Întoarcere executare. Decizia nr. 416/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 416/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Aprilie 2015
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – P. E. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 416/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de Direcția G. R. A Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect întoarcere executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19 martie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 26 martie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/02.10.2014, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. M. U. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași, fiind rămasă fără obiect.
Obligă pârâta să plătească reclamantei 2800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/02.07.2012, pronunțată în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. M. U. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Direcția G. a Finanțelor P. Iași – A.J.F.P.C.M. Iași, a dispus instanța încetarea executării silite în dosarul de executare silită M-86, precum și anularea actului de executare constând în plata sumei de 199.470 lei. Hotărârea a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr.349/14.03.2014, pronunțată de Tribunalul Iași, prin care a fost menținută soluția pronunțată de prima instanță.
La data de 17.03.2014 reclamanta a comunicat pârâtei adresa înregistrată la aceasta din urmă sub nr. 6680/17.03.2014, prin care a solicitat, ca pe cale voluntară, pârâta să procedeze la restituirea/compensarea sumei de 199.470 lei, încasată excedentar prin poprire, la data de 17.04.2012, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Potrivit disp. art.4041 alin.1 C.pr.civ., aplicabil în cauză raportat la data începerii executării silite (art.25 alin.1 NCPC), În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Având în vedere că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost anulat actul de executare constând în plata sumei de 199.470 lei și a fost dispusă încetarea executării silite, reclamanta este îndreptățită la restituirea acestei sume.
Reține instanța că la data de 09.05.2014 a fost emisă, de către instituția pârâtă, decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr.6628/09.05.2014, prin care suma ce trebuia restituită societății pârâte, 199.470 lei a fost compensată cu obligațiile fiscale neachitate, operațiune în urma căreia prezenta acțiune având ca obiect întoarcere executare silită a rămas fără obiect și va fi respinsă ca atare.
Având în vedere că stingerea obligației a avut loc după introducerea prezentei acțiuni, precum și faptul că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat pârâtei executarea voluntară a obligației, în temeiul disp. art.274 alin.1 C.pr.civ., va obliga pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generala Regionala a Finanțelor P. Iași, criticând-o ca nelegală și netemeinică. Se susține ca soluția instanței de fond de obligare a organului fiscal la plata cheltuielilor de judecata este netemeinica si nelegala. Astfel, conform prevederilor art. 453 alin.l Cod Nou proc.civ. (art, 274 Cod Vechi Procedura Civila), partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionale de proces, însa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. Se susține ca in cazul instituției nu este îndeplinita nici una din aceste condiții și ca nici reaua credința sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina organului fiscal pentru ca acesta sa fie obligat la plata cheltuielilor de judecata.
Se arata ca pe de alta parte, in conformitate cu prevederile art. 454 Cod nou procedura
civila, paratul care a recunoscut pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata
cheltuielilor de judecata cu excepția cazului in care, prealabil pornirii procesului a fost
pus in întârziere de către reclamant.
Sustine recurenta ca nu se poate retine culpa D.G.R.F.P. - A.J.F.P. Iași, nici in soluționarea cauzei ce formează obiectul prezentului dosar, dar nici în soluționarea cererii adresate direct organului fiscal întrucât organul fiscal a solicitat el însuși Judecătoriei Iași eliberarea formei irevocabile a sentinței civile nr._/2.07.2012, hotărâre care a fost eliberata de către instanța de judecata in data de 23.04.2014 conform ștampilei aplicate pe aceasta, iar procedura de restituire a sumelor de la bugetul de stat se realizează in condițiile aplicării si respectării prevederilor art. 117 alin. 6 din Codul de Procedura Fiscala, respectiv numai după efectuarea compensării.
Abia in data de 09.05.2014. societatea transmite pe e-mail organului fiscal modalitatea in care dorește efectuarea compensării, respectiv precizează categoriile de impozite cu care urma sa fie efectuata compensarea.
Solicita sa se constate faptul ca sumele reprezentând cheltuieli ocazionate cu prezentul proces nu pot fi imputate organului fiscal, in condițiile in care S.C. M. U. S.R.L. Iași a înregistrat cererea de chemare in judecata anterior expirării termenului legal pentru soluționarea cererii depuse la organul fiscal, si fara a deține un titlu executoriu in acest sens.
Învederează si prevederile art. 45 Iit. f din Ordonanța de urgenta nr. 80/2013, potrivit cărora, un contestator are dreptul de a-si recupera cheltuielile reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar achitate in cadrul unei contestații la executare doar printr-o cerere de restituire adresata instanței când contestația a executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva.
Solicită sa se reducă onorariul de avocat, conform prevederilor art. 451 alin. 2 din Noul Cod procedura civila, ținând cont de faptul că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată cuvenite se impune a se ține seama de gradul de complexitate al speței și de efortul concret al avocatului reclamantului.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța a invocat excepția tardivității formulării recursului. Această excepție este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii.
Sentința civilă nr._ din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost comunicată recurentei Direcția Generala Regionala a Finanțelor P. Iași la data de 23.01.2015, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 84 dosar, iar aceasta a declarat recurs la data de 30.01.2015, în termenul prevăzut de dispozițiile legale.
F. de acestea, tribunalul va respinge excepția tardivității formulării recursului ca neîntemeiata.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin urmare, temeiul acordării cheltuielilor de judecată il reprezintă culpa procesuala. Cu toate acestea, nu i se poate imputa reclamantului o culpa procesuala in intentarea acțiunii în cazul in care pârâtul isi îndeplinește obligațiile care formau obiectul litigiului abia dupa ce fusese, in mod justificat, chemat în judecata.
În speță, acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. U. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași, a fost respinsa ca rămasă fără obiect, iar reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri ( chitanțe de plata a taxei de timbru și onorariu avocat) ca a avut cheltuieli cu prezenta cerere de chemare în judecata.
În mod corect s-a reținut de către prima instanța ca stingerea obligației a avut loc după introducerea prezentei acțiuni, precum și faptul că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat pârâtei executarea voluntară a obligației.
Susținerile recurentei privind incidența dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit acestor dispoziții, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. În cauză, pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor P. Iași nu a recunoscut pretențiile reclamantei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 275 Cod procedură civilă.
Sunt neîntemeiate și susținerile recurentei privind faptul ca nu pot fi imputate organului fiscal, in condițiile in care S.C. M. U. S.R.L. Iași a înregistrat cererea de chemare in judecata anterior expirării termenului legal pentru soluționarea cererii depuse la organul fiscal, si fara a deține un titlu executoriu, întrucât nu legea nu condiționează introducerea unei cereri de întoarcerea executării de formularea unei cereri la debitorul obligației. În acest sens, se mai rețin și dispozițiile art. 4041 alin.1 Cod pr.civ., potrivit cărora în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
În speța, reclamanta a depus la dosar copie de pe sentința civila nr._/02.07.2012 a Judecătoriei Iași, prin care s-a admis contestația la executare, s-a anulat actul de executare și s-a dispus încetarea executării silite.
Potrivit disp. art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
Cum, în speță, obiectul acțiunii este întoarcerea executării, tribunalul reține că nu sunt aplicabile dispozițiile privind restituirea taxei de timbru la cerere în temeiul disp. art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013.
Potrivit disp. art. 274(3) Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinei sau munca îndeplinită de avocat.
Având în vedere valoarea litigiului, timpul în care efectiv s-a depus munca de către apărătorul părții, tribunalul nu va da eficiență acestor dispoziții legale.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării recursului
Respinge recursul formulat de Direcția Generala Regionala a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/02.10.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, sentința pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
Președinte, C. A. | Judecător, P. T. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, G. I. |
Red: T.P.
ex.2/31.08.2015
Jud. fond: T. M. G.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 415/2015. Tribunalul IAŞI | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
