Fond funciar. Decizia nr. 312/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 312/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Martie 2014
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – S. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 312/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de S. E. împotriva sentinței civile nr. 869 din 10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, intimate fiind C. Județeană De F. F. Iași, C. L. De F. F. Scobinți, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 31 ianuarie 2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 07 februarie 2014 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru 14 februarie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 21 februarie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 28 februarie 2014 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 869/10.09.2013 Judecătoria H. a respins plângerea promovată de petenta S. E. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Iași și C. L. Scobinți de fond funciar,ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
P. hotărârea atacată, pârâta C. Județeană Iași de fond funciar a validat propunerea C. Locale Scobinți în sensul radierii din anexa 2b a unui număr de 504 poziții însumând suprafața de 252 ha teren situată pe raza comunei Scobinți,județul Iași,conform tabelului anexă în care petenta figurează la poziția 107.
La baza adoptării acestei hotărâri a stat referatul Comisiei Locale Scobinți prin care s-a propus invalidarea din anexa 2b a 504 poziții vizând persoane cărora anterior li se constituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha pe raza comunei Scobinți în temeiul hotărârii nr.38 din 9.08.1991 a comisiei județene-fila 12 dosar.
Petenta a susținut prin plângerea sa că,atât timp cât această hotărâre nu a fost anulată sau modificată de către instanță,ea este perfect valabilă și trebuie să își producă integral efectele.
C. Județeană Iași a susținut în întâmpinare că această măsură a fost necesară pentru a pune în posesie cetățenii cărora li se reconstituise dreptul de proprietate deoarece nu mai exista teren disponibil în acest scop,invocând dispozițiile art.20 din Legea 18/1991.Acest text prevede că,”în situația în care în unele cooperative agricole de producție nu mai rămâne teren disponibil pentru a se atribui suprafața minimă prevăzută de art.8 precum și pentru persoanele prevăzute de art.17 și art.19 alin.1 și 2,comisia va hotărî reducerea în cotă proporțională a suprafeței ce se repartizează pentru a se atribui terenuri în proprietate și acestor categorii”.
În cauza de față,terenul aflat la dispoziția Comisiei Locale Scobinți de fond funciar nu a fost suficient pentru a se da eficiență hotărârilor prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate personelor îndreptățite,mai ales după adoptarea Legii 1/2000,care a prevăzut pentru prima dată ca reconstituirea să se realizeze pe vechile amplasamente deținute de foștii proprietari.
Art.19 alin.1din Legea 18/1991 prevede că membrilor cooperatori care nu au adus teren în cooperativă sau au adus o suprafață mai mică de 5000 mp.sau celor care au lucrat în orice mod,în ultimii 3 ani,ca angajați în cooperativă sau asociații cooperatiste,”li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art.18,dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească în localitatea respectivă și nu dețin teren în alte localități”.De aceste dispoziții a beneficiat petenta,căreia i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren.
Dispozițiile art.18 la care face trimitere art.19 alin.1 din Legea 18/1991 se referă la terenurile care pot forma obiect al constituirii dreptului de proprietate și anume: terenuri din extravilanul localității pentru care nu s-au formulat cereri de reconstituire și care sunt la dispoziția comisiei locale de fond funciar.Așadar,constituirea dreptului de proprietate este subsidiară operațiunii de reconstituire a acestui drept și a operațiunii de constituire potrivit art.14-16 din lege.
Determinarea suprafeței de teren ce poate face obiectul dreptului de constituire se realizează ținându-se seama de suprafața terenurilor,numărul solicitanților și de suprafața atribuită celor care au adus pământ în cooperativă.În funcție de criteriile legale statuate,suprafața de teren ce poate reprezenta obiectul dreptului de constituire poate fi mai mare sau mai mică,legea neimpunând o suprafață maximă sau minimă.
În speța de față,ca urmare a adoptării Legii 1/2000,comisia locală de fond funciar a fost în situația de a nu putea pune în posesie persoanele cărora li se reconstituise dreptul de proprietate din cauza faptului că nu mai avea la dispoziție teren în rezerva sa,motiv pentru care a propus radierea din anexa 2b a persoanelor cărora li se constituise dreptul de proprietate ca urmare a cererilor formulate în anul 1991,la apariția legii.
Art.3 alin.3 și 4 din Legea 1/2000 prevăd situațiile în care nu este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate integral din cauza faptului că într-o anumită localitate nu mai există teren disponibil,situații în care foștii proprietari vor primi teren în localitățile limitrofe sau despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.Ori,este inechitabil ca unui fost proprietar să nu i se restituie în natură terenul din cauza faptului că,independent de voința lui,cererea de reconstituire nu a fost soluționată în anul 1991,la apariția legii,iar persoane care nu au adus pământ în CAP să fie împroprietărite cu 0,50 ha teren.
Pe de altă parte,art.6 alin.2 indice 1 din Legea 1/2000,în vigoare la data adoptării hotărârii contestate,prevede că,în situația în care anumite suprafețe de teren sunt revendicate de două persoane,din care una este fostul proprietar căruia i s-a preluat terenul în urma măsurilor abuzive luate în perioada 1945-1990 iar cea de-a doua,persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente,se va restitui terenul în natură ambilor solicitanți.Dacă resursele sunt insuficiente,se va atribui teren în natură persoanei care deținea actele de proprietate în anul 1990 iar ceilalți vor fi despăgubiți în condițiile legii.
Coroborând dispozițiile legale citate anterior,instanța apreciază că are prioritate reconstituirea dreptului de proprietate iar constituirea acestui drept este subsidiară și ar trebui efectuată după finalizarea operațiunii de reconstituire.
În aceste condiții,hotărârea comisiei județene este temeinică și legală,respectând această ordine de prioritate cu privire la terenurile aflate la dispoziția sa.
Ulterior,Legea 247/2005 și HG 890/2005-art.20,au prevăzut situația persoanelor care au formulat cereri în condițiile art.19 alin.1 din Legea 18/1991,în sensul că acestea vor primi terenuri după finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate,dacă mai există terenuri disponibile.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs S. E. criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Se arată în motivele de recurs că instanța de fond nu a motivat respingerea argumentului principal adus de petentă cu privire la nelefgalitatea Hotărârii nr. 74/20.09.2002 . Astfel, prin plângerea formulată petenta a învederat instanței că prin această hotărâre s-a realizat practic o anulare administrativă a Hotărârii nr. 38/1991 emisă de C. Județeană Iași de F. F. .
O dată intrată în circuitul civil Hotărârea nr. 38/1991 a produs efecte juridice și nu poate fi revocată sau anulată decât printr-o hotărâre judecătorească, în condițiile și termenele prevăzute de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, întrucât altfel se încalcă principiul securității juridice și cel al siguranței circuitului civil.
Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu și-au precizat poziția procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile,Tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:.
Obiectul acțiunii promovate de către reclamanta S. E. îl constituie plângerea împotriva Hotărârii nr. 741/20._ emisă de C. Județeană de fond funciar Iași, prin care reclamanta a fost radiată din anexa 2b.
Principalul motiv de nelegalitate al plângerii invocat de petentă a fost acela că prin această hotărâre s-a realizat practic o anulare administrativă a Hotărârii nr. 38/1991 emisă de C. Județeană Iași de F. F. .
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că prin hotărârea atacată, pârâta C. Județeană Iași de fond funciar a validat propunerea C. Locale Scobinți în sensul radierii din anexa 2b a unui număr de 504 poziții însumând suprafața de 252 ha teren situată pe raza comunei Scobinți,județul Iași,conform tabelului anexă în care petenta figurează la poziția 107.
La baza adoptării acestei hotărâri a stat referatul Comisiei Locale Scobinți prin care s-a propus invalidarea din anexa 2b a 504 poziții vizând persoane cărora anterior li se constituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha pe raza comunei Scobinți în temeiul hotărârii nr.38 din 9.08.1991 a comisiei județene-fila 12 dosar.
Tribunalul reține că plângerea este întemeiată deoarece chiar si in situatia in care anumite dispozitii cuprinse in hotararea comisiei judetene nu corespund prevederilor legale, acestea nu pot fi inlaturate decat prin intermediul instantei de judecata care exercita un control judiciar prin procedura plangerii prevazuta de art.55 alin.1 din Legea nr.18/1991 sau in conditiile art.III din Legea nr.169/1997 si nu prin emiterea unei noi hotarari contrare acesteia.
Astfel, in situatia emiterii de catre comisia judeteana, dupa incheierea procedurii de reconstituire, de acte administrative contrare propriei hotarari, dispozitiile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991 raman aplicabile, asa cum prevad dispozitiile art.33 alin.2 din acest act normativ, in sensul ca singura cale procesuala stabilita de lege este cea a plangerii formulata impotriva hotararii comisiei judetene la judecatoria in a carei raza teritoriala se afla terenul sau, eventual, anularea actelor de reconstituire formulate in temeiul art.III din Legea nr.169/1997 de catre persoane prevazute la art.2 al acestui text de lege.
Trebuie precizat ca toate problemele ce apar in modificarea sau anularea unei hotarari a comisiei judetene de fond funciar sunt atributul instantelor de judecata, comisia neavând la îndemână calea revocârii propriei hotărâri.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul, reținând că în mod nelegal a reținut instanța de fond legalitatea și temeinicia hotărârii nr. 741/2002 emisă de comisia Județeană, și pe cale de consecință se va admite recursul, se va modifica în tot sentința recurată, și se va admite plângerea formulată de S. E., dispunându-se anularea parțială a Hotărârii nr. 741/20.09.2002 emisă de C. Județeană Iași de F. F. în ceea ce privește poziția nr. 107 din anexa 2b în ceea ce o privește pe reclamanta S. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S. E. împotriva sentinței civile nr. 869/10.09.201 a Judecătoriei H., sentință pe care o modifică în tot.
Admite plângerea formulată de reclamanta S. E. împotriva Hotărârii nr. 741/20.09.2002 emisă de C. Județeană Iași de F. F..
Dispune anularea parțială a Hotărârii nr. 741/20.09.2002 emisă de C. Județeană Iași de F. F. în ceea ce privește poziția nr. 107 din Anexa 2b în ceea ce o privește pe reclamanta S. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.03.2014.
Președinte, C. A. | Judecător, P. T. | Judecător, M. S. |
Grefier, G. I. |
Red: S.M./Tehn. S.M.
Ex.2 /22.10.2014
Judecător fond: L. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 341/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 443/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
