Legea 10/2001. Decizia nr. 1459/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1459/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-06-2012 în dosarul nr. 1459/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Iunie 2012
Președinte - C. A.
Judecător S. F.
Judecător C. S.
Grefier M. P.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1459/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții O. C. și O. C. împotriva sentinței civilă nr._/21.09.2011 a Judecătoriei Iași, intimați B. I., B. M., P. M.. Iași (Președintele C.), M. (fostă C.) G., având ca obiect legea 10/2001 constatare nulitate absolută decizie.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2012, susținerile apărătorilor aleși ai părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberări s-a amânat pronunțarea pentru data de 23.05.2012, 30.05.2012, 06.06.2012, când, din cauza imposibilității constituirii completului de judecată s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 21 septembrie 2011 Judecătoria Iași a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepție invocată de către pârâții O. C. și O. C., a admis acțiunea promovată de către reclamanții B. I. și B. M. în contradictoriu cu pârâții O. C., O. C. și P. MUNICIPIULUI IAȘI, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul principal M. G., a constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2330 din 2 august 2006 a Primarului Municipiului Iași în ceea ce privește art. 1 al acestei dispoziții (articol privitor la restituirea în natură), a obligat pe pârâții O. C. și O. C. să plătească reclamanților B. I. și B. M. 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat pe pârâții O. C. și O. C. să plătească intervenientului principal M. G. 1150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin actul autentic de vânzare - cumpărare nr. 37 din anul 1946 (filele 187-188) cu schița anexa, anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală efectuat în prezenta cauză de către domnul expert R. P., C. V. și C. A., soți, au dobândit de la Etti Segal dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren situată în Municipiul Iași, . (evidențiată în Anexa nr. 2 a raportului menționat); în urma măsurării efectuate a rezultat că această suprafață este de 1558 mp.
Din această suprafață totală, soții C. V. au înstrăinat: 230 mp către soții Ignatisim (actuala proprietate U.) prin actul de vânzare - cumpărare nr._ /1975 (suprafață individualizată în Anexa nr. 3 a raportului menționat, delimitată prin punctele 11,12,13,14,15,16,17,18,19,20,21,11; 80 mp (cota de 1/15 din suprafața de 1200 mp) către soții M. (actuala proprietate P.) prin contract de vânzare - cumpărare nr._ din 6 iunie 1975 (fila 195), suprafață individualizată în Anexa nr. 14 a raportului menționat, delimitată punctele 10,11,21,58,24,25,26,27,10; 180 mp (cota de 1/10 din suprafața de 1200 mp) către C. S. prin actul de vindere – cumpărare autentificat sub nr. 2297 din 20 iunie 1959 (fila 193); 180 mp (cota de 1/10 din suprafața de 1200 mp) către O. E. prin actul de vindere – cumpărare autentificat sub nr. 2298 din 20 iunie 1959 (fila 192); ultimele două suprafețe de teren menționate alcătuiesc suprafața de S = 360 mp, individualizată în Anexa nr. 3 a raportului menționat, delimitată punctele 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 34, 35, 3, 2, 39, 38, 37, 36, 17; 200 mp către H., suprafață individualizată în Anexa nr. 3 a raportului menționat, delimitată punctele 3,4,5,33,22,31,34,35,3.
Prin Decretul de expropriere nr. 218/1960 din suprafața rămasă în proprietatea soților C. a fost expropriată suprafața de teren de 179 mp, pentru sistematizarea străzii . de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză s-a stabilit că suprafața de teren în mod real expropriata este de 143 mp, identificată în anexa nr. 3 a raportului și delimitată prin punctele 13,14,15,16,17,36,37,38,39,1,13.
După decesul lui C. V. (intervenit în 26 aprilie 1975) din suprafața de 505 mp teren deținut în proprietate în Iași, ., C. A. vinde lui C. G. prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1964 din 12 mai 1982 (fila 196) cota de ½ din corpul de clădiri amplasat conform schiței, anexa nr. 4 la raport, pe suprafața de teren de S = 351 mp; suprafața de teren de S = 351 mp, delimitată prin punctele 6,7,8,9,10,27,28,29,6, este trecută în proprietatea statului.
După decesul lui C. A. (intervenit în 19 octombrie 1987), moștenitoarea sa, C. S. înstrăinează soților G. C. și M. cota indiviză de ½ din imobilul construcție situat în Iași, ., precum și terenul aferent de 175 mp, suprafață care coincide cu suprafața aflată în proprietatea statului, anexa nr. 3, punctele 6,7,8,9,10,27,28,29,6 (schița aferentă contractului se regăsește în anexa nr. 5 la raportul de expertiza tehnică judiciară).
Având în vedere că toate părțile au achiesat la concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală efectuat în prezenta cauză, instanța de fond a notat că, avându-se în vedere faptul că soții C. au fost expropriați în mod real cu 143 mp și ținându-se seama de înstrăinările făcute de către autorii pârâților, acceptându-se inclusiv că familia P. deține cu 16 mp teren mai mult decât cel menționat în titlul său de proprietate, suprafața de teren la care pârâții O. C. și O. C. sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate este de 178 mp, identificată în anexa nr. 15 a raportului și delimitată prin punctele de contur 3, 35, 34, 31, 47, 33, 46, 62, 44, 24, 66, 65, 3.
În ceea ce privește calea de acces aferentă străzii Uzinei nr. 41, instanța de fond a reținut că aceasta are o suprafață totală de 68,8 mp și este individualizată prin Anexa nr. 15, punctele 62,63,64,49,57,48,331,46,62. Actele de înstrăinare efectuate de părți cu privire la terenul din . mențiuni cu privire la indiviziunea cotei de acces, fapt ce face imposibilă stabilirea unei cote indivize procentuale ale fiecărui coindivizar al căii de acces.
Prin contractul de vânzare autentificat prin încheierea nr. 8934 în 23 martie 1995 de Biroul notariatului de Stat Iași (schița anexă aferentă inclusă în anexa nr. 6 la prezentul raport de expertiză tehnică) reclamantul B. I. a dobândit de la S. M. M. dreptul de proprietate asupra imobilului din ., imobil format din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 351 mp (cota de ½ ), teren aflat în proprietatea statului.
Prin Ordinul nr. 25 din 23 ianuarie 2002, Prefectul Județului Iași atribuie în proprietate reclamantului suprafața de teren în suprafață de 175,5 mp, teren situat in Municipiul Iași, . B. Punerea în posesie a reclamantului s-a făcut prin Fișa suprafețelor primite în proprietate cu schița, anexa nr. 7 la raport, din care reiese că reclamantul este pus în posesie cu suprafața de teren de 175 mp în indiviziune din suprafața de 351 mp.
La data de 7 martie 2002 Comisia Județeană Iași Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor emite pe numele reclamantului B. I. titlul de proprietate nr._, prin care i se atribuie reconstituie reclamantului dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 176 mp situat în Municipiul Iași, . B, în indiviziune din suprafața de S = 351 mp (anexa nr. 8 din raport).
Prin sentința civilă nr. 7632 din 30 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 9796/2003 se admite acțiunea promovată de către B. I. și B. M. în contradictoriu cu G. M. și se dispune ieșirea din indiviziune în ceea ce privește suprafața de 351 mp teren situat în Iași, ., învecinat la este cu proprietatea O., conform schiței anexa nr. 9 la raport, prin care se atribuie: lotul nr. 1 cu suprafața de teren de 176 mp lui B. I. și B. M.; lotul nr. 2 cu suprafața de teren de S = 175 mp. lui G. M..
Reclamanții B. I. și B. M. au întocmit documentația tehnică cadastrală avizată de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași cu nr._ din 23 septembrie 2008 (anexa nr. 10 la raport).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 156 din 16 martie 2007 a Biroului Notarilor Publici Asociați K. N. & D. Cremenițchi, G. M. vinde către C. G., intervenienta principală din prezenta cauză, suprafața de 123,78 mp teren cu categoria de folosință curți construcții, precum și suprafața de 39,63 mp reprezentând calea de acces cu categoria de folosință drum sătesc; obiectul vânzării a fost identificat în anexa nr. 11 a raportului de expertiză. Intervenienta și-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară a Municipiului Iași cu nr._ .
Prin notificarea nr. 1222N din 7 septembrie 2001 înregistrată la Primăria Iași sub nr._ din 10 septembrie 2001, O. C. și O. C. au solicitat restituirea în natură sau în echivalent a terenului în suprafață de 179 mp preluat de stat în baza decretului de expropriere nr. 218 din 1960 pentru lărgirea fundacului energiei și care a aparținut imobilului din Iași, ..
Prin notificarea nr. 1223N din 7 septembrie 2001 înregistrată la Primăria Iași sub nr._ din 10 septembrie 2001, O. C. și O. C. au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 175 mp din Iași, . preluat de stat în baza Decretului nr. 58/1974.
La data de 2 august 2006 P. Municipiului Iași emite Dispoziția nr. 2330 prin care dispune restituirea în natură către O. C. și O. C. a terenului de 137 mp delimitat în schița anexată dispoziției menționate, precum și a terenului în suprafață indiviză de 37,33 mp din suprafața de 154,28 mp, reprezentând calea de acces și care este de asemenea delimitată în aceeași schiță anexă. S-a apreciat că imobilul în discuție ar fi fost preluat abuziv de către stat astfel: 179 mp în baza Decretului de expropriere nr. 218/1960, iar 351 mp în baza Legii nr. 58/1974.
O. C. si O. C. își înscriu dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 360 mp astfel: pentru suprafața de teren de 121 mp, .. 14, punctele 9, 10, 27, 26, 25, 24, 44, 43, 42, 41, 40, 9, iar pentru suprafața de teren de S - 245 mp, . realitate este de 261 mp, anexa nr. 14, punctele 17, 18, 19, 20, 21, 58, 59, 60, 61, 2, 39, 38, 37, 36, 17. În aceeași documentație tehnica cadastrala sunt înscrise ca teren în folosință următoarele suprafețe de teren: suprafața de 137 mp, anexa nr. 14, punctele 3, 35, 34, 31, 32, 33, 5, 48, 57, 49, 56, 46, 60, 61, 3; suprafața de 154 mp, cale de acces, anexa nr. 14, punctele 58, 59, 60, 46, 56, 49, 50, 6, 55, 44, 24, 58.
Suprafața de teren de 137,67 mp, evidențiată în anexa la Dispoziția nr. 2330/2006 este evidențiată prin culoare verde în anexa nr. 14 la raportul de expertiză, fiind delimitată de punctele de contur 3, 35, 34, 31, 32, 33, 48, 57, 49, 56, 46, 60, 61, 3. Același raport evidențiază că această suprafață de teren se suprapune peste suprafețele de teren deținute în proprietate de către reclamanți și intervenienta principală astfel:
- peste proprietatea intervenientului principal M. G. cu 39 mp, suprafață de teren evidențiată în anexa nr. 14 a raportului de expertiză, delimitată prin punctele 46,331,47,31,32,33,5,48,57,56,46;
- peste proprietatea reclamanților B. I. și B. M. cu 2,7 mp, suprafață de teren evidențiată în anexa nr. 14 a raportului de expertiză, delimitată prin punctele 49,56,57,49.
Suprafața de teren de 154 mp, cale de acces, menționată în anexa la Dispoziția nr. 2330/2006 este evidențiată prin culoare verde în anexa nr. 14 la raportul de expertiză, fiind delimitată de punctele de contur 58,59,60,46,56,49,50,6,55,44,24,58. Același raport evidențiază că această suprafață de teren se suprapune peste suprafețele de teren deținute în proprietate de către reclamanți și intervenienta principală astfel:
- peste proprietatea intervenientului principal M. G. cu 36 mp, suprafață de teren evidențiată în anexa nr. 14 a raportului de expertiză, delimitată prin punctele44,46,56,55,44;
- peste proprietatea reclamanților B. I. și B. M. cu 52 mp, suprafață de teren evidențiată în anexa nr. 14 a raportului de expertiză, delimitată prin punctele 55,56,49,50,6,55.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepție de fond, absolută și peremptorie, invocată de către pârâți prin întâmpinare, instanța de fond a apreciat-o ca neîntemeiată și a respins-o, pentru considerentele ce succed.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală pasivă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.
Instanța de fond a notat că din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă că reclamanții au fost afectați în drepturile și interesele lor prin emiterea dispoziției a cărei anulare o solicită, terenul restituit în natură prin dispoziția atacată suprapunându-se peste terenul deținut în proprietate de către reclamanți. Cum reclamanții au înțeles să solicite, pe calea dreptului comun, nulitatea Dispoziției nr. 2330 din 2 august 2006 a Primarului Municipiului Iași exclusiv în ceea ce privește art. 1 al acestei dispoziții (articol privitor la restituirea în natură), rezultă că, în prezenta acțiune, au calitate procesuală activă.
În drept, instanța notează că, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală efectuat de către domnul expert principal R. P. confirmă faptul că amplasamentul suprafeței preluată de stat de la autorii pârâților este altul decât cel precizat prin Dispoziția nr. 2330/2006. În plus, includerea în decizia contestată a unei suprafețe indivize de teren de 37,33 mp cu titlu de cale acces delimitată în concret prin puncte de contur prin schița anexă la dispoziția menționată reprezintă și o aberație juridică, fiind de esența stării de indiviziune că fiecare coindivizar are o cotă-parte abstractă din drept, fără a avea în exclusivitate o porțiune determinată materialmente dintr-un anumit bun ce face obiectul indiviziunii.
Verificarea documentației care a stat la baza emiterii dispoziției în discuție evidențiază că la baza acestei dispoziții a stat un plan de amplasament care evidențiază doar date privind amplasamentul construcțiilor aflate în proprietatea reclamanților și a intervenientei principale, fără a se individualiza și drepturile lor cu privire la suprafețele de teren aferente, drepturi ce rezultă cu prisosință din actele translative de proprietate ale reclamanților și intervenientei și ale autorilor acestora.
Din conținutul notificărilor ce au stat baza emiterii dispoziției atacate rezultă și că suprafața de teren pe care o solicitau petiționarii le fusese deja atribuită în proprietate, O. C. și O. C. fiind beneficiarii încheierii de intabulare nr._ din 7 ianuarie 2002, care le recunoaște dreptul cu privire la suprafața de 238 mp teren.
Față de cele care preced, instanța de fond a admis acțiunea promovată de către reclamanții B. I. și B. M., precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenientul principal M. G. și a constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2330 din 2 august 2006 a Primarului Municipiului Iași în ceea ce privește art. 1 al acestei dispoziții (articol privitor la restituirea în natură).
Reținând culpa procesuală a pârâților O. C. și O. C. în declanșarea și derularea prezentului proces, instanța de fond, față de cererea reclamanților și a intervenientului principal de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea căzută în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, dat fiind faptul că în prezenta acțiune reclamanții au dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1100 lei, iar intervenientul principal a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1150 lei, instanța de fond i-a obligat pe pârâți la plata către reclamanți și intervenientul principal a acestor sume, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și de expert.
Împotriva sentinței civile nr._ din 21.09.2011 au declarat recurs pârâții O. C. și O. C., considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Sentința este contradictorie în motivare, nu are în vedere probatoriul administrat în cauză și ignoră aspecte concrete ale situației de fapt care sunt clar demonstrate în cauză.
Prin sentința atacată se dispune constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 2330 din 02.08.2006 emisă de P. Municipiului Iași în temeiul Legii 10/2001, în ceea ce privește art. 1 al acesteia - adică articolul privitor la restituirea în natură a terenului. Pentru a susține o asemenea soluție - care implica lipsa totală de îndreptățire a pârâților O. de a li se restitui vreo suprafață de teren în . fond motivează în pag. 8 a considerentelor în sensul că „ suprafața de teren solicitată de pârâții O. prin notificările adresata le fusese deja atribuită în proprietate, fiind trecută în încheierea de intabulare nr._ din 07.01.2002 - care le recunoaște dreptul la 238 m.p. ".
De asemenea, instanța de fond a reținut, pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză, că amplasamentul suprafeței preluate de stat este altul decât cel precizat în dispoziția atacată - dar acest motiv nu poate duce la anularea dispoziției în ceea ce privește restituirea în natură a terenului, ci doar la modificarea amplasamentului acestui teren.
Recurenții consideră că dispoziția instanței de fond de constatare a nulității absolute a dispoziției emise de Primar, în sensul înlăturării totale a restituirii în natură a terenului - este în flagrantă contradicție chiar cu cele reținute de instanță în cuprinsul hotărârii: la pag. 5, primul alineat se reține: „ instanța notează că ... suprafața de teren la care pârâții O. C. și O. C. sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate este de 178 m.p., identificată în anexa 15 a raportului și delimitată prin punctele de contur 3, 35, 34, 31,47, 33, 46, 62,44, 24,66,65, 3".
Recurenții arată că în condițiile în care pe întreg parcursul sențintei se motivează cu privire la ce suprafață anume au avut în proprietate autorii, la ce suprafețe au înstrăinat și la ce suprafețe le-au rămnas în proprietate și se concluzionează ce anume suprafață li se mai cuvine a se restitui, soluția din dispozitiv este surprinzătoare și în totală contradicție cu restul motivării.
Recurenții arată că singurul argument adus de instanța de fond pentru înlăturarea restituirii în natură a terenului este acela ca deja pârâții aveau in proprietate suprafata solicitata, intabulata prin incheierea nr._/2002 - argument cu total eronat, care nu ține seama de situația de fapt a proprietatilor, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.
Astfel, prin încheierea de întabulare nr._/2002, se transcrie dreptul de proprietate al pârâților O. cu privire nu doar la suprafata de 238 m.p. teren, cum greșit reține instanța, ci cu privire la o suprafata de teren totala de 360 m.p., aferentă construcțiilor proprietatea O., construcții notate și ele în încheierea respectivă.
Recurenții arată că dreptul de proprietate cu privire la construcții și la suprafața de teren de 360 m.p., obiect al întabulării prin încheierea nr._/2002 a fost dobandit de parati prin mostenire, de la defunctele O. E. si C. S., astfel:
- 175 m.p. pe care O. E. i-a cumparat de la C. V. si A. prin actul autcntic de vanzare cumparare in 1959, teren aferent apartamentului nr. 1 din imobil. Paratii sunt mostenitorii defunctei O. E., conform certificatului de mo§tenitor nr. 67/2001, iar suprafata de 175 m.p. a fost dobandit3 prin succesiune.
- 175 m.p. pe care C. S. i-a cumparat dc la C. V. si A. prin act autentic de vanzare cumparare tot in anul 1959, teren aferent apartamentului nr. 2 din imobil. Paratii sunt mostenitorii defunctei C. S., conform certificatului de mostenitor nr. 66/2001 - iar suprafata de teren a fost dobandita de parati in proprietate prin1 succesiune.
Aceste suprafețe de teren sunt concret individualizate si prin expertiza efectuată în cauză, astfel că nu există nici un dubiu cu privire la faptul că aceste suprafețe sunt înscrise în cartea Funciara a pârâților și nu suprafața solicitată în temeiul Legii 10.
Cum probele cauzei sunt concludente în această privință, concluzia recurenții consideră că concluzia corectă care se impune este aceea că terenul trecut în încheierea de întabulare_/2002 nu este în nici un caz terenul preluat de către stat de la autorii C. V. si A. - așa cum greșit reține instanta de fond, ci exclusiv terenul fosta proprietate O. Elenora și C. S., dobândit de pârâți prin succesiune, cu privire la care nu s-a pierdut dreptul de proprietate nici un moment.
Terenul dobândit prin moștenire de pârâți nu este în discuție în prezenta cauză, pentru ca nu a făcut obiectul cererilor de retrocedare.
Notificările adresate de pârâți în temeiul legii 10/2001 se refereau la restul suprafeței de teren rămase în proprietatea autorilor după înstrăinările succesive, rest care a trecut în proprietatea statului ori prin expropriere, ori prin alte mijloace și cu privire la care nu exista stabilit dreptul de proprietate al pârâților.
Consideră că din actele depuse la dosarul cauzei și, de altfel, analizate corect de instanța de fond în prima parte a considerentelor sentinței rezultă fără nici o îndoială că din fosta proprietate a autorilor C. V. și A., după înstrăinările succesive, pârâții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a suprafetei de 178 m.p.
Actele de proprietate și actele de dobândire succesive depuse la dosarul cauzei sunt confirmate în privința îndreptățirii pârâților la restituire prin concluziile experților desemnați în cauză, reținute de instanță - în ultimul răspuns la obiecțiuni stabilindu-se concret că suprafața pentru că li se cuvine pârâților restituirea în natură este de 178 m.p., concret identificata prin schița anexa nr. 15.
În măsura în care este clar dovedit cu acte și expertize topometrice faptul că pârâții O. sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului în suprafață de 178 m.p. și în măsura în care prin dispoziția atacată se restituie în natură o suprafață mai mică, adică suprafața de 175 m.p. - recurenții consideră că nu există nici un temei pentru constatarea nulității dispoziției nr. 2330/2006 a Primarului Municipiului lași și că reținerile instanței cu privire la lipsa de îndreptățire nu sunt justificate.
Concluzia instanței provine dintr-o eroare gravă a acesteia - aceea de a confunda suprafața de teren proprietatea pârâților dobândită prin moștenire suprafața de teren preluata abuziv de stat care face obiectul legilor de retrocedare și care se cuvine a fi restituită în natură pârâților, ca moștenitori ai autorilor - foști proprietari ai terenului.
Evident că reținerea instanței cu privire la faptul că deja pârâții au în proprietate suprafața solicitată în temeiul legii 10/2001 este eronată și nu are susținere și justificare în probele dosarului.
În aceste condiții, au solicitat să se aibă în vedere faptul că pârâții sunt îndreptățiți la a li se restitui în temeiul legii 10/2001 suprafața de 178 m.p. astfel că se impune menținerea art. 1 din dispoziția atacată a Primarului are este perfect legal, fondat și în concordanță cu probele dosarului. In acest sens, recurenții consideră că se impune admiterea recursului și modificarea în acest sens a sentinței recurate.
Singura discuție care s-ar putea face în legătură cu temeinicia dispoziției este aceea privitoare la amplasamentul suprafeței de 175 m.p. pentru re corect s-a dispus măsura restituirii in natura, amplasament cu privire la care instanța de fond reține că nu a fost corect stabilit de Primar la momentul emiterii dispoziției și că amplasamentul corect al suprafeței care se cuvine a fi restituita în natură este cel stabilit de experți prin anexa 15 la raportul de expertiza Rachieru.
Experții sesizează într-adevar o neconcordanță între situația de fapt care rezultă din măsurători și situația prevăzută în schița anexă la dispoziția atacată.
Această neconcordanță se justifică prin aceea că, la momentul restituirii în natură, era normal să se asigure o cale de acces la terenul restituit, cale de acces care exista dintotdeauna la proprietățile O. dinspre . de acces este prevăzută expres și în documentațiile cadastrale ale reclamanților și intervenientei și este confirmată și figurată pe schița anexă la ultimul răspuns la obiecțiuni, depus de toți experții la data de 07.09.2011.
Această cale de acces este în suprafață de 68, 8 m.p. prevăzută în documentațiile cadastrale și în actele de dobândire ale proprietății de către reclamanți si intervenientă și are categoria de folosință transcrisă în Cartea fuciară de drum de acces. Experții au identificat această cale de acces și au precizat că ea este ocupată de reclamanți ( 28 m.p.) și de intervenientă (40 m.p.) ; mai mult, instanța de fond a preluat concluziile expertilor în privința identificării căii de acces și în pag. 5 alin 3 al considerentelor reține expres că în ceea ce priveste calea de acces aferentă străzii Uzinei nr. 41, instanța reține că aceasta are o suprafață totală de 68, 8 m.p, fiind individualizată prin anexa nr. 15, punctele 62, 63, 64, 49, 57, 48, 33 ", 46, 62. "
În aceste condiții, recurenții pârâți arată că au supus atenției instanței de fond și un subsidiar care, constatându-se fără nici un dubiu ca se impune menținerea ipozitiei de restituire în natură a suprafeței de 175 m.p. s-ar putea modifica amplasamentul suprafeței restituite astfel încât să se elimine orice suprapunere pe acest amplasament șj proprietățile reclamantului și al intervenientei și sa se respecte regula impusă de Legea 10/2001 și anume restituirea suprafeței de teren libere fizic și juridic.
Aceste suprapuneri între proprietatea exclusivă a pârâților restituita prin dispoziția Primarului și proprietățile reclamantului și intervenientei sunt oricum minore, stabilite de experți ca fiind în suprafață de 2,7 mp raportat la proprietatea B. și 39 mp raportat la proprietatea M..
Astfel, singurul aspect cu privire la care se putea modifica dispoziția atacată a Primarului este amplasamentul suprafeței care se cuvine pârâților, respectiv schița anexă la dispoziție – stabilindu-se un alt amplasament al proprietății restituite pârâților O., amplasament prevăzut în anexa 15 la expertiza R..
Față de acestea, recurenții au solicitat aprecierea ca fiind fondat recursul, să se observe că dispoziția privind restituirea în natură a terenului de 175 m.p. este legală, justificată prin îndreptățirea pârâților la restituirea terenului preluat abuziv de Stat și că singurul aspect cu privire la care s-ar putea modifica aceasta dispoziție de restituire este cel privitor la amplasamentul terenului restituit.
Recurenții solicită admiterea recursului, desființarea sentinței Judecătoriei lași și menținerea dispoziției 2330/2006 a Primarului Municipiul Iași în ceea ce privește restituirea în natura a terenului în suprafață de 175 m.p.. dispunând eventual modificarea acestei dispoziții doar în ceea ce privește schița anexă care cuprinde identificarea concretă a terenului.
În dovedirea recursului a solicitat proba cu acte.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
Intimații B. loan, B. M. și M. G. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului promovat de O. C. și O. C. si obligarea acestora la plata cheltuielilor de iudecată, motivat de urmatoarele temeiuri de fapt și de drept:
Sentința este legală și temeinică și apreciază că în mod corect a dispus instanța de fond constarea nulității dispoziției criticate, în condițiile în care aceasta precizează un alt amplasament decât cel la care ar fi – eventual -îndreptățiți recurenții-pârâți.
Intimații consideră că susținerile lor sunt confirmate de lucrarea tehnică efectuată în cauză care individualizând în schița de plan anexă, cu detalii topocadastrale, terenul în litigiu, conchide cu privire la faptul că amplasamentul suprafetei preluata de stat de la autorii pârâților-recurenti este un cu totul altul decât cel precizat de Dispoziția 2330/2006. Actul criticat pe calea prezentei acțiuni nu făcea altceva decât să realizeze o suprapunere pe terenurile cu privire la care fiecare dintre ei, justifică deplin drept de proprietate prin contractele de vânzare-cumpărare și hotărârile judecătorești de partaj (cele din urma-intrate în puterea lucrului judecat, cele dintâi - bucurâdu-se, în absența oricărei critici ori desființări, de prezumția de legalitate).
Reclamanții-intimați B. loan și M. sunt proprietari în baza contractului încheiat la data de 2.03.1995 cu S. M. și în baza Titlului de proprietate nr._/7.03.2002, iar intervenienta - ulterior pronunțării sentinței civile nr. 7632/30.06.2003- prin cumpărare de la G. M..
Succesiunea În timp a transferurilor de proprietate, așa cum a fost acesta pe larg detaliată în cuprinsul cererii de intervenție formulată de M. G. pentru termenul din 28.04.2010 dovedește lipsit de orice echivoc faptul că terenul translat în proprietatea reclamantilor și a intervenierntei este cu totul altul decât cel rămas în proprietatea autorilor pârâțlor-recurenți și cu privire la care aceștia din urmă au formulat cerere în temeiul legii 10/2001.
Confuzia pe care au încercat să o creeze apare evidentă din însăși lectura Notificarii 1223N/01, în care O. C. și O. C. menționează că solicită „restituirea în natură a suprafeței de 175,0 mp din terenul în suprafață totală de 351,0 mp preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974". Se explica în cerere faptul că masa succesorală rămasă de pe urma defuncților V. și A. C. ar fi fost formată din suprafața de 351 mp preluată de stat în condițiile decretului mențiionat. Se mai menționează faptul că din această suprafață au fost înstrăinați 151,0 mp, iar pârâții acceptă „ca soluție restituirea în natură a suprafeței în cauza să constituie echivalentul restiturii suprafeței de teren de 179,0 mp preluată în mod abuziv de stat în anul 1958 în baza decretului 8/1960".
Lipsa de consecvență a pârâților-recurenți este confirmată și de împrejurarea că, așa cum de altfel reține și raportul de expertiză, O. C. și O. C. au înscris dreptul de proprietate pentru o suprafata 121 mp teren și pentru o alta - de 245 mp teren, respectiv un total de 366 mp ; cu alte cuvinte, la o prima vedere dreptul de proprietate al acestora a fost recunoscut în limita suprafețelor solicitate (chiar superioară cu 15 mp).
Dacă însă se raportează aceasta solicitare punctuală pentru suprafața de 179 mp la constatările experților, consemnate în răspunsul depus la termenul din 7.09.2011, rezultă că suprafața la care sunt îndreptățiți pârâții este cea menționata în planul anexat.
Ca să devina incidente dispozițiile Legii 10/2001 trebuie verificată situația terenului, respectiv caracterul sau de teren ce a aparținut solicitantului sau autorilor acestuia. În speța de față, așa cum menționau și anterior, terenurile cu privire la care reclamanții, respectiv-intervenienta își justifică calitatea de proprietari au iesit din patrimoniul familiei A. și V. C., precum și din cel al fiicei lor, S. C..
Art. 3 din Legea 10/2001 dispune expres ca sunt îndreptățite la măsuri reparatorii ce constau în restituirea în natura sau prin echivalent „persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora", condiție pe care pârâții din prezenta cauza nu o îndeplinesc. În egală măsură, nu poate fi primita susținerea acestora, exprimată cu ocazia concluziilor asupra fondului privind pretinsa disponibilitate a instituțiilor abilitate de a le oferi o posibilitate de normală folosire a fondului restituit prin includerea, în decizia contestata, a unei cote indivize dintr-o cale de acces.
Indiferent de situația pe care terenul o avea la momentul 1946 și de convenția proprietarilor de la acea epocă cu privire la accesul apartamentelor pe care le dețineau, atât timp cât suprafețele ce formează obiectul restituirii au fost transferate în mod legal în patrimoniul altor persoane, normele art. 1 din Legea 10/2001 sunt inaplicabile.
Pe cale de consecință, apare evident faptul ca Dispoziția 2330/2006 este lovită de nulitate absolută, atât timp cât terenul cu privire la care s-a operat restituirea nu aparține autorilor pârâților-recurenți.
Solicitarea adresata de recurenți Tribunalului lași reiterează aspectele precizate și în fața instanței de fond, privind soluția ce s-ar impune, în echitate ulterior desființării actului criticat.
Intimații precizează că și dacă ar fi de acord că pârâții-recurenți au de valorificat un drept cu privire la cei 178 mp identificați de experti, apreciază că nu acesta este cadrul procesual adecvat, motivat de faptul ca instanța nu a fost investită și cu o eventuală cerere reconvențională care să vizeze acest aspect. Din punctul lor de vedere, recurenții și-ar putea valorifica dreptul lor prin solicitarea emiterii unui cat care să ateste în mod corect întinderea și amplasamentul dreptului lor de proprietate.
Pe cale de consecință, motivat de aspectele anterior precizate, intimații apreciază sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinica, sens în care au solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată la fond și care constituie obiectul prezentului dosar, reclamanții B. I. și B. M. i-au chemat în judecată pe pârâții O. C., O. C., P. MUNICIPIULUI IAȘI, solicitând constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 2330 din 2 august 2006 emisă de către P. Municipiului Iași.
Reclamanții consideră nulă dispoziția emisă în baza Legii 10/2001 întrucât s-a dispus restituirea în natură către pârâții O. C. și O. C. în ceea ce privește art. 1 și considerentele acesteia, întrucât atribuirea, iar nu restituirea terenurilor trecute în proprietatea statului ca efect al Legii nr. 58/1974 se face în baza Legii nr. 18/1991, dispozițiile Legii nr. 10/2001 nefiind aplicabile, că beneficiari ai legii nr. 18/1991 pot fi doar cumpărătorii sau moștenitorii acestora, nicidecum moștenitorii vânzătorilor.
Reclamanții intimați au invocat faptul că imobilul proprietatea reclamanților situat în . până în anul 1982 doamnei C. A., care a vândut către C. G. o doime din cota indiviză din corpul de clădire A dinspre . aferent (1/2 din 351 mp) a trecut în proprietatea statului, ca efect al Legii nr. 58/1974; că prin partajul voluntar autentificat sub nr. 1702/1986 s-au partajat doar construcțiile, nu și terenul, care aparținea în proprietate statului; în 1994 C. G. a vândut partea sa către S. M., care, al rândul ei, a vândut-o actualilor proprietari B., care au beneficiat de prevederile Legii nr. 18/1991, fiindu-le atribuit, prin titlul de proprietate nr._ din iulie 2002, 176 mp teren, reprezentând ½ din cei 351 mp preluați în 1982; cealaltă ½ a fost vândută ulterior partajului voluntar din 1986 către M. G., actualul proprietar. S-a mai arătat că prin sentința civilă nr. 9786/2003 s-a realizat între coproprietarii B. și M. ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de 351 mp teren din ..
Reclamanții intimați au solicitat constatarea nulității unei dispoziții emise în favoarea recurenților pârâți în baza Legii nr.10/2001, ei având calitatea de terțe persoane față de decizie, cenzurarea legalității și valabilității făcându-se în condițiile dreptului comun.
Terța persoana are la îndemâna doar acțiunea în constatarea nulității absolute de drept comun și nu plângerea întemeiata pe prevederile Legii nr.10/2001, chiar daca aceasta susține și emite pretenții proprii cu privire la imobilul ce a făcut obiectul dispoziției atacate.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a unui act, reclamanții trebuie să invoce și să dovedească motive de nulitate absolută a deciziei atacate.
Acțiunea în declararea nulității absolute a actului juridic constituie un mijloc procesual la îndemâna celui interesat de a cere în justiție desființarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate absolută. Sunt cauze de nulitate absolută: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor (nerespectarea unei incapacități speciale de folosință a persoanei fizice, impusă pentru ocrotirea unui interes obștesc sau lipsa capacității de folosință a persoanei juridice și nerespectarea principiului specialității capacității de folosință a acesteia); lipsa totală a consimțământului; nevalabilitatea obiectului actului juridic; nevalabilitatea cauzei(lipsa acesteia sau cauza ilicită sau imorală); nerespectarea formei cerute ad validitatem; încălcarea ordinii publice; fraudarea legii etc.
În speță, reclamanții au invocat și instanța de fond a admis și a administrat probatoriul specific unei acțiuni în revendicare și nicidecum unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act juridic civil.
Conform art. 23 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Așa cum se arată și în decizia nr. 4097 din 26 aprilie 2006.Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator, situație în care competența materială de soluționare a unei acțiuni în anulare, prin care se invocă încălcarea legii în procedura retrocedării unui imobil, aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul, potrivit art. 1 și art. 3 Cod procedură civilă.
În drept, nulitatea absolută apare ca o sancțiune aplicată actului juridic la momentul încheierii sale, ca urmare a încălcării unor dispoziții legale imperative la data emiterii sau întocmirii lui.
Astfel, un act juridic este întocmit în frauda legii doar atunci când anumite norme legale nu sunt folosite în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative.
Din verificarea înscrisurilor depuse la dosar care au stat la baza emiterii deciziei, instanța constată ca nu s-au încălcat dispozițiile imperative ale legii și, deci, actul nu s-a încheiat prin fraudarea legii, ci, dimpotrivă a răspuns cerințelor caracterului reparatoriu al Legii 10/2001 în vederea restituirii imobilului ce a fost preluat în mod abuziv de stat.
Raportat la cele anterior expuse, instanța de recurs apreciază că acțiunea formulată de reclamanți B. I. și B. M. nu este întemeiată.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâții O. C. și O. C. împotriva sentinței civile nr._/21.09.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanții B. I. și B. M. și cererea de intervenție formulată de M.(fostă C.) G. în contradictoriu cu pârâții O. C., O. C. și P. Municipiului Iași.
Fiind căzuți în pretenții, în baza dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, intimații B. M. și B. I. vor fi obligați să plătească recurenților O. C. și O. C. suma de 2480 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții O. C. și O. C. împotriva sentinței civile nr._/21.09.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în tot astfel:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții B. I. și B. M. și cererea de intervenție formulată de M.(fostă C.) G. în contradictoriu cu pârâții O. C., O. C. și P. Municipiului Iași.
Obligă pe intimații B. M. și B. I. să plătească recurenților O. C. și O. C. suma de 2480 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.06.2012.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. F.S. S.C. P.M.
Redactat: A.C.
2 ex/10.07.2012
Judecător de fond: M. A., Judecătoria Iași
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1469/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1479/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
