Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 89/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Ianuarie 2015
Președinte - M. M.
Judecător S. F.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 89/2015
Pe rol fiind judecarea apelurile promovate de paratii R. B. si C. locala de F. funciar M. împotriva sentinței civile nr. 4940/03.04. 2014 pronunțată de Judecătoria Iasi în contradictoriu cu intimații Abalașei N. D., A. D. G., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută T.P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 13.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.01.2015, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.4940/03.04.2014, Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Admite acțiunea civilă formulată de către reclamanții ABALAȘEI N.-D., CNP_ și A. D.-G., CNP_, ambii cu domiciliul ales la Cabinet av. R. R. din Iași, . în contradictoriu cu pârâții R. B., CNP_, domiciliată în Iași, .. 85A, ., ap. 15, . DE F. F. M. și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI și în consecință:
Constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/28.07.1997 emis pe numele R. V. B., pentru suprafața de 5 ha și 6903 mp. teren situat pe raza .> Obligă pârâta C. județeană de fond funciar Iași să emită un nou titlu de proprietate pe numele autoarei R. I. M., pentru aceeași suprafață de teren înscrisă în titlul de proprietate nr._/28.07.1997.
Ia act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii:
„Autorii reclamațiilor R. M. V. și R. I. M. au avut în proprietate o suprafață de 9,89 ha teren, conform mențiunilor din registrul agricol, la nivelul anilor 1960-1961 (fila 10 dosar).
Prin cererea adresată Primarului comunei M. în 11.03.1991, numita R. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 9,79 ha teren cu care s-a înscris în C.A.P., în anul 1962(fila 11 dosar), fiind validata cu o suprafață de 8 ha teren, conform anexei 2a și Hotărârii Comisiei județene de F. F. Iași, nr. 69/09.08.1991 (filele 13-15 dosar).
Cu toate acestea, deși cererea de reconstituire și validare au fost făcute pe numele autoarei R. M., a fost emis titlul de proprietate nr._/28.07.1997, pe numele R. V. B. ( fila 7 din dosar), deși acesta ar fi trebuit eliberat tot pe numele autoarei.
Se constată din analizarea documentației care a stat la baza emiterii titlului contestat, înaintată de către Instituția Prefectului Județului Iași că nu a existat o cerere de reconstituire formulată de către pârâta R. B., ci emiterea titlului s-a realizat în baza validării autoarei.
Se mai constată că în cuprinsul documentației a fost anexată eronat cererea de reconstituire formulată de către R. Gh. M., născută la 13.10.1908( fila 149 dosar), care nu este una și aceeași persoană cu autoarea părților, R. I. M., născută la 04.04.1913 (fila 11 dosar).
Prin urmare se reține că titlul de proprietate a fost emis, în mod nelegal, pe numele pârâtei R. B. și nu pe numele autoarei, în detrimentul celorlalți moștenitori, fiind incidente prevederile art. III al. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
Așadar, instanța va admite acțiunea civilă, va constata nulitatea absolută a titlului de proprietate și va obliga pârâții C. Județeană de F. F. Iași să emită un nou titlu de proprietate pe numele R. I. M. pentru aceeași suprafață înscrisă în titlul de proprietate nr._/28.07.1997.
Va lua act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel B. R. pe care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, solicitând anularea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, apelanta a precizat în sinteză că a avut o înțelegere tacită cu mama reclamanților, A. R., cu privire la împărțirea suprafețelor de teren rămase nemăsurate de autoarea comună R. I. M..
S-au emis titluri de proprietate direct pe numele lor, fiind efectuat astfel un partaj voluntar direct, pe deplin valid. Cele două titluri au fost emise succesiv, la aceeași dată.
În anul 2013, pârâții au obținut eliberarea a încă 2 titluri de proprietate pentru suprafețele de teren moștenite de la R. M.: titlul de proprietate nr._/2013 emis pe numele A. N. și A. D. pentru suprafața de 1,89 ha și titlul de proprietate nr._/2013, pe numele R. M. pentru suprafața de 0,9369 ha. Reclamanții au avut cunoștință de partajul voluntar intervenit între autoarea lor și apelantă și au făcut demersuri pentru eliberarea unui titlu de proprietate pe numele lor exclusiv, în anul 2013.
Reclamanții sunt de rea credință, iar demersul lor denotă interese obscure. Ei au ascuns existența acestor titluri, nefăcând vorbire despre ele.
Mai precizează apelantă că suprafața mai mare de teren care figurează pe titlul său, se explică prin intenția de a face o împărțire echitabilă, având în vedere că suprafețele ce i-au revenit se aflau în extravilan iar terenul preluat de defuncta A. R. era situat în intravilan.
A mai susținut apelanta că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin stabilirea de către instanța de fond a termenului de depunere a întâmpinării de 15 zile în loc de 25 de zile.
De asemenea, a arătat că sentința nu este motivată în fapt și nu cuprinde motivele care au determinat instanța să înlăture argumentele înfățișate în cauză. Instanța a ignorat concluziile scrise iar pârâta a invocat neaplicarea unora dintre dispozițiile legale pe care reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată – art. III alin. 1 lit. a din Lg. nr. 169/1997, care nu este aplicabilă în cazul titlului de proprietate contestat, acesta fiind emis anterior intrării în vigoare a acestei legi. Chiar dacă legea ar fi aplicabilă acestei spețe, nu poate fi invocată nici una dintre situațiile prev. de pct. i-vi din lege.
În cauză a promovat apel și C. locală de fond funciar M. solicitând modificarea sentinței civile în sensul obligării comisiilor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 3,13 ha și nu 5,6903 ha cum a dispus instanța de fond.
A precizat apelanta că R. B. a înstrăinat o parte din teren (suprafața de 2,56 ha), iar în acest caz CLFF M. ar da de două ori această suprafață de teren, s-ar depăși suprafața din hotărârea de validare și chiar din registrul agricol al autoarei.
Intimații A. N. D. și A. D. G. au solicitat prin întâmpinare respingerea apelului formulat de C. locală de fond funciar M., arătând că în fața primei instanțe au precizat că pârâta R. B. a înstrăinat din titlul de proprietate contestat nr._/1997, 3 parcele:
- ./26 - 2 ha, categoria arabil, intravilan;
- ./3 - 0,40 ha, categorie arabil, extravilan;
- ./1 – 0,1584 ha, categorie arabil, intravilan.
Au arătat intimați că formulează aceste precizări în scris, fără a modifica obiectul acțiunii, motivat de necesitatea regăsirii acestor informații în considerentele hotărârii ce se va pronunța, din rațiuni practice, vizate de emiterea unui nou titlu de proprietate conform petitului și o intabulare viitoare. Chestiunea vânzării succesive a terenului înscris în titlul contestat, este soluționată de legiuitor prin instituirea principiului din art. III alin. 24 din Lg. nr. 167/1997: cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Au invocat intimații, motivat de dispozițiile H.G. 890/2005 și ale H.G. 1172/2001 care definesc atribuțiile comisiilor locale de fond funciar, excepția lipsei de interes a Comisiei locale de fond funciar M. în promovarea apelului. Este greșită rațiunea apelantei potrivit căreia soluția de emitere a unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 5,6903 ha, ar obliga la reconstituirea pentru a doua oară a suprafeței, cu depășirea suprafeței validate. Măsura dispusă de instanță este una reparatorie și nu obligă comisiile la reconstituirea unei noi suprafețe ci constată corectarea nelegalității emiterii titlului pe numele unei persoane care nu formulase cerere de reconstituire. Chestiunea stabilirii suprafețelor la care sunt îndreptățiți toți moștenitorii, pe calea unui partaj, la care în mod evident nu poate intra o suprafață deja înstrăinată ci doar echivalentul valoric al suprafețelor înstrăinate de către unul dintre moștenitori.
Titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor, conform art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, urmând ca aceștia să procedeze legal. La baza emiterii titlului contestat a stat validarea din anexa 2a, poz. 43, emisă pe numele bunicii, nu o validare proprie a numitei R. B.. Invocă intimații prevederile art. 8 din Legea nr. 18/1991, coroborate cu ale art. 14 din H.G.A nr. 131/1991.
La momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, la momentul formulării cererii de reconstituire și la momentul validării cererii, persoana îndreptățită era în viață, astfel că și titlul de proprietate trebuia emis în mod corect pe numele acesteia.
Titlul a fost emis având la bază validarea bunicii în anexa 2 a, poz. 43 iar pârâta nu îndeplinea condițiile legale de – persoană îndreptățită – întrucât nu a deținut vreo suprafață de teren și nu i-a fost preluată de C.A.P. ( art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991).
Art. 13 alin. 2 din Lg. Nr. 18/1991 nu este aplicabil pârâtei, pentru că aceasta nu a formulat nici o cerere de reconstituire în fața comisiei.
Prin răspunsul la întâmpinare, C. locală de fond funciar M. a solicitat înlăturarea susținerilor expuse în întâmpinare de către intimați și unirea cu fondul a excepției lipsei de interes.
Intimații A. N. și A. D. G. au formulat întâmpinare și la apelul formulat de pârâta R. B. solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat. Au reiterat intimații, în mare parte, argumentele invocate în conținutul celeilalte întâmpinări referitor la neîndreptățirea pârâtei de a fi beneficiara unui titlu de proprietate în nume propriu. Au mai precizat intimații că acel presupus partaj, verbal, tacit, este nedovedit și nerecunoscut iar menționarea altor titluri de proprietate nu fac obiectul prezentei acțiuni. Referitor la depunerea întâmpinării în termen de 15 zile și nu în 25 de zile, intimații au arătat că litigiile funciare sunt cauze care se soluționează cu urgență și celeritate, astfel că instanța, în mod legal (art. 201 alin. 5 Cod procedură civilă) a dispus reducerea termenului pentru depunerea întâmpinării de la 25 de zile la 15 zile. De asemenea, au precizat că hotărârea toate motivele pe cale se sprijină.
Prin întâmpinarea formulată la apelul formulat de R. B., C. locală de fond funciar M. a solicitat respingerea acestuia.
A precizat, în esență, că validarea aparținea autoarei R. M. astfel că titlul trebuia întocmit pe numele acestei persoane (art. 36 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005).
Dreptul la apărare al pârâtei nu a fost încălcat întrucât dosarele de fond funciar se judecă în regim de urgență iar potrivit art. 210 alin. 5, în procesele urgente, termenele pot fi reduse de judecător în funcție de circumstanțele cauzei.
Hotărârea este motivată, instanța constatând că nu a existat o cerere de reconstituire formulată de R. B..
Apelanta R. B. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimații A. N. D. și A. D. G. și note de concluzii reiterând susținerile din cererea de apel.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, motivele de apel invocate și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul urmează a respinge ca nefondate apelurile formulate în cauză.
Așa cum a reținut și instanța de fond, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,79 ha teren (validat 8 ha) a fost formulată de autoarea comună a părților din prezenta cauză, R. M..
Pentru acest teren nu au formulat cerere de reconstituire nici pârâta R. B., nici mama reclamanților, A. R..
Principiul stabilit de legile fondului funciar este acela că reconstituirea se face la cerere și, prin urmare, titlul de proprietate se emite exclusiv în beneficiul persoanei solicitante.
În cauză, procedura de reconstituire a durat o perioadă de timp, de la data formulării cererii – anul 1991 - și până la data emiterii titlului de proprietate în litigiu – anul 1997. R. M. a decedat la data de 25.06.1996 cu aproximativ un an înainte de emiterea titlului de proprietate nr._ pentru suprafața de 5,6903 ha contestat în cauză.
În temeiul art. 13 din Legea fondului funciar, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului. Totuși, art. 13 din Legea nr. 18/1991, se referă la ipoteza în care moștenitorii au făcut ei personal cerere în acest sens.
Pentru situația în care o persoană a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, în baza Legii nr. 18/1991, dar între timp a decedat, practica și doctrina judiciară, au stabilit, că reconstituirea se face tot pe numele persoanei solicitante decedate, iar titlul de proprietate se eliberează tot pe numele acesteia, urmând ca moștenitorii să-și valorifice drepturile lor pe calea dreptului comun și nu prin eliberarea unui titlu de proprietate pe numele lor.
Principiul deci, aplicabil și împărtășit de către instanțe, este acela al reconstituirii dreptului de proprietate în patrimoniul autorului care a formulat cerere și ulterior al împărțirii terenului pe calea dreptului comun între moștenitorii îndreptățiți.
C. județeană de fond funciar Iași nu avea îndreptățirea de a emite titluri de proprietate pentru terenul validat numitei R. M., separat, pe numele fiecărui moștenitor, întrucât Legea nr. 18/1991 nu reglementează o asemenea procedură.
Tribunalul nu contestă existența și realitatea unei înțelegeri verbale între cele două moștenitoare R. B. și A. R., însă constată că un asemenea „partaj voluntar direct” nu putea fi efectuat în procedura Legii nr. 18/1991, ci doar ulterior emiterii titlului de proprietate, pe calea dreptului comun.
Mai reține instanța că potrivit practicii judiciare, această înțelegere ar putea fi invocată de către pârâtă în procedura partajului succesoral după defuncta R. M..
Astfel, în practică, s-a stabilit că împărțeala, partajul succesoral se poate face inclusiv verbal, dovada se face potrivit dreptului comun, (inclusiv cu martori), însă înțelegerea părților, trebuie să fie dovedită în mod neîndoielnic.
Cu privire la celelalte titluri de proprietate eliberate reclamanților (moștenitorii lui A. R.) ele nu fac obiectul prezentei cauze și nu pot fi analizate în cadrul acestei proceduri.
Dreptul la apărare al pârâtei R. B. nu a fost încălcat întrucât, așa cum au precizat și intimații, litigiile funciare sunt cauze care se soluționează cu urgență și celeritate, iar art. 201 alin. 5 prevede în mod expres că „în procesele urgente, termenele (inclusiv de depunere a întâmpinării) pot fi reduse de judecător în funcție de circumstanțele cauzei”.
În ceea ce privește Legea nr. 169/1997, aceasta este aplicabilă în cauză în raport de momentul promovării acțiunii – 25.11.2013 - și motivul invocat: al neîndreptățirii pârâtei la întreaga suprafață de teren din titlul contestat.
Nu se poate aprecia că hotărârea instanței de fond nu este motivată întrucât aceasta a reținut – mai sintetic într-adevăr -, că cererea de reconstituire și validarea au fost făcute pe numele autoarei R. M. iar titlul de proprietate s-a eliberat în beneficiul lui R. B. deși aceasta nu a formulat cerere de reconstituire.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge apelul promovat de către R. B..
Tribunalul urmează a respinge și apelul formulat de către C. locală de fond funciar M..
Astfel, existența înstrăinărilor făcute de către pârâta R. B. din titlul de proprietate nr._/1997, nu este contestată de către reclamanți aceștia făcând referire în concret, în conținutul întâmpinării, la aceste suprafețe de teren. Aceștia au precizat chiar că „formulează aceste precizări în scris, fără a modifica obiectul acțiunii, motivat de necesitatea regăsirii acestor informații în considerentele hotărârii ce se va pronunța, din rațiuni practice, vizate de emiterea unui nou titlu de proprietate conform petitului și o intabulare viitoare”.
Referitor la înstrăinările dintr-un titlu de proprietate constatat nul, prin Decizia Curții Constituționale nr. 517/2007 s-a reținut că în situația în care respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare succesive sau în alt mod, legiuitorul a reglementat „obligația persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren” (art. III alin. 24 din Legea nr. 169/1997), rezultând astfel opțiunea legiuitorului de a-i prefera pe subdobânditorii înstrăinărilor succesive. În cauză nu se poate pune problema unei duble reconstituiri deoarece titlul se emite exact pentru aceleași suprafețe de teren cu schimbarea doar a beneficiarului iar înstrăinărilor făcute le sunt aplicabile dispozițiile legale de mai sus.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge și apelul promovat de C. locală de fond funciar M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge apelurile promovate de paratii R. B. si C. locala de F. funciar M. împotriva sentinței civile nr. 4940/03.04. 2014 pronunțată de Judecătoria Iasi, sentinta pe care o păstrează.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. F. | |
Grefier, E. D. B. |
Red. M.M.
Tehn. M.M.D.
7 ex./15.06.2015
Judecător fond A. D. C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
