Contestaţie la executare. Decizia nr. 1690/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1690/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1690/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Noiembrie 2015
Președinte - C. R.
Judecător C. E. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1690/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul A. I. și pe intimații ., A. DE A. F. IAȘI - D. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că apelantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 500 lei aferentă cererii de apel și diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 900 lei aferentă judecății în primă instanță, deși a fost citat cu această mențiune. Totodată, se referă că părțile nu au răspuns la excepția tardivității apelului, deși au fost citate cu această mențiune.
Fiind primul termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța constată că apelantul a fost citat cu mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru și că toate părțile au fost citate cu mențiunea de a răspunde la excepția tardivității apelului.
Instanțe reține că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării cererii de apel.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 3450/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă contestația formulată de A. I. în contradictoriu cu intimații ANAF Iași și ..
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că, în speță, se constată că cererea de suspendare a executării silite este caducă, în raport cu soluția dată în acțiunea principală și cu poziția procesuală a contestatorului care nu a susținut-o explicit, dându-se, astfel, eficiență principiului disponibilității. Referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța de fond a calificat-o ca o simplă apărare, și nu ca veritabilă excepție, reținând că aceasta este neîntemeiată, raportat la data somației și a titlului executoriu – 21.07.2014. Cât privește calitatea intimatei, s-au reținut disp. art. 248 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală și art. 249 Cod procedură fiscală, care stabilesc, ca subiect al raportului juridic de drept fiscal, statul și unitățile administrativ-teritoriale, respectiv, în speță, intimata .> Pe fond, a reținut prima instanță că regimul juridic al clădirii denumite „Hală îngrășare porci” nu poate face obiectul unei contestații la executare în modalitatea aleasă de contestator, de contestație la executare îndreptată împotriva somației și titlului executoriu emise de organul administrativ cu atribuții fiscale referitoare la stabilirea impozitului pe clădiri. Această concluzie derivă din interpretarea disp. art. 711 și urm. cu referire la art. 770 Cod procedură civilă, contestatorul devenind proprietar în temeiul adjudecării bunului, situație expres reglementată de disp. art. 773 Cod procedură civilă care stabilesc că „Certificatul eliberat fiecărui adjudecatar constituie dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute...”. Contestatorului îi incumbă obligația legală stabilită de art. 773 alin. 4 Cod procedură civilă referitoare la sesizarea executorului competent, care, dacă nu a efectuat din oficiu, potrivit legii, va proceda la cerere, la „radierea din registrul de publicitate a drepturilor și sarcinilor stinse prin adjudecare și care grevau anterior bunul adjudecat”. Or, în speță, contestatorul nu a făcut dovada stingerii sarcinii asupra bunului adjudecat, respectiv impozitul pe clădiri, astfel încât acesta subzistă și pe viitor, dat fiind că aceasta grevează bunul anterior adjudecării, iar în prezent nu s-a făcut dovada modificării regimului juridic al imobilului în discuție.
A mai reținut prima instanță că nu prezintă relevanță în cauză susținerile contestatorului referitoare la antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins contestația ca nefondată, reținând că nu este concludentă expertiza tehnică efectuată în anul 2012, deci anterior adjudecării, care stabilește exclusiv echivalentul lipsei de folosință, respectiv chiria percepută pentru suprafața de 3.711,17 mp (expertiză pe care contestatorul a uzitat-o în cadrul unui proces având ca obiect pretenții – dosar nr. 5865/2012).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel contestatorul A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, contestatorul a invocat disp. art. 141 alin. 4 și art. 43 Cod procedură fiscală, susținând că formele de executare nu respectă prevederile legale, respectiv titlul executoriu nu cuprinde numărul său și numărul dosarului de executare silită. De asemenea, bunul supus impozitării este bun comun, astfel încât suma pe care ar fi urmat să o achite de 1/2 din cuantumul datorat. În plus, nu a fost respectate normele procedurale întrucât, potrivit art. 141 alin. 5, pentru debitorii obligați solidar la plata creanțelor fiscale se întocmește un singur titlu executoriu, iar art. 136.2 din Normele Metodologice prevede că se emite un singur titlu executoriu, dar se face mențiune despre numele și prenumele sau denumirea tuturor debitorilor.
Mai susține apelantul că nu datorează nici o sumă de bani cu titlu de impozit, dobânzi sau penalități deoarece, în înțelesul art. 249 alin. 5 Cod fiscal, clădire înseamnă orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și alte asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Aceste clădiri nu sunt supuse impozitării deoarece nu prezintă elementele structurale ale unei clădiri, fapt dovedit de situația de fapt și de un raport de expertiză efectuat în dosarul nr._ . Pentru aceste considerente, apreciază apelantul că nu datorează nici o sumă de bani cu titlu de impozit, dobânzi și penalități.
Tot prin cererea de apel, apelantul a invocat și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, raportat la disp. art. 131 alin. 1 Cod procedură fiscală.
Pentru toate aceste motive, apelantul a solicitat admiterea apelului.
Intimata U.A.T. . întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
P. rezoluție, la primirea cererii de apel, s-a pus în vedere apelantului să timbreze legal cererea de apel cu suma de 500 lei, acesta neconformându-se dispoziției instanței.
La termenul de judecată din 26.11.2015, Tribunalul a invocat din oficiu excepția de netimbrare a cererii de apel.
În ceea ce privește excepția de netimbrare a apelului, ce se impune a fi soluționată cu prioritate, față de prevederile art. 248 Noul Cod procedură civilă, Tribunalul reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
P. rezoluție, atât la primirea cererii de apel, cât și ulterior, la momentul stabilirii primului termen de judecată, s-a dispus citarea apelantului cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 500 lei aferentă cererii de apel, sub sancțiunea nulității apelului potrivit disp. art. 470 alin. 3 Noul Cod procedură civilă. Totodată, s-a pus în vedere apelantului să achite și diferență taxă timbru datorată pentru judecata în primă instanță în cuantum de 900 lei.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, apelantul a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea nr. 164/24.08.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ /a1 a fost respinsă ca nefondată cererea de reexaminare.
Ulterior pronunțării încheierii nr. 164/24.08.2015, apelantul nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru stabilite în sarcina sa.
Potrivit disp. art. 470 alin. 2 Noul cod procedură civilă, „La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru”, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, cerința de la alin. 2 este prevăzută sub sancțiunea nulității, lipsa dovezii achitării taxei de timbru putând fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
În speță, deși apelantul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru, acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită imperativ în sarcina sa.
Având în vedere faptul că excepția netimbrării legale a căii de atac primează oricăror altor chestiuni procedurale, instanța urmează să admită excepția netimbrării apelului formulat de apelantul A. I., excepție ridicată din oficiu.
Pe cale de consecință, instanța de apel va anula ca netimbrat apelul formulat de apelantul A. I. împotriva sentinței civile nr. 3450/09.03.2015 a Judecătoriei Iași.
De asemenea, în temeiul disp. art. 38 din O.G. nr. 80/2013, instanța de apel va obliga contestatorul A. I. la plata sumei de 900 lei, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru aferentă judecării fondului contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării cererii de apel și în consecință
Anulează ca netimbrat apelul declarat de contestatorul A. I. împotriva sentinței civile nr. 3450/09.03.2015 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
În temeiul dis part 38 din OG 80/2013 obligă contestatorului A. I., CNP_ domiciliat în Iași, .. 48 la plata sumei de 900 lei, reprezentând diferență taxă judiciară de timbru aferentă judecării fondului contestației.
În temeiul disp. art. 41 alin. 3 din OG 80/2013 dispune comunicarea prezentei decizii Municipiului Iași – Direcția Finanțelor Publice Locale Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.C. C.C.E. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
4 ex., 21.12.2015
Judecător fond: Ș. B.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 1666/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 1687/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
