Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 140/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-01-2012 în dosarul nr. 140/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător – S. C.
Judecător - M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 140
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta . C. P. I. A. împotriva sentinței civile nr._/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat B. A. C., având ca obiect plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Instanța constată cauza la primul termen de judecată, recursul motivat, semnat, complinit timbrajul, că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere, invocă excepția de tardivitate a formulării recursului.
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/30.05.2011,Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Admite excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Respinge cererea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata B. A. C. pentru această excepție.
Respinge cererile părților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În dosarul de executare silită indicat a început executarea silită la solicitarea creditorului . împotriva debitorului I. A. prin comunicarea somației de plată însoțită de sentința judecătorească titlul executoriu și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Instanța reține prevederile art.53, invocat de petentă, și art.58 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești:
Art. 53. - (1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silita se motivează, daca partile stăruie in cererea de îndeplinire a actului, in termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2) In cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesata poate introduce plangere in termen de 5 zile de la data la care a luat cunostinta de acest refuz la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul biroul executorului judecatoresc.
(3) Judecarea plangerii se face cu citarea partilor. In cazul admiterii plangerii instanta indica in hotarare modul in care trebuie intocmit actul.
(4) Hotararea judecatoriei este supusa recursului.
(5) executorul judecatoresc este obligat sa se conformeze hotararii judecatoresti ramase irevocabile.
(6) Nerespectarea, cu rea-credinta, de catre executorul judecatoresc a obligatiei stabilite in alin. (5) constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani, iar daca fapta a fost savarsita din culpa, cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
Art. 58 - Cei interesati sau vatamati prin actele de executare pot formula contestatie la executare, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
Instanța apreciază ca nefondată solicitarea executorului judecătoresc de calificare a cererii ca fiind în fapt o contestație la executare in conditiile prevazute de Codul de procedura civila datorită lipsei unui refuz motivat și nejustificat din baza executorului.
Instanța are în vedere prin comparație art. 399 C.proc.civ (partea relevantă-Se poate face contestatie silită și in cazul in care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege.) și art. 53 corelat cu art. 58 din Legea nr. 188/2000.
Se constată în primul rând că ambele texte se referă la un refuz al executorului judecătoresc fără a distinge în funcție de caracterul explicit sau implicit al acestuia, astfel că nu se poate reține că pentru ipoteza refuzului implicit, cum este cel invocat de reclamanți în speță, ar fi deschisă exclusiv calea contestației la executare. În al doilea rând în speță nu se pune problema unui refuz de a începe o executare silită ( în speță a fost emisă somație de executare) sau de a îndeplini un anume act de executare ci pur și simplu de a efectua o executare declanșată. În aceste condiții ipoteza prevăzută de art 53 alin.2 din Legea este incidentă în speță. Pe de altă parte, instanța reține că în nici un caz incidența art.53 nu poate fi restrânsă la ipoteza în care creditorul dovedește un refuz motivat sau cel puțin explicit al executorului în sensul art.53 alin. 1 C.proc.civ. În caz contrar executorul ar obține privarea creditorului de dreptul de a formula plângere prin invocarea propriei culpe, constând în omisiunea de a da răspuns și/sau de a-l motiva, la stăruința creditorului în executare, ceea ce nu poate fi acceptat.
În consecință instanța va menține calificarea cererii dată de petentă, respectiv plângere în baza art.53 din Legea nr.188/2000, și va analiza cererea și excepția invocată din perspectiva acestui temei de drept, verificând dacă petenta face dovada îndeplinirii condițiilor speciale pentru calea procedurală pe care ales-o.
În privința taxei de timbru, instanța reține că aceasta a fost achitată corespunzător ( taxă timbru 8 lei și timbru judiciar 0,3 lei) potrivit art. 13 din Legea nr.146/1997 și art.3 alin.1 din OG nr.32/1995.
Analizând excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii cu referire la debitorul din procedura de executare silită, instanța reține că potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000, în cazul admiterii plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un anumit act în cadrul executării silite, se va indica în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul, executorul fiind obligat să se conformeze hotărârii rămase irevocabile.
Astfel plângerea pune în discuție nu doar raporturile dintre executor și creditor ci modalitatea de realizare a executării silite, susceptibilă să producă efecte juridice semnificative pentru toți participanții la executare, între care prin excelență debitorul, observând îndeosebi formele de executare care se solicită a fi declanșate enumerate în acțiune și apărările executorului privind neplata cheltuielilor de executare, neindicarea bunurilor care să fie executate și imposibilitatea urmăririi silite imobiliare fără un partaj prealabil. În consecință instanța apreciază că nu se poate pronunța asupra plângerii fără implicarea în proces a debitorului. Această implicare este necesară pentru respectarea dreptului debitorului la apărare și ar fi permis pronunțarea unei hotărâri care să îi fie în mod justificat opozabilă. În acest sens instanța are în vedere și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1545/ 17.11.2009 în sensul că, în ceea ce privește participarea părților la judecarea cererilor având ca obiect plângeri întemeiate pe art.53 alin.3 din Legea nr. 188/2000, citarea părților presupune citarea tuturor persoanelor implicate în raportul juridic execuțional.
P. aceste considerente instanța va admite excepția invocată și va respinge plângerea pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii.
În baza art. 274 C.proc.civ, instanța va respinge cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta a căzut în pretenții precum, cererea reciprocă a intimatei care nu a făcut dovada că ar fi efectuat asemenea cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs petenta ., criticând-o ca nelegală și netemeinică, sustinand că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și a respins plângerea formulată.
Arată recurenta că plângerea a fost soluționată cu încălcarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității, sub dublu aspect: al omisiunii supunerii dezbaterii contradictorii a părților a aspectului referitor la introducerea în cauză a debitorului și al omisiunii comunicării înscrisurilor depuse în probațiune de către intimat.
Intimata avea obligația comunicării copiilor dosarului de executare depuse de intimat în apărare deoarece nu ne aflăm în situația unei contestații la executare, ci într-o plângere, fără a exista o obligație expres prevăzută de lege de depunere a copiilor dosarului de executare, dar instanța de fond a apreciat că o astfel de probă trebuie administrată, astfel aducându-i-se prejudicii prin faptul că nu au putut efectua propriile verificări ale celor afirmate de executor.
În referire la termenul de formulare a recursului, precizează că acesta s-a împlinit la data de 13.08.2011, prorogându-se până în data de 16.08.2011, motivat de faptul că data de luni, 15.08.2011 a fost declarată zi nelucrătoare.
Intimatul B.E.J. A. C. nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Instanța a invocat excepția tardivității formulării recursului. Această excepție nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii.
Sentința civilă nr._ din 30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost comunicată petentei . la data de 28.07.2011, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 52 dosar, iar aceasta a declarat recurs la data de 16.08.2011, în termenul prevăzut de dispozițiile legale.
În consecință, instanța va respinge excepția tardivității formulării recursului.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată că recurenta creditoare . a formulat plângere împotriva intimatei B.E.J. A. C. în baza Legii nr. 53/2000, motivând că la data de 12.06.2008 a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a titlului deținut împotriva debitoarei I. A. formându-se dosarul de executare nr. 329/2008.
Se reține din actele dosarului de executare nr. 329/2008 că executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare la data de 22.10.2009. De asemenea, se constată că la data de 22.10.2009 B.E.J. A. C. a emis somație către debitor.
Potrivit art. 56 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 modificată, „refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului, iar potrivit alin. 2 partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat la cunoștință de acest refuz la judecătoria în raza căreia își are sediul biroul executorului judecătoresc”.
În ce privește critica recurentei intimate . privind nepunerea în dezbaterea părților a aspectului referitor la introducerea în cauza a debitorului, instanța reține că excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii a fost invocată de intimat prin întâmpinare și că instanța de fond a acordat termen pentru a se lua cunoștintă de apararile formulate și pentru ca acestea să fie puse în discutia contradictorie a părților. La termenul acordat în aceste sens, petenta creditoare nu s-a prezentat și nici nu a solicita introducerea în cauză a altor persoane. Cum cadrul procesual este creat de reclamant, tribunalul reține că sunt neîntemeiate criticile recurentei.
În ce privește critica recurentei intimate . că instanța de fond avea obligația comunicării copiilor dosarului de executare depus de intimată, instanța constată că acesta a fost depus la dosar pentru termenul din data de 13.04.2011 fiind acordat ulterior termen de judecată la care petenta nu s-a prezentat pentru a lua cunoștință de acesta.
Se reține că in mod corect a admis prima instanța excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, raportat atât la dispozițiile art. cât și la cele menționate în decizia Curții Constituționale nr. 1545/17.11.2009 . Astfel, potrivit acestei decizii, în ceea ce privește participarea părților la judecarea cererilor adresate instanței, în cazul plângerii introduse la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, dispozițiile art. 53 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 prevăd că judecarea plângerii se face cu citarea părților, deci a tuturor persoanelor implicate în raportul juridic execuțional. In ceea ce privește contestația la executare, aceasta se judecă, potrivit dispozițiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, cu procedura prevăzută pentru judecată în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, deci inclusiv sub aspectul participării părților la judecată.
P. toate aceste considerente, instanța va respinge recursul formulat de ..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de tardivitate
Respinge recursul declarat de . împotriva sentinței civile nr._/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține
Irevocabilă
Pronunțată astăzi, 20.01.2012, în ședință publică
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. S.C. M.M. GREFIER,
M.G.
Red. M.M.
M.M/ex.2
20.12.2013
Jud.fond: I. O. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 49/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Hotărâre din 26-01-2015, Tribunalul IAŞI → |
|---|
