Pretenţii. Decizia nr. 1347/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1347/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 1347/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Octombrie 2015
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1347/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta A. DE P. . ȘI II în contradictoriu cu intimații A. E. și A. S., având ca obiect pretenții .
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 22.09.2015, potrivit încheierii de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.09.2015, pentru data de 07.10.2015, pentru data de 14.10.2015, pentru data de 16.10.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, reclamanta A. DE P. . ȘI II a chemat în judecată pe pârâții A. E. și A. Ș., solicitând să fie obligați la:
- plata cheltuielilor de întreținere în sumă de 5.034,39 lei pentru perioada 19.02.2011 – 17.10.2013 aferentă imobilului proprietatea acestora din mun. Iași, .. 15, .. A, .> - plata penalităților de întârziere în sumă de 4.911,28 lei calculate pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere până la data de 30.09.2013, aferente imobilului proprietatea acestora;
- plata fondului de reparații în sumă de 540 lei restantă până la data de 30.10.2010;
- plata penalizărilor de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi aplicate cheltuielilor de întreținere restante, în sumă de 5.034,39 lei până la data plății efective a acestui debit.
A solicitat, de asemenea, în conformitate cu disp. art. 453 Noul Cod procedură civilă, să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces, inclusiv a cheltuielilor privind procedura de mediere inițiată înaintea promovării prezentei acțiuni.
A arătat că, în fapt, pârâții sunt proprietarii apartamentului situat în mun. Iași, .. 15, ., ce face parte din condominiul Asociației reclamante.
Pârâții înregistrează și acumulează debite la plata cheltuielilor de întreținere, în sumă de 5034,39 lei ce reprezintă cheltuieli la plata întreținerii, suma de 4911,28 lei ce reprezintă penalități de întârziere, suma de 540 lei ce reprezintă fond de reparații deoarece aceștia nu au achitat la termen contravaloarea acestora, potrivit disp. art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, orga izarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, fapt ce a generat și aplicarea de penalități de întârziere stabilite potrivit Proceselor-verbale ale Adunării Generale a Asociației de proprietari.
Arată că debitul solicitat ca fiind datorat cu titlu de cheltuieli de întreținere a fost stabilit potrivit facturilor emise de furnizorii de utilități, precum și cheltuielilor asociației și repartizate potrivit dispozițiilor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și H.G. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 230/2007.
Deși, disp. art. 46 din Legea nr. 230/2006 precizează că ¸¸Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari." Arată că, pârâții nu au respectat aceste obligații și nu au achitat până la această dată debitele la plata cheltuielilor de întreținere, acumulând lună de lună debite restante.
D. urmare, prin acțiune a solicitat achitarea penalităților de întârziere a sumei de 4911,28 lei, calculate până la data de 30.09.2013 pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere neachitate pentru perioada, calculate potrivit Procesului-verbal al Adunării generale a Asociației de proprietari din data de 07.04.2009 și Procesul-verbal din data de 19.02.2011, prin care se stabilesc penalități în procent de 0,2 %.
Penalitățile de întârziere au fost aprobate de către Adunarea generală a Asociației de proprietari și se aplică potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. ¸¸Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat" și art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 care arată că procentul de penalitate stabilit pentru neplata la termenul scadent a cheltuielilor de întreținere este de 0,2 % pe zi întârziere conform Proceselor verbale a Adunării generale a Asociației de proprietari.
Totodată, a arătat că pârâții au recunoscut debitul și penalitățile aferente până la data de 30.03.2012, prin Angajamentul de plată încheiat în data de 27.04.2012, pe care nu l-au respectat, achitând în schimb doar parțial anumite restanțe.
Cu privire la obligația de plată a sumei de 540 lei reprezentând fond de reparații neachitat până la data de 30.10.2010, stabilit prin Procesul-verbal al Adunării generale a Asociației de proprietari din 19.02.2011, această obligație se stabilește potrivit art. 45 alin. 3 din Legea nr. 230/2007, care prevede că ¸¸proprietarii membri ai asociației de proprietari au obligația să aprobe și un fond de reparații anual, necesar pentru repararea și îmbunătățirea părților comune", iar obligația de plată este întemeiată pe disp. art. 46 și art. 47 lit. f) din Legea ne. 230/2007.
Reclamanta, Asociația de Proprietari . și II a formulat cerere de modificare și completare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâților în solidar și la plata cheltuielilor de întreținere neachitate pentru perioada februarie 2011 – decembrie 2013, în sumă de 5.379,71 lei, obligarea la plata penalizărilor de întârziere stabilite și datorate pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere până la data de 23ș03.2014, în sumă totală de 5379,71 lei, precum și obligarea la plata fondului de reparații datorate până în luna decembrie 2013, în sumă de 570 lei.
De asemenea, înțelege prin prezenta să îndrepte eroarea materială strecurată în capătul 3 al cererii de chemare în judecată, respectiv perioada pentru care s-a calculat fondul de reparații, în loc de 30l10.2010 corect fiind 30.10.2013.
În acest context, se completează obiectul cererii de chemare în judecată privind pretențiile solicitate și perioada aferentă, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca pârâții să fie obligați la:
- plata cheltuielilor de întreținere în sumă de 5.379,71 lei pentru perioada februarie 2011 – decembrie 2013 aferentă imobilului proprietatea acestora din mun. Iași, .. 15, .. A, .> - plata penalităților de întârziere în sumă de 5.379,71 lei calculate pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere până la data de 23.03.2014, aferente imobilului proprietatea acestora;
- plata fondului de reparații în sumă de 570 lei restantă până la data de 30.10.2013;
- plata penalizărilor de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi aplicate cheltuielilor de întreținere restante, în sumă de 5.034,39 lei până la data plății efective a acestui debit.
În fapt, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până în prezent, pârâții nu au achitat cota de contribuție la cheltuielile de întreținere, fapt pentru care a generat cumularea de noi datorii și penalități de întârziere.
Pârâții-reclamanți au formulat cerere reconvențională pentru radierea /anularea sumelor modificate. Au solicitat respingerea acțiunii; cu cheltuieli de judecată; (au arătat că suma de 3186 lei figurează cu titlu de penalități anterioare anului 2010).
Reclamanta a precizat că raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 23.22.103, nu a trecut termenul de 3 ani, astfel încât dreptul la acțiune să fie prescris.
A solicitat să se respingă excepția prescripției la acțiune ca fiind neîntemeiată pe motivele arătate anterior.
A precizat de asemenea, că în tabelul anexat privind calculul penalităților de întârziere, în capul lipsei este suma de 2326,34 lei, sumă ce a fost achitată ulterior prin chitanța nr. 251/08.03.2012, 255/08.03.2012, 481/15.05.2012, suma a fost menționată în tabel pentru a arăta modul în care s-a stins debitul la penalități.
Astfel, suma de 2326,24 lei a fost achitată cu respectarea disp. art. 1509 alin. 2 Cod civil, respectiv imputația plății.
Suma menționată nu se regăsește în totalul penalităților de întârziere.
A precizat și că penalitățile de întârziere au fost plafonate la suma de 5379,71 lei, cu respectarea disp. art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aplicarea Legii nr. 230/2007, care arată că valoarea penalităților nu poate depăși valoarea cotei restante.
În ce privește cererea reconvențională a solicitat să fie respinsă ca netemeinică și nelegală, deoarece cotele de contribuție au fost stabilite în mod corect pe listele de plată, penalitățile de întârziere sunt datorate potrivit Hotărârii Adunării generale a membrilor Asociației de proprietari și au fost calculate corect cu respectarea disp. art. 49 din Legea nr. 230/2007 și toate aceste sume sunt datorate de către pârâți.
Prin sentința civilă nr. 3226/04.03.2015 Judecătoria Iași a admis excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și autorității de lucru judecat pentru sumele mai vechi de 3 ani ( cf. considerentelor ).
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta – pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI „. și II „ IAȘI, .. 13, ., parter, în contradictoriu cu pârâții - reclamanți A. E. și A. Ș. –Iași, .. 15, ., jud. Iași.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă.
A obligat pârâții – reclamanți să plătească reclamanților – pârâți sumele de 3640,86 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, 570 lei fond de reparații și 4910,58 lei penalități, penalități de 0,2 % pe zi aferente debitului, dar nu mai mari decât cota de întreținere (conform considerentelor), de la promovarea acțiunii la data plății.
A anulat penalitățile solicitate și determinate care exced acestor sume.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,Legea nr. 230/2007:
Art.46 - „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari."
Art.47- „Cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele:
a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale;
b) cheltuieli pe consumuri individuale;
c) cheltuieli pe cota-parte indiviza, in funcție de suprafața utila a proprietății individuale;
d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;
e) cheltuieli pe consumatori tehnici;
f) cheltuieli de alta natura."
Art. 48 - „(1) Stabilirea si repartizarea sumei care privește proprietatea . proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviza din proprietatea .> (2) Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu si care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Art. 49 – „(1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanță, afișată pe lista de plata. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat.
(2) Termenul de plata a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunara de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
(3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari si se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natura administrativa.
Art. 50 - „(1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
(2) Acțiunea asociației de proprietari este scutita de taxa de timbru.
(3) Sentința dată în favoarea asociației de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusa in aplicare pentru acoperirea datoriilor prin orice modalitate permisa de Codul de procedura civila. "
Pârâții nu au achitat integral și la termen către reclamantă contravaloarea utilităților de care au beneficiat pentru perioada menționată, motiv pentru care datorează și penalizări.
Pentru sumele mai vechi de 3 ani, se reține intervenția prescripției dreptului la acțiune, conform art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 (respectiv pentru suma de 499,35 lei debit și respectiv penalități pentru 06.2010 – 30.10.2010 conform opiniei expertului M. C. (care se coroborează cu celelalte acte de la dosar).
Pentru neidentitate de părți, obiect și cauză, conform art. 1201 cod civil și Noul Cod procedură civilă, nu se reține excepția autorității de lucru judec at pentru sumele ce fac obiectul deciziei civile nr. 1010/06.04.2011 a Tribunalului Iași ( (pentru 01.12.2003 – 31.03.2010).
Din răspunsul la obiecțiuni rezultă că experta a ținut cont de Decizia nr.1010/06.04.2011 a Tribunalului Iași și de achitările efectuate de pârâți.
Pentru fondul de reparații s-au avut în vedere procesele-verbale ale Adunării generale a asociației de proprietari pentru anii 2010-2011, 2012 și 2013.
Din situația penalităților calculate pentru perioada 11.2010 – 23.03.2014 reținută de reclamantă pentru pârâții A. Ș. și A. E. soldul este de 5379,71 lei.
Expertele au efectuat calculul propriu pe baza documentelor descrise la Cap. I la raport, respectiv I. 6 - Materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei. Expertele au precizat și sumele din anexa 1 ce prezintă soldul inițial neachitat aferent perioadei deduse judecății (01.01.2011 – 31.12.2013).
Au precizat că soldul inițial din rândul 1 cuprinde sumele aferente:
-decizia nr. 1010/06.04.2011 a Tribunalului Iași,
-debit și penalități aferente perioadei (noiembrie și decembrie 2011).
Din suplimentul la raportul de expertiză contabilă rezultă ca fiind concludentă expertiza doamnei expert M. C. deoarece se coroborează cu celelalte probe de la dosarul cauzei.
Debitul și penalitățile datorate de pârâți pentru perioada dedusă judecății sunt în sumă totală de 8551,44 lei, compusă din debit de 3.640,86 lei și penalități pentru perioada 01.06._10 pentru perioada prescrisă.
2 și 3. Față de cele reținute, instanța urmează ca în baza art. 46-50 din Legea nr. 230/2007 și art. 451 și 453 Noul Cod procedură civilă să admită în parte prezenta acțiune și cerere reconvențională ca parțial întemeiate și să oblige pârâții-reclamanți să plătească reclamantei-pârâte sumele de: 3.640,86 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, 570 lei fond de reparații și 4.910,58 lei penalități, penalități de 0,2 % pe zi de întârziere aferente debitului de la 29.11.2013 (data promovării acțiunii la data plății, dar nu mai mari decât cota de întreținere (conform considerentelor).
În baza Noului Cod procedură civilă, instanța îi va obliga pe pârâți în solidar să plătească B.E.T.L. Iași expert M. C. suma de 1300 lei reprezentând diferența de onorariu, un exemplar de pe prezenta hotărâre urmând a fi comunicat expertei menționate și B.E.T.L. Iași.
Conform art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 cheltuielile procesuale avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia (pentru care pârâții-reclamanți au beneficiat de ajutor public judiciar).
Se vor anula penalitățile solicitate determinate care exced acestor sume.
Se vor respinge celelalte cereri ale părților pentru onorarii de avocat, deoarece nu s-au depus chitanțe coroborate cu copia contractului pentru sumele pretinse și pe de altă parte pentru acestea intervine compensarea (pentru sumele de plată înscrise eronat radierea – anularea operează automat deoarece pârâții-reclamanți sunt obligați doar la plata sumelor datorate)’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Asociația de proprietari B.339 T. I și II solicitând respingerea excepției dreptului la acțiune pentru suma de 499,39 aferentă perioadei 01.06._10, având în vedere că această sumă, plătită prin chitanța 252/08.03.2011, nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, cererea vizând perioada februarie 2011-decembrie 2013. Suma plătită cu această chitanță a stins debite aferente perioadei iunie –septembrie 2011, care nu erau prescrise la momentul la care s-a făcut plata. Solicită în consecință respingerea excepției prescripției cu privire la sumele de 499,39 și obligarea pârâților la plata în întregime a debitului de 4140,22 lei și a penalităților de 5409,94 lei.
Mai solicită respingerea excepției autorității lucrului judecat care nu a fost pusă în discuția părților. În mod greșit de asemenea prima instanță a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și a obligat reclamanta la plata sumei de 1300 lei diferență onorariu expert. A dovedit plata onorariului de avocat cu factura și chitanța conform contractului de asistență juridică. Greșit a reținut prima instanță compensarea cheltuielilor de judecată cu privire la onorariul de avocat, atât timp cât intimații au căzut în pretenții. Obligarea în solidar la plata onorariului de expert este nelegală având în vedere că părțile nu au aceeași calitate procesuală.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul este fondat sentința urmând a fi schimbată în parte pentru următoarele motive:
În mod eronat prima instanță a dispus admiterea excepției autorității lucrului judecat, deși considerentele fac referire la respingerea ei, excepție care nu a fost ridicată nici de părți nici de instanță și nu a fost pusă în discuție, dispoziția referitoare la această excepție explicându-se mai degrabă printr-o eroare materială, motiv pentru care instanța o va înlătura din dispozitiv.
În mod eronat prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 499,39 lei debit și 499,49 lei penalități, ambele aferente perioadei iunie-octombrie 2010 (conform expertizei M.), atât timp cât această perioadă nu era vizată de cererea de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată referindu-se doar la debitele și penalitățile aferente perioadei februarie 2011-decembrie 2013. În consecință instanța nu se putea pronunța decât cu privire la perioada cu care fusese învestită și în raport cu care nu putea să fi intervenit prescripția. Constatând prescrise debite și penalități aferente unei perioade care nu a fost vizată prin acțiune, prima instanță s-a pronunțat asupra unor chestiuni care nu au fost cerute. Este adevărat că pârâții prin întâmpinare au invocat prescripția penalităților anterioare datei de 29.11.2010, dar această perioadă nu era vizată de cererea de chemare în judecată. Instanța nu putea constata pe cale de excepție prescripția referitoare la această sumă pentru această perioadă nici în cererea reconvențională a pârâților, care nu au cerut nici măcar constatarea prescripției ci obligarea la radierea din listele de plată a penalităților de 3186 lei anterioare lunii noiembrie 2010. C. pronunțarea pe excepție poate viza exclusiv obiectul cererii principale (funcționând ca un mijloc de apărare), iar nu obiectul cererii reconvenționale (caz în care prescripția constituie un temei pentru un petit propriu nu doar pentru o apărare în fața cererii principale).
În măsura în care prima instanță aprecia că Asociația de proprietari a făcut o incorectă imputație a unei plăți asupra unei sume anterioare celei vizate de cerere și în raport cu care a operat prescripția, instanța putea corecta modalitatea de imputare a plății, fără însă a constata prescris un debit care nu s-a cerut.
În consecință instanța va schimba sentința respingând excepția prescripției dreptului la acțiune.
Instanța constată că nu poate primi cererea apelantei de obligare a intimaților și la plata diferențelor de 499,39 lei debit și 499,39 lei penalități, întrucât așa cum rezultă din raportul de expertiză, pentru perioada efectivă vizată de cererea de chemare în judecată, debitul a fost de 6153,57 lei în timp ce plățile, chiar fără luarea în calcul a sumei de 499,39 lei, au fost de 4060 lei (potrivit chitanțelor nr. 250/08.03.2012, 252/08.03.2012, 481/15.05.2012, 5443/18.03.2013), astfel încât suma rămasă neachitată aferentă acestei perioade este chiar inferioară celei obținute de reclamantă în primă instanță, eroarea datorându-se faptului că prima instanță a avut în vedere și debitul restant-sold inițial de 1547,88 lei anterior perioadei vizate prin cerere. În lipsa unui apel al pârâților, instanța de apel nu poate însă agrava situația reclamantei, însă va respinge susținerile din apel care tind la obligarea pârâților la plata diferențelor de 499,39 lei debit și 499,39 lei penalități
În mod corect prima instanță a respins cererea apelantei de obligare a pârâților la plata onorariului de apărător atât timp cât nici factura și nici chitanța nu face referire la un număr de dosar de instanță, iar contractul de asistență juridică nu a fost depus la dosar.
Apelanta se află în eroare cu privire la obligarea și a sa la plata sumei de 1300 lei diferență onorariu expert, la plata acestei sume fiind obligați potrivit dispozitivului doar pârâții în solidar.
Admițând apelul doar cu privire la o parte din motivele sale, instanța va obliga intimații la plata parțială a cheltuielilor de judecată efectuate de apelantă (onorariu apărător) pe care îl și va reduce în limita sumei de 400 lei raportat la gradul de complexitate ala cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . ȘI II împotriva sentinței civile nr. 3226/04.03.2015 a Judecătoriei Iași pe care o schimbă în parte:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Înlătură dispoziția referitoare la excepția autorității de lucru judecat.
Păstrează celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimații A. E. și A. C. la plata către apelantă a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu apărător redus.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.10.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red.: M.D.
5 ex. / 18.11.2015
Judecător fond: P. D.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1325/2015. Tribunalul IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 1362/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
