Fond funciar. Decizia nr. 1081/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1081/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1081/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Noiembrie 2015
Președinte - M. A.
Judecător M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 1081/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent Ș. C., recurent Ș. M., recurent A. I. și pe intimat O. T., intimat A. P., intimat A. C., intimat M. Agurița, intimat A. T., intimat A. G. - D., intimat C. L. DE F. F. F., intimat C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, intimat C. L. DE F. F. A C. F., intimat A. I. La C..Av. T. D., având ca obiect fond funciar .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 3 noiembrie 2015, apoi pentru azi, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 312/12.04.2015 a Judecătoriei Hîrlâu s-a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantei Ș. M..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Ș. M., ca nefondată.
S-a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. L. de fond F. F..
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții Ș. M. și Ș. C., domiciliați în loc. F., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții O. T., A. P., A. C., M. Agurița, A. T., A. I. toți domiciliați în . C. L. de F. F. Fântânele, cu sediul în Fântânele, jud. Iași, C. Județeană de F. F. Iași, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași, C. L. de F. F. F., cu sediul în F., jud. Iași, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/28.07.2003 emis pe numele A. P., ca nefondată.
S-a admis excepția lipsei de interes a pârâtului–reclamant A. I. cu privire la cererea reconvențională de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/02.10.1997 emis pe numele Ș. M..
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la cererea reconvențională de obligare a reclamanților-pârâți Ș. C. și Ș. M. la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 5900 mp situat în intravilan . jud. Iași, T 40, P 362, pentru perioada 28.07._09.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant A. I., domiciliat în BR 1 HSA -United Kingdom, London, 99 Hillcrest Road Marea Britanie, cu domiciliul procedural ales la cabinet av. T. Luigi D. din Hirlau, .. 1, judetul Iași în contradictoriu cu reclamanții –pârâți Ș. C. și Ș. M..
Au fost obligați reclamanții-pârâți Ș. C. și Ș. M. în solidar la plata către pârâtul-reclamant A. I. a sumei de 5.523,6 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 5900 mp situat în intravilan . jud. Iași, T 40, P 362 pentru perioada 26.03.2009 – și până la data pronunțării prezentei sentințe.
S-a respins ca fiind prescrisă cererea de obligare a reclamanților-pârâți Ș. C. și Ș. M. la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 5900 mp situat în intravilan . jud. Iași, T 40, P 362, pentru perioada 28.07._09.
S-a respins primul capăt de cerere al cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant A. I. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți Ș. C. și Ș. M., având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/02.10.1997 emis pe numele Ș. M., ca lipsit de interes.
Au fost obligați reclamanții-pârâți Ș. C. și Ș. M., în solidar, la plata către pârâtul-reclamant A. I. a sumei de 1878 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei H. (și disjunsă din ds. nr. _ la data de 28.02.2012), reclamanții Ș. M. C. și Ș. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții O. T., A. P., A. C., A. T., M. Agurița, A. G., A. I., C. Județeană Iași și C. L. de F. F. Fântânele, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/20.07.2003 emis pe numele lui A. P., autorul pârâților, pentru suprafața de teren intravilan situată în T 40 P 362, și care s-ar suprapune cu suprafața de teren intravilan situată în T 40, P 360, conform TP nr._/02.10.1997 emis pe numele Ș. M., mama reclamanților.
În motivare, reclamanții au arătat în esență că pentru suprafața de teren sus-menționată autorul pârâților persoane fizice nu a avut și nu are nicio îndreptățire legală la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din intravilan și care se suprapune peste suprafața de teren înscrisă în titlul autoarei reclamanților. Au mai arătat reclamanții că suprafața care se suprapune din cele două titluri a fost vechiul amplasament al numiților C. I. și A. M., cu care părinții reclamanților au făcut schimb de terenuri și au solicitat Comisiei de F. F. întocmirea titlurilor de proprietate, coschimbașii semnând în aceeași zi procesul-verbal de punere în posesie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. III alin.1 lit. a din Legea nr.169/1997.
Reclamanții au solicitat, în dovedire, probele cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtului A. I. și proba cu expertiză topo-cadastrală.
Prin întâmpinare, pârâtul A. I. a invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția autorității de lucru judecat în ceea ce o privește pe reclamanta Ș. M., iar pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii.
În motivarea excepțiilor, pârâtul a arătat că reclamanții au promovat și o altă acțiune având aceleași părți, obiect și cauză, care a format obiectul dosarului nr._, prin sentința civilă nr. 390/13.04.2010 fiind reținută lipsa calității procesuale active a reclamantei, hotărârea rămânând irevocabilă sub acest aspect, prin nerecurare. Pârâtul a solicitat atașarea dosarelor nr._ și nr._, având ca obiect revendicare imobiliară, probele administrate în cel din urmă dosar putând rămâne câștigate prezentei cauze.
Pe fond, pârâtul A. I. a învederat că autorul său, A. P., a avut calitatea de proprietar pe amplasamentul pe care i-a fost emis titlul de proprietate, acesta fiind în mod legal emis, astfel cum rezultă și din sentința civilă nr. 232/25.04.2006 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr. 75/2006, definitivă și irevocabilă, prin care a fost respinsă acțiunea de constatare a nulității absolute a aceluiași T.P. nr._/28.07.2003, acțiune promovată de reclamantul Ș. C., în calitate de primar al comunei Fântânele. În continuare, pârâtul a arătat că există numeroase dubii cu privire la însuși dreptul de reconstituire al reclamanților, mai ales că aceștia și-au schimbat de mai multe ori declarațiile privind proveniența dreptului lor, precizând că dacă A. Ghe. P. a figurat în registrul agricol cu 0,75 ha teren, numita Ș. M. nu deține rol agricol pentru suprafața reconstituită. Totodată, pârâtul a arătat că reclamantul Ș. C. a abuzat de funcția de primar al comunei, apelând la toate mijloacele posibile cu scopul de a-și însuși terenul pârâtului, astfel cum rezultă și din Raportul de Control al Instituției Prefectului Județului Iași nr. 569/16.02.2007. A mai arătat pârâtul că susținerile reclamanților conform cărora pârâții ar fi vândut terenul cu acte de mână sunt mincinoase și, totodată, reprezintă o recunoaștere că terenul este și a fost al pârâților. De asemenea, pârâtul a arătat că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate a titlului său, care a fost emis în mod valabil, valabilitatea acestuia fiind confirmată prin 2 hotărâri judecătorești (respectiv cele pronunțate în dosarele nr. 75/2006 și nr._ ale Judecătoriei H.). În acest sens, pârâtul a învederat că din cele două expertize efectuate în dosar nr._, din care rezultă că .) este îngrădită și ocupată de reclamant, care deține ., fără ca cele două terenuri să se suprapună. Or, în condițiile în care cele două terenuri nu se suprapun, iar pârâții nu au vândut nicio suprafață de teren, fiind proprietari pentru tot terenul înscris în titlu, acțiunea reclamanților este vădit nefondată.
Prin cererea reconvențională (f. 46), pârâtul-reclamant A. I. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/02.10.1997 emis de numele Ș. M. pentru suprafața de 7427 mp teren, situat în T 40, P 360, din ., jud. Iași și obligarea reclamanților la plata către pârâtul-reclamant a contravalorii lipsei de folosință a terenului proprietatea sa, înscris în TP nr._/28.07.2003, începând cu data de 28.07.2003 și până la data eliberării efective a terenului.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că titlul de proprietate nr._/02.10.1997 a fost emis pe numele unei persoane care nu avea drept la reconstituire, titlul putând fi emis doar pe numele Ș. M. și nu pe numele Ș. M., mama reclamantului Ș. C., acesta din urmă recunoscând eroarea din titlu, respectiv faptul că acesta a fost emis pe un nume greșit. A mai arătat pârâtul-reclamant că în dosarele nr._ și_ reclamantul a susținut că mama sa a deținut teren pe fostul amplasament al pârâtului, fiind îndreptățită la reconstituire în calitate de fost proprietar, dar de fapt se referea la tatăl său, Ș. M., precizând că înscrisurile depuse în aceste dosare de C. L. Fântânele demonstrează că dimpotrivă cererea de reconstituire a fost făcută de reclamanta Ș. M., dar nu a fost validată. Ulterior, reclamantul și-a schimbat susținerile, arătând că de fapt mama sa nu este fost proprietar, nu a deținut teren pe fostul amplasament, ci a încheiat un contract de schimb fără dată certă cu adevăratul fost proprietar. În ceea ce privește contractul de schimb, acesta este nul absolut pentru nerespectarea formei autentice.
Cu privire la capătul doi de cerere al cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a arătat că reclamanții-pârâți dețin abuziv terenul său încă de la data emiterii titlului autorului pârâților, au construit casă pe partea de teren aparținând pârâților, împiedicându-i în mod constant să-și exercite atributele de proprietari, cauzându-le prejudicii, constând în lipsa de folosință a terenului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. III din Legea nr.18/1991.
În dovedire, pârâtul-reclamant a solicitat probele cu înscrisuri și expertiză agricolă.
Reclamanții –pârâți Ș. C. și Ș. M. au depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant A. I., prin care au solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții-pârâți au arătat că A. P. nu a avut niciodată calitatea de fost proprietar pe vechiul amplasament situat în T 40, P 362 înscrisă în TP nr._/2003 în suprafață de aproximativ 3800 mp care se suprapune în fizic cu terenul situat în T4- P 360 evidențiată în TP nr._/1997 al autorilor reclamanților și nici nu a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului pe suprafața de teren în litigiu. Au mai arătat reclamanții-pârâți că vechiul amplasament al lui A. P. a rămas liber și i s-a reconstituit dreptul pe un alt amplasament, pe care reclamanții au titlu de proprietate. Or, procedeul utilizat de C. L. de F. F. de stabilire a dreptului de proprietate a numitului A. P. pe un alt amplasament, care se suprapune cu amplasamentul terenului reclamanților, precum și de reconstituire a dreptului pentru o suprafață mai mare cu 900 mp decât ar fi avut dreptul A. P., este profund nelegal. Totodată, reclamanții-pârâți au invocat excepția de nulitate absolută a actului administrativ, Fișa suprafețelor primite în proprietate nr. 55/2a/55, întrucât acest act nu s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de un funcționar public care are dreptul de a funcționa la locul unde s-a întocmit actul, nu este semnată și ștampilată de primar și nici de A. Ghe. P., ci este semnată doar de un inginer agricol și de secretar, și nu de un membru al comisiei, neavând majoritatea cerută de lege.
În ceea ce privește cererea reconvențională prin care se solicită constatarea nulității absolute a TP nr._/02.10.2997, reclamanții pârâți au invocat (f. 118) excepția lipsei de interes a pârâtului-reclamant A. I., arătând, în motivare, că amplasamentul terenului din titlul lor de proprietate nu este vechiul amplasament al lui A. P., acesta din urmă fiind liber, pârâtul-reclamant putând solicita să i se atribuie vechiul amplasament, neavând interes în acest capăt de cerere. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanții-pârâți au solicitat respingerea acestuia, având în vedere faptul că dețin terenul în baza titlului de proprietate, precizând că dacă există vreo eroare materială prin înscrierea greșită a unui număr cadastral, acest lucru nu le poate fi imputat lor, ci Comisiei Locale de F. F.. Au mai învederat reclamanții că la momentul emiterii TP al pârâților dispozițiile art. III lit.a din Legea nr.169/1997 nu erau adoptate, iar motivul invocat conform căruia titlul ar fi fost eliberat unei persoane neîndreptățite la reconstituire nu subzistă, deoarece legea civilă nu retroactivează, astfel încât la momentul reconstituirii dreptului de proprietate părinților reclamantului, reconstituirea pe vechiul amplasament nu era obligatorie. Dimpotrivă, conform art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000 reconstituirea dreptului lui A. P. era obligatoriu a fi efectuată pe vechiul amplasament. Nu în ultimul rând, reclamanții au menționat că dacă pârâtul-reclamant se îndreaptă cu al doilea capăt de cerere împotriva Comisiei Locale, nu poate cere contravaloarea lipsei de folosință decât maxim pentru 3 ani, deoarece a intervenit prescripția.
În dovedire, reclamanții-pârâți au depus copii de pe TP nr._/02.10.1997, de pe TP nr._/29.07.2003, de pe fișa suprafețelor primite în proprietate nr. 55/2a/55 (f.122-125).
Pârâtul-reclamant A. I. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității absolute a fișei suprafețelor primite în proprietate, întrucât acesta este un act premergător emiterii titlului de proprietate, ale cărui efecte iau sfârșit odată cu emiterea și eliberarea titlului. În plus, s-a arătat că acest act a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, fiind semnată de membrii Comisiei Locale și de delegatul acesteia. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, pârâtul-reclamant a solicitat respingerea acesteia, având în vedere faptul că pârâții ocupă terenul din titlul de proprietate emis pe numele autorului lui, susținând că cele două titluri se suprapun și își justifică pretențiile asupra acestor terenuri doar prin titlul emis pe numele Ș. M.. Faptul că reclamanții nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul înscris în titlul emis pe numele Ș. M. rezultă și din adresa emisă de Primăria C. Fântânele, care a arătat că titlul nr._/1997 este un act greșit întocmit, care nu are la bază nicio documentație.
În dovedire, pârâtul-reclamant a depus o . înscrisuri, atașate la filele 140-150 dosar.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei a fost înaintată documentația aferentă celor două titluri de proprietate în litigiu ( f. 9-21, 33-45).
Prin precizările depuse de pârâtul-reclamant acesta a învederat valoarea capătului doi al cererii reconvenționale, de 70.000 lei (fila 74). La solicitarea instanței, la prezenta cauză s-a atașat dosarul nr. _ al Judecătoriei H..
Prin cererea de chemare în garanție reclamanții-pârâți Ș. M. și Ș. C. au solicitat introducerea în cauză a Comisiei de F. F. F. și a Comisiei Județene de fond funciar Iași pentru ca, în cazul în care vor cădea în pretenții prin admiterea cererii pârâtului-reclamant A. I., instanța să oblige chematele în garanție să plătească contravaloarea lipsei de folosință a terenului care se află înscris în cele două titluri de proprietate, teren care se suprapune, și să achite cheltuielile de judecată efectuate cu acest proces.
În motivarea cererii de chemare în garanție, reclamanții au arătat, în esență, că vinovată de declanșarea conflictelor dintre părți în dosarul nr._ este chemata în garanție C. L. F., având în vedere îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor sale legale. Astfel, în anul 2003 C. L. de F. F. F. a întocmit în mod fraudulos acte administrative premergătoare scrierii T.P. nr._/28.07.2003 pe care le-a înaintat Comisiei Județene de F. F. Iași, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.18/1991, în scopul de a leza dreptul de proprietate obținut anterior de autorii reclamantului prin eliberarea titlul nr._/02.10.1997 emis pe numele Ș. M.. Prin întocmirea unui al doilea titlu pentru același teren pe o suprafață de aproximativ 3800 mp, C. L. F. a încălcat normele legale, inclusiv art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, reclamanții au arătat că și chemata în garanție C. Județeană Iași poartă o culpă în acest sens, având în vedere faptul că aceasta avea obligația de a verifica legalitatea propunerilor făcute de C. L. privind reconstituirea dreptului de proprietate, existența și valabilitatea actelor depuse, precum și obligația de a respecta propria hotărâre de validare.
Pârâta-chemată în garanție C. Județeană Iași a depus întâmpinare cu privire la cererea de chemare în garanție, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere că potrivit art.5 și art.36 din HG nr.890/2005 rezultă că în exercitarea atribuțiilor, C. Județeană validează propunerile cu privire la întinderea dreptului și nu cu privire la stabilirea amplasamentului.
De asemenea, chemata în garanție C. L. de F. F. F. a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a arătat că atribuțiile Comisiei Locale de F. F. F. au fost preluate, conform legii, de C. L. de F. F. Fântânele, odată cu înființarea comunei Fântânele în anul 2004, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa. De asemenea, a mai arătat chemata în garanție că actul -fișa suprafețelor primite în proprietate care a stat la baza emiterii TP nr._/28.07.2003 - nu a fost contestat în termenul prevăzut de lege, menționând că reclamanta Ș. M. era membru al chematei în garanție C. L. de F. F. F., iar fișa suprafețelor primite în proprietate nr. 847, întocmită de aceasta, nu este semnată de niciun membru al Comisiei Locale F., nefiind înaintată spre validare. De asemenea, chemata în garanție a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere cauza nr._ .
La termenul de judecată din data de 20.02.2013 (fila 229) instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei de interes invocată de reclamanții-pârâți cu privire la capătul I de cerere al cererii reconvenționale, iar la termenul din data de 18.03.2013 (fila 245) a disjuns, în temeiul art. 63 alin. 2 din C., cererile de chemare în garanție formulate de reclamanți. Ulterior, în cursul judecății, instanța a unit cu fondul și excepțiile lipsei calității procesuale active și a autorității de lucru judecat în ce o privește pe reclamanta-pârâtă Ș. M. invocate de pârâtul-reclamant A. I., calificând drept apărare de fond excepția nulității fișei suprafețelor primite în proprietate .
La termenul din 08.04.2013 instanța a dispus introducerea în cauză a pârâtei CLFF F. (f. 260).
La solicitarea instanței, la dosar au fost înaintate documentația aferentă titlului de proprietate nr._/23.09.1998 (f.270-283), precum și rolurile agricole ale autorilor Ș. M. M. și A. Ghe. P. ( f.296-301, 311-329).
Pârâta C. L. de F. F. Fântânele a depus la dosar precizări scrise ( f.296), iar reclamanții note de ședință ( f.287-291)
La termenul din 10.06.2013 (f. 331) instanța a încuviințat pentru reclamantul-pârât Ș. C. proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților A. P.P. (f. 374), O. T., C. L. de F. F. F. (răspunsuri f. 346) și C. L. de F. F. Fântânele (răspunsuri f. 344), a prorogat discutarea utilității probei testimoniale și a probei cu expertiză topo și a respins proba cu cercetarea la fața locului. De asemenea, instanța a încuviințat pentru pârâtul-reclamant A. I. proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamanților, proba cu expertiză agricolă în dovedirea celui de-al doilea capăt de cerere al cererii reconvenționale
Pârâtele C. L. Fântânele și C. L. F. au depus în scris răspunsul la interogatoriul formulat de reclamanți ( f.344-347), iar instanța a procedat la luarea interogatoriilor reclamantului Ș. C. (răspunsuri f. 373), constatând că pârâții O. T. și A. P.P., precum și reclamanta Ș. M. nu s-au prezentat la interogatoriu, deși au fost legal citați cu această mențiune.
De asemenea, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu expertiză topo-cadastrală și a respins ca neutilă cauzei proba testimonială solicitată de reclamanți.
În cursul judecății, reclamanții au depus un memoriu și o . înscrisuri ( f.401-434) și s-au atașat copii de pe sentința civilă nr.453/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei H. și de pe decizia civilă nr.551/2013 pronunțată în același dosar de Tribunalul Iași ( f.451-467 ), fiind atașat dosarul nr.75/2006 al Judecătoriei H..
La dosarul cauzei a fost înaintat raportul de expertiză tehnică agricolă (f.475-487), cu privire la care atât reclamanții, cât și pârâtul-reclamant A. I. au formulat obiecțiuni, însoțite de o . înscrisuri. Instanța a admis în parte obiecțiunile formulate de părți și a revenit cu adresă la expert, acesta înaintând răspunsul la obiecțiuni, atașat la filele 245-247 vol III. Instanța a respins ca neutile obiecțiunile formulate cu privire la raportul de expertiză topo-cadastrală, atașat la filele 180-225 vol III.
În ceea ce îl privește pe defunctul pârât A. G., instanța a dispus la termenul din 16.04.2014 (F. 676) faptul că nu se mai impune citarea acestuia (fiind decedat pe parcursul judecății) și nici nu se impune introducerea în cauză a moștenitorilor.
Față de natura și efectele excepțiilor invocate, instanța va analiza cu prioritate excepția autorității de lucru judecat cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantei Ș. M., excepție, invocată de pârâtul-reclamant A. I. prin întâmpinare ( fila 46), acesta arătând că prin sentința civilă nr. 390/13.04.2010 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a sus-numitei, sentința rămânând irevocabilă pe acest aspect, prin nerecurare.
În acest context, instanța reține că pe rolul Judecătoriei H. a fost înregistrată la data de 18.02.2009 sub nr. 261/239/_ acțiunea formulată de reclamanții Ș. C. și Ș. M. în contradictoriu cu pârâții A. I. și A. P. I., C. L. de F. F. Fântânele și C. Județeană Iași, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/28.07.2003 emis pe numele A. P., pentru suprafața de 3600 mp teren intravilan, care se suprapune din punct de vedere fizic cu terenul din TP nr._/1997 emis pe numele Ș. M.. În cursul judecății, au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, moștenitorii defunctei A. I., respectiv: A. P., O. T., A. G., A. C., M. Agurița și A. T..
Prin sentința civilă nr.390/13.04.2010 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Ș. M. și respinsă acțiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâții ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, soluție menținută prin decizia civilă nr.2612/06.12.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr.261/239/_.
Deși instanța observă că între cauza pendente și cea care a format obiectul dosarului nr.261/239/_ există identitate de obiect și cauză, constată, totodată, că între cele două pricini nu există identitate de părți, având în vedere faptul că în cauza nr._ are calitatea de pârâtă și C. L. de F. F. F.. În aceste condiții, având în vedere neîndeplinirea condiției triplei identități ( de părți, obiect și cauză) cerute pentru existența autorității de lucru judecat, instanța va respinge ca nefondată excepția invocată.
Analizând în continuare excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Ș. M., instanța reține că, într-adevăr aceasta este soția reclamantului Ș. C., aspect care rezultă din susținerile reclamantului (care a arătat că reclamanta Ș. M. din prezenta cauză este una și aceeași persoană cu cea care figurează ca reclamantă în dosar nr._ al Judecătoriei H. și ca pârâtă în dosar nr._ al Judecătoriei H., astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 10.101.2012-f.151 dosar) coroborate cu mențiunile certificatului de căsătorie depus la fila 357 dosar.
Prin urmare, dat fiind că titlul de proprietate nr._/1997 a fost emis pe numele mamei reclamantului Ș. C., defuncta Ș. M. M., instanța reține că reclamanta Ș. M. nu are calitatea de moștenitor legal al soacrei sale și nici nu s-a făcut dovada eventualei calități de moștenitor testamentar.
Cu toate acestea, reclamanții au indicat în drept dispozițiile art. III alin.1 lit. a din Legea nr.169/1997 și care prevede că „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”.
De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competenta instanțelor judecătorești de drept comun.”
Prin urmare, având în vedere regimul juridic al nulității absolute în sensul că aceasta poate fi invocată de orice persoană interesată, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active, ca nefondată.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. L. de F. F. F., instanța reține că în motivarea excepției sus-menționate, pârâta a invocat tripla identitate existentă între cauza pendente și cea care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei H..
În acest sens, instanța reține că prin cererea înregistrată la data de 18.02.2009 sub nr. 261/239/_ pe rolul Judecătoriei H. reclamanții Ș. C. și Ș. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. I., A. P. I., C. L. de F. F. Fântânele și C. Județeană Iași, constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/28.07.2003 emis pe numele A. P., pentru suprafața de 3600 mp teren intravilan, care se suprapune din punct de vedere fizic cu terenul din TP nr._/1997 emis pe numele Ș. M.. În cursul judecății, au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, moștenitorii defunctei A. I., respectiv: A. P., O. T., A. G., A. C., M. Agurița și A. T..
Prin sentința civilă nr.390/13.04.2010 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Ș. M. și respinsă acțiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâții ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. De asemenea, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantului Ș. C. și respinsă acțiunea formulată de acesta ca fiind lipsită de interes, fiind respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de interveninenții C. A., C. Anny, C. E. și A. M. Ș..
Prin decizia civilă nr. 2612/06.12.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._ au fost admise recursurile declarate de reclamantul Ș. C. și de intervenienții accesorii împotriva sentinței civile nr.390/13.04.2010 pronunțată de Judecătoria H., sentință care a fost casată în parte, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare. În rejudecare, având în vedere poziția procesuală a reclamantului, prin încheierea din data de 24.03.2011 instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului Ș. C., dispunând închiderea dosarului.
Astfel, având în vedere faptul că dosarul nr._ al Judecătoriei H. nu a fost soluționat pe fond, având în vedere că între cauza pendinte și cea care a format obiectul dosarului nr._ nu există identitate de părți, instanța apreciază că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. Județeană de F. F. F. este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/28.07.2003 emis pe numele A. P. pentru suprafața de teren intravilan situată în T 40, P 362, invocând faptul că această suprafață de teren (de aproximativ 3800 mp) se suprapune cu suprafața de teren intravilan situată în T 40, P 360 înscrisă în T.P. nr._/02.10.1997 emis pe numele mamei sale, Ș. M. M.. De asemenea, întemeindu-și cererea pe disp. art. III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, reclamanții au arătat că autorul pârâților, defunctul A. P., nu a avut dreptul de reconstituire cu privire la suprafața de teren intravilan sus-menționată, care se suprapune cu cea din titlul emis pe numele autoarei reclamantului, precizând că această suprafață, care se suprapune, a fost vechi amplasament a lui C. I. și A. M., cu care părinții reclamantului au făcut schimb de amplasamente și au solicitat Comisiei de F. F. întocmirea titlurilor de proprietate.
Instanța reține că defunctului A. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,22 ha teren pe raza comunei Fânânele, jud. Iași, din care suprafața de 1,0254 ha în intravilanul comunei Fântânele, astfel cum rezultă din T.P. nr._/28.07.2003. În această suprafață de teren este inclusă și suprafața de 5900 mp situată în T 40 P 362, cu vecinii: la Nord-DS 1183, la Est-Pirlea D., la Sud-A. P, la Vest-DJ881.
Analizând documentația aferentă titlului de proprietate nr._/28.07.2003 emis pe numele A. P. (f.33-35,39 vol I), inclusiv rolul agricol de la f.315-318 vol II, instanța reține că titlul de proprietate sus-menționat a fost întocmit în mod corect, defunctul având calitatea de persoană îndreptățită cu privire la toate suprafețele înscrise în titlu.
De altfel, valabilitatea titlului de proprietate nr._/28.07.2003 a fost analizată și anterior, în cadrul dosarului nr.75/2006 al Judecătoriei H., având același obiect ca și cauza de față, cu mențiunea că acțiunea de constatare a nulității absolute a fost promovată în acel dosar de către reclamantul Ș. C., în calitate de primar al comunei Fântânele, motivele de nulitate fiind însă identice. Or, prin sentința civilă nr.232/25.04.2006 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr.75/2006, irevocabilă prin decizia civilă nr.1214/22.09.2006 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, instanța reținând valabilitatea titlului de proprietate a cărei nulitate s-a solicitat a fi constatată.
Astfel, chiar dacă nu există autoritate de lucru judecat între cauza pendinte și cea care a format obiectul dosarului nr.75/2006 (având în vedere neîntrunirea condiției de existență a acelorași părți în cele două dosare), instanța subliniază însă că hotărârile judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat inclusiv cu privire la considerente - fiind vorba, așa cum s-a arătat și în practica judiciară, de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, acela de prezumție, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legătură cu raporturile juridice dintre parti - în sensul că acestea au forță obligatorie, instanța fiind ținută de cele deja stabilite în sensul valabilității titlului de proprietate nr._/28.07.2003.
În ceea ce privește excepția de nulitate a fișei suprafețelor primite în proprietate nr. 55/2a/55, act premergător emiterii TP nr._/28.07.2003, invocată de reclamant, instanța apreciază că aceasta nu reprezintă o veritabilă excepție, ci o apărare de fond iar în condițiile în care, astfel cum s-a arătat mai sus, instanțele de judecată au analizat și constatat deja valabilitatea titlului nr._/28.07.2003, implicit s-a constatat valabilitatea întregii documentații și proceduri premergătoare care au stat la baza emiterii acestui titlu, inclusiv a fișei suprafețelor primite în proprietate.
De altfel, motivele de nulitate invocate de reclamanți sunt vădit nefondate, instanța constatând că actul sus-menționat a fost semnat de titularul dreptului, A. P., de doi din cei trei membrii ai Comisiei, precum și de delegatul pentru măsurători terestre, acest act administrativ cumulând condițiile prev. de art.1171 din Codul civil, fiind incidente dispozițiile art.1173 și art.180 și următ. din C. privind dovada asupra împrejurărilor constatate, până la înscrierea în fals.
Mai mult decât atât, susținerea reclamanților în sensul că suprafața de teren intravilan situată în T 40, P 362, înscrisă în TP nr._/28.07.2003 emis pe numele A. P. ( de aproximativ 3800 mp) se suprapune cu suprafața de teren intravilan situată în T 40, P 360 înscrisă în T.P. nr._/02.10.1997 emis pe numele mamei sale, Ș. M. M., apare de asemenea ca nefondată. Astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză tehnică-judiciară topo-cadastrală efectuat în prezenta cauză de experul Gradinariu I. (f.184-225 vol. III), cele două suprafețe de teren nu se suprapun din punct de vedere cadastral, terenul din TP nr._/1997 fiind situat în T40, . de teren cuprinsă în TP nr._/2003 este situată în T 40, . efectuării expertizei terenul în suprafață de 3592 mp fiind deținut de reclamantul Ș. C..
Mai mult decât, atât, instanța reține că pârâții din prezenta cauză s-au judecat cu cei doi reclamanți în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei H. având ca obiect revendicare imobiliară, iar prin sentința civilă nr.453/2012 pronunțată de Judecătoria H., irevocabilă prin decizia nr.551/2013 a Tribunalului Iași ( f.451-467 vol II) a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți (pârâții-persoane fizice din prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâții soți Ș., aceștia din urmă fiind obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 5900 mp teren situat în intravilan Fântânele, T 40, P 362.
În considerentele deciziei civile nr. 551/2013 instanța de control judiciar a reținut în considerente, cu putere de lucru judecat, faptul că „din toate lucrările de specialitate efectuate pe parcursul judecării cauzei (inclusiv expertiza Istin din dosarul nr._ ) reiese că terenul deținut de reclamantul A. I. este ocupat de pârâții Ș. C. și Ș. M., iar aceste terenuri nu se suprapun, fiind vorba de parcele diferite. Aceste expertize se coroborează cu întreg probatoriul administrat, inclusiv cu cele două titluri emise autorilor părților. Astfel, titlul de proprietate nr._/1997 nu cuprinde teren intravilan în . în . vecini la nord-DS351, la est-M. V. T., la vest A. P. și la sud C. E., vecinii fiind diferiți față de terenul reclamantului la vest și la sud. De altfel, . o suprafață totală de 6532 mp din care 5900 mp în titlul de proprietate emis autorului reclamantului, iar 632 mp pe numele lui M. T., aspect reținut de expertul P. ( expertiză cu privire la care recurenții-pârâți nu au formulat obiecțiuni). În acest sens sunt și concluziile expertului M.: suprafața de 5900 mp nu se suprarpune cu suprafața de 7427 mp, fiind parcele Diferite. . învecinează la est cu .>
În acord cu statuările instanței de fond, Judecătoria H., și ale instanței de control judiciar, Tribunalul Iași, din cuprinsul hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._ având ca obiect acțiune în revendicare, se reține că susținerile reclamantului Ș. C. în sensul că titlul de proprietate nr._/1997 a fost emis în mod greșit pe numele Ș. M., când de fapt ar fi trebuit emis pe numele Ș. M., nu pot fi reținute, la dosar existând și invocându-se titlul de proprietate cu mențiunile cuprinse în acesta. Astfel, cererea de reconstituire (f.40 vol I) vizează suprafața de 0,90 ha și este formulată de mama pârâtului Ș. C., în calitate de moștenitoare a tatălui său, Ț. I.. Din Anexa de validare de la fila 42 vol I rezultă că întreaga suprafață de teren a fost reconstituită solicitantei în extravilan, iar titlul de proprietate a fost emis nu pentru suprafața de 0,90 ha, cât se solicitase, ci pentru suprafața de 1 ha, din care 7427 mp în intravilan, deși solicitanta nu indicase în cerere vreo suprafață de teren intravilan, ci doar extravilan.
De asemenea, susținerile reclamanților în sensul că a operat un schimb de terenuri între Ș. M., pe de o parte, și C. I. și A. M., pe de altă parte, terenurile fiind înscrise direct de C. L. în titlurile de proprietate ale coschimbașilor nu pot fi avute în vedere, întrucât contractile de schimb invocate nu au fost încheiate în formă autentică, fiind nule absolute și lipsite de orice eficiență juridică.
Pentru ansamblul considerentelor sus-expuse, instanța va respinge cererea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/28.07.2003 emis pe numele A. P., ca nefondată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant A. I., instanța reține următoarele:
1. În ceea ce privește primul capăt al cererii reconvenționale, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/02.10.1997 emis pe numele Ș. M. pentru terenul în suprafață de 7427 mp situat în T 40, P 360 din intravilan Fântânele, instanța constată că reclamantul-pârât a invocat excepția lipsei de interes a pârâtului-reclamant în promovarea acestei cereri.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de reclamantul-pârât, instanța reține următoarele:
În motivarea excepției invocate, reclamantul-pârât a arătat că amplasamentul terenului în litigiu nu este vechiul amplasament al autorului pârâtului-reclamant, defunctul A. P., vechiul amplasament fiind liber, pârâtul-reclamant având posibilitatea de a solicita atribuirea acestuia.
Aspectele invocate de reclamantul-pârât în motivarea excepției lipsei de interes sunt nefondate, instanța reținând că dreptul de proprietate al autorului A. P. a fost reconstituit pe vechiul amplasament, în mod legal, titlul de proprietate nr._/2003 fiind valabil întocmit.
Cu toate acestea, pentru alte motive, ce vor fi enunțate mai jos, instanța apreciază că excepția lipsei de interes este întemeiată:
În acest sens, instanța are în vedere considerentele sus-expuse, din care rezultă că terenurile din T 40 P 360 din TP nr._/02.10.1997 emis pe numele Ș. M. și terenul din T 40 P 362 din TP nr._/28.07.2003 emis pe numele A. P. nu se suprapun, reclamanții ocupând fără drept suprafața de 5900 mp teren din intravilan Fântânele, T 40, P 362, proprietatea pârâților .
Având în vedere lipsa unei suprapuneri între terenurile în discuție, constatând că prin sentința civilă nr.453/2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.551/2013 a Tribunalului Iași, acțiunea în revendicare formulată de moștenitorii defunctului A. P. în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză a fost admisă, soții Ș. fiind obligați a lăsa reclamanților (moștenitorii lui A. P.) în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5900 mp teren din intravilan Fântânele, T 40, P 362, instanța apreciază că cererea formulată de pârâtul-reclamant A. I. de constatare a nulității absolute parțiale a TP nr._/1997 emis pe numele Ș. M. este lipsită de interes, motiv pentru care excepția va fi admisă, cu consecința respingerii capătului 1 al cererii reconvenționale ca fiind lipsit de interes.
2. În ceea ce privește capătul doi al cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant A. I. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți Ș. C. și Ș. M., instanța observă că acesta are ca obiect obligarea reclamanților-pârâți la plata către pârâtul-reclamant a contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 5900 mp situat în intravilan Fântânele, T 40, P 362, înscris în TP nr._/28.07.2003, începând cu data de 28.07.2003 și până la data eliberării efective a terenului, prejudiciu în sumă de 70.000 lei (astfel cum rezultă din precizările de la fila 73 dosar).
În acest sens, instanța reține că prin sentința civilă nr.453/2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.551/2013 a Tribunalului Iași, acțiunea în revendicare formulată de moștenitorii defunctului A. P. în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză a fost admisă, soții Ș. fiind obligați a lăsa reclamanților ( moștenitorii lui A. P.) în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5900 mp teren din intravilan Fântânele, T 40, P 362.
Reține instanța că reclamanții-pârâți au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a pârâtului-reclamant privitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamanților-pârâți la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului intravilan în suprafață de 5900 mp, începând cu data de 28.07.2003.
Asupra excepției de prescripție a dreptului la acțiune invocată de reclamanții-pârâți, instanța reține că potrivit art. 1 alin.(1) din Decretul nr. 167/1958 (Lege aplicabilă conform art. 6 alin. 4 din NCC), dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani. Reclamanții au formulat cererea reconvențională la data de 26.03.2012 ( fila 46 dosar vol I), astfel că dreptul la acțiune al acestora este prescris pentru perioada 28.07._09.
Pe fondul cererii, instanța amintește că potrivit art. 1357 NCC (aplicabil în cauză în baza art. 6 alin. 6 din NCC, fiind vorba de o situație juridică născută sub imperiul legii vechi dar care subzistă și sub imperiul legii noi și derivă dintr-un raport de proprietate), „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Or, examinând materialul probator administrat, instanța constată că sunt întrunite cerințele necesare angajării răspunderii civile delictuale a reclamanților-pârâți.
Astfel, aceștia au săvârșit o faptă ilicită prin încălcarea dreptului de proprietate al pârâtului-reclamant asupra terenului în suprafață de 5900 mp din intravilan Fântânele, T 40, P 362, iar fapta a fost săvârșită cu vinovăție, având în vedere faptul că suprafața de teren sus-menționată nu este înscrisă în titlul de proprietate nr._/1997 emis pe numele autoarei reclamantului Ș. C., defuncta Ș. M., aceasta nesuprapunându-se din punct de vedere cadastral și fizic cu suprafața de teren deținută de reclamantul-pârât împreună cu soția sa în T 40, P 360, în intravilan Fântânele, conform titlului de proprietate anterior-menționat, fapt constatat prin sentința civilă nr.453/2012 pronunțată de Judecătoria H. în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.551/2013 a Tribunalului Iași, prin care soții Ș. au și fost obligați a lăsa moștenitorilor lui A. P. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5900 mp teren din intravilan Fântânele, T 40, P 362.
De asemenea, fapta ilicită a reclamanților-pârâți a cauzat un prejudiciu pârâtului-reclamant constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului, între fapta ilicită și prejudiciu existând o legătură directă și evidentă de cauzalitate.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, instanța are în vedere Raportul de expertiză agricolă efectuat în cauză de expertul J. R. (cu mențiunea că la stabilirea prejudiciului instanța se va raporta la valorile indicate de expert în răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, având în vedere faptul că acestea sunt mai reduse decât cele indicate inițial în raportul de expertiză). Astfel, instanța reține că din cuprinsul raportului de expertiză agricolă ( f.245-246 vol III) rezultă că valoarea producției agricole pentru o perioadă de 10 ani este de 6.546 lei.
Or, având în vedere faptul că instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 28.07._09, rezultă că daunele vor fi calculate pentru perioada 26.03.2009 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, deci pe o perioadă de 6 ani.
Prin urmare, constatând că valoarea producției agricole aferente unui an este de aproximativ 654,6 lei, instanța reține că prejudiciul reprezentând contravaloarea producției agricole aferente suprafeței de 4570 mp pentru perioada avută în vedere este de 3.927,6 lei.
De asemenea, instanța reține, pe baza raportului de expertiză agricolă, că valoarea chiriei aferente unei perioade de 10 ani de care ar fi beneficiat pârâtul-reclamant pentru terenul în suprafață de 1330 mp ocupat de reclamanții pârâți este de 2.660 lei ( de unde rezultă că pentru un an contravaloarea chiriei este de 266 lei).
Prin urmare, instanța reține că prejudiciul constând în contravaloarea chiriei aferente suprafeței de 1330 mp teren intravilan Fântânele pe perioada 26.03.2009 și până la data pronunțării sentinței este de 1.596 lei.
Prin urmare, instanța constată că prejudiciul total reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de 5900 mp intravilan Fântânele se ridică la suma de 5.523,6 lei.
Pe cale de consecință, în raport de cele expuse mai sus, instanța va admite în parte capătul doi al cererii reconvenționale și va obliga pe reclamanții-pârâți Ș. C. și Ș. M. în solidar (în baza art. 1370 NCC) la plata către pârâtul-reclamant A. I. a sumei de 5.423,6 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului suprafață de 5900 mp situat în intravilan . jud. Iași, T 40, P 362 pentru perioada 26.03.2009 și până la data pronunțării prezentei sentințe .
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că reclamanții au efectuat cheltuieli în sumă de 1477 lei (reprezentând contravaloarea expertizei topo-cadastrale), iar pârâtul-reclamant A. I. în sumă de 3748 lei (din care suma de 600 lei reprezintă onorariu avocat - chitanța nr.27/18.09.2012-fila 140 vol I, suma de 2648 lei taxă judiciară de timbru și suma de 500 lei contravaloare expertiză agricolă).
Având în vedere soluția ce va fi pronunțată în cauză, atât cu privire la cererea principală, cât și cu privire la cererea reconvențională, în temeiul art.453 alin.2 din C., va obliga pe reclamanții-pârâți Ș. C. și Ș. M., în solidar, la plata către pârâtul-reclamant A. I. a sumei de 1.878 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând cota de ½ din cheltuielile de judecată efectuate de acesta și nefiind făcută dovada unor cheltuieli suplimentare în recurs). De asemenea, va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.”
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanții-pârâți Știururc M. și Știuruc C. cât și pârâtul – reclamant A. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată pârâtul – reclamant A. I. în motivarea cererii de recurs, înțelege să critice sentința instanței de fond pentru trei aspecte.
Primul motiv de recurs vizează admiterea pentru el a excepției lipsei de interes cu privire la primul capăt al cererii reconvenționale.
Astfel, A. P., autorul său, a avut calitatea de fost proprietar pe acel amplasament, a solicitat în termen și condiții legale reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i emis titlul de proprietate.
Dimpotrivă, reclamantul – pârât Știuruc C. nu are calitatea de fost proprietar, are însă un titlu de proprietate pe care continuă să-l invoce pentru a poseda în fapt terenul și a nu permite exercitarea de către el a atributelor de proprietar, susținând existența unei suprapuneri de terenuri.
Pentru acest motiv, apreciază că justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, raportat și la Legea 169/1997, Art.III. –(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect,procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de jurisdicție.
Mai arată recurentul că între părți există o situație litigioasă de aproape 10 ani în care a avut câștig de cauză, întrucât reclamantul – pârât susține că titlul său de proprietate include și proprietatea sa.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, acesta vizează admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile sale pentru perioada 28.07.2003 – 26.03.2009, în mod nelegal și netemeinic de către instanța de fond.
Astfel, arată că între părți prescripția a fost întreruptă pe toată judecata litigiului_, având ca obiect revendicarea imobiliară a terenului cu privire la care solicită contravaloarea lipsei de folosință.
Al treilea motiv de recurs vizează cuantumul pretențiilor ce i-au fost admise de către instanța de fond, respectiv de 4794,78 lei.
Motivând cererea de recurs, reclamanții Știuruc M. și Știuruc C. critică sentința Judecătoriei H. sub următoarele aspecte: în mod greșit și neargumentat instanța de fond a respins obiecțiunile la cel de al doilea raport de expertiză tehnică agricolă deși au administrat noi probe prin care au făcut dovada renunțării la moștenire
Soluționat sub excepția autorității de lucru judecat deoarece există suprapunere pe o suprafață de teren din cele două titluri de proprietate și în final susțin recurenții că instanța nu s-a pronunțat asupra unor capete de cerere.
Depus înscrisuri în dovedirea susținerilor formulate.
Legal citată, intimata C. L. de F. F. F. a formulat întâmpinare invocând excepția tardivității recursului formulat de A. I. iar pe fond solicitând respingerea celor două cereri de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la criticile formulate tribunalul reține că cererea de recurs formulată de pârâtul – reclamant A. I. este nefondată.
Primul motiv de recurs vizează excepția lipsi sale de interes cu privire la primul capăt al cererii reconvenționale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în ceea ce privește primul capăt al cererii reconvenționale în mod corect instanța de fond a reținut excepția lipsei de interes.
Astfel, dreptul de proprietate al autorului A. P., a fost reconstituit pe vechiul amplasament în mod legal titlul de proprietate fiind valabil întocmit.
Rezultă din actele dosarului că, terenurile din T40 P360 din T.P. nr._/1991 emis pe numele Știuruc M. și terenul din T40 P362 din T.P. nr._/2003 emis pe numele A. P. nu se suprapun, reclamanții ocupând fără drept suprafața de 5900 mp teren intravilan F., T40P362, proprietatea pârâtului, aspect reținut și de Judecătoria H..
Față de această situație a lipsei unei suprapuneri a terenurilor în discuție, având în vedere și sentința civilă nr. 453/2012 a Judecătoriei H. rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 551/2013 a Tribunalului Iași, în dosarul nr. 402/2006 (având ca obiect acțiune în revendicare), acest capăt de cerere apare ca fiind lipsit de interes.
Al doilea motiv vizează admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al pârâtului – reclamant cu privire la pretențiile acestuia pentru perioada 28.02.2003 – 26.03.2009.
Pentru a admite această excepție instanța de fond a avut în vedere sentința civilă nr. 453/2012 a Judecătoriei H., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 551/2013 a Tribunalului Iași, având ca obiect revendicare, prin care moștenitorii defunctului A. P. în contradictoriu cu reclamanții Știuruc din prezenta cauză au fost obligați să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5900 mp teren intravilan F., T40 P362.
Raportat la disp.art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 (Lege aplicabilă conform art. 6 alin. 4 din N.C.C.), în mod corect s-a reținut că dreptul la acțiune începe să curgă de la data de 26.03.2012 (data introducerii cererii de recurs), fiind prescris pentru perioada 28.07.2003 – 26.03.2009.
Al treilea motiv de recurs vizează cuantumul prejudiciului care a fost corect stabilit de instanța de fond pe baza actelor și expertizei agricole efectuate în cauză având în vedere și perioada pentru care a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Și recursul formulat de reclamanții Știuruc C. și M. este nefondat.
Aceștia critică sentința Judecătoriei H. atât sub aspectul respingerii obiecțiunilor la a doua expertiză agricolă cât și sub aspectul motivării sale.
Reține însă tribunalul că instanța de fond a motivat pe larg atât în fapt cât și în drept atât modalitatea în care s-au soluționat cererile părților arătând în mod explicit în considerentele sentinței recurate, modalitatea în care a ajuns la concluziile reținute în dispozitiv.
Cuantumul prejudiciului stabilit de instanță a avut în vedere raportul de expertiză agricolă întocmit de ing. J. R. coroborat cu valorile stabilite prin răspunsul la obiecțiuni precum și cu perioada de când părțile sunt în litigiu (aproximativ 10 ani) din care s-a scăzut valoarea produselor agricole pentru perioada prescrisă.
Excepția autorității de lucru judecat a fost corect soluționată și motivată de instanța de fond având în vedere sentințele judecătorești menționate și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Față de toate aceste considerente, tribunalul în temeiul disp.art. 312 al.1 Cod procedură civilă va respinge recursurile formulate de reclamanții – pârâți Ș. M. și Ș. C. și de pârâtul – reclamant A. I. menținând ca fiind temeinică și legală sentința Judecătoriei H..
Excepția tardivității formulării recursului de către A. I. va fi respinsă de instanță având în vedere că sentința recurată i-a fost comunicată acestuia la sediul apărătorului ales inițial și nu la domiciliul ales ulterior de acesta pentru comunicarea actelor de procedură conform dispozițiilor legale, procedura de comunicare a sentinței fiind deci viciată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului formulat de pârâtul-reclamant A. I..
Respinge recursurile formulate de reclamanții-pârâți Ș. M. și Ș. C. și de către pârâtul-reclamant A. I. împotriva sentinței civile nr. 312/22.04.2015 a Judecătoriei H., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.
Președinte, M. A. | Judecător, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. |
Grefier, I. B. |
Red.A.M./Tehnored. E.N.
2ex./08.01.2016
Jud. fond: R. O.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1013/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1077/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
