Obligaţie de a face. Decizia nr. 1037/2014. Tribunalul IAŞI

Ia act de renunțarea reclamanților la judecarea cererii formulată în contradictoriu cu pârâta B. C., cu domiciliul în Mun. Cluj N., ., ..

Ia act de renunțarea pârâtei H. V. la judecarea cererii de intervenție accesorie.”

P. a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:

„Potrivit art. 248 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii, excepțiile putând fi unite cu fondul dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond

Conform art. 59 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiilor lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Titlul de proprietate emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor are o naturặ juridicặ complexặ, conferitặ pe de o parte, atat de caracterul autoritặtii emitente, respectiv acela de autoritate administrativặ, cat si de procedura specialặ administrativặ de emiterea actului, iar, pe de altặ parte, de caracterul drepturilor care decurg in puterea legii din acesta, respectiv dreptul de proprietate cu toate prerogativele sale: posesia, folosinta si dispozitia.

Instanța constată că în cadrul oricărei acțiuni ce privește valabilitatea/eficacitatea oricărui titlu de proprietate, ca a oricărui act juridic, trebuie să participe toate părțile respectivului act, pentru ca acestea să-și poată asigura apărarea și pentru ca o eventuală hotărâre de desființare a acestui titlu să fie pronunțată în contradictoriu cu toate părțile beneficiare. P. urmare, instanța constată că în prezenta cauză regula coparticipării procesuale este îndeplinită față de participarea pârâtei Haidemarie V., în calitate de unic moștenitor al beneficiarului titlului de proprietate nr._/24.09.2008, respectiv V. C. M..

Referitor la participarea succesorilor cu titlu particular în prezenta cauză, instanța constată că aceștia nu au calitate procesuală în cererile privind valabilitatea titlului de proprietate pentru aceleași motive indicate mai sus. De subliniat este și faptul că în prezenta cauză se solicită desființarea parțială a titlului de proprietate, fiind exceptate suprafețele de teren ce au fost deja vândute.

Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:

P. titlul de proprietate nr._/24.09.2008 emis de către C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6 ha 7500 mp situata pe teritoriul comunei Bârnova in favoarea defunctului V. C. M..

Nulitatea este sancțiunea ce lipsește total sau parțial de efecte actul juridic efectuat cu nerespectarea cerințelor legale de fond sau de formă. Ceea ce deosebește nulitatea de alte sancțiuni, este faptul că aceasta urmărește respectarea dispozițiilor legale la întocmirea actului și nu ulterior.

Conform art. 8 și art. 11 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate. P. urmare, pentru a benefica de reconstituirea dreptului de proprietate, este necesară formularea unei cereri, excluzându-se de către legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu. P. a se reține existența unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, trebuie dovedită existența materială a unei cereri înregistrate în registrul special deschis în acest sens, potrivit art. 9 alin 6 din Legea nr. 18/1991.

Este adevărat că potrivit art. 13 alin 3 din Legea nr. 18/1991, invocat de către reclamanți, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. Însă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 8 și 11, citate mai sus, pentru ca titlul de proprietate să fie emis pe numele tuturor moștenitorilor este necesar ca toți aceștia să fi formulat o cerere scrisă de reconstituire a dreptului de proprietate.

Reclamanții își întemeiază prezenta cerere de chemare în judecată invocând faptul că cererea nr. 17 bis/23.01.1998, fila 126, a fost formulată în numele tuturor moștenitorilor autorului comun V. N.. Această susținere nu poate fi însă reținută de către instanța de judecată, având în vedere că această cerere a fost formulată doar de către defunctul V. C. M., în nume propriu, fără a fi mandatat de către ceilalți moștenitori în acest scop și fără ca acesta să fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în numele reclamanților. Din ansamblul probator nu rezultă exercitarea vreunui mandat fără reprezentare, în același sens fiind și celelalte cereri formulate de către defunctul V. C. M., filele 227, 228, 229.

Simpla precizare a comunicării nr. 826/20.07.1992 în cadrul cererii nr. 17 bis/23.01.1998 nu dovedește faptul că și ceilalți reclamanți au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6 ha 7500 mp situata pe teritoriul comunei Bârnova, ce face obiectul titlului de proprietate nr._/24.09.2008.

Din documentația depusă la dosarul cauzei, filele 74-172, instanța reține că titlul de proprietate nr._/24.09.2008 a fost emis în urma cererii formulată de către autorul pârâtei H. V., nr. 17 bis/23.01.1998, fila 126, iar în urma formulării cererii în anul 1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate în condițiile art. 8 alin 3 și art. 42 alin 1 din Legea nr. 18/1991 moștenitorilor cu domiciliul în România. În urma modificărilor legislative aduse de Legea nr. 169/1997, defunctul V. C. M. a formulat o nouă cerere, respectiv nr. 17 bis/23.01.1998 solicitând reconstituirea dreptului de proprietate în nume personal.

Regula de principiu reglementată de art. 8 și art. 11 din legea 18/1991 impune soluția potrivit căreia în patrimoniul celor îndreptățiți nu se naște un drept de proprietate ope legis ci doar vocația la reconstituirea dreptului de proprietate. În accepțiunea legilor fondului funciar, actul prin care se reconstituie titularului cererii, dreptul de proprietate, este titlul de proprietate. P. neformularea cererii de reconstituire în interiorul termenului prevăzut de lege, partea pierde însuși dreptul său subiectiv civil la reconstituirea, în condițiile legii, a dreptului de proprietate, acest termen reprezentând așadar un termen de decădere materială.

P. urmare, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada formulării unei cereri scrise în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 6 ha 7500 mp situata pe teritoriul comunei Bârnova, titlul de proprietate nr._/24.09.2008 fiind emis în urma cererii formulată în nume personal de către autorul pârâtei H. V., nr. 17 bis/23.01.1998, fila 126, instanța constată că acest titlu de proprietate a fost emis în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 8 și art.11 din Legea nr. 18/1991, în sensul emiterii titlului de proprietate doar la cererea scrisă a beneficiarului.

Față de precizările pârâtei H. V. prin care a arătat că nu mai susține cererea de intervenție accesorie formulată inițial, având în vedere modificarea cererii principale prin introducerea sa în cauză în calitate de pârâtă, cât și dispozițiile art. 406 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 instanța va lua act de această renunțare.

Având în vedere aceste considerente de drept și de fapt, instanța va respinge acțiunea formulata, ca neîntemeiata.”

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții V. C., V. A., V. C. - E., V. E. și V. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Arată apelanții că în mod greșit instanța de fond a apreciat că cererea nr. 17bis/23.01.1998 a fost formulată în nume propriu și nu în numele tuturor moștenitorilor, apelanți în prezenta cauză, această cerere fiind de fapt reluarea cererii inițiale care a stat la baza emiterii titlului de proprietate care a fost depus la dosarul cauzei.

Raportat la art. 46 din Legea 18/1991, în contextul în care cererea inițială nu se referea la o suprafață anume ci la întreg pământul deținut de autorul lor, în contextul în care nu a fost integral retrocedat, este clar că corespondența purtată de intimat este o reluare a cererii făcută de toți moștenitorii și nu o cerere separată proprie, așa cum a interpretat-o instanța de fond. Neexistând o hotărâre a Comisiei Locale Bârnova care să invalideze cererea pentru restul de suprafață neretrocedat, rezultă în mod indubitabil că aceasta a fost soluționată de abia în 1998 ca urmare a corespondenței purtate de intimat pe baza mandatului inițial acordat.

Din interpretarea dată articolului 13 din Legea 18/1991 de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 1, rezultă cu atât mai mult faptul că din moment ce au făcut o primă cerere în 1991 nu erau nevoiți să facă altă cerere pentru diferența de teren neacordată.

P. întâmpinarea formulată, intimata H. V. a solicitat respingerea apelului, arătând că, urmare a cererii formulate în anul 1991, autorului ei V. C. M. nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate întrucât avea domiciliul în străinătate. Titlul de proprietate nr._/24.09.2008 nu a fost emis în baza cererii din anul 1991, ci a cererii nr. 17bis din 23.01.1998, depuse de către autorul său doar în nume propriu.

Dacă apelanții ar fi dorit să le fie retrocedate și alte terenuri, ar fi trebuit să depună o nouă cerere în acest sens pentru diferență, așa cum prevede expres și imperativ art. 1 pct. 3 din Legea 169/1997. Textul prevede obligativitatea introducerii unei noi cereri pentru dobândirea unei suprafețe suplimentare față de cea dobândită în temeiul dispozițiilor inițiale ale Legii 18/1991.

În apel nu s-au administrat alte probe.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma apelului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

Situația de fapt litigioasă rezultată din testimoniile administrate în cauză a fost în mod corect reținută și sancționată de judecătorul fondului prin sentința civilă supusă prezentului control.

Cererea nr. 17bis din data de 23.01.1998, ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/24.09.2009, a fost formulată de numitul V. C. M. în temeiul art. 32 din Legea 169/1997.

Acest act normativ – Legea 169/1997 – a adus modificări și completări Legii fondului funciar nr. 18/1991. P. art. I pct. 23 a fost reglementată posibilitatea pentru persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar în temeiul art. 36 din lege de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de peste 10 ha de familie până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h din Legea 187/1945, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 din lege.

Articolul 9 alin. 3 în forma modificată și completată prin Legea 169/1997 reglementează un termen de 90 de zile, de la . legii, în care trebuie formulată cererea de reconstituire, sub sancțiunea decăderii.

Ca atare, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. I pct. 23 din Legea 169/1997 este necesară formularea unei noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate. A concede punctului de vedere susținut de apelanți – potrivit căruia au formulat cerere în anul 1991 și ca atare nu se impune formularea unei noi cereri – lipsește de conținut reglementarea de către legiuitor a termenului de decădere de 90 de zile. Aceasta întrucât posibilitatea – susținută în litigiu - de activare a unor cereri depuse în anul 1991, face inutilă reglementarea unui termen pentru formularea lor. Interpretarea textului articolului 9 modificat prin Legea 169/1997 exclude intenția legiuitorului de dobândire a dreptului de proprietate în baza unei cereri formulate în condițiile reglementate inițial prin Legea 18/1991. Exclusă este, cum corect a reținut judecătorul fondului, și dobândirea dreptului de proprietate din oficiu.

Relativ la putința cereri nr. 17bis/23.01.1998 de a conduce spre reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea tuturor moștenitorilor autorului V. N., tribunalul reține dispozițiile art. 9 alin. 4 lit. a în forma modificată prin Legea 169/1997, precum și dispozițiile art. 13 alin. 1 din H.G. 131/1991 aplicabile potrivit regulii tempus regit actum. Potrivit acestor texte, cererea de reconstituire va cuprinde numele și prenumele persoanei solicitante. Potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, când sunt mai mulți moștenitori cererea se poate face și în comun, fiecare dintre ei semnând-o (art. 13 alin. 1 din H.G. 131/1991).

Notează tribunalul că aceste reglementări nu exclud posibilitatea formulării cererii și prin mandatar, însă în condițiile stipulate în cadrul art. 1532 și urm. din Codul civil de la 1864.

Nici susținerea apelanților, potrivit căreia cererea lor de reconstituire formulată în anul 1991 pentru întreaga suprafață de teren a fost soluționată abia în anul 1998, nu poate fi primită de instanță.

Pe de o parte, cererea formulată în anul 1991 a fost soluționată prin decizia nr. 69/19.01.1996 sub imperiul reglementărilor atunci existente în Legea 18/1991.

Pe de altă parte, ipoteza în care o cerere formulată în anul 1991 a rămas nerezolvată, își găsește reglementarea în cuprinsul art. IV din Legea 169/1997. Potrivit textului, persoanele care nu au depus cerere în termenul prevăzut de Legea 18/1991 ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orășenești sau municipale în termen de 90 de zile de la . prezentei legi.

În considerarea celor mai sus expuse și alăturat celor judicios reținute de judecătorul fondului pe care și le însușește în integralitatea lor, în baza art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de reclamanții V. C., V. A., V. C. - E., V. E. si V. N. împotriva sentinței civile nr. 3828/1 4.03.2014 pronunțată de Judecatoria IASI, sentința pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în sedință publică azi 02.12.2014.

Red. M.C.

Tehn. M.M.D.

11 ex./25.02.2015

Judecător fond C. I.