Anulare act. Decizia nr. 1013/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1013/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 1013/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Octombrie 2015
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1013/2015
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de M. M. împotriva deciziei civile nr. 436 din 07.04.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2011 al Tribunalului Iași, în contradictoriu cu intimații C. I., C. D., C. M., C. R., C. ( Fostă P.) P., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra revizuirii de față:
Prin decizia civilă 436/7.04.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_/245/2011 a fost respins recursul declarat de Mironet M. împotriva sentinței civile nr._/11.07.2013 a Judecătoriei Iași, sentință care a fost menținută. A fost obligată recurenta sa plătească intimaților C. I. și C. D. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această decizie instanța a constatat că prin sentința civilă nr._/11.07.2013 Judecătoria Iași a respins acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamanta M. M. împotriva pârâților C. I., C. D., C. M., C. R. și C. P., fostă P., a obligat reclamanta să plătească pârâților suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a dispus că va rămâne în sarcina statului suma de 2148,80 lei, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru aferente acțiunii, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, prin scutirea de la achitarea taxelor respective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/245/2011, precizată ulterior, reclamanta M. M., care și-a însușit acțiunea formulată de mama sa T. E., ulterior decedată, a chemat în judecată pe pârâții C. I., C. D., C. M., C. R. și C. P., fostă P., solicitând anularea testamentului încheiat de defuncta Zavincu C. și autentificat sub nr. 859/18.08.2009, pentru vicierea consimțământului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că Zavincu C. era sora autoarei reclamantei, T. E., existând o înțelegere între cele două surori ca Zavincu C. să locuiască în casa construită de reclamantă și mama sa, până la sfârșitul vieții și abia după aceea casa să reintre în proprietatea lor.
S-a mai arătat în motivarea acțiunii că nu s-a pus niciodată problema întocmirii unui testament, cu atât mai mult în favoarea pârâților, care în calitate de nepoți au avut o conduită necorespunzătoare față de defuncta Zavincu C., astfel s-a susținut că testamentul prezentat de pârâți la Primăria Comunei Popești, jud. Iași nu reprezintă voința defunctei, fiind obținut cu câteva zile înainte de decesul acesteia, prin inducerea ei în eroare cu privire la conținutul actului semnat, profitându-se de starea ei de sănătate, ea având neoplasm pulmonar și luând medicamente puternice împotriva durerii și având vârsta de 85 de ani.
Legal fiind citați, pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a părătorului reclamantei, excepție pe care nu au mai susținut-o, având în vedere împuternicirea avocațială de la fila 6 dosar și contractul de la fila 66 dosar arătând că Zavincu C. nu a avut copii și a dorit ca toată agoniseala ei și a soțului ei de o viață să o testeze în favoarea lor, ea nefiind indusă în eroare, consimțământul ei nefiind viciat prin dol sau violență, ea nefiind nici constrânsă cu ocazia încheierii testamentului, fiind până în ultimele clipe din viață în deplinătatea facultăților mintale.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că reclamanta M. M. care și-a însușit acțiunea formulată de către mama sa T. E., decedată la data de 17.12.2011, a solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. 859/18.08.2009, lăsat de defuncta Zavincu C., sora E. T., prin care ea a testat în favoarea pârâților întreaga sa avere.
În baza testamentului din litigiu a fost emis certificatul de legatar nr. 80/04.10.2010, aflat la fila 123 dosar.
Reclamanta a susținut că a fost viciat consimțământul defunctei Zavincu C., atunci când a încheiat testamentul.
Examinând conținutul testamentului a cărui anulare s-a solicitat, aflat la filele 27 și 28 dosar, instanța de fond a reținut că Zavincu C., fiind în deplinătatea facultăților mintale, a dispus ca întreaga sa avere să rămână pârâților, fiind convinsă că ei o vor îngriji tot restul vieții, iar la deces o vor înmormânta, respectând toate obiceiurile creștinești și a semnat toate exemplarele testamentului după ce l-a citit.
Din biletul de externare din spital din data de 12.08.2009, deci cu 6 zile înainte de încheierea testamentului nu reiese că Zavincu C. ar fi suferit de vreo boală care să-i afecteze discernământul, având doar dureri toracice, fiind fostă fumătoare, scădere ponderală și inapetență.
Din răspunsurile la interogatorii ale părților, luate la stăruința reclamantei, instanța de fond a reținut că Zavincu C. a avut inițiativa încheierii testamentului în favoarea pârâților, existând discuții pe această temă și înainte de internarea ei în spital, ea fiind conștientă că va deceda în scurt timp, având în vedere boala de care suferea, dar fiind în stare ameliorată, atunci când a fost externată din spital de către pârâții C. I. și C. D., care locuiau împreună cu ea și a fost transportată cu mașina martorului F. V. la casa sa din satul Hărpășești, ..
Din declarația martorului F. V. reiese că Zavincu C. era în relații foarte bune cu pârâții și că i-a spus, în drumul de la spital către casă, că intenționează să întocmească un testament în favoarea pârâtului C. I., iar, ulterior, la notariat, ea a declarat că vrea întocmirea testamentului în favoarea tuturor pârâților.
A mai declarat același martor că a fost de față și a auzit când secretara notarului i-a citit Catincăi Zavincu testamentul, moment în care ea era foarte conștientă, nefiind silită de nimeni să meargă la notar.
Din declarația martorului B. V., de la fila 112 dosar, declarație care a fost transcrisă ulterior, deoarece nu s-a imprimat în totalitate din lipsa tușului din imprimantă, reiese că acest martor a avut relații tensionat cu pârâtul C. M. în legătură cu o suprafață de teren, declarația sa urmând fiind apreciată din perspectiva acestor relații, el declarând că defuncta Zavincu C. nu a fost în relații tocmai bune cu pârâții și că pârâtul C. I. i-a furat anumite sume de bani, însă declarând că nu știe dacă ea a fost amenințată sau lovită de vreo persoană, pentru a o obliga să încheie testamentul din litigiu.
Instanța de fond a constatat că din adeverința(de la fila 115 dosar) din data de 16.01.2011 reiese că pârâtul C. I. a organizat pe cheltuiala proprie înmormântarea defunctei Zavincu C., din adeverința nr. 7364/25.11.2010(de la fila 124 dosar), reiese că C. I. a achitat toate taxele și impozitele la Primăria comunei Popești pentru casa și terenul rămase de pe urma defunctei Zavincu C., iar la dosar nu este nici o dovadă că pârâtul C. I. i-ar fi furat suma de bani Catincăi Zavincu, așa cum a declarat martorul B. V..
Martora P. G. C. a declarat că după externarea din spital, Zavincu C. era foarte slăbită și că i-a spus că nu a știut ce a semnat la notar, ea nefiind în relații prea bune cu pârâții, reclamanta făcând și o sesizare la poliție cu privire la situația mătușii sale.
Instanța de fond a constatat că nu s-a depus la dosar vreo dovadă că s-au luat măsuri împotriva pârâților de către organele de poliție, în legătură cu comportamentul lor necorespunzător față de Zavincu C., așa cum au declarat martora P. G. C. și martorul B. V..
Martorul D. E. a declarat că Zavincu C. și C. D. erau în legături strânse, ca între mamă și copii, știind de intenția Catincăi Zavincu de a încheia un testament în favoarea pârâților, iar după externarea din spital ea era conștientă de ceea ce vorbea și făcea.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a putut face dovada că a fost viciat consimțământul Catincăi Zavincu la încheierea testamentului în favoarea pârâților, testament prin care au fost înlăturate de la succesiune toți moștenitorii nerezervatari.
Nu s-a făcut dovada că Zavincu C. a fost amenințată sau lovită pentru a fi silită să încheie testamentul, dolul și violența fiind, de altfel, motive de nulitatea relativă a testamentului ce nu pot duce la concluzia lipsei discernământului ei la încheierea testamentului și nici nu s-a făcut dovada că ea a fost în eroare cu privire la natura actului pe care l-a semnat, ea fiind conștientă în momentul semnării actului respectiv, care i-a fost citit de secretara notarului, moment în care notarul s-a asigurat că ea este în deplinătatea facultăților mintale, semnând testamentul în deplină cunoștință de cauză cu privire la conținutul acestuia.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 948-961 din vechiul Cod civil, sub imperiul căruia a fost încheiat testamentul a cărui anulare se solicită prin acțiunea de față, instanța de fond a respins acțiunea de față, ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-au avut în vedere disp. art. 274 C.pr.civ. și prevederile OUG nr. 51/2008 republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare in judecată reclamanta a solicitat anularea testamentului autentificat sub nr.859/ din 18 august 2009 pentru vicierea consimțământului testatoarei Zavincu C. de către pârâți, iar instanța de fond nu a analizat obiectiv probele administrate si a trecut peste fapte dovedite, respectiv starea grava de boala a testatoarei, și nu a analizat actele din care rezulta ca unul din imobilele trecute in certificatul de moștenitor era proprietatea pârâtei.
- Recurenta consideră că un prim aspect ce trebuia avut in vedere de instanța la aprecierea probelor administrate este starea de boala grava a testatoarei, dovedita cu actele medicale care duc la înlăturarea depozițiilor martorilor audiați de către pârâți si care demonstrează faptul ca pârâții au mințit la interogatoriu .
În cursul anului 2009 Zavincu C. de 85 de ani, grav bolnava, a fost diagnosticata cu cancer, iar in biletul de externare din 12 august 2009, este trecut ca diagnostic la externare: -neoplasm bronhopulmonar lob superior stâng stadiul i; -sindrom anemic secundar ușor; - hipertensiune arteriala esențiala, stadiul II; -anghina pectorala la efort."
De asemenea, recurenta apreciază că foarte importanta este recomandarea făcuta de medicul curant la externare, respectiv i se recomanda pacientei Zavincu C. să "se adreseze serviciului de oncologie in vederea stabilirii conduitei ulterioare."
Tot in biletul de externare se retine ca: "Pacienta in vârsta de 85 de ani, fosta fumătoare, se prezintă pentru durere toracica stanga, scădere ponderala ( 20 kg/1 luna), inapetenta."
Din probele administrate reiese ca pârâții au venit si au luat-o acasă pe Zavincu C. pe data de 12 august 2009, fără a o înștiința pe sora acesteia Todiras E. si pe fiica ei, Mironet M., cele doua fiind persoanele care au îngrijit-o în spital pe Zavincu.
Conform indicațiilor medicului curant si a diagnosticului cumplit de neoplasm, pârâții trebuiau sa o duca la oncologie pe Zavincu C., pentru tratament de specialitate, ori aceștia au luat-o in graba de la spital si au dus-o direct acasă, fără a le pasa care este stare bătrânei.
La nici o săptămâna de la externare (12auqust 2009), respectiv pe data de 18 august 2009 pârâții au dus-o la un notar in . semnarea testamentului, si nu la medicul oncolog pentru tratament, tratament refuzat pana la deces, deces intervenit după numai o luna de zile.
Vicierea consimțământului s-a făcut atât prin comportamentul agresiv, anterior violent al pârâților asupra defunctei Zavincu C., acesteia fiindu-i realmente frica de pârâți, care au furat-o permanent, au amenințat-o si agresat-o.
După externarea din spital din 12 august 2009, defuncta a constatat ca nepoții practic i-au golit casa, i-au luat banii de înmormântare, respectiv suma de 5000 lei, i-au luat frigiderul, lăsând-o de izbeliște. Mai mult, martora P. G. a declarat ca defuncta s-a plâns ca a fost amenințata si agresata, ca acesteia ii era frica sa anunțe politia, caci pârâții au amenințat-o ca o lasă sa moara singura in casa.
Profitând de faptul ca Zavincu C. era slăbita grav de boala, in stare totala de neputința fizica, sub presiunea psihica exercitata de nepoți, pe lângă amenințarea de a o lăsa sa moara singura in casa, fără a permite cuiva sa vina la ea.
Recurenta a menționat că peste zece persoane au dus-o pe sus la notar si cel mai grav, toate aceste persoane, la care se adăuga notara si secretara, au stat in aceeași încăpere unde s-a semnat testamentul.
Daca ar fi fost voința defunctei de a testa, indiferent in favoarea cui, defuncta ar fi solicitat sa vina notarul acasă la ea, având in vedere starea grava de boala si slăbiciune .
Amenințările exercitate asupra defunctei, prezenta a cel puțin 12 persoane . 2-3 m.p., cat are biroul notarei din P. lloaei, au fost determinante in semnarea fără opunere de către defuncta, care știa ce ar fi așteptat-o acasă din partea nepoților.
Testamentul este un act de dispoziție a unei persoane, astfel ca in mod legitim se pune întrebarea de ce a fost necesara prezenta a 12 persoane care sa o duca la notar pe defuncta, daca nu a existat ideea de intimidare si manipulare a defunctei de prezenta unul grup atât de mare de oameni.
Recurenta consideră că amenințările si conduita violenta a pârâților a demonstrat-o si cu actele de la politie, care au confirmat faptul ca aceștia au fost sancționați si sunt cercetați pentru amenințare unui persoane ce a dorit sa vina ca martor si sa depună mărturie in dosarul cauzei.
Cei doi martori audiați la cererea reclamantei Mironet M. au declarat ca nu au auzit-o pe defuncta sa afirme ca vrea sa întocmească un testament in favoarea pârâților (B. V. si P. G. C.).
Față de acestea, recurenta a solicitat admiterea recursului, casare cu reținere in vederea completării probatoriului cu audierea unor noi martori, sau casarea cu trimitere și a solicitat proba cu acte și in rejudecare proba cu martori.
Intimații C. loan si C. D. au depus întâmpinare la recursul formulat de Mironet M., solicitând respingerea lui și menținerea ca fiind legala si temeinică a hotărârii pronunțate de Judecătoria lași - sentința civila nr._/11.07.2013.
Criticile recurentei aduse hotărârii pronunțate de către prima instanța vizează modul in care instanța a analizat si a interpretat probele administrate in acest dosar, dându-le valoarea probanta corespunzătoare, fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri prin care s-a respins cererea reclamantei Mironet M. (însușita de către aceasta), privind anularea testamentului autentificat sub nr. 859/ 18.08.2009, întocmit in favoarea noastră si a celorlalți intimați de către testatoarea Zavincu C..
Intimații consideră că nu se poate reproșa primei instanțe ca "nu a analizat obiectiv probele administrate si a trecut peste fapte dovedite".
Instanța de fond a stăruit in administrarea tuturor probelor solicitate de către părți, respectiv: înscrisuri, depozițiile a cate doi martori pentru fiecare dintre părți si interogatorii, luate chiar si prin comisie rogatorie, iar soluția pronunțata nu reprezintă altceva decât convingerea instanței, prin prisma probelor administrate, ca acest testament a fost întocmit in mod legal, cu voința testatoarei, nefiind afectat de vicii de consimțământ, in deplina cunoștința asupra conținutului acestuia, încheiat cu discernământ si prin neîncălcarea vreunui drept de proprietate al altei persoane.
A arătat faptul ca testatoarea Zavincu C., sora a bunicii lor Todiras E., i-a crescut de la vârste foarte fragede, in urma decesului mamei lor, iar pe C. loan, l-a crescut încă de la vârsta de 6 luni, locuind permanent cu ea, chiar si după ce s-a căsătorit.
Practic, defuncta Zavincu C., i-a luat in grija ei, i-a crescut, i-a iubit ca pe copiii ei, i-a ajutat, iar după aflarea diagnosticului medical a dorit să încheie acest testament in forma autentica, un legat cu sarcini, care este perfect valabil si pe care l-a încheiat in mod conștient si in deplinătatea facultăților mintale, din dorința de a-i moșteni parte din agoniseala ei si a soțului ei, având in vedere ca aceștia nu au avut copii, iar ei, nepoții de sora, i-au fost singurul sprijin si ajutor la bătrânețe, având grija de ea ca de propria mama, pentru ca ea i-a fost ca o mama in toata aceasta perioada de peste 35 de ani si căreia ei I se adresau cu apelativul "MAMA".
C. loan si C. D. au arătat că au internat-o pe defuncta Zavincu C. in spital, au fost alături de ea in toata perioada de suferința a acesteia, iar ulterior, tot ei s-au ocupat de înmormântarea acesteia, de parastase si tot ce implica o înmormântare creștineasca, aspecte relatate de către martorii D. E. si F. V., sens in care au depus si o adeverința eliberata de P. Hărpășești, toate făcându-se pe cheltuiala lor.
De asemenea, cei doi martori au arătat ca Zavincu C. dorea sa întocmească acest testament cu mult înainte de a se îmbolnăvi, la inițiativa acesteia, astfel ca nu se poate susține ca ei ar fi determinat-o prin amenințări sau prin inducerea in eroare a acesteia, sa încheie testamentul.
Au menționat faptul ca martorii D. E. si F. V. au fost vecinii defunctei Zavincu C., au cunoscut-o foarte bine, martorul F. a transportat-o cu mașina la spital împreuna cu ei, de la spital acasă, in . la notariat, constatând in mod direct ca întocmirea acestui testament a fost voința ei, boala de care suferea neafectându-i discernământul. Martorul a arătat totodată ca o vizita pe Zavincu C. si asta nu i s-a plâns niciodată ca pârâții s-ar fi purtat urat cu ea, aveau relații bune, că o îngrijeau si ca a fost conștienta chiar si in ultimele clipe de viața.
In ceea ce privește depozițiile martorilor propuși de către reclamanta, instanța a avut in vedere faptul ca martorul B. V. se afla in "relații tensionate" cu paratul C. M., iar depoziția martorei P. G. C. o consideră subiectiva având in vedere ca este prietena reclamantei, care nu a fost niciodată in locuința lui Zavincu C..
Recurenta continuă să-i calomnieze și să-i învinuiască de săvârșirea unor infracțiuni foarte grave, adoptând un mod "agresiv" in exprimare, jignitor la adresa intimaților, sfidător, in mod nejustificat, fără a avea un suport real care sa iși găsească un corespondent in realitatea faptica.
Preocupările recurentei vis-a-vis de numărul persoanelor care au mers la notariat in ziua încheierii testamentului, respectiv suprafața in mp a biroului notarial, nu au nici o relevanta, cum nu prezintă importanta nici sugestiile recurentei privind alte locuri unde s-ar fi putut întocmi testamentul. Cu atât mai mult, aceste aspecte nu fac decât sa vina in susținerea afirmațiilor că testatoarea era deplasabila, conștienta, ca voința ei a fost de a testa in favoarea intimaților, ca nu s-a exercitat nici o presiune asupra ei, fapt de care s-au convins mai multe persoane in ziua încheierii actului notarial.
C. P., a venit de la Călărași la aflarea diagnosticului defunctei Zavincu C., pentru a o revedea si pentru a o îngriji alături de ceilalți frați ai ei, testându-se si in favoarea acesteia, iar ulterior a participat la înmormântarea defunctei, astfel cum a declarat martorul D. E..
De asemenea, nu exista nici o legătura intre imobilele testate in favoarea lor si eventuale bunuri ale recurentei, neexistând imobile ale recurentei cuprinse in acest testament.
Intimații au solicitat să se aibă în vedere faptul că nu a existat o viciere a consimțământului testatoarei Zavincu C., ca aceasta a fost în deplinătatea facultăților mintale la încheierea testamentului, că acest act reflecta voința defunctei si a fost încheiat pentru a produce efectele juridice corespunzătoare.
Intimații au solicitat respingerea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul de față, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta T. E.- decedată ulterior, acțiunea fiind însușită și continuată de fiica sa M. M.- a chemat în judecată pe pârâții C. I., C. D., C. M., C. R. și C. P., fostă P., solicitând anularea testamentului încheiat de defuncta Zavincu C., testament autentificat sub nr. 859/18.08.2009, pentru vicierea consimțământului testatoarei prin violență.
Prin testamentul autentificat sub nr. 859/18.08.2009 la BNP V. L. din P.-Iloaiei, jud. Iași, Zavincu C. a testat averea sa în favoarea strănepotului ei de soră C. I. și soției lui C. D., strănepotului ei de soră C. M. și soției lui C. R., precum și strănepoatei ei de soră P. P..
Între testatoare și pârâți a existat o legătură foarte strânsă, în afara faptului că erau rude: întrucât mama pârâților(fiica reclamantei inițiale T. E. și sora reclamantei M. M.) a decedat când pârâții erau foarte mici(unul dintre ei avea doar 6 luni) cea care i-a crescut și i-a îngrijit ca pe proprii ei copii a fost Zavincu C..
Din actele medicale depuse la dosar nu rezultă că testatoarea nu avea discernământul sau că acesta era afectat.
Așa cum a reținut și instanța de fond, din răspunsurile la interogatorii ale pârâților rezultă că Zavincu C. a avut inițiativa încheierii testamentului în favoarea pârâților, existând discuții pe această temă și înainte de internarea ei în spital.
Din declarația martorului F. V. rezultă că Zavincu C. i-a spus, în drumul de la spital către casă, că dorește să lase un testament în favoarea pârâtului C. I., iar, ulterior, la notariat, ea a testat în favoarea pârâților, precum și că a auzit când secretara notarului i-a citit testamentul, moment în care ea era conștientă.
Martorul B. V. a declarat că între Zavincu C. și pârâți au existat niște discuții și incidente, că pârâtul C. I. i-ar fi furat niște bani, dar în legătură cu testamentul a declarat că nu știe dacă ea a fost amenințată sau lovită de vreo persoană, pentru a o obliga să testeze în favoarea pârâților.
Și martora P. G. C. a declarat că între Zavincu C. și pârâți ar fi existat niște neînțelegeri. De asemenea, aceasta a declarat că după externarea din spital, testatoarea era foarte slăbită, că a fost la un notar și că „habar nu are ce a semnat”. Această ultimă afirmație nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate în cauză și, în mod corect, a fost înlăturată de instanța de fond. De altfel, reclamanta a invocat în cererea de chemare în judecată doar că vicierea consimțământului s-ar fi produs prin violență și nu a invocat ca motiv de anulare a testamentului eroarea, dolul.
Violența este acel viciu de consimțământ care constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă, fără drept, o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat și poate să fie fizică sau morală, legitimă și nelegitimă.
Ca structură, violența viciu de consimțământ este alcătuită din două elemente: unul obiectiv (exterior), care constă în amenințarea cu un rău și unul subiectiv (intern), ce constă în inducerea (insuflarea) unei temeri persoanei amenințate.
Cât privește elementul subiectiv, temerea insuflată victimei violenței ar putea altera consimțământul acesteia; starea de teamă provocată de amenințare cu un rău este aceea care ar putea da naștere motivului ce determină victima violenței să încheie actul.
Pentru ca violența să constituie viciu de consimțământ trebuie ca temerea insuflată să fie determinantă pentru încheierea actului juridic civil, iar amenințarea să fie injustă. Temerea insuflată celui amenințat trebui să fie „justificată”, să fie hotărâtoare pentru încheierea actului juridic
Dacă una dintre părțile actului juridic profită de starea de necesitate în care s-a aflat cealaltă parte, actul juridic respectiv este susceptibil de anulare potrivit regulilor de la violență.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit prin probele administrate faptul că a fost viciat prin violență consimțământul testatoarei Zavincu C. în vederea întocmirii testamentului în favoarea pârâților, testament prin care au fost înlăturate de la succesiune toți moștenitorii nerezervatari.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din codul de procedură civilă aplicabil în cauză, a respins recursul declarat de Mironet M. împotriva sentinței civile nr._/11.07.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care a menținut-o.
În baza dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă aplicabil, a obligat recurenta sa plătească intimaților C. I. și C. D. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuienta M. M.. Cererea de revizuire nu a fost motivată. În susținerea cererii nu au fost depuse înscrisuri și nici nu s-a solicitat administrarea de probe.
Potrivit art. 322 c.proc.civilă, revizuirea unor hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în anumite situații expres prevăzute de lege. Rezultă astfel că legiuitorul a stabilit că reformarea unei hotărâri irevocabile se poate realiza doar în anumite situații limitativ menționate în textul legal. În urma analizării susținerilor revizuientului raportat la disp. art. 322 c.proc.civilă, instanța poate aprecia asupra admisibilității cererii formulate.
În cauza de față revizuienta nu a menționat nici una dintre situațiile prevăzute de art. 322 pct.1-10 c.proc.civilă, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 274 c.proc.civilă, va fi obligată revizuienta la plata cheltuielilor de judecată către intimații C. I. și C. D..
În privința cuantumului acestor cheltuieli, instanța are în vedere disp. art. 274 al.3 c.proc.civilă.
Cenzura efectuată de instanță nu vizează raporturile contractuale dintre intimat și avocatul său al căror conținut rămâne cel cuvenit de părți, cu forța consacrată de codul civil, ci măsura în care acestea își produc efectele în plan procesual, și care nu poate fi mai mare decât măsura culpei procesuale a părții obligate, aceasta fiind cauza obligației la plata cheltuielilor de judecată. Se are în vedere și faptul că pentru soluționarea cauzei au fost acordate 3 termene de judecată, că nu s-a depus întâmpinare și nu au fost administrate probe, aspecte care conduc la concluzia că onorariul solicitat de intimați este nejustificat de mare.
Jurisprudența CEDO este constantă în a recunoaște validitatea acordării cheltuielilor pentru procedura în fața Curții, stabilind dacă au fost cu adevărat suportate, au fost necesare și dacă au o valoare rezonabilă ( Cauza Nilsen și Johnsen împotriva Norvegiei [GC] nr. 23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII, cauza S. și P. împotriva României (Cererea nr. 46.572/99).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta M. M. în contradictoriu cu intimații C. I., C. D., C. M., C. R. și C. (fostă P.) P. împotriva deciziei civile nr. 436 din 7.04.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2011.
Obligă revizuenta la plata către intimații C. I., C. D. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au fost reduse.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2015.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red/tehnored. D.C.
2 ex. – 20.01.2016
Judecători: A. C.
T. P.
P. E.-C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1011/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1081/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
