Evacuare. Decizia nr. 1565/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1565/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 1565/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Noiembrie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1565/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. S. și pe intimat M. IAȘI P. P., având ca obiect pretenții reziliere contract; evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr. 5712/10.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
S-a admis acțiunea formulata de reclamantul M. Iasi-prin primar in contradictoriu cu pârâtul C. S..
S-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1002 lei, din care 936 lei chirie si 66 lei majorări de intârziere calculate pana la data de 30.11.2012, aferente perioadei 01.04.2012 – 30.11.2012.
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.3829/19.05.2009 incheiat de părti.
S-a dispus evacuarea pârâtului din locuinta situată in Iasi, ..18, jud.Iasi.
S-a dispus obligarea pârâtului la plata chiriei restante până la evacuarea efectivă din imobil, precum si obligarea pârâtului la plata penalităților de intârziere aferente debitului restant, in cuantum de 2%, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadentă si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul C. S. este beneficiarul contractului de închiriere nr.3829/19.05.2009, prin care M. Iasi se obliga să asigure acestuia, folosința unui spațiu cu destinația de locuință situat în Iași, ., jud.Iasi, cu obligația pentru aceasta din urmă de a achita și costul chiriei si al intretinerii ( art.6.2 si 4.1 din contract).
Deși pârâtul locuieste în imobil, reclamantul îndeplinindu-și obligația asumată prin contract, nu a înțeles să își îndeplinească obligația legală de plată a chiriei, astfel că acesta a acumulat un debit de 936 lei.
Dispozitiile art. 4 din contractul de inchiriere prevă ca platitor al chiriei este locatarul.
Dispozitiile art. 11 din contractul incheiat de parti prevăd expres obligatia chiriasului de a efectua plata chiriei.
Față de neindeplinirea de catre parat a obligatiei de plata a chiriei pentru perioada 01.04.2012 – 30.11.2012, acesta a fost obligat la plata sumei de 936 lei cu titlu de chirie.
In temeiul art. 4.5 din contractul incheiat de parti, paratul a fost obligat si la plata majorărilor de intârziere de 66 lei, calculate pana la data de 30.11.2012.
În drept, instanta de fond a retinut că prezentul litigiu se ghidează după dispozitiile anterioare actualului Cod Civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 alin.2 Noul Cod Civil, instanța a notat că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, „ contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”
Potrivit art. 1020 cod civil de la 1864:” Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz când una din parți nu îndeplinește angajamentul sau. (Cod civil 830, 832, 943, 1075, 1081 si urm., 1012 si urm., 1021, 1101, 1320, 1365, 1439).” iar art. 1021 C civ. stipulează că: „. nu este desființat de drept. Partea in privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie sa se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate”.
De asemenea, art. 1429 Cod civil prevede că: „ Locatarul are doua îndatoriri principale:1. trebuie sa întrebuințeze lucrul închiriat sau arendat ca un bun proprietar si numai la destinația determinata prin contract; iar in lipsa de stipulație speciala, la destinația prezumata după circumstanțe;2. trebuie sa plătească prețul locațiunii la termenele statornicite. (Cod civil 1080, 1430 si urm., 1439, 1564).” Iar art. 969 alin 1 Cod civil că: „Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante.”
Totodată, art. 24 alin 1 lit. b din Legea nr. 114/1996 a locuinței, modificată și completată arată că: „Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face in următoarele condiții: b) la cererea proprietarului, atunci când:- chiriașul nu a respectat clauzele contractuale.”
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului respectiv adresa nr._/28.12.2012 emisă catre Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat, situația privind debitele restante, contractul de închiriere, fișa suprafeței locative închiriate, proces verbal de predare primire a locuinței, rezultă că în speță, cererea de reziliere si cea de evacuare sunt întemeiate.
Instanța de fond a considerat că in cauza de față, reclamantul a făcut dovada unei nerespectări a obligațiilor contractuale de către pârâtul C. S., în sensul că aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a chiriei, obligație asumată prin contract.
Evacuarea este sancțiunea civilă aplicabilă locatarului principal si membrilor familiei sale in cazul neîndeplinirii unor obligații legale sau contractuale referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative, presupunând rezilierea prealabila a contractului de închiriere a locuinței si constând in obligarea chiriașului, la încetarea actelor de folosință a suprafeței locative pe care o deține in baza contractului reziliat sau pe care a ocupat-o abuziv, fără a poseda un titlu locativ valabil.
De asemenea, art. 480 C civ. de la 1864 prevede că „ proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut”.
Astfel, față de faptul că pentru motivele expuse mai sus s-a dispus rezilierea contractului de închiriere, iar pârâtul ocupă fără un titlu legal imobilul proprietatea reclamantului, instanța de fond a admis și capătul de cerere privitor la evacuare și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat in Iași, ., jud.Iasi.
Față de prevederile contractuale, pârâtul a fost obligat la plata chiriei restante pana la evacuarea efectiva din imobil, precum si la plata penalităților de intârziere aferente debitului restant, in cuantum de 2%, incepând cu ziua imediat următoare termenului de scadență si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Astfel, instanța de fond, în baza dispozițiilor legale redate mai sus și dând eficiență voinței părților, a admis acțiunea reclamantului, in sensul celor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. S. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu a primit nici o citație la domiciliul la care locuiește cu privire la acest proces și nici în cutia poștală nu a găsit vreo citație. Pe fond recurentul a arătat că prin voința tacită a ambelor părți, fiind cunoscută situația financiară prin care trece, era cunoscut că el plătește chiria odată pe an pe toată perioada datorată, inclusiv majorările aferente. A precizat recurentul că în ceea ce privește utilitățile, acestea sunt plătite la zi, neavând debite restante.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce succed:
Referitor la susținerile recurentului C. S. precum că nu a primit nici o citație pentru procesul desfășurat în fața instanței de fond, Tribunalul reține că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel la fila 13 dosar fond se regăsește dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu C. S., în calitate de pârât pentru termenul din data de 03.04.2013, din care reiese că procedura s-a îndeplinit conform dispozițiilor legale prin afișare.
În altă ordine de idei, instanța reține pe fondul recursului că recurentul C. S. a depus la dosar înscrisuri, respectiv chitanța nr. ISXUC_/30.09.2013 din care reiese că recurentul a achitat suma de 2590 lei reprezentând chirie restantă pentru anul 2012 și diferență pe anul 2013, cât și chitanța nr. ISXUC_/04.11.2014 din care reiese că acesta a achitat suma de 1891 lei reprezentând chirie pentru lunile nov-dec 2013 și ianuarie-decembrie 2014.
P. urmare este evident că potrivit acestor chitanțe recurentul a făcut dovada achitării chiriei restante și a majorărilor pentru perioada 01.04._12 ce face obiectul prezentei cauze, ba mai mult a continuat să locuiască în imobil și a achitat chiria inclusiv pe luna decembrie 2014.
Așa cum a susținut recurentul periodic achită sumele reprezentând chirie restantă, fapt dovedit cu chitanțele depuse și necontestat de intimat, ceea ce dovedește buna credință a recurentului.
Este adevărat că disp. art. 24 alin. 1 lit. b din Legea 114/1996 prevăd că rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face la cererea proprietarului atunci când chiriașul nu a respectat clauzele contractuale, totuși aceste prevederi trebuie coroborate cu disp. art. 8 CEDO care garantează dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale.
Astfel se impune în speța de față să se analizeze proporționalitatea măsurii rezilierii și evacuării cerută de intimatul-reclamant în condițiile în care periodic pârâtul-recurent raportat la situația financiară pe care o are își achită restanțele la chirie inclusiv majorările.
După cum reiese din probatoriul administrat pârâtul-recurent din prezenta cauză achită periodic chiria restantă inclusiv majorările de întârziere, situație determinată de posibilitățile sale financiare, fapt necontestat de reclamantul-intimat.
În aceste condiții este evident că recurentul-pârât este o persoană de bună credință care își achită periodic chiria datorată pentru imobilul pe care îl ocupă în baza contractului de închiriere, astfel încât măsura rezilierii și evacuării acestuia din imobil pentru neplata chiriei apare ca o sarcină disproporționată și excesivă pe care ar trebui să o suporte, ceea ce ar echivala cu încălcarea dreptului său la un domiciliu.
Pentru toate aceste considerente, instanța în temeiul disp. art. 3041 C.p.c. coroborat cu art. 312 al. 2 C.p.c. va admite recursul declarat de pârâtul C. S. împotriva sentinței civile nr. 5712/10.04.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul M. Iasi - prin P. în contradictoriu cu pârâtul C. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul C. S. împotriva sentinței civile nr. 5712/10.04.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul M. Iasi- prin P. în contradictoriu cu pârâtul C. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2014.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. S.M.
Tehnored. D.Ș.
2 ex., 10.04.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1512/2014.... → |
|---|
