Fond funciar. Decizia nr. 971/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 971/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 971/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Aprilie 2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – C. G.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 971/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către R. C.-G. împotriva sentinței civile nr._ din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind C. Județeană Iași P. S. D. De Proprietate Privată Asupra Terenurilor, C. L. De F. F. A C. I., C. L. De F. F. A C. Țibănești, având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisiei F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 05.04.2013, 12.04.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._ din 01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge plângerea formulată de reclamantul R. C.-G. domiciliat în municipiul B., .,. Nr. 26, jud. B. alături de M. Octav cumpărător de drepturi litigioase cu domiciliul în ., ambii cu domiciliul procedural ales la cabinet Avocat S. C. din Iași, .. 4, ., camera 3, jud. Iași în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Țibănești de fond funciar și C. L. de fond funciar I., jud. Iași.”
P. a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond următoarele:
„Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ la data de 15.07.2011, reclamantul R. C.-G. a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 1452 din 31.05.2011 emisă de C. Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 pentru ca în contradictoriu și cu pârâta C. locală de fond funciar I. să se dispună următoarele:
- anularea hotărârii nr. 1452/31.05.2011 emisă de C. Județeană Iași pentru stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor ca fiind netemeinică și nelegală
- obligarea Comisiei Locale de F. F. I., jud. Iași și a Comisiei Județene Iași de F. F. să fie admisă cererea de reconstituire formulată de reclamantul R. C. G. pentru terenul forestier în suprafață de 76 ha situat pe raza comunei I., jud. Iași,
- obligarea Comisiei Locale I. de F. F. și a Comisiei Județene Iași de F. F. să întocmească documentația și să o înainteze la OCPI Iași în vederea emiterii titlului de proprietate,
- obligarea Comisiei Locale I. de F. F. să pună în posesie pe reclamant pe amplasamentul identificat de Ocolul Silvic Pădureni.
În fapt, a solicitat, în calitate de moștenitor al autoarei B. Nadine, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 76 ha situat pe raza comunei I., jud. Iași. A depus documentația doveditoare care justifică calitatea sa și cererea formulată.
Prin hotărârea contestată se invalidează propunerea Comisiei Locale I., jud. Iași și se admite în parte cererea de reconstituire formulată de reclamant numai pentru suprafața de 2 ha pădure, situate pe raza comunei I..
Motivul de respingere a restului de proprietate, invocat de comisia județeană constă în faptul că nu se face dovada proprietății autorului asupra întregii suprafețe de teren forestier de 76 ha în momentul trecerii acesteia în proprietatea statului, ori autoarea Buzdzgan Nadine (cu numele complet B. Georgette Emerande Nadine) face dovada deținerii în proprietate a terenului forestier în suprafață de 76 ha în baza extrasului „Tabel nominal cu proprietarii care poseda mai mult de 25 ha teren” emis de Direcția Județeană V. a Arhivelor Naționale înregistrat sub nr. C 2737/11.10.2005. prin acest act se atestă că în anul 1947, pe raza comunei I., autoarea B. Nadine deține suprafața totală de 108 ha teren din care 76 ha este pădure, cu mențiunea că, . înainte de jud. V..
În anul 1949, prin copia – extras de pe „Tabelul centralizator al mosiilor expropriate conform DL 83/1949 din județul V. se atestă că autoarea B. Nadine figurează la poziția 27 cu un total de 57 ha teren din care 2 ha teren – pădure. Dar, tot în acest act se menționează ca suprafață de teren reprezintă „bunuri găsite” ceea ce reiese că în anul 1949 mai rămăsese numai cu aceste bunuri întrucât fusese expropriată anterior.
În anul 1948, cu ocazia recensământului agricol, în tabelul locuitorilor comunei I. se menționează, la pozițiile 63-64-65 familia B. (fiicele Nadine și A. – foste T., împreună cu tatăl T. G.), deține în proprietate și exploatare suprafața totală de teren de 282 ha din care 185 ha și 5000 mp este pădure.
Față de situația prezentată este îndreptățit să fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 76 ha pădure situată pe raza comunei I., județul Iași.
În drept, se invocă prevederile art. 51 al Legii 18/1991, Legii 1/2000, HG 890/2005 și se anexează în copie: hotărârea 1452/31.05.2011 cu dovada comunicării (copie plic postal) cererea 41/08.09.2005, certificatul de calitate de moștenitor nr. 31/18.07._, certificatul de naștere, extras Arhivele Naționale V. nr. C. 2737/11.10.2005, proces verbal nr. 2183/11.04.2006 întocmit de Ocolul Silvic Pădureni, ..).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar și nu a fost motivată în drept.
Instanța a dispus atașarea documentației care a stat la baza emiterii hotărârii contestate (filele 39-69 dosar).
La rândul său, pârâta C. Județeană Iași de F. F. prin întâmpinare, la fila 18 dosar, concluzionează următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria C. I. reclamantul R. C.-G., în calitate de moștenitor al autoarei B. Nadine, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 2,00 ha, completată ulterior până la 76 ha situat pe raza comunelor I. și Țibănești.
C. L. de F. F. I. a propus validarea cererii pentru suprafața de 76 ha teren forestier.
Prin Hotărârea nr. 1452/2011 a Comisie Județene de F. F. Iași a fost invalidată propunerea Comisiei Locale de F. F. I. și admisă în parte cererea de reconstituire formulată de reclamant pentru suprafața de 2,00 ha teren forestier situat pe raza comunei I. și s-a dispus înscrierea cu această suprafață de teren în anexa 37 a comunei I., motivat de faptul că doar pentru această suprafață de teren reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului în momentul trecerii la stat.
Nu au fost depuse în suportul cererii de reconstituire toate documentele prevăzute de art. 11 din H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, lipsind declarația pe proprie răspunderea dată în temeiul art. 10 din Legea 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Autoarea Bzdugan Nadine, după care se solicită terenul, avea în posesie la nivelul anului 1947 suprafața de 76 ha pădure și 32 ha teren cu destinație agricolă, conform extrasului emis de Direcția Județeană V. a Arhivelor Naționale, în baza tabelului nominal cu proprietarii care posedă mai mult de 25 ha întocmit de Camera Agricolă a Județului Iași.
Din BAP-ul întocmit în anul 1948 rezultă că autoarea deținea suprafața de 80 ha teren fără a se specifica categoria de folosință și amplasamentul.
Din extrasul de pe Tabelul centralizator al moșiilor expropriate conform Decretului-Lege nr. 83/1949 din județul V. rezultă că în anul 1949 autoarea a fost expropriată de suprafața de 57 ha teren din care doar 2,00 ha pădure, iar diferența o reprezintă terenuri cu destinație agricolă 54 ha și 1 ha diverse terenuri.
Art. 26 al. 1 din HG nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare prevede: „Terenurile cu vegetație forestieră – păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni împădurite – care au aparținut persoanelor fizice se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului”.
Or, solicitantul face dovada trecerii în proprietatea statului doar a suprafeței de 2,00 ha teren pădure solicitată inițial, pentru diferență solicitantul nefăcând dovada proprietății autorului asupra terenului în momentul trecerii la stat.
Având în vedere cele sus expuse, solicită respingerea plângerii formulate și menținerea Hotărârii nr. 1452/31.05.2011 a Comisiei Județene de F. F. Iași ca fiind legală.
În drept se invocă prevederile Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 247/2005, cu modificări și completări, HG nr. 890/2005 cu modificări și completări, cu aplicarea art. 242 C.pr.civ.
În dovedirea cererii părților le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, care au fost depuse la dosar, nefiind însușită de reclamant proba cu expertiză topo (fila 71) pusă în discuția părților de către instanță în acord cu dispozițiile art.129 pct. 5 cod procedură civilă.
Analizând plângerea prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1452/31.05.2011 a Comisiei Județene de fond funciar Iași a fost invalidată în parte propunerea Comisiei Locale de fond funciar I. cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 76 ha teren forestier situat pe raza comunei I., județul Iași fiind admisă pentru suprafața de 2 ha teren forestier cu amplasamentul de mai sus.
Se reține că solicitantul nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate din anul 1947 și până la o eventuală preluare de către stat a terenului.
În conformitate cu art. 8 alin 2 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările ulterioare „ de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”.
Potrivit art. 1169 cod civil reclamantul care a susținut că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 76 ha pădure avea sarcina de a dovedi că terenul solicitat i-a aparținut și a fost predat de el la CAP sau a fost preluat de către stat. În dovedirea faptului că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate reclamantul a depus copie de pe extrasul emis de D.J V. a Arhivelor Naționale, extras de pe Tabelul Centralizator al moșiilor expropriate conform DL 83/1949 din județul V. și BAP-ul întocmit în anul 1948, din care rezultă că a deținut în proprietate suprafața de 2 ha de pădure. Faptul că reclamantul a făcut dovada că în 1947 avea în proprietate suprafața de 76 ha pădure nu este suficient pentru a se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate, la nivelul anului 1990, reclamantul trebuia să mai facă dovada circulației juridice a terenului și dovada faptului că acest teren nu a fost înstrăinat și că a fost predat la CAP sau a fost preluat de către stat, teren care de altfel nu se mai regăsește cu destinația forestieră în actele ulterioare din 1948 și 1949 sus arătate.
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările ulterioare se prevede că „suprafața adusă la CAP este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
Din probele administrate reclamantul nu a făcut dovada circulației juridice a terenului din anul 1947 și până la momentul colectivizării dar nici până în 1949 și nu a făcut dovada faptului că acest teren a fost preluat de la autor de către CAP sau de către stat.
În condițiile în care reclamantul nu poseda înscrisuri din care să rezulte faptul că terenul solicitat a fost preluat la CAP de la autorul său putea să uzeze de prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 potrivit căruia „titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”.
Or, în cauză reclamantul nu a înțeles să administreze proba cu expertiză topo pentru a se putea identifica terenul solicitat și pentru a se stabili dacă acesta este liber și pentru a se face aplicarea dispoziției legale menționate anterior.
Contrar celor reținute reclamantului îi revenea sarcina să facă dovada faptului că nu a fost înstrăinat terenul și a fost predat la stat sau la CAP și că îndeplinește condițiile pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea ei.
Deoarece în cauză reclamantul care avea sarcina probei nu a făcut dovada faptului că suprafața de teren solicitată a fost în proprietatea autorului până în momentul colectivizării și care a fost predat de autor la CAP sau la stat instanța reține că reclamantul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală solicitată și în consecință va respinge plângerea formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 1452/31.05.2011 ca neîntemeiată și cu următoarea motivare:
Reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 76 ha teren pădure motivându-și cererea pe extrasul eliberat de Arhivele statului Direcția Județeană V. (fila 49) din care reiese că B. Nadine figura în anul 1947 cu o suprafață de teren de 76 ha pădure fără a se specifica amplasamentul acestei suprafețe.
Potrivit art. 6 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 1/2000 modificată consemnările efectuate în anii 1945-1990 în registrele agricole au valoare declarativă cu privire la proprietate. Din această dispoziție legală instanța reține că adeverința eliberată de arhivele statului din care rezultă faptul că Buzducan Nadine în anul 1947 deținea suprafața de 76 ha de teren pădure are valoare declarativă cu privire la dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren revenindu-i reclamantului așa cum s-a menționat mai sus, care potrivit art. 1169 Cod civil are sarcina probei, obligația de a face dovada că această suprafață de teren apare înscris la autorul său în registrul agricol din anul 1969-1962, registru din care a rezultat de altfel doar suprafața de 2 ha pădure pentru care a și fost reconstituit în favoarea reclamantului această suprafață de teren ce a fost preluată de stat.
Mai mult, deși în cauză conform dispozițiilor art.129 pct.5 cod procedură civilă, s-a pus în vedere efectuarea unei expertize topometrice în lipsa înscrisurilor care să dovedească amplasamentul suprafeței solicitate nu s-a dat curs acestei probe de către reclamant.
Față de cele arătate anterior instanța reține că pentru suprafața solicitată în plus de până la 76 ha nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, fapt pentru care, consideră legală hotărârea Comisiei Județene prin care s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva hotărârii Comisiei Locale de validare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată și în consecință va respinge plângerea împotriva hotărârii nr. 1452/31.05.2011 ca neîntemeiată
P. ca reclamantul să fie îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 76 ha teren cu vegetatie forestiera pe raza C. I. era necesar ca acesta să facă dovada dreptului de proprietate a autorilor săi asupra suprafetei de teren solicitata si dovada ca acest teren a fost preluat de catre stat de la autorii lor. In dovedirea dreptului de proprietate a autorilor lor asupra suprafetei de teren solicitata reclamantul a depus la dosar o . înscrisuri în extrase de la arhivele statului.
Potrivit art. 6 alin.1 din Legea nr. 1/2000 ,, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale si comisiile judetene vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevazute de art. 9 alin. 5 din legea nr. 18/1991 precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte ținându-se seama se de dispozitiile art. 11 alin. 1 si 2 din aceeasi lege. Potrivit alin. 12, alin.13 al aceluiasi articol ,,consemnarile efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor neinsotite de titlurile de proprietate au valoare declarativa cu privire la proprietate. In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea. Orice proba dovedind dreptul de proprietate al fostilor proprietari poate fi inlaturata numai printr-o proba de aceeasi forta produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de catre terti, tagaduind dreptul de proprietate”.
Analizand probele administrate de catre reclamant pentru dovedirea dreptului de proprietate a autorilor săi asupra suprafetei de teren cu vegetatie forestiera cu privire la care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate instanta mai retine urmatoarele:
Reclamantul a depus in sustinerea cererii sale așa cum s-a menționat mai sus adeverinte eliberate de catre Arhivele Nationale( filele 49 si 53) din care rezulta ca in tabelul de proprietari de paduri ce faceau parte din Camera Agricolă a județului V. figura Nadine B. cu suprafața de 76 ha pădure.
In ceea ce priveste sceastă adeverință eliberată de catre Arhivele Nationale instanta retine faptul ca reclamantul a depus la C. Locala I. extrasul din care rezultă că autoarea sa N. B. figura în tabelul de proprietari de păduri cu 76 ha de pădure fără a se indica amplasamentul acestei suprafețe. Deși în prezenta cauză reclamantul a susținut că suprafața de pădure este amplasată pe raza teritorială a C. I. cum se menționează de Ocolul Silvic Pădureni de care aparținea pădurea în 1947, însă în lipsa unor titluri de proprietate din care sa rezulte ca autorul reclamantului a fost proprietarul suprafetei solicitate, extrasele eliberate de Arhivele Nationale, mentionate anterior, in care nu este indicat amplasamentul terenului la care se refera au potrivit art. 6 alin.12 din Legea nr. 1/2000 doar valoare declarativa cu privire la dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren solicitata revenindu-i reclamantului, care potrivit art. 1169 c. civ are sarcina probei, obligatia de a face dovada ca suprafata de teren solicitata este aceeasi cu cea mentionata in adeverinte si ca aceasta suprafata de padure a fost preluata de catre stat de la autorii reclamantului.
Instanta retine ca desi potrivit art. 6 alin.1 indice 3 din Legea nr. 1/2000 reclamantul aveau posibilitatea de a dovedi cu martori care sunt proprietarii vecini pe toate laturile că suprafata solicitata a fost proprietatea autorilor săi si a fost preluata de catre stat aceasta dovada nu a fost facuta de catre acesta.
Potrivit art. 6 alin 1 4 din Legea nr. 1/2000,, proba dovedind dreptul de proprietate al fostilor proprietari poate fi inlaturata numai printr-o proba de aceeasi forta produsa de catre detinatorul actual al terenului sau de catre terti, tagaduind dreptul de proprietate”.
P. toate aceste considerente subliniind inca o data faptul ca terenul la care se refera extrasele de la Arhivele Statului folosite de catre reclamant in dovedirea dreptului de proprietate s-a aflat in administrarea Ocolului Silvic Pădureni si terenul la care se refera prezenta actiune s-a aflat in administrarea Ocolului Silvic Pădureni iar reclamantul nu a reusit sa faca dovada faptului ca autorii săi au deținut suprafata de teren solicitata și tot o dată au și predat-o la stat instanta constata ca hotararea nr. 1452/31.05.2011 emisă de C. Judeteana Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor este legala si temeinica si in consecinta va respinge plangerea ca neintemeiata.
În ceea ce privește calitatea lui M. Octav, de cumpărător de drepturi litigioase se vor reține următoarele:
Capătul de cerere privind stabilirea dreptului de proprietate în favoarea lui M. Octav pentru suprafața de 76 ha teren forestier situat pe raza comunei I. județul Iași, precum și cel privind emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren, de asemenea este neîntemeiat, motiv pentru care se va dispune respingerea acestuia, deoarece chiar dacă M. Octav este cumpărător de drepturi litigioase conform contractului de vânzare autentificat sub nr.4336/29.08.2011( fila 37 dosar) nu se justifică reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului de proprietate pe numele acestui cumpărător de drepturi litigioase, nefiind persoană îndreptățită potrivit legilor fondului funciar.
Dreptul de proprietate se reconstituie pe numele persoanei solicitante îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate urmând ca, ulterior, cumpărătorul de drepturi litigioase să își dovedească dreptul de proprietate asupra terenului în cauză cu contractul de vânzare-cumpărare de drepturi nr.4336/2011.
În mod greșit se solicită reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului de proprietate pentru un anumit amplasament situat pe administrativul comunei I. județul Iași, în condițiile în care stabilirea amplasamentului este competența exclusivă a Comisiei Locale de F. F., potrivit art. 5 lit. i) din H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.
C. L. de F. F. I., județul Iași, în calitate de pârâtă, nu a depus întâmpinare, oral prin consilier juridic solicită, admiterea acțiunii fără a-și argumenta punctul de vedere deși prin adresa nr.179/25.01.2011 ( f.47 concluzionează că în parte terenul solicitat se află ca amplasament pe teritoriul administrativ al comunei Țibănești iar cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. Octav, vizează teren, teren care se află pe raza administrativă a comunei I., ori în lipsa unei expertize topo refuzată de reclamant a fi efectuată instanța a fost în imposibilitate a stabili circuitul terenului revendicat din anul 1948/1949 până în prezent raportat prin prisma dispozițiilor art.14 alin.2 interpretat în concordanță cu dispozițiile art.2 alin(1) și (2) din Legea nr.1/2000 pentru a fi obligate comisiile să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pe fostele amplasamente dacă acestea sunt libere, fiind lipsă dovada oricărui amplasament.
.În atare condiții se impune scoaterea din cauză a coreclamantului M. Octav și respingerea acțiunii formulată de acesta deoarece nu este beneficiarul Hotărârii nr.1452/2011 și ca atare nu poate solicita a se emite pe numele său titlul de proprietate pentru suprafața de 76 ha teren forestier în condițiile în care, potrivit art.36 din H.G. nr.890/2005 „(…) Titlul de proprietate pentru cetățenii în viață se emite persoanelor îndreptățite( soț,soție) iar pentru moștenitori (și nu pentru cumpărător de drepturi litigioase ), se emite un singur titlul de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului lor, în care se nominalizează toți solicitanții îndreptățiți, ori M. Octav nu are calitate de moștenitor după B. Georgette - Emerande – Nadine și nici nu a fost solicitată reconstituirea în nume propriu de M. Octav, aceasta constituinând apanajul moștenitorului R. C-tin G. care de altfel este și titularul hotărârii contestate.
În altă ordine pentru respingerea cererii lui M. Octav se reține, pe de altă parte, că, acest coreclamant nu este în posesia unei validări pentru terenul în litigiu, și nici nu a urmat procedura legii fondului funciar, ca urmare a cererii sale, prin lege este stabilit doar dreptul la restituirea terenului avut în proprietate, ori cumpărătorul de drepturi litigioase nu este în această situație.
Reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991 este o formă de reîmproprietărire, terenurile sunt redate persoanelor care le aveau în proprietate la momentul preluării iar în ipoteza decesului acestora, terenul este redat moștenitorilor fostului proprietar.
P. a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate principala condiție ce trebuie îndeplinită de coreclamantul M. Octav, este ca în primul rând să fie titularul unei cereri și terenul pentru care se solicită recunoașterea dreptului de proprietate să fi aparținut în proprietate sa sau autorului său la momentul preluării.
De aceea M. Octav nu este îndreptățit să obțină recunoașterea dreptului cât timp își întemeiază acțiunea pe un contract de vânzare - cumpărare.
În speță respingerea cererii lui M. Octav este întemeiată deoarece cu actele depuse la dosar, s-a făcut dovada că, terenul a fost preluat din proprietatea lui B. Nadine, în numele căruia, în calitate de moștenitor ai acesteia a și fost validat dreptul prin Hotărârea nr.1452/2011 pentru suprafață de 2 ha teren forestier situat pe raza comunei I. județul Iași. pe numele lui R. C-tin G..
Prin Hotărârea nr. 1452/2011 a Comisiei Județene pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași, prin această hotărâre s-a dispus respingerea cererii petentului R. C.-G. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de până la 76 ha teren forestier, situat pe raza C. I., județul Iași, deci evident nu s-a realizat un refuz de reconstituire a dreptului de proprietate în patrimoniu lui M. Octav așa cum se încearcă să se susțină prin acțiune.
Legea fondului funciar nu cuprinde dispoziții care să permită foștilor proprietari să transmită dreptul lor la reconstituire, iar prin actele de vânzare – cumpărare invocate de reclamant și M. Octav iar R. C-tin G. ca titular al hotărârii contestate, și moștenitor ai proprietarului inițial( B. Nadine) faptul că declară, că nu au vreo pretenție asupra terenului aferent hotărârii contestate înstrăinat lui M. Octav prin vânzare conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4336/2011 (filele 35 -37, dosar) nu s-a transmis coreclamantului –cumpărător și dreptul la reconstituire, acesta din urmă urmând să dea eficiență contractului numai în raport cu vânzătorul ( R. C-tin G. ).
Ulterior finalizării procedurii legilor fondului funciar și dobândirii terenului în patrimoniul vânzătorului poate fi transmis terenul, până la acest moment răspunzător față de reclamant conform dispozițiilor art. 1337 Cod civil indicate și în contract, act juridic care nu este opozabil, comisiilor cu atribuții în procedura fondului funciar, în contextul dispozițiilor art. 8 și următoarele din Legea nr.18/1991.
P. a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991 este necesară conform textelor sus-citate, formularea unei cereri excluzându-se de legiuitor, dobândirea acestui drept din oficiu, pe calea unei acțiuni în constatare formulată de către cumpărător prin care se urmărește a se stabili direct în instanță că este proprietarul asupra unui teren care face obiectul legilor fondului funciar.
Prin urmare față de cele anterior constatate și prevederile legale incidente în cauză și cum criticile formulate de reclamant alături de M. Octav fiind nefondate, se va dispune de instanță conform dispozitivului prezentei sentințe.”
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul R. C-tin G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în opinia sa instanța de fond interpretând eronat actul dedus judecății și probatoriul administrat în cauză și a aplicat greșit legea.
Se arată în acest sens că instanța de fond nu a ținut cont de procesul verbal nr. 551/02.03-2006 al Comisiei locale de fond funciar I., care ține loc de hotărâre, prin care s-a validat cererea recurentului de restituire a suprafeței de 76 ha teren cu vegetație forestieră. Mai mult, s-a depus la dosar extrasul de la Arhivele Naționale care atestă că în anul 1947 pe raza comunei I., autoarea recurentului deținea suprafața de 108 ha teren, din care 76 ha era cu pădure. În anul 1948 la recensământ, în tabelul locuitorilor comunei I., se menționează că familia B. deținea în proprietate și exploatare suprafața totală de teren de 282 ha din care 185 ha și 5000 mp era pădure, unde se regăsea și pădurea de 76 ha. Față de aceste considerente se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau reținerea spre rejudecare pentru administrarea de noi probe, respectiv a probei cu martori și a probei cu efectuarea unei expertize topo-cadastrale, probe pe care le apreciază ca fiind absolut necesare pentru soluționarea cauzei.
Intimata C. locală de fond funciar I. a depus întâmpinare prin care a arătat că la nivelul comisiei locale s-a apreciat că recurentul are dreptul la cele 76 ha teren pădure având în vedere că s-au prezentate acte în acest sens. Ocolul Silvic a identificat terenul însă s-a constat că a fost atribuit altor persoane, iar recurentul a fost de acord să i se atribuie terenul pe un alt amplasament. Față de poziția recurentului, intimata a înaintat documentația către C. Județeană de fond funciar Iași care însă a respins propunerea comisiei locale. Față de probatoriul administrat în cauză, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimata C. Județeană de fond funciar a depus întâmpinare prin care a arătat că solicită respingerea recursului apreciind hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a fost învestită de reclamantul R. C.-G. cu plângere împotriva hotărârii nr. 1452 din 31.05.2011 emisă de C. Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 pentru ca în contradictoriu și cu pârâta C. locală de fond funciar I. să se dispună anularea hotărârii nr. 1452/31.05.2011 emisă de C. Județeană Iași pentru stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor ca fiind netemeinică și nelegală, obligarea Comisiei Locale de F. F. I., jud. Iași și a Comisiei Județene Iași de F. F. să fie admisă cererea de reconstituire formulată de reclamantul R. C. G. pentru terenul forestier în suprafață de 76 ha situat pe raza comunei I., jud. Iași, obligarea Comisiei Locale I. de F. F. și a Comisiei Județene Iași de F. F. să întocmească documentația și să o înainteze la OCPI Iași în vederea emiterii titlului de proprietate și obligarea Comisiei Locale I. de F. F. să pună în posesie pe reclamant pe amplasamentul identificat de Ocolul Silvic Pădureni.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că reclamantul R. C.-G. a solicitat prin cererea înregistrată la C. locală de fond funciar I. sub nr. 41/08.09.2005, în calitate de moștenitor al lui B. Nadine, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 76 ha teren cu vegetație forestieră, cerere ce a fost admisă de C. locală de fond funciar I., prin referat reținându-se îndreptățirea pentru terenul cu vegetație forestieră.
Prin Hotărârea nr. 1452/31.05.2011 C. jud.Iasi de fond funciar a validat în parte propunerea în sensul că îndreptățirea recurentului este doar pentru 2 ha.
Dispozițiile art. 11 alin.1 din Legea nr. 18/1991 prevăd că „suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperative, registrul agricol de la data intrării in cooperative, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Aplicând aceste dispoziții ca cauza de față, Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a reținut îndreptățirea intimatului pentru suprafața de 2 ha teren împădurit pe raza administrativ teritorială a comunei I. având în vedere cuprinsul tabelului centralizator al moșiilor expropriate conform D.L. 83/1949, din care rezultă că autoarea recurentului figura înscrisă cu suprafața de 2 ha teren împădurit pe raza comunei Iaptele, celelalte acte depuse în susținere de către recurent fiind anterioare anului 1949, acesta nefăcând nicio dovadă în sensul continuității dreptului de proprietate al autoarei sale pentru suprafața de 76 ha raportat la anul 1949, când a fost emis cel mai recent înscris cu privire la atestarea dreptului de proprietate.
Cu privire la critica în sensul că nu a ținut cont de procesul verbal nr. 551/02.03-2006 al Comisiei locale de fond funciar I., care ține loc de hotărâre, prin care s-a validat cererea recurentului de restituire a suprafeței de 76 ha teren cu vegetație forestieră, Tribunalul o constată ca nefondată motivat de faptul că îndreptățirea recurentului se analizează în raport de actele de la dosarul cauzei, fiind atributul comisiei județene de fond funciar să invalideze propunerile comisiei locale de fond funciar.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de R. C. G. împotriva sentinței civile nr._/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 19.04.2013.
Președinte, M. M. | Judecător, C. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, G. I. |
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
2 ex./31.05.2013
Judecător fond A. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1654/2013. Tribunalul IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1623/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
