Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1512/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1512/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1512/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Noiembrie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1512/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent S. M. și pe intimat ASOCIAȚIA DE proprietari V. 11 . obiect acțiune in răspundere delictuala daune morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, lipsa fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimata a înaintat la dosar, prin serviciul registratură al tribunalului iasi „ punct de vedere”cu privire la recursul formulat în prezenta cauza.
Se legitimează recurenta S. M. cu carte de identitate, având CNP_.
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, nesemnat, complinind în fata instanței, în ședință publică, aceasta obligatei, netimbrat.
Recurenta precizează ca nu a primit citația prin care să i se pună în vedere sa facă dovada achitării taxei de timbru.
Instanța invocata din oficiu excepția netimbrarii recursului.
Recurenta, având cuvântul, solicita respingerea excepției .
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronuntare cu privire la excepția de netimbrare a recursului.
TRIBUNALUL
Analizand actele dosarului, retine:
Prin Sentinta Civila nr. 5059 din 4.04.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta S. M. in contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari V. 11, .> Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei instanța a reținut că reclamanta a invocat un prejudiciu care ar decurge din formularea de către aceasta a unor acțiuni în instanță în nume propriu precum și din modul de funcționare al pârâtei încât cererea pune în discuții conduita proprie a pârâtei, care deține personalitate juridică, consecințele acesteia din perspectiva regulilor care guvernează răspunderea civilă delictuală și implicit drepturi și obligații ale pârâtei.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în vederea angajării răspunderii civile delictuale a persoanei juridice pentru fapta proprie ( a se vedea art. 31 din Decret nr.31/1954) sunt prevăzute aceleași condiții de art.998-999 din Codul civil de la 1864 pentru conduita anterioară datei de 01.10.2011 și de art. 1357 din Noul cod civil pentru conduita ulterioară, respectiv o faptă ilicită a pârâtului ( în cazul persoanei juridice, faptă a persoanei fizice din organul de conducere în exercițiul atribuțiilor specifice), un prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
Fapta ilicită este acea faptă prin care se încalcă regulile dreptului obiectiv și se aduce atingere dreptului sau interesului legitim al unei alte persoane. Instanța reține că în sine somarea unei persoane să plătească un debit pretins constând în cheltuieli de întreținere sau penalități de întârziere, chemarea în judecată pentru acest debit cu întemeiere pe prevederile art. 50 din Legea nr.230/2007 și chemarea în judecată urmată de renunțarea la judecată nu reprezintă fapte ilicite. Dincolo de pretențiile pentru care s-a obținut un titlu executoriu ( care, evident, nu mai pot fi contestate) pentru celelalte pretenții nu există o statuare pe fond a unei instanțe în sensul temeiniciei sau netemeiniciei lor, un asemenea petit nefiind dedus judecății nici în prezentul dosar. Reclamanta însăși avea posibilitatea ca, după contestarea listele de plată potrivit Legii nr.230/2007 sau independent de această procedură, să inițieze o acțiune în instanță în constatarea inexistenței pretențiilor reclamantei în condițiile art. 111 din codul de procedură civilă de la 1864 sau art.35 din Noul Cod de procedură civilă. În absența unei atari învestiri sau a altor dovezi, nici un aspect de fapt privind conduita asociației de proprietari și în particular modul de calcul al debitelor pretinse, care să permită concluzia că acțiunile formulate până în acest moment ar fi avut natura unui abuz de drept, cu scop șicanator, nu poate fi reținut.
În ce privește celelalte nereguli în funcționarea asociației invocate de reclamantă (privind, între altele, modul de preluare a unor creanțe și debite, contractele încheiate sau neîncheiate, modalitatea de ținere a evidenței activității –f.68), cu privire la care reclamanta nu a dovedit că s-ar află în legătură directă cu modul de stabilire a debitelor invocate împotriva sa, instanța reține că potrivit art.55 din Legea nr.230/2007, Consiliul Local Iași, cu sprijinul aparatului propriu al Consiliului Județean, exercită controlul asupra activității financiare contabile din cadrul asociațiilor de proprietari, din oficiu sau la solicitarea unuia sau mai multor membri ai asociației de proprietari. În aceste condiții pentru aspectele respective reclamanta are deschisă calea demersurilor administrative pe lângă autoritățile competent și eventual, ulterior, calea în instanță de drept comun pentru a sancționa eventuala omisiune sau neregulă în activitatea acestora care este calea contenciosului administrativ potrivit Legii nr.544/2004. Nici o prevedere legală nu permite instanței învestite cu o cerere în daune formulată de un membru al asociației ( nu și cu o cerere în realizare sau constatare privind pretențiile asociației cu titlul de cheltuieli de întreținere sau penalități aferente) să cerceteze asemenea aspecte privind funcționarea asociației, pe cale incidentală și in abstracto, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit în nici mod legătura de cauzalitate care ar exista între acestea și prejudiciul personal, de ordin moral, invocat.
Pentru aceste motive instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâtei, cererea de chemare în judecată fiind respinsă ca nefondată.
În baza art. 274 C.proc.civ instanța a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă, respectiv 500 lei onorariu de avocat potrivit chitanței nr.5/29.05.2013 –f.62.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S. M..
La primul termen de judecata a recursului din 11 noiembrie 2014 Tribunalul a invocat exceptia netimbrarii recursului.
Solutionand exceptia absoluta, peremptorie, de netimbrare a recursului, Tribunalul retine:
In conformitate cu art. 24 alin. 1 din OUG nr. 80 din 2013 privind taxele judiciare de timbru, în vigoare în momentul introducerii caii de atac, s-a stabilit in sarcina recurentei obligația de a achita taxa judiciara de timbru de 100 lei, pana la primul termen de judecata sub sanctiunea anularii cererii.
Prin citatia comunicata la data de 10.10.2014, recurentei i s-a adus la cunostinta obligatia de plata a taxei judiciare de timbru, cuantumul taxelor datorate, cat si termenul de plata.
Intrucat recurenta nu s-a conformat obligatiei de plata anticipate sau cel mai tarziu la termenul acordat de instanta, a taxei de timbru datorate conform legii in vigoare in momentul exercitarii caii de atac, devin incidente dispozitiile art. 33 al. 2 din OUG nr. 80 din 2013, care prevad pentru partea care nu-si indeplineste obligatia de plata a taxelor de timbru, pana la termenul acordat de instanta, sanctiunea nulitatii.
D. consecinta, instanta va anula ca netimbrata cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 5059/4.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o mentine.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,11.11.2014.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
I.B. 13 Noiembrie 2014
Red./tehnored. DTAM
2 ex, 15.12.2014
| ← Evacuare. Decizia nr. 1565/2014. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
