Fond funciar. Decizia nr. 659/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-05-2016 în dosarul nr. 659/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 659/2016
Ședința publică de la 05 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. Diuță T.
Judecător M. M.
Grefier L. A. A.
Pe rol judecarea cererii de apel privind pe apelanții N. M., B. A.,prin mandatar N. M., apelant B. N. A.,prin mandatar N. M. împotriva sentinței civile nr. 3072/16.12.2015 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimații N. M., D. F., D. I., G. S., C. J. I. DE F. F.,REPREZ.P. PREFECT, C. L. MIRCEȘTI DE F. F., având ca obiect fond funciar, constatare nulitate abs.part TP.
Dezbaterile asupra cauzei și susținerile apelantei N. M. au avut loc în ședință publică la data de 21.04.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27.04.2016, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.05.2016, când a decis următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3072/16.12.2015 pronunțată de Judecătoria P. s-a dispus în sensul că:
„Respinge acțiunea formulată de reclamanții N. M., CNP_, domiciliată în București, .. 14, ., B. A., CNP_, domiciliat în București, .. 31, ., sector 5, prin mandatar N. M., B. A., CNP_3 domiciliată în București, ., nr. 8, ., prin mandatar N. M. în contradictoriu cu pârâții C. județeană Iași, N. M., domiciliată în B., ., ., D. I., G. S., toți cu domiciliul în ..
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C. județeană Iași împotriva Comisiei locale Mircești.”
Pentru a decide astfel prima instanță a reținut următoarele:
„P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 14.03.2014 reclamanții N. M., B. A., B. A. au chemat în judecată pe pârâții N. M., D. F., D. I., G. S., C. județeană Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/ 22.07.1996 pentru suprafața de 625 m.p. teren intravilan din T 13, parcele 443, 441/1, 431/9, 444, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții arată că autorul lor, B. N., a figurat în registrul agricol cu suprafața de 1300 mp teren categoria de folosință imaș, iar întrucât acest teren este situat în continuarea terenului autorului pârâților, D. I., în perioada colectivizării a fost folosit ca lot în folosință.
Autorul reclamanților a solicitat restituirea proprietății și au intrat în posesia terenului deoarece autorul pârâților a recunoscut că acest teren nu îi aparține, ci este al lui B. N.. Și pârâții au recunoscut că acest teren nu le aparține, astfel că în mod nelegal a fost trecut în titlul contestat, deși lui B. N. i s-a validat dreptul de proprietate. Ca urmare, nu s-a putut întocmi documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate, deși reclamanții stăpânesc acest teren.
Pârâților li s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, iar la data de 27.03.2014 pârâta C. județeană Iași a depus întâmpinare în care arată că titlul de proprietate se emite pe baza documentației înaintate de către comisia locală, iar în cazul în care se va admite acțiunea va proceda potrivit dispozițiilor art. 58 din legea 18/1991.
Totodată, la data de 17.04.2014 a formulat o cerere de chemare în garanție a Comisiei locale Mircești, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să se rețină culpa procesuală exclusivă a acesteia și să fie aceasta obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Ceilalți pârâți nu au depus întâmpinare.
La solicitarea instanței comisia județeană și OCPI Iași au înaintat la dosar documentația ce a stat la baza emiterii titlului contestat.
La termenul din 18.06.2014 instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție a comisiei locale pentru motivele consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
Au fost solicitate relații de la cele două comisii de fond funciar.
În susținerea cererii instanța a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri, interogatoriul persoanelor fizice și expertiză topografică.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză topografică de către expertul G. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 22.07.1996 a fost emis titlul de proprietate nr._ pe numele D. V. I. pentru suprafața totală de 5200 mp teren, din care suprafața de 2100 mp teren situată în intravilan tarlaua 13 parcelele 443, 441/1, 431/9 și 444.
Numitului D. I., autorul pârâților, i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 0,6 ha teren, din care 0,47 ha extravilan și 0,03 ha intravilan conform mențiunilor din anexa de validare aflată la fila 46 dosar.
În registrul agricol anterior colectivizării D. I. a figurat cu suprafața totală de 5200 mp teren, din care suprafața de 200 mp tern curți și suprafața de 300 mp la locul „ acasă”.
Autorul reclamanților, B. N. a figurat în registrul agricol anterior colectivizării cu suprafața de 1,82 ha teren la nivelul anului 1960 și cu suprafața 1,27 ha la nivelul anului 1961.
Conform mențiunilor din acest registru ( f. 107) trei parcele de teren totalizând o suprafață de 1300 mp teren se aflau situate la locul numit „Imaș”, fără a se preciza dacă acest teren este intravilan sau extravilan, ci doar categoria de folosință, respectiv teren arabil.
Conform anexei de validare nr. 3( f. 136) numiții B. A. și B. N., în calitate de moștenitori ai autorului B. P. N., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,87 ha teren, fiindu-le stabilit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 1,15 ha teren în întregime extravilan.
Conform mențiunilor din anexa 30 ( f. 114) lui B. A. și B. N., în calitate de moștenitori ai autorului B. N. li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,20 ha teren cu reducere de peste 5%, solicitând diferența de 0,07 ha. La sfârșitul acestui tabel apare mențiunea scrisă de mână „ validat”. Cu privire la această suprafață de 0,07 ha nu se menționează dacă acest teren este extravilan sau intravilan. Trebuie menționat și faptul că deși în acest tabel se menționează că suprafața reconstituită anterior este de 1,20 ha, din actele aflate la dosar rezultă reconstituirea doar pentru suprafața de 1,15 ha, aceasta fiind suprafața menționată în anexa 3, așa cum am arătat anterior.
Reclamanții nu au dovedit faptul că autorului lor i s-ar fi recunoscut dreptul de proprietate pentru alte suprafețe decât cele două menționate, respectiv 1,15 ha teren extravilan și 0,07 ha teren fără menționarea categoriei, respectiv intravilan sau extravilan.
P. raportul de expertiză întocmit în cauză nu s-a putut identifica suprafața de 0,07 ha teren pentru care moștenitorii lui B. N. au obținut reconstituirea dreptului de proprietate, neexistând un plan parcelar din care să rezulte locația terenului și nu s-a putut stabili cu certitudine dacă suprafața de 675 mp teren în litigiu face parte din suprafața de 0,07 ha teren reconstituită după autorul B. N.. Conform mențiunilor expertului la efectuarea măsurătorilor părțile prezente au afirmat că terenul în suprafață de 1300 mp aparține celor două familii, B. și D. în părți egale. Aceste afirmații nu au fost însă susținute prin administrarea de probe în acest sens.
Pe de altă parte, titlul contestat a fost emis în baza legii 18/1991 (respectiv în anul 1996), lege care în varianta sa inițială nu prevedea obligativitatea restituirii terenurilor pe vechiul amplasament, acest principiu fiind consacrat legislativ abia prin legea 1/2000 ( cu condiția ca vechiul amplasament să fie liber la data solicitării).
Or, în baza legii 18/1991 după autorul B. N. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,15 ha teren în întregime în extravilan, iar în baza legii 1/2000 s-a reconstituit dreptul și pentru suprafața de 0,07 ha teren, fără a se face dovada însă dacă acest teren este intravilan sau extravilan. Pe de altă parte, în anul 2000 era deja emis titlul contestat, astfel că amplasamentul în litigiu nu mai era liber, fiind deja înscris încă din anul 1996 în titlul contestat.
Simplul fapt că în titlul unei persoane au fost înscrise amplasamente care anterior colectivizării au aparținut altei persoane nu conduce conform dispozițiilor legale speciale în materie la nulitatea titlului.
Mai mult, reclamanții nu au dovedit fără putință de tăgadă faptul că autorului lor i s-ar fi stabilit dreptul de proprietate pentru vreo suprafață de teren intravilan.
Față de considerentele expuse, instanța constată că cererea de formulată de reclamanți este neîntemeiată și va fi respinsă.
P. cererea de chemare în garanție formulată de C. Județeană Iași la data de 17.04.2014 aceasta a solicitat instanței ca în cazul în care va admite acțiunea și o va obliga la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant să constate culpa exclusivă a comisiei locale și să dea eficiență cererii de chemare în garanție, punând în sarcina acestei din urmă comisii cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție, în esență, C. județeană Iași a invocat prevederile art. 35 al. 1 din HG 131/1991 și a arătat că potrivit art.6 lit. h din același act normativ verificările pe care trebuie să le efectueze comisia județeană nu includ și verificări din punct de vedere tehnic al documentațiilor înaintate de comisia locală.
Cererea de chemare în garanție este neîntemeiată urmând a fi respinsă pentru considerentele care urmează:
Potrivit art. 35 din HG 131/1991 invocat de pârâtă:” Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile comunale, orășenești sau municipale, comisia județeana, după operațiunea de validare, emite titlul de proprietate, conform modelului anexa nr. 27”.
Conform art. 3 din HG 46/1992, 311/1992 și 730/1992:”C. judeteana, (…) este numita prin ordinul prefectului și va avea urmãtoarea componenta: - prefectul - președintele comisiei; - subprefectul; - un vicepreședinte al consiliului județean; - directorul general de prefectura - secretarul comisiei; - (…) - directorul oficiului de cadastru și organizare a teritoriului; - directorul direcției de restructurare, privatizare, (…) În vederea sprijinirii comisiei județene pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prin ordin al prefectului se constituie un colectiv de lucru condus de cîte un reprezentant al prefectului, respectiv al oficiului de cadastru și organizare a teritoriului, pentru partea tehnica, care va fi format din specialiști, delegați pe toatã durata functionarii comisiei”.
Potrivit art. 34 din HG 1172/2001 :” (1) Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 27. Documentațiile se trimit în două exemplare, dintre care unul se reține și se depozitează la arhiva oficiului de cadastru, geodezie și cartografie. (…)”.
Din modul de legiferare prezentat mai sus rezultă la nivelul anul 1996 când a fost emis titlul de proprietate ce a făcut obiectul cauzei de față era imperativă verificarea documentației înainte comisiei județene de către comisia locală, inclusiv de reprezentanții oficiului de cadastru pentru partea tehnică. Această componentă tehnică aparține tot comisiei județene întrucât aceasta este compusă din specialiști pe diverse domenii, inclusiv cel de cadastru și geodezie.
Or, în contextul în care însăși componența comisiei județene a fost legiferată în acest mod de componență diversă apare evidentă intenția legiuitorului de a supune și permite comisiei județene analizarea documentațiilor în baza cărora emit ulterior titlurile și din perspectiva verificărilor privind amplasamentul stabilit de comisia locală.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, ce se presupune că reprezintă întreaga documentație în baza căreia comisia județeană Iași a emis titlul de proprietate, rezultă că documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate din speță nu cuprinde proces verbal de punere în posesie întocmit de comisia locală (ștampila de pe fișa suprafețelor primite în proprietate fiind a consiliului local), nu cuprinde planuri parcelare, iar fișa suprafețelor primite în proprietate nu are avizul OCPI..
Rezultă așadar că pârâta C. Județeană Iași nu a respectat prevederile legale citate, emițând titlul de proprietate nr._/1996 fără a avea la dispoziție o documentație completă, compusă din proces verbal de punere în posesie, planuri parcelare, schițele terenurilor și anexa de validare.
În contextul în care cel ce cheamă în garanție nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa, în speță de a emite titlul de proprietate doar în baza unei documentații întocmite potrivit legii și cu respectarea atribuțiilor membrilor comisiei județene, nu poate invoca la momentul cererii de rectificare a titlului de proprietate culpa exclusivă a comisiei locale care a întocmit documentația necesară emiterii titlului.
În condițiile în care comisia județeană căreia i s-a înaintat documentația în vederea emiterii titlului de proprietate observa că respectiva documentație este incompletă trebuia să restituie documentația pentru completare și nu să emită titlul în lipsa planurilor parcelare, a schițelor terenului și a procesului verbal de punere în posesie.
Cum acest dintâi lucru nu s-a întâmplat în speță, comisia județeană este principala responsabilă pentru emiterea titlului de proprietate neconform.
Pe cale de consecință, chiar dacă ar exista culpă în sarcina comisiei locale pentru întocmirea defectuoasă a documentației, această culpă nu exonerează comisia județeană de responsabilitatea ignorării obligațiilor sale de verificare a documentației inclusiv din prisma aspectelor de cadastru pentru care a și fost inclus în componență un reprezentant și specialiști în domeniu.
Cum comisia județeană Iași este instituția ce a emis titlul de proprietate inform, tot comisia județeană este și cea care trebuie să suporte cheltuielile de judecată necesare corectării titlului de proprietate.
Pentru cele expuse, cererea de chemare în garanție formulată de C. Județeană Iași împotriva Comisiei Locale Mircești va fi respinsă.”
Împotriva acestei sentințe au declarat apel N. M., B. A. și B. N. A., criticând sentința pentru următoarele motive: instanța de fond nu a analizat probele administrate, motivarea acesteia fiind necorespunzând situației de fapt din speța de față, fiind străină de natura pricinii.
Susțin apelanții că nu are relevanță faptul că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lor s-a făcut fără indicarea categoriei de folosință intravilan sau extravilan, instanța neraportându-se la registrul agricol și la principiul restituirii proprietății pe vechiul amplasament.
De asemenea, apreciază apelanții faptul că reconstituirea de 0,07 ha teren în temeiul Legii 1/2000 nu are nici o influență asupra stabilirii împrejurării că terenul din punctul Imaș ce a fost proprietatea autorului apelanților a fost menționat nelegal în titlul de proprietate contestat, iar din rolul agricol al lui D. I. reiese faptul că acesta nu figurează cu teren in punctul Imaș.
Cu privire la categoria de folosință a terenului reconstituit mai susțin apelanții faptul că aceasta s-a schimbat de-a lungul timpului, având în vedere că a intervenit CAP-ul, aceasta putând fi schimbată oricând, iar dacă acest teren nu era intravilan el a devenit intravilan și, deci trebuia corect identificat.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimata C. L. Mircești de fond funciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, avându-se în vedere faptul că cererea nu este susținută de dovezi, din raportul de expertiză nerezultând că susținerile reclamanților sunt fondate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma dovezilor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile Tribunalul reține următoarele:
P. prezenta cerere de chemare în judecată reclamanții N. M., B. A., B. A. au chemat în judecată pe pârâții N. M., D. F., D. I., G. S. și C. județeană Iași, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/ 22.07.1996 emis în folosul pârâților pentru suprafața de 625 m.p. teren intravilan din T 13, parcele 443, 441/1, 431/9, 444, motivând că autorul lor, B. N., a figurat în registrul agricol cu suprafața de 1300 mp teren categoria de folosință imaș, iar întrucât acest teren este situat în continuarea terenului autorului pârâților, D. I., în perioada colectivizării a fost folosit ca lot în folosință.
Prima instanță a respins acțiunea reținând că nu s-a făcut dovada faptului că terenul imaș era în intravilan, categorie de folosință pe care o are terenul pentru care se solicită anularea titlului de proprietate.
Soluția pronunțată este legală și temeinică. Astfel, a reținut Tribunalul faptul că potrivit rolului agricol (f. 107 dosar fond), B. N. a avut în anul 1961 în proprietate o suprafață de 1,27 ha teren din care 1,22 teren arabil și 0,05 ha teren curți construcții, aceeași suprafață de 0,05 ha curte fiind menționată și la rubrica „identificarea pe parcele a terenurilor în posesia gospodăriei”, la ultima poziție. În folosul acestuia s-a reconstituit la nivelul anului 1991 o suprafață totală de 1,20 ha în total, din care 0,05 ha intravilan – deci terenul cu care figurase acesta având categoria de folosință curte și 1,15 ha tern extravilan (anexa de validare fila 136 dosar fond).
Câtă vreme în rolul agricol acesta figura doar cu suprafața de 0,05 ha curte, pe care a primit-o în anul 1991 și relativ la care i s-a admis acțiunea în dosarul_ al Judecătoriei P., este evident faptul că cu ocazia reconstituirii diferenței de teren de 0,07 ha teren în baza Legii 1/2000 terenul nu putea fi teren intravilan, fiind în fapt diferența la care avea dreptul până la suprafața totală de 1,22 ha teren arabil pe care acesta o deținuse în extravilan (1,22 – 1,15 reconstituit anterior = 0,07 ha).
P. urmare, reclamanții apelanți nefiind în posesia unei validări în sensul recunoașterii dreptului de proprietate pentru teren intravilan, nu pot obține anularea titlului de proprietate emis pârâților pentru un asemenea teren, aceasta cu atât mai mult cu cât, la momentul obținerii validării în baza Legii 1/2000 terenul azi în litigiu nu mai era liber din punct de vedere juridic, fiind înscris în titlul de proprietate al pârâților. Titlurile de proprietate emise în baza Legii 18/1991 în forma inițială, când nu era obligatorie reconstituirea pe vechiul amplasament, își păstrează valabilitatea, doar prin Legea 1/2000 fiind consacrat principiul reconstituirii pe vechiul amplasament cu condiția ca, la data formulării cererii de reconstituire în baza Legii 1/2000 terenul să mai fie liber din punct de vedere juridic.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelanții N. M., B. A. și B. N. A. împotriva sentinței civile nr. 3072/16.12.2015 pronunțată de Judecătoria P., pe care o păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții N. M., B. A. și B. N. A. împotriva sentinței civile nr. 3072/16.12.2015 pronunțată de Judecătoria P., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2016.
Președinte, A. M. Diuță T. | Judecător, M. M. | |
Grefier, L. A. A. |
Red/Tehn. M.M.
11 ex./10.05.2016
Jud. fond S. A. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1162/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 10-05-2016, Tribunalul IAŞI → |
|---|
