Fond funciar. Decizia nr. 837/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 837/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 837/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Aprilie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – A. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 837/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de L. E. împotriva sentinței civile nr. 4243 din 22.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimate fiind C. L. B. De A. A L. 18/1991, C. J.. Iași De A. A L. 18/1991, având ca obiect fond funciar plângere împotriva hotărârii Comisiei F.F..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 28.03.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată sub nr._/09.05.2011 plângerea formulată de reclamanta L. E., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. jud.Iași de fond funciar și Comisa locală de fond funciar Barnova ca, prin hotărâre judecătorească, să fie anulată Hotărârea nr.932/06.12.1996 prin care a fost validată propunerea celei din urmă.
În motivare a arătat reclamanta că este moștenitoare a mamei S. C., calitate în care a formulat, după apariția L. nr.18/1991 și următoarelor legi de fond funciar numeroase cereri de reconstituire a dreptului de proprietate la comisii, însă a fost mereu amanată, iar ultima oară cand s-a adresat Comisiei locale de fond funciar Barnova, la data de 07.04.2011, i-a fost înmanată hotărarea contestată pentru prima oară, ocazie cu care a fost informată și despre dreptul a o contesta în termen de 30 zile.
După cum a susținut reclamanta, i-a fost validată propunerea de reconstituire pentru o suprafață de 0,15 ha teren, pe care în prezent se află pădure, dar în realitate confom rolului agricol suprafața pe care a deținut-o mama ei era de 0,54 ha arabil la acel moment și se impune a-i fi restituită.
Prin sentința civilă nr. 4243 din 22.02.2012 Judecătoria Iași a respin plângerea cu următoarea motivare.
Urmare a cererii adresată Primăriei comunei Barnova, formulată în baza disp. L. nr.18/1991 L. E., fiică a numitei S. P. și nepoată a lui S. C. a obținut, prin Hotărarea colectivă nr. 932/06.12.1996, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,15 ha teren pe raza localității T., . în anexa 15 poziția 90, în timp ce S. C. deținea, potrivit mențiunilor din registrul agricol din anul 1957 o suprafață de 0,54 ha teren (f.8).
Conform disp. art.27 din HG nr.131/1991, în vigoare la data adoptării Hotărarii contestate:” - Terenurile cu vegetatie forestiera - paduri, zavoaie, tufarisuri, pasuni impadurite -, care au apartinut persoanelor fizice, se restituie, la cerere, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, . cu cea trecuta in proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha, din trupurile izolate sau la liziera padurii, evitindu-se zonele cu rol de protectie, conform prevederilor art. 41 din lege, si se inscriu in tabelul anexa nr. 15.”
În același timp, în contextul disp. art. 6 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare: „(1^1) Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a L. nr.18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. (1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”, pentru ca art. (1^3) să statueze că ” In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Din depoziția martorei Titilișcă N. mătușă a reclamantei instanța reține că S. C. a avut vreo 30 de prăjini în satul T., pe care și-au făcut casă S. P. și C. după ce le-a fost dat ca zestre și mai avea totodată, circa 25 prăjini de pădure (tufari la acea vreme), pe care pasc vitele, fiind imaș.
Raportat la probatoriul administrat instanța apreciază faptul că prin Hotărarea colectivă contestată au fost soluționate cererile persoanelor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, printre acestea numărându-se și reclamanta și aceasta a obținut validarea în Anexa 15 poziția 90 pentru întregul teren cu asemenea destinație deținut de bunica S. C., nefăcând dovada, în contextul disp. art. 6 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, că i s-ar cuveni și alte suprafețe decât cea de 0,15 ha în localitatea T., astfel că plângerea reclamantei nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe in termen legal a declarat recurs reclamanta L. E. care a formulat următoarele critici:
Susține ca a dovedit cu acte si martori ca suprafața deținuta si predata la momentul colectivizării a fost de 0,54 ha.
Conform registrului agricol din anii 1954-1958 suprafața deținuta de autoarea reclamantei era de 0,54 ha si nu de 0,15 ha așa cum greșit s-a dispus prin hotărârea comisiei județene. Îndeplinind, deci, condițiile impuse de lege, nu înțelege de ce acțiunea a fost respinsa.
Greșit s-a reținut in încheierea de ședința ca aparatorul reclamantei a afirmat ca suprafața de 25 de ari este reținuta si prin rolul agricol precum si prin hotărârea prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
In realitate susținerile parților au fost în sensul că deși suprafața de 25 ari așa cum a fost apreciata de martor este mai mica decât cea din rolul agricol, aceasta oricum este mai mare decât suprafața de 0,15 ha pentru care s-a dispus reconstituire. Ceea ce dovedește faptul ca reconstituirea s-a dispus pentru o suprafață de mai mica decât cea predata efectiv si decât cea prevăzuta in registrul agricol.
Încheierea de ședința conține si erori care nu au relevanta asupra fondului dar care pot conduce la prezumția că și susținerile apărătorului reclamantei ar fi fost greșit reținute. Se retine astfel ca petenta ar fi fost prezenta, ceea ce nu este real. Se retine ca martorul T. C. ar fi fost prezent ceea ce nu este real, câtă vreme s-a solicitat înlocuirea acestuia iar instanța a încuviințat cererea. Solicita admiterea recursului, admiterea acțiunii, reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața de 0,54 ha .
Prin întâmpinare C. Județeana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Corect a fost respinsa acțiunea prin care recurenta –reclamanta a solicitat anularea parțiala a Hotărârii nr. 932 din 6.12.1996. Prima instanța a avut in vedere, la pronunțarea soluției, prevederile art. 27 din H.G. 131/1991. Invoca si disp. Art. 6 alin 11 din Legea 1/2000 in privința probei îndreptățirii la reconstituire. Declarația martorei Tilisca N. este confuza si nerelevanta. Prin urmare reclamanta nu a făcut dovada ca ar fi predat la stat o suprafața mai mare de teren forestier decât cea reconstituita.
A solicitat si judecata in lipsa.
Recursul este nefondat si va fi respins pentru următoarele motive .
Criticile recurentei privind greșita apreciere a probelor de catre instanța de fond sunt neîntemeiate.
Actele depuse la dosar coroborate cu depoziția martorului nu fac dovada indreptatirii reclamantei la suprafața de 0,54 ha.
Se pretinde reconstituirea dreptului de proprietate dupa S. C., despre care in cererea de chemare in judecata se susține a fi mama reclamantei, in realitate fiind mătușa sa așa cum rezulta din actele de stare civila depuse la filele 41,42 si anexa nr. 24 aflata la fila 43 dosar fond., fiind fiica lui S. C., frate cu S. C..
Prioritar analizei relevanței probelor relativ la îndreptățirea reclamantei la reconstituire, Tribunalul stabilește ca probele dosarului nu indica limita in care a fost investita C. Județeana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor Iași, nu s-a înaintat tribunalului cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de către L. E. pentru a se analiza daca prin hotărârea Comisiei Județene s-a acordat cat s-a solicitat ori nu. Potrivit tabelului nominal Anexa 15 pentru petenta L. E. s-a retinut ca detine in proprietate suprafața de 0,15 ha, atât cat i s-a și stabilit in proprietate. Daca cererile înaintate de către C. Județeana nu au demonstrat conținutul cererii de reconstituire formulata de către petenta si nici acesta nu a facut nicio proba in acest sens, Tribunalul nu are niciun argument pe baza caruia sa constate ca reclamantei i s-a validat o suprafață de teren mai mica decat a solicitat.
Asupra probatoriului relativ la îndreptățirea reclamantei tribunalul stabilește ca depoziția martorei audiate, Tilișcă N. este nerelevanta. Acesta nu se coroboreaza cu mențiunile registrului agricol. Daca in acesta din urma suprafata de 0,54 ha apare ca având categoria arabil cu indicarea indescifrabila a denumirii parcelei/locului situării acesteia, martora face vorbire despre suprafața de 0,54 ha pe care se aflau si la data predării in Cap si astazi « tufari », afirmație care vine in contradicție cu categoria arabil înscrisa in rolul agricol si reconfirmata de către reclamanta prin cererea de chemare in judecata.
Vechiul amplasament al acestei parcele este indicat de către martora ca fiind locul « Urzaria ». Deși indescifrabila, denumirea locului din registrul agricol notata pentru suprafața de 0,54 ha nu permite reținerea unei posibile identități de denumire intre cea indicata de martora si cea notata-chiar indescifrabil- in rolul agricol. Reținând aceste diferențe Tribunalul stabilește ca suprafața de teren a cărei reconstituire se solicita in speța este distincta de suprafața de 0,54 ha de teren, așa cum rezulta și din depoziția martorei, care denota clar raportarea la un teren cu alta categorie decât cea arabila. Prin urmare, in considerarea unei suprafețe înscrise in rolul agricol de 0,54 ha nu poate fi recunoscuta îndreptățirea la reconstituire pentru diferența dintre 0,15 ha teren cu vegetație forestiera si 0,54 ha teren arabil. S-a probat înscrierea in rolul agricol pentru S. C. cu suprafața de 0,54 ha, nu s-a probat insa o atare înscriere pentru teren cu vegetație forestiera si nici schimbarea categoriei de folosința pentru cei 0,54 ha teren agricol.
Reținând aceste date tribunalul constata cu adevărat nerelevante criticile expuse de catre recurenta in privința încheierii din 8.02.2012, chiar si in privința modalității de consemnare a concluziilor apărătorului reclamantei asupra fondului cauzei câtă vreme nu acestea constituie temeiul respingerii plângerii ci lipsa unui probatoriu concludent si convingător privind identitatea dintre ceea ce figurează in rolul agricol si ceea ce s-a solicitat a fi reconstituit.
Pentru aceste motive, criticile recurentei fiind nefondate, in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civila Tribunalul va respinge recursul, va menține sentința recurata ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta L. E. împotriva sentinței civile 4243/22.02.2012 pronunțată de_Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință azi,4.04.2013
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./T.D./4.06.2013/2 ex
Judecătoria Iași: C. C.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 879/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
