Fond funciar. Sentința nr. 2219/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2219/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 2219/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Octombrie 2013
Președinte - C. S.
Judecător C. A.
Judecător S. F.
Grefier D. M. B.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2219/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul B. V. I. împotriva sentinței civile nr. 1270/22.11.2011 a Judecătoriei H., intimați C. L. de F. F. D., C. Județeană de F. F. Iași, R. GH. M., R. D. C. C., C. D., R. D., având ca obiect fond funciar constatare nulit. abs. parțială T.p.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.09.2013, 25.09.2013, 02.10.2013, 09.10.2013, 16.10.2013 și apoi pentru astăzi, 23.10.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă 1270/22.11.2011 Judecătoria H. respinge acțiunea formulată de reclamantul B. V. I., în contradictoriu cu pârâții C. L. D., C. Județeană Iași de fond funciar, R. Gh. M., R. D. C.-C., C. D. și R. D., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea pârâților R. Gh. M., R. C.-C., R. D. și C. D. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr 1852/18.09.2012 Tribunalul Iași a admis recursul declarat de reclamantul B. V. I. împotriva sentinței civile nr. 1270/22.11.2011 a Judecătoriei H., sentință pe care a casat-o în tot și a reținut cauza spre rejudecare pe fond în vederea efectuării unei expertize topo-cadastrale.
A reținut instanța de recurs că reclamantului i s-a emis titlul de proprietate nr._/28.10.2002 pentru suprafața de 1 ha 3000 m.p. D. dintre care 2400 m.p. în intravilan D. T 25, . de folosință arabil.
Din această suprafață de teren din intravilan reclamantul a vândut prin actul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 2800/2004 suprafața de 1555 m.p. numitei B. A..
Potrivit rolului agricol, reclamantul – recurent deținea în anul 1961 suprafața de 1,79 m.p. dintre care 0,34 curți + arabil vatră . a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991 ( fila 30) și pentru care a deținut validare în anexa 2A pentru suprafața de 1,65 ha potrivit adeverinței nr. 2468/12.08.1991 emisă de C. L. de fond funciar D..
Autorului pârâților R. C. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8203 m.p. potrivit titlului de proprietate nr._/23.12.2002 a cărui constatare nulitate absolută parțială se solicită de către reclamant, dintre care 3203 m.p. în intravilan D. T 25 P 1415 – 1419.
Deși scriptic parcelele din cele două titluri de proprietate nu se suprapun, având în vedere adresa nr._/2011 și nr._/08.12.2010 emise de C. L. de fond funciar D. în care se precizează că în realitate . are suprafața de 1680 m.p. și R. D. nu a avut teren în intravilan D. și nu a avut vechiul amplasament pentru suprafața de 0,38 ha intravilan D. reconstituită conform Legii nr. 18/1991, ci reprezintă terenul aferent casei de locuit și grădina deținută ca lot în folosință atribuit de C.A.P., se impune clarificarea situației juridice a suprafeței de teren de 845 m.p. intravilan din T 25, parcelele 1415 – 1419, prin efectuarea unei expertize topo – cadastrale.
Autorul pârâților a obținut o validare pentru suprafața de 2,95 ha teren dintre care 0,54 ha intravilan, iar în rolul agricol avea înregistrat suprafața de 0,36 ha și 0,25 ha arabil la „ întovărășire”.
De asemenea, în baza autorizației nr. 78/1962 emisă de Primăria D., autorul pârâților a executat lucrări de construire a unei case de locuit cu două camere și o terasă pe suprafața de 0,38 ha teren localitatea D., ce reprezintă terenul fostului C.A.P. D., potrivit adresei nr. 4028/11.05.2012 emisă de C. L. de fond funciar D..
Având în vedere și raportul de expertiză topo – cadastrală extrajudiciară depus la dosar de recurent, care demonstrează disponibilitatea acestuia în administrarea acestei probe pentru dovedirea cererii sale, tribunalul constată că pentru stabilirea corectă a situației juridice a suprafeței de teren de 845 m.p. intravilan D. în vederea prevenirii oricărei greșeli și aplicarea corectă a legii, se impune administrarea probei cu expertiza topo - cadastrală.
Urmează ca prin această probă să se identifice suprafața de teren de 845 m.p. în T 25 – intravilan solicitată de către reclamant și reconstituită prin adeverința nr. 2426/1991 care este suprafața din intravilan T 25 din titlul de proprietate nr._/2002 emis pe numele reclamantului dacă există suprapunere faptică între suprafața de teren de 845 m.p. intravilan reconstituită reclamantului și cea din titlul de proprietate emis pe numele autorului pârâților din intravilan tarlaua 25, parcelele 1415 – 1419. De asemenea, să se precizeze prin această expertiză dacă suprafața de 845 m.p. intravilan din T 25 reprezintă vechiul amplasament al autorului pârâților.
În rejudecare s-a procedat la administrarea probei cu expertiză topocadastrală fiind depus la dosar raportul de expertiză întocmit de către expert A. C., lucrare ce răspunde obiectivelor stabilite prin decizia de casare.
Analizând probatoriul administrat în cauză reține Tribunalul următoarele:
Reclamantul B. V. I. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții C. L. D., C. Județeană Iași de fond funciar, R. Gh. M., R. D. C.-C., C. D. și R. D., solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2002 pentru suprafața de 845 mp. teren situate în intravilanul comunei D., T.25, parcelele 1415, 1416, 1417, 1418 și 1419 și modificarea titlului de proprietate nr._/2002 emis pe numele lui în sensul că o suprafață de 845 mp. teren din intravilan D. să fie trecut din . parcelele 1415, 1416, 1417, 1418 și 1419, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că anterior colectivizării, a deținut în intravilanul comunei D., județul Iași o suprafață de 0,34 ha teren în T.25 pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Legea18/1991 iar în baza adeverinței nr. 2426/1991 i s-a retrocedat suprafața de 1,65 ha pe raza comunei D., din care 0,34 ha în intravilan.
Pe acest teren numita B. A. și-a edificat o locuință și i s-a întocmit titlu de proprietate pentru suprafața de 1000 mp. aferentă casei de locuit iar el a primit titlu doar pentru suprafața de 2400 mp. în T.25, P.1411/1.
Din suprafața de 2400 mp. teren reconstituit, a vândut numitei B. A. cu act autentic 1555 mp., lui rămânându-i în proprietate 845 mp. Această suprafață este ocupată de pârâții R. M. și C. în baza titlului de proprietate nr._/2001 unde este trecută suprafața de 3203 mp. în intravilan D., T.25, P.1415 - 1419.
În realitate, a precizat reclamantul, . i s-a reconstituit lui dreptul de proprietate are numai 1167 mp. conform planului cadastral iar pârâții aveau dreptul numai la 1000 mp. teren în jurul casei însă lor li s-a constituit dreptul de proprietate pentru 3203 mp. intravilan, la care ei nu erau îndreptățiți.
A mai arătat reclamantul că deși scriptic suprafețele nu se suprapun, în realitate există suprapunere, el fiind păgubit cu suprafața de 845 mp. intravilan iar titlul sau este greșit deoarece . doar 1167 mp. restul terenului său până la 2400 mp. aflându-se în parcelele 1415 - 1419.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. III lit. c din Lege 169/1997.
Pârâta C. L. de F. F. D. a formulat întâmpinare. Susține pârâta că terenul în suprafață de 845 mp ce a fost reconstituit reclamantului este înscris și în titlul de proprietate emis pe numele lui R. C D..
Expertiza topocadstrală efectuată în rejudecare conchide că terenul în suprafață de 845 mp proprietatea reclamantului din T25, reconstituită acestuia prin TP_/2002 se suprapune în totalitate cu suprafața de teren ce a fost reconstituită pârâtului și este inclusă în titlul de proprietate emis pe numele defunctului R. C D.. De asemenea, reține expertul că această suprafață de teren se suprapune peste suprafața de 0,38 ha teren situat în vatra satului D. pe care s-a construit casa de către R. C. D..
Reține instanța că de la momentul la care s-a emis titlul de proprietate pe numele pârâtei și până la formularea acțiunii în nulitate de către reclamant au trecut mai mult de 10 ani. Pe terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate autorul pârâților a construit locuința încă din anul 1962. Suprafața de teren de 3200 mp teren a reprezentat loc de casă și lot în folosință al autorului pârâților, acesta figurând astfel în registrele cadastrale. Amplasamentul terenului deținut de pârâți nu a suferit modificări în timp, și în prezent terenul deținut de pârâți având limitele și vecinătățile inițiale.
Reclamantul a redobândit în proprietate suprafața de 2400 mp teren în T 25 p 1411/1, iar potrivit susținerilor Comisiei Comunale de F. F. D., titlul de proprietate al reclamantului a fost eliberat pe vechiul amplasament al autorului, potrivit procesului verbal de punere în posesie din anul 1994. La momentul încheierii procesului verbal din anul 1994 s-a constatat de către autorități că terenul cu privire la care reclamantul a solicitat reconstituirea era ocupat de către B. M. și R. C D..
Art III lit c din legea 169/1997 invocat de reclamant în susținerea cererii sale prevede ca sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege;
Motivul de nulitate absolută prevăzut de lege nu este incident în cauză, așa cum rezultă din situația de fapt reținută de Tribunal.
Terenul pentru care li s-a reconstituit pârâților dreptul de proprietate a fost deținut de către aceștia din anul 1962, aceștia figurând în registrul agricol 1962 cu 0,39 ha teren agricol și în același an obținând autorizație de refacere și construire imobil casă.
Titlul de proprietate al pârâților ca și acela al reclamantului atestă o reconstituire și nu o constituire a dreptului de proprietate pentru părți.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că terenul pentru care s-a solicitat anularea titlului pârâtului ar reprezenta vechiul amplasament al autorilor reclamantului. Singurul înscris pe care reclamantul își întemeiază această susținere este un proces verbal întocmit în anul 1994 de către reprezentanți ai primăriei D. și ai Postului de Poliție D. în care se consemnează că reclamantul este îndreptățit la a obține titlu pe terenul în prezent disputat, teren ce era însă și la acel moment ocupat.
În condițiile în care pârâții au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren ce nu depășește terenul cu care aceștia figurau în rolul agricol, au formulat cerere de reconstituire, fiindu-le validat dreptul asupra terenului solicitat iar reclamantul nu a dovedit îndreptățirea sa asupra terenului pe care îl solicită, reține Tribunalul că cererea s-a nu este întemeiată.
Anularea titlului de proprietate al pârâtei reprezintă o privare a acesteia de proprietate potrivit dis part 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO.
Potrivit jurisprudenței CEDO, o privare de proprietate care intră sub incidența acestui articol poate fi justificată doar dacă se demonstrează, în special, că aceasta a intervenit pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În plus, orice ingerință în folosința proprietății trebuie să răspundă criteriului proporționalității. Un echilibru just trebuie să fie păstrat între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Interesul de a asigura un astfel de echilibru este inerent întregii convenții. Curtea amintește, de asemenea, că echilibrul care trebuie păstrat va fi distrus dacă individul vizat suportă o sarcină specială și exorbitantă [Brumărescu împotriva României (GC), nr. 28.342/95, pct. 78 și 79, CEDO 1999-VII] Curtea a considerat că anularea titlurilor de proprietate ale reclamanților justificată exclusiv prin fapte imputabile autorităților și fără ca reclamanților să li se acorde vreo despăgubire sau să li se propună un teren echivalent, chiar dacă s-ar putea demonstra că privarea de proprietate a servit unei cauze de interes public, nu păstrează echilibrul just și că reclamanții ar suferi un prejudiciu special și exorbitant prin faptul că sunt fost privați nu numai de dreptul de folosință asupra celor două terenuri, ci și de orice despăgubire sau măsură reparatorie în această privință, fiind încălcate astfel disp art. 1 din Protocolul nr. 1.(Cauza Toșcuță și alții contra României par. 38-40).
În ce privește cererea având ca obiect rectificarea titlului de proprietate reține Tribunalul că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că la momentul scrierii titlului reclamantul s-ar fi produs vreo eroare cu privire la amplasamentul terenului. Acestuia i s-a eliberat titlul de proprietate în anul 2002 pentru suprafața de 1,3000 mp teren din care 2400 mp amplasați în T 25 p 1411/1.
Reclamantul nu indică de ce ar trebui ca în titlul său de proprietate ar trebui să figureze suprafața de teren de 845 mp în T 25 p 1415,1416,1417 1418 și 1419. De altfel așa cum rezultă din expertiza și registrele cadastrale depuse la dosar în acele parcele se află terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților ei figurând cu teren în aceste parcele în titlul de proprietate emis și în registrele cadastrale.
Faptul că parcele 1411/1 în care figurează terenul reconstituit reclamantului are doar 1167 mp nu este de natură a atrage rectificarea titlului în sensul solicitat de reclamant.
Pentru considerentele expuse Tribunalul va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Reținând că părțile nu au achitat diferența de onorariu expert în contul domnului expert A. C. și având în vedere că onorariu solicita a fost validat de către instanță, Tribunalul va obliga reclamantul la plata către Biroul Local de Expertize tehnice judiciare de pe lângă Tribunalul Iași pentru expert A. C., suma de 1195,12 lei iar pârâții suma de 945,12 lei.
Reținând dispozițiile art 274 cpc, reclamantul căzut în pretenții urmează să plătească pârâșilor cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1695,12 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul B. V. I. și continuată de moștenitorul acestuia, B. I I., în contradictoriu cu pârâții R. Gh. M., R. D. C. C., C. D., R. D. C. locală de fond funciar D., C. județeană de fond funciar Iași.
Obligă reclamantul să plătească Biroului local de expertize tehnice judiciare de pe lângă Tribunalul Iași suma de 1195,12 lei, iar pârâții R. Gh. M., R. D. C. C., C. D., R. D. suma de 945,12 lei.
Obligă reclamantul să plătească pârâților R. Gh. M., R. D. C. C., C. D., R. D. suma de 1695,12 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 23.10.2013, în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
S.C. A.C. F.S. B.M.D.
Pentru judecător .
eliberat din funcție prin demisie
semnează vicepreședintele instanței
Red.A.C. conform Deciziei nr.8/03.12.2013
Tehnored. D.T.A.M.
2 ex./27.06.2014
Judecător fond: V. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2229/2013. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 1525/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
