Pretenţii. Decizia nr. 354/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 354/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Martie 2014
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 354/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către A. D. și de către M. Iași P. P., C. L. Iași, împotriva sentinței civile 9870/26.06.2013, având ca obiect pretenții plată lipsă folosință.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul A. D. la primul termen de judecată, formulat în termen, semnat, nemotivat, netimbrat. Reține că prin rezoluție s-a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen.
Constată recursul declarat de către M. Iași P. P. și C. L. Iași, înaintat ca urmare, la primul termen de judecată, formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Instanța, din oficiu invocă excepția netimbrării recursului promovat de către A. D., având în vedere că de-și recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru nu și-a îndeplinit această obligație. Rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării recursului A. D., urmând a disjunge recursul declarat de către M. Iași P. P. și C. L. Iași, acordând termen pentru continuarea judecății acestuia la data de 09 mai 2014, termen pentru care urmează a se cita părțile, intimata A. D. urmând a fi citată că duplicatul motivelor de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 9870 din 26.06.2013 a Judecătoriei Iași, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. Iași prin P. și C. L. Iași în contradictoriu cu pârâta A. D., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de lei 2095 lei reprezentând daune rezultate din lipsa de folosință pentru perioada 1.04.2011 – 31.11.2012, suma de 469,3 lei penalități calculate pentru perioada 1.04.2011 – 31.11.2012 la debitele achitate cu întârziere sau neachitate și penalități de întârziere de 2% pe lună aplicate debitului de 2095 lei în continuare începând cu 1.12.2012 până la achitarea debitului principal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între municipiul Iași și A. D. s-a încheiat contractul de închiriere nr.3662/19.05.2009 pentru locuința din Iași, . (f.19).
Ulterior, prin sentința civilă nr.8672/2011 a Judecătoriei Iași (dosar_ ) s-a dispus rezilierea contractului, evacuarea din imobil a pârâtei și obligarea la plata sumei de 1042 lei reprezentând chirie pentru perioada 1.09._11 și penalități calculate la data de 31.01.2011 (f.6).
Pârâta a continuat să folosească spațiul cu destinație de locuință situat in Iași, . fără titlu locativ și fără să achite o chirie lunară, începând cu data de 01.04.2011 până la data de 26.11.2012, procedându-se la evacuarea silită din imobil la 26.11.2012 (f.5).
De altfel, pârâta recunoaște raporturile juridice dintre părți și faptul folosirii locuinței situate in Iași, . până la momentul evacuării sale silite din 26.11.2012.
Cu privire la plățile pretins efectuate de pârâtă, din chitanțele depuse la dosar (f.41-43, 47) reiese că aceasta a stins obligații de plată mai vechi (2009, 2010) sau debite cuprinse în sentința civilă nr.8672/2011 reprezentând chirie și penalități pentru perioada 1.09._11.
De altfel, în documentul „situația privind debitele restante” (f.23) se observă modalitatea de imputare a plăților efectuate de pârâtă la 6.05.2011, 6.12.2011, 25.04.2012, fiind stinse debite cuprinse în sentința civilă nr.8672/2011 și ulterioare reprezentând chirie și penalități pentru perioada 1.09._11 (rest debit principal 890 lei, parțial penalități de 295 lei), și parțial debitele vizate de prezenta acțiune (5 lei debit principal), rămânând restante parte din penalitățile cuprinse în sentința civilă anterioară – 67 lei.
În ceea ce privește motivele sistării plății chiriei invocate de pârâtă (că nu ar mai fi trebui să plătească întrucât deținea certificat de handicap, că i s-a luat ajutorul de handicap, nu a mai putut plăti deoarece i-au fost furați banii reprezentând ajutorul minim garantat de către factorii poștali, deși este încadrată în grad de handicap nu beneficiază de indemnizația corespunzătoare, că i s-a dat foc la casă pe 10.06.2012), instanța apreciază că acestea nu sunt de natură să o exonereze de la plata contravalorii folosinței spațiului ocupat, proprietatea Municipiului Iași, problemele semnalate cu privire la furtul ajutorului social ori aspectul neprimirii indemnizației corespunzătoare gradului de handicap fiind fie de competența organelor de cercetare penală, care au și răspuns în scris sesizărilor pârâtei (f.38), fie de competenta organelor care au atribuții în aplicarea Legii nr.448/2006.
Aceste aspecte nu afectează dreptul proprietarului spațiului de locuit, M. Iași, spațiu ocupat fără titlu de pârâtă chiar ulterior rezilierii contractului de închiriere și a dispunerii evacuării, de a-și recupera paguba suferită ca urmare a lipsirii sale de folosința spațiului în perioada 1.04._12.
Cu privire la solicitarea pârâtei ca instanța să se pronunțe cu privire la dreptul său locativ, se observă că problema dreptului locativ al pârâtei în privința spațiului din P. nr.86 a fost tranșat irevocabil prin sentința civilă nr.8672/2011 a Judecătoriei Iași (dosar_ ), prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.3662/19.05.2009 pentru locuința din Iași, . datorită nerespectării de către pârâtă a obligației de a-și achita chiria vreme de mai bine de 1 an, dispunându-se și evacuarea din imobil a pârâtei.
P. urmare, în prezentul litigiu instanța de fond a reținut faptul că nu mai poate aprecia asupra dreptului pârâtei de a mai locui în acest spațiu, nemulțumirile pârâtei cu privire la rezilierea contractului de închiriere și evacuarea sa ar fi putut fi analizate doar calea de atac declarată împotriva sentinței arătate, însă prin decizia nr.297/2012 recursul pârâtei împotriva sentinței menționate a fost constatat nul, nefiind motivat, astfel că soluția primei instanțe nu mai poate fi repusă în discuție de pârâtă.
În drept, potrivit art.480 și 998 C.civ., proprietarul unui bun are dreptul de a se bucura și a dispune de lucrul său în mod exclusiv și absolut și de a fi dezdăunat dacă prin fapte ilicite i se aduc prejudicii dreptului său de proprietate.
In speța, din probatoriul administrat rezultă ca inițial reclamantul a pus la dispoziția pârâtei folosința spațiului din Iași, . în baza contractului de închiriere, contract reziliat prin sentința civilă 8672/2011, dar aceasta a continuat folosirea spațiului arătat și după dispunerea rezilierii, în lipsa altui titlu locativ, pentru perioada 01.04._12 (la 26.11.2012 având loc evacuarea silită a pârâtei), creând prin fapta sa ilicită – ocuparea fără drept a unui spațiu - în patrimoniul reclamantului-proprietar, un prejudiciu decurgând din lipsa de folosință, rezonabil apreciat de către reclamantul proprietar ca fiind echivalent cu chiria pe care pârâta ar fi achitat-o în baza contractului, în cuantum de 2095 lei (105 lei x 19 luni - 5 lei achitați).
Potrivit art. 124^1 din OG nr.92/2003 „ …. pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. (2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv”.
Față de aceste dispoziții in mod corect reclamantul a calculat majorări de întârziere la cuantumul chiriei datorate de parata în temeiul contractului si al sentinței civilă 8672/2011.
În același timp, față de disp.art.25 al.2 din Legea nr.114/1996 în vigoare la data inceputului raporturilor locative, care prevăd obligativitatea achitării contravalorii chiriei până la data executarii efective a hotararii de evacuare, instanța retine ca obligația de plată a contravalorii chiriei în condițiile contractuale a subzistat în patrimoniul pârâtei prin efectul legii și ulterior intervenirii hotărârii de evacuare, acestea fiind, de asemenea, debite certe și lichide ale pârâtei către bugetul local, fiind corectă astfel și calcularea majorărilor amintite prin raportare la cuantumul sumelor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
Cu privire la cuantumul acestor majorări, instanța va acorda numai suma de 469,3 lei reprezentând totalul penalităților calculate în perioada 1.04._12 și evidențiate în documentul „situația privind debitele restante” (f.24), reclamantul neexplicând clar modalitatea de calcul a sumei solicitate prin acțiune, de 566 lei.
De asemenea, întrucât majorările sunt datorate până la data stingerii debitului către bugetul local, instanța va obliga pârâta la plata de penalități de întârziere de 2% pe lună aplicate în continuare debitului de 2095 lei începând cu 1.12.2012 până la achitarea debitului principal.
Pentru aceste motive instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de lei 2095 lei reprezentând daune rezultate din lipsa de folosință pentru perioada 1.04.2011 – 31.11.2012, suma de 469,3 lei penalități calculate pentru perioada 1.04.2011 – 31.11.2012 la debitele achitate cu întârziere sau neachitate și penalități de întârziere de 2% pe lună aplicate debitului de 2095 lei în continuare începând cu 1.12.2012 până la achitarea debitului principal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții M. Iași prin P. și C. L. Iași cât și pârâta A. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul pârâtei aceasta a arătat faptul că ia-u fost furate actele de identitate, ca a fost evacuată de anumite persoane. Se „povestesc” o . aspecte ce nu au legătură cu prezenta cauză.
Recursul a fost semnat, formulat în termen, nu a fost timbrat – punându-i-se în vedere recurentei achitarea unei taxe de timbru de 105, 55 lei și a timbrului judiciar de 3 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat. De asemenea, prin rezoluția aplicată, s-a dispus citarea părților și cu mențiunea de a pune concluzii pe nulitatea recursului pentru nemotivare.
Tribunalul va analiza, cu prioritate, excepție de netimbrare a recursului.
P. rezoluția aplicată de instanța de control judiciar s-a pus în vedere recurentei să achite suma de 105, 55 lei și a timbrului judiciar de 3 lei timbru judiciar, recurenta fiind citată cu această mențiune.
Conform OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 1
actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevazute in prezenta ordonanta de urgenta iar conform al.2 taxele judiciare de timbru sunt datorate, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, de catre toate persoanele fizice si juridice si reprezinta plata serviciilor prestate de catre instantele judecatoresti, precum si de catre Ministerul Justitiei si P. de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie.
Timbrajul pus în vedere a fost calculat conform art. 3 și nu a fost contestat de recurentă, nefiind formulată nicio cerere de reexaminare; de asemenea nu s-a formulat nicio cerere de scutire sau reducere a acestui timbraj.
Deși instanța de control judiciar i-a pus în vedere achitarea taxei de timbru, recurenta nu s-a conformat, motiv pentru care tribunalul va anula recursul formulat de pârâta A. D. împotriva sentinței civile 9870/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași ca fiind netimbrat conform art. 312 C.pr.civ.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenții reclamanți M. Iași prin P. și C. L. Iași împotriva sentinței civile 9870/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, reținând că acesta nu este în stare de judecată, îl va disjunge și va fixa termen de judecată pentru soluționarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâta A. D. împotriva sentinței civile 9870/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași .
Disjunge recursul declarat de M. Iași prin P. și C. L. Iași împotriva sentinței civile 9870/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași și fixează termen de judecată la data de 09.05.2014.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.03.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 15.04.2014
JUD. FOND –D. M. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1077/2015. Tribunalul IAŞI | Daune cominatorii. Decizia nr. 335/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
