public al comunei, însușit de Consiliul Local C. C. prin HCL nr. 35/09.08.1999 publicat în Monitorul Oficial al României nr. 326/16.05.2002. Acest imobil a fost folosit ca și grădiniță pe tot parcursul existenței sale până în urmă cu 2 ani de zile când, ca urmare a faptului că avea nevoie de reparații, copii au fost mutați la școală. În vara anului 2013 pârâții, fără nici un drept, au ocupat imobilul, au schimbat ușa de la intrare și au interzis accesul oricărei persoane în incinta acestuia, împiedicând modernizarea construcției.
În drept au fost indicate prev. art. 61 din Legea nr. 114/1996.
În dovedire s-a solicitat probele cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâților și audierea a doi martori.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.05.2014 prin serviciul de registratură (f. 24), pârâții au solicitat respingerea cererii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s–a arătat că în anul 1974 fostul CAP C. C. a construit o grădiniță pentru copii în satul C. C., construcția aflându-se în inventarul CAP la poziția nr. 10, cu o valoare de 789.432 lei. În acest loc a funcționat grădinița până în anul 1989, fiind în subordinea Inspectoratului Județean Iași sub aspectul laturii educative. După anul 1989, clădirea acestei grădinițe a fost abandonată iar, ulterior, a fost vândută odată cu alte clădiri ale fostului CAP.
În anul 2005, CL C. C. a preluat bunurile care făceau parte din patrimoniul public, conform Legii nr. 354/1998, nr. 84/1998 și 213/1998, respectiv școlile din comună, dar nu a preluat și Grădinița nr. 1 C. C., aceasta având un alt tratament juridic, fiind clădire construită de fostul CAP și fiind supusă prevederilor Legii nr.18/1991 referitoare la restituire. Prin urmare, imobilul nu a făcut și nu face parte din domeniul public al comunei, nefiind înscris în inventarul care aparține domeniului public al . HCL nr. 35/09.08.1999, la poziția nr. 35.01 din acest inventar fiind înscris doar terenul aferent cu suprafața de 3.321 mp. dobândit în anul 1974.
Imobilul clădire fostă grădiniță se află înscris în listele de inventar întocmite de fostul CAP C. C. la rubrica „C.. 100 – Clădiri”, poziția nr. 10, unde se menționează clădirile ce au fost predate pe bază de protocol către . data de 14.09.1991 s-a constituit societatea pe acțiuni . C. în care B. I. a fost ales Președinte, iar B. I. casier.
În prezent societatea Agora este încă funcționabilă iar, prin contractul de creditare nr. 882/07.11.1991, Banca ASA H. a transferat creditul format din clădiri (inclusiv Grădinița nr. 1) în sumă totală de 1.469.368 lei către societatea agricolă Agora C. C..
Nu în ultimul rând arată că temeiul de drept indicat de reclamantă nu este incident în prezenta cauză.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C. pr. civ.
Deși legal încunoștințată, reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare.
În ședința publică din 08.10.2014 (f. 65) instanța a încuviințat probele cu înscrisuri, precum și cu interogatoriul pârâților, reclamanta renunțând la proba testimonială solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din Anexele nr. 1 la Hotărârile Consiliului Local nr. 64/30.11.2010 și nr. 17/29.03.2013 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei C. C. și de reevaluare a inventarului bunurilor (f. 5), clădirea Grădinița de copii nr. 1 C. C. face parte din domeniul public al comunei începând cu anul 1974.
De asemenea, în inventarul bunurilor care aparțin domeniul public al . de Consiliul Local prin Hotărârea nr. 35/09.08.1999, la poziția nr. 35 figurează și terenul aferent grădiniței de copii C. C. cu suprafața de 332 mp. ca făcând parte din domeniul public al comunei tot din anul 1974 (f. 3 dosar).
Pe de altă parte, pârâții susțin că imobilul construcție cu destinația de Grădiniță este construit de fostul CAP și, fiind supus prevederilor Legii nr.18/1991 referitoare la lichidare, se află înscris în listele de inventar întocmite de fostul CAP C. C. la rubrica „C.. 100 – Clădiri”, poziția nr. 10, unde se menționează clădirile ce au fost predate pe bază de protocol către .> Astfel, conform înscrisurilor depus în copie la f. 37 și 41 dosar, la data de 14.09.1991 s-a constituit societatea pe acțiuni . C. în care B. I. a fost ales Președinte, iar B. I. casier. De asemenea, în Protocolul încheiat la data de 18.10.1991 între Societatea Agricolă Agora SA și CAP C. C. (f. 45 dosar), se menționează preluarea de către cea dintâi a creditelor pe termen lung de_ lei iar, în Anexa nr. 1 (f. 46) a contractului de credit nr. 882/07.11.1991 (contract nedepus la dosarul cauzei) se menționează faptul că Societatea Agricolă Agora SA ar fi preluat de la CAP C. C. clădiri în valoare de_ lei, conform Listei de inventariere din 04.10.1991.
Dar, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, „construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animalele devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa”. De asemenea, la alin. 9 al aceluiași articol se arată că „construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plată, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor și în administrarea primăriilor”.
Or, chiar prin întâmpinarea depusă al dosar (f. 25) pârâții recunosc faptul că până în anul 1989 în respectiva construcție a funcționat Grădinița, fiind în subordinea Inspectoratului Județean Iași și, prin urmare, fiind vorba de o construcție afectată unei utilizări sociale, nu putea face obiectul lichidării potrivit art. 29 din Legea nr. 18/1991, așa cum pretind aceștia.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. 9 din Legea nr. 18/1991 în care se stabilește dreptul de proprietate publică asupra construcțiilor afectate utilizării sociale sau culturale, coroborat cu Anexele nr. 1 la Hotărârile Consiliului Local nr. 64/30.11.2010 și nr. 17/29.03.2013, precum și cu împrejurarea că pârâții nici nu au atacat aceste hotărâri ale Consiliului Local C. C., instanța va admite cererea reclamantei și va dispune evacuarea pârâților din imobilul Grădiniță nr. 1 situat în C. C., .. Iași.
Nu în ultimul rând, față de disp. art. 453 C. pr. civ. și având în vedere culpa procesuală stabilită în sarcina pârâților, instanța îi va obliga pe aceștia din urmă, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată și va respinge cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.”
Impotriva acestei hotarari au declarat apel paratii B. I. si B. I., care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca instanta a luat act in mod neprocedural de precizarile la actiune; precizarile depuse de UAT C. C. nu pot fi asimilate numei cereri depuse in conformitate cu art. 204 NCPC, intrucat aceasta nu era parte in cauza la momentul depunerii inscrisului din data de 17.04.2013; neavand nicio calitate in cauza nu putea face precizari sau cereri.
Mai arata apelantii ca, fiind cladire construita de fostul CAP C. C. si aflata in patrimoniul acestei entitati cooperatiste, a fost supusa regimului juridic al lichidarii prin procedura Legii nr. 18/1991, potrivit Protocolului nr. 297 din 8.02.2005. Ulterior, prin Protocolul 18.10.1991, incheiat intre SA Agora C. C. si CAP C. C., prima a preluat creditele de_ lei de la CAP.
Ca in lista de invetariere a domeniului public figureaza in proprietatea UAT numai terenul aferent gradinitei, nu si cladirea acesteia.
Reitereaza apelantii exceptia inadmisibilitatii actiunii in evacuare.
Intimata UAT C. C. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca in mod evident calitatea procesuala activa de a promova actiunea are UAT C. C., asa cum s-a si precizat, iar actiunea era perfect justificata si a fost admisa in mod legal, in conditiile in care bunurile fac parte din proprietatea publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.
Nu s-au administrat probe noi in apel.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este intemeiat.
Referitor la modificarea actiunii, tribunalul retine ca acest act de procedura s-a facut in termenul procedural prevazut de art. 204 NCPC, precizarea facuta de Primarul Comunei C. C. a faptului ca reclamanta este unitatea administrativ-teritoriala, fiind admisibila, avand in vedere calitatea acestuia de reprezentant al ambelor entitati.
In speta, reclamanta UAT C. C. a chemat in judecata pe paratii B. I. si B. I., solicitand evacuarea acestora din imobilul Gradinita nr. 1 situat in . dreptul de proprietate publica asupra acestui bun.
Paratii au formulat intampinare, prin care au contestat calitatea de proprietar a reclamantei si au invocat faptul ca detin un titlu de proprietate asupra aceluiasi bun.
Evacuarea a fost definita ca reprezentand o sanctiune civila, aplicabila raporturilor de locatiune sau ocuparii prin delict a unui imobil.
Caracteristic pentru actiunea in evacuare este faptul ca reclamantul urmareste eliberarea de catre parata a imobilului la care se refera litigiul. Este adevarat ca actiunea in evacuare este specifica raporturilor locative care privesc doar folosinta imobilului, iar in cadrul ei nu se analizeaza existenta dreptului real asupra bunului.
Evacuarea, fiind specifica raporturilor de locatiune, este admisibila doar in cazul in care intre reclamant si parat a existat un raport juridic prin care s-a transmis folosinta imobilului, care a incetat, precum si atunci cand, ca urmare a tolerantei indelungate, s-a creat aparenta existentei unui asemenea raport juridic. In lipsa transmiterii voluntare a folisintei catre parat sau a tolerantei, proprietarul are la indemana numai calea actiunii in revendicare.
Eliberarea imobilului fiind de esenta actiunii in evacuare, poate fi introdusa impotriva celui care foloseste bunul, fara a contesta dreptul reclamantului, pe cand rezolvarea unui conflict privitor la proprietate poate forma numai obiectul unei actiuni in revendicare.
F. de cele aratate, tribunalul retine ca exceptia inadmisibilitatii actiunii in evacuare este intemeiata, urmand ca, in baza art. 480 NCPC, sa admita apelul si sa schimbe sentinta apelata, in sensul respingerii actiunii in evacuare ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către pârâții B. I. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 72 din 28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Hîrlău pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Admite excepția inadmisibilității și în consecință, respinge acțiunea civilă formulată de U. A. T. . contradictoriu cu pârâții B. I. și B. I., ca inadmisibilă.
Obligă UAT . plătească apelanților B. I. și B. I. suma de 1020 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, L. H. | |
Grefier, D. M. B. |
Red.C.I./tehnored. C.I. /5 ex
6.02.2016
Judecător fond: O. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 982/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 871/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
