Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1325/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1325/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 1325/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Octombrie 2015
Președinte - G. C.
Judecător - I. E. B.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1325/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de reclamanta T. M. împotriva sentinței civile nr. 242/24.01.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații M. G. și C. P. (fostă M.), având ca obiect rezoluțiune contract .
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 05.10.2015 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte din prezenta decizie, când instanța, pentru a-i da apărătorului intimatului M. G. posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 19.10.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 242 din 24.01.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta T. M., CNP_, domiciliată în . Iași în contradictoriu cu pârâții M. G., CNP_, domiciliat în . S., județul Iași și C. P., CNP_, domiciliată în . Iași
Obligă reclamanta să plătească pârâtului M. G. suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).
Suma de 709,385 lei ( reprezentând 50% din cuantumul taxei de timbru) pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plată rămâne în sarcina statului.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 10.01.2014, reclamanta T. M. a chemat în judecată pe pârâții M. G. și M. P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2012/03.03.2004, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că după decesul soțului său în anul 2004 și neavând copii, deoarece avea o relație apropiată cu mama pârâtei, fiind ajutată permanent de aceasta, a hotărât să încheie un act de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere. Întrucât mama pârâtei E. O. a ajutat-o permanent, s-a ocupat de înmormântarea soțului, a ajutat-o și întreținut-o anterior pe reclamantă, inițial a dorit să încheie actul cu aceasta, dar la sugestia acesteia a încheiat actul cu pârâții, act prin care le-a vândut pârâților imobilele sale construcții și teren pentru care și-a rezervat clauza de uzufruct viager și cu obligația cumpărătorilor de a o întreține.
Arată reclamanta că are 75 de ani, se deplasează foarte greu, dar este perfect sănătoasă psihic și are nevoie de întreținere și îngrijire permanentă. Deși în contract s-a stipulat că a primit suma de 1000 lei, nu a primit de la pârâți nicio sumă de bani cu titlu de preț, toate cheltuielile pentru încheierea contractului au fost plătite de E. O., care a întreținut-o de la data semnării contractului. Pârâții nu au întreținut-o, iar din gospodărie au dispărut bunuri după decesul soțului său, bunuri care au fost luate de pârât.
Pârâții nu i-au procurat lemne, nu au plătit cheltuielile cu energia electrică, impozitele, nu i-au adus alimente, reclamanta plătea lucrările pentru terenuri, iar pârâtul folosea toată recolta. Fără acordul său pârâtul a adus animale în gospodărie pe care le-a întreținut cu recolta reclamantei, a vândut animalele și a folosit banii personal.
În timpul procesului de divorț dintre pârâți pârâtul a dorit să se mute forțat în locuința reclamantei, a făcut presiuni, a amenințat-o, încercând să o determine să fie de acord cu mutarea.
Din cauza atitudinii pârâtului a sesizat poliția și în urmă cu o lună și-a luat animalele din grajd și s-a mutat în alt loc.
Întrucât pârâții nu și-au îndeplinit obligația stipulată în contract, solicită admiterea acțiunii.
Pârâta a depus întâmpinare prin care arată că este de acord cu acțiunea formulată întrucât nu a întreținut-o pe reclamantă, nu a cumpărat lemne, nu a plătit energia electrică, impozitele sau lucrări pentru terenuri, dar soțul său a beneficiat de recoltă.
Pârâtul depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, arătând că aceasta este consecința pronunțării divorțului dintre el și pârâtă, aceasta stând în spatele promovării cererii de față.
Pârâta și mama sa, pentru a nu mai partaja bunurile dobândite în timpul căsătoriei au amenințat-o pe reclamantă că va rămâne singură și fără nici un sprijin dacă nu introduce acțiunea.
Arată pârâtul că s-au achitat permanent de obligația de întreținere, asigurându-i toate cele necesare traiului, pârâta făcea menajul o spăla, făcea mâncare pe care pârâții sau copiii lor o duceau reclamantei de două ori pe zi. Pârâtul s-a înțeles bine cu reclamanta, a dus-o de mai multe ori al rudele din Șcheia, la târgurile din localitățile vecine, la P. la spital sau pentru diferite treburi ale acesteia, a întreținut curtea și grădina, a lucrat câmpul, produsele obținute fiind împărțite sau folosite în interesul ambelor familii.
Deși a avut permanent loc de muncă în țară sau străinătate, a lucrat terenul și a crescut animale, iar în timpul liber făcea chirie cu căruța sau executa diferite lucrări de construire în localitate, banii obținuți fiind folosiți la întreținerea familiei și a reclamantei.
Menționează pârâtul că mama pârâtei nu a întreținut-o pe reclamantă, aceasta locuind în Italia de mai mulți ani. Din anul 2004 pârâții au făcut lucrări de construire și renovare la imobilele cumpărate, deși nu locuiau acolo, toate lucrările fiind făcute cu acordul reclamantei pentru a-i face viața mai ușoară.
Nu este adevărat că a dorit să locuiască în casa reclamantei fără acceptul acesteia, nici nu a sustras bunuri, iar sesizarea la poliție a fost făcută de E. O.. Mai precizează că până la divorț reclamanta și-a dorit ca pârâții să locuiască cu ea, iar pârâta are și în prezent grijă de reclamantă.
În susținerea acțiunii instanța a încuviințat reclamantei și pârâților proba cu înscrisuri, interogatoriu și cea testimonială.
Au fost interogați pârâții și au fost audiați martorii P. V., C. I., H. E., S. R. I..
La termenul din 10.09.2014 instanța a constatat că în urma divorțului pârâta se numește C. P. și a dispus rectificarea citativului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma normelor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2012/03.03.2004 la Biroul Notarilor Publici Asociați Z. C. M. și Z. E. reclamanta a vândut pârâților o casă de locuit, o anexă gospodărească și suprafața totală de 3900 mp teren.
Părțile au stabilit prețul vânzării la suma de 1000 lei, bani pe care vânzătoarea a declarat că i-a primit integral la data autentificării actului.
Totodată, cumpărătorii și-au asumat obligația de a o întreține pe vânzătoare cu toate cele necesare traiului, pe tot timpul vieții.
Prin același contract vânzătoarea și-a păstrat uzufructul viager asupra imobilelor, cumpărătorii urmând să intre în stăpânirea de fapt asupra acestora după decesul vânzătoarei.
Un prim aspect ce trebuie clarificat este calificarea naturii juridice a contractului, respectiv dacă acesta reprezintă un contract de vânzare cumpărare sau unul de întreținere.
În cazul în care într-un contract se stabilește ca preț si o sumă de bani, alături de întreținere, pentru caracterizarea corectă a contractului este necesar să se examineze, în raport de valoarea bunului transmis, care este prestația principală, făcând proporția între prețul în bani și cel în natură. În contract se menționează că prețul primit de vânzătoare este de 1000 lei, iar întreținerea pe urmează să o presteze cumpărătorii a fost evaluată la suma de 3000 lei.
Prin urmare, instanța apreciază că în speța dedusă judecății caracter preponderent îl are obligația de întreținere si nu prețul plătit.
In al doilea rând, trebuie precizat că în raport cu conținutul contractului, obligația de întreținere asumată de debitori are caracter de indivizibilitate. Prin modul în care părțile au convenit, obligația de întreținere a fost asumată de către ambii debitori în favoarea înstrăinătoarei, pluralitatea debitorilor neînsemnând, în mod neapărat, existența unei pluralități de raporturi obligaționale.
Prin sentința civilă nr. 3686/23.12.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ a fost desfăcută prin acord căsătoria dintre pârâți.
Deși în cuprinsul răspunsului la interogatoriu în prezenta cauză pârâta arată că de la data încheierii contractului și până în prezent nu a prestat întreținere reclamantei și nu i-a acordat ajutor acesteia nici când i-a fost solicitat, în cuprinsul acțiunii de divorț pârâta menționează că prestează întreținere pentru o femeie în vârstă. În declarația dată în cadrul procesului de divorț mama pârâtei, E. O. a arătat că pârâtul nu doarme niciodată la T. M. aceasta fiind o persoană în vârstă, care nu suportă copiii( o dată i-a și lovit cu bățul pe copiii pârâților) și care nu-și dorește să locuiască nimeni cu ea până la deces. De asemenea, a menționat că a fost și noaptea la T. M. și pârâtul nu înnoptează acolo. A precizat că din cauza comportamentului violent al fostului său soț T. M. are probleme psihice, fiind și la spital în acest sens. A mai arătat mama pârâtei că pârâta nu are loc de muncă deoarece se ocupă de copii și de îngrijirea numitei T. M..
Prin urmare, instanța constată că în prezenta cauză pârâta a susținut în întâmpinare și în răspunsul la interogatoriu că nu a prestat niciodată întreținere reclamantei, însă în dosarul de divorț a susținut tocmai contrariul, iar mama sa a arătat în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț că pârâta prestează întreținere reclamantei din prezenta cauză.
Martora P. V. audiată în cauză a declarat că i-a văzut pe ambii pârâți mergând la reclamantă și că relația dintre părți a fost una bună până la divorțul pârâților. Reclamanta i-a spus martorei că le-a permis pârâților să crească animale în gospodărie și i-a povestit că pârâtul îi face de mâncare și iau masa împreună. Pârâtul s-a ocupat de reclamantă și de gospodărie ( unde a efectuat și lucrări de îmbunătățire) până la momentul când a fost alungat de pârâtă și mama acesteia. Reclamanta nu i s-a plâns niciodată că ar avea neînțelegeri cu pârâții, dar martora a auzit de la niște vecini că pârâta a amenințat-o pe reclamantă. A precizat martora că și în prezent pârâta merge în fiecare zi la reclamantă și îi duce de mâncare.
Martorul C. I. a declarat că i-a văzut pe pârâți la domiciliul reclamantei și că aceștia creșteau animale în gospodărie, iar terenul este lucrat de pârâtă, dar nu știe ce face aceasta cu produsele obținute. De asemenea, a arătat că a fost angajat de numitul C. A. să facă lucrări la o construcție anexă ce urma să aibă destinația de baie, dar nu știe de cine a fost plătit acesta. A precizat că numita E. O. o ajuta pe reclamantă încă de pe timpul când trăia soțul reclamantei și că E. O. merge des în Italia unde stă câte 2-3 săptămâni sau o lună.
Martora H. E. a declarat că după decesul soțului reclamantei a văzut un act notarial prin care reclamanta i-a vândut toate bunurile lui E. O. cu condiția ca aceasta să o îngrijească tot restul vieții, iar de la reclamantă și E. O. a aflat că s-a încheiat un act între reclamantă și pârâți prin care le-a dat acestora bunurile, iar pârâții trebuiau să o îngrijească. În ultimii 10 ani pârâții nu s-au ocupat de reclamantă, iar reclamanta s-a plâns mereu martorei că pârâții nu o îngrijesc. Menționează martora că până la divorț pârâta a îngrijit-o pe reclamantă, dar după aceea pârâtul nu i-a mai permis pârâtei să meargă la aceasta, iar cu o lună și jumătate în urmă reclamanta i-a spus că pârâtul s-a dus la ea, dar nu a vrut să îl primească.
Declarația acestei martore este cel puțin parțial nesinceră. Astfel, aceasta a arătat că a văzut personal actul de vânzare încheiat între reclamantă și E. O., deși reclamanta nu a menționat vreodată încheierea vreunui astfel de act. De asemenea, a declarat că pârâții nu s-au ocupat în ultimii 10 ani de reclamantă, iar mai apoi că pârâta a îngrijit-o pe aceasta până la divorț, moment în care pârâtul nu i-a mai permis să meargă la reclamantă. Acest ultim aspect este contrazis și de martora P. V., precum și de cele susținute de pârâtă și mama acesteia în procesul de divorț.
Martorul S. R. I. a declarat că a discutat personal cu reclamanta și aceasta i-a spus că nu îl mai primește pe pârât deoarece a fost amenințată de pârâtă și de mama acesteia și acestea i-au interzis să-l mai primească. Reclamanta i-a spus că se teme de pârâtă și de mama ei și își dorește să trăiască liniștită, că îi lipsește sprijinul pe care pârâtul îl acorda. Pârâții au crescut animale în gospodăria reclamantei, atât pentru folosul lor, cât și pentru al reclamantei.
A mai arătat martorul că la data de 10.09.2014 se afla la sediul instanței pe hol în timp ce instanța audia pe martorul C. I. și a văzut pe mama pârâtei stând de vorbă cu o femeie căreia îi relata ce declară martorul, iar ulterior a aflat că femeia se numește H. E..
Din coroborarea probele administrate în cauză, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâții nu s-ar fi achitat în mod corespunzător de obligația de întreținere asumată.
Din probatoriu a rezultat faptul că ambii pârâți au prestat întreținerea, dar după promovarea acțiunii de divorț dintre pârâți, pârâtul nu a mai putu să-și onoreze obligația datorită atitudinii pârâtei și mamei acesteia, care au determinat pe reclamantă să nu mai primească pe pârât. Este cert că reclamanta este o persoană care are nevoie de sprijin, iar pârâta acordă acest sprijin și în prezent, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor audiați și din susținerile pe care chiar pârâta le-a făcut în procesul de divorț, proces în care și mama acesteia a declarat că pârâta are grijă de reclamanta din cauza de față.
Probele administrate relevă ideea că reclamanta este o persoană în vârstă și cu probleme de sănătate care se află sub puternica influență a pârâtei și mamei acesteia, E. O.. Mai mult, pârâta este în fapt fiica rezultată din relația de concubinaj a soțului reclamantei cu numita E. O.. Aceasta din urmă a declarat în dosarul de partaj că reclamanta T. M. are probleme psihice, acest aspect fiind susținut și de mențiunea din contractul în litigiu:” Eu, vânzătoarea declar că nu solicit asistență din partea autorității tutelare la semnarea acestui contract de vânzare cumpărare și îmi asum întreaga responsabilitate în acest sens”. Bineînțeles însă, în lipsa unei hotărâri judecătorești sau a altui act care să facă dovada punerii sub interdicție sau a lipsei discernământului, reclamanta este prezumată a fi o persoană deplin capabilă, chiar dacă există indicii cu privire la faptul că starea sănătății sale nu este una ideală și perfectă.
Mai trebuie menționat și faptul că deși reclamanta arată în acțiune că toate cheltuielile pentru încheierea contractului au fost achitate de către E. O., în cuprinsul interogatoriului ( întrebarea nr. 7) susține că ea este cea care le-a plătit, iar pârâta confirmă prin răspunsul său acest fapt.
Obligați de întreținere este indivizibilă, astfel că în cazul în care sunt mai mulți debitori, oricare dintre aceștia poate presta întreținerea, iar în cazul existenței pluralității de creditori, obligația trebuie executată față de fiecare dintre aceștia.
Din probatoriul administrat în speță a rezultat că pârâta prestează și în prezent întreținere reclamantei, iar pârâtul a prestat și el întreținere până la momentul în care au intervenit neînțelegeri între el și pârâtă, fiind declanșat și procesul de divorț, moment de la care a fost împiedicat să își mai îndeplinească obligația atât de atitudinea pârâtei, cât și de refuzul reclamantei de a-l mai primi.
Conform art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și se pot revoca numai prin consimțământul părților sau din cauze autorizate de lege.
Pentru a opera rezoluțiunea contractului este necesar ca reclamanta să facă dovada îndeplinirii cumulative a mai multor condiții: să existe o neexecutare parțială (dar substanțială) sau totală a obligațiilor pârâților, iar neexecutarea să se datoreze culpei acestora.
Față de considerentele expuse, instanța constată că reclamanta nu a reușit să facă dovada faptului că pârâții în mod culpabil nu s-au achitat de obligațiile asumate, astfel încât conduita acestora să fie de natură a atrage sancționarea acestora prin rezoluțiunea contractului.
În consecință, instanța apreciază că acțiunea formulată este neîntemeiată și o va respinge.
În baza dispozițiilor art. 453 al. 1 din codul de procedură civilă reclamanta va fi obligată la plata către pârâtul M. G. a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).
În baza dispozițiilor art. 19 al. 1 din OUG 51/2008 suma de 709,385 lei ( reprezentând 50% din cuantumul taxei de timbru) pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plată rămâne în sarcina statului. „
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta T. M. care a criticat hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive.
Nu au fost apreciate toate probele care au fost administrate și s-a dat o interpretare eronată acestora, prima instanță neavând în vedere înscrisurile depuse la filele 105-108 în care se menționează cheltuielile pe care E. O. le-a suportat pentru întreținerea apelante, nu a reținut cele declarate de E. O., de numitul Re Enzo și de către apelantă și nici de răspunsul la interogatoriu al pârâtului M. G.
Cu privire la celelalte probe se arată că în mod greșit au fost reținute de prima instanță ca fiind relevante deoarece martorii P. V. și S. R. I. au dat declarații mincinoase, motiv pentru care a formulat plângere pentru mărturie mincinoasă, și în plus a considerat fără temei că declarația martorei H. M. ca fiind parțial nesinceră.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a reținut că pârâtul nu și-a putut onora obligația din cauza atitudinii pârâtei și mamei acesteia, acesta neavând posibilități materiale pentru a presta întreținerea, mai mult este plecat în Marea Britanie de la începutul anului 2014, iar pentru pârâta C. P. nu s-a indicat ce fel de sprijin îi acordă, cu toate că aceasta a declarat că nu a prestat întreținere în favoarea apelantei.
De asemenea, se mai critică aspectul că prima instanță a ales să prefere probele administrate în dosarul de divorț al pârâților și nu cele administrate în cauza de față.
Mai mult, pârâtul a solicitat și i-au fost acordate cheltuieli de judecată, deși acesta are obligația de presta întreținere apelantei.
Pentru toate aceste aspecte, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimatul M. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, considerând că probele administrate în cauză, atât la instanța de fond cât și în apel, nu au reușit să demonstreze ceea ce s-a susținut tot timpul atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin apel.
Intimata C. P. a depus întâmpinare prin care a precizat că este de acord cu apelanta deoarece ea nu o îngrijește deoarece are probleme de sănătate, are doi copii, lucrează și nu are timp să se îngrijească de bătrână.
În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe reclamanta T. M. a chemat în judecată pe pârâții M. G. și M. P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2012/03.03.2004, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că în mod corect, prima instanță a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, în condiții în care prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit că pârâții au prestat întreținere către reclamanta T. M..
Cu privire la criticile aduce hotărârii primei instanțe, Tribunalul le constată ca fiind nefondate, prima instanță prezentând o argumentației elaborată a considerentelor care au fost avute în vedere pentru a înlătura anumite probe pe considerentul că nu reflectă adevărul și a evidenția justificarea avută în vedere pentru reținerea probatoriilor care demonstrează legalitatea și temeinicia soluției pronunțate.
Astfel, deși în motivele de apel se prezintă critici pentru reținerea declarațiilor martorilor P. V. și S. R. I., Tribunalul constată că apelanta a făcut doar simple afirmații, în condițiile în care susținerile martorilor se coroborează cu declarația martorului C. I., dar mai ales cu cele ale intimatei C. P. și cu declarația numitei E. O., mama intimatei, care au susținut în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț că pârâta prestează întreținere apelatei.
Reținerea aspectelor declarate în dosarul de divorț este necesară pentru a demonstra comportamentul fluctuant determinat de propriile interese ale pârâtei și mamei acesteia cu privire la contractul de întreținere ce face obiectul analizei cauzei de față. Prin urmare, singura soluție legală care se impunea în cauză era acea de a înlătura afirmațiile pârâtei cu privire la faptul că nu a prestat și nici nu prestează întreținere către apelantă, în baza probele administrate în cauza de față și în dosarul de divorț.
Referitor la înscrisurile indicate în cererea de apel, Tribunalul constată că acestea sunt total nerelevante, nefiind demonstrată destinația respectivelor bunuri care au fost cumpărate de numita E. O..
În plus, în legătură cu neexecutarea obligației de întreținere de către pârât, instanța de apel constată că, pe lângă faptul că nu se poate reține acest aspect în baza probelor, relevantă este și declarația martorei H. E. care a menționat că însăși apelanta i-a spus că pârâtul s-a dus la ea, dar nu a vrut să îl primească.
Cu privire la declarația numitul Re Enzo, instanța de apel constată că aceasta este extrajudiciară și nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei, iar susținerile apelantei au fost analizate prin raportare la probatoriul administrat.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge apelul formulat de apelanta T. M. împotriva sentinței civile nr. 242 din 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Va fi obligată apelanta să achite intimatului M. G. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta T. M. împotriva sentinței civile nr. 242 din 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta să achite intimatului M. G. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.10.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.C.G.
5ex./28.12.2015
Jud. fond: S. A. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1273/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1347/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
