Fond funciar. Decizia nr. 443/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 443/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Martie 2014
Președinte - A. M. Diuță T.
Judecător C. E. C.
Judecător E. C. F.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 443/2014
Pe rol judecarea cererii de revizuire privind pe revizuenta C. G. și pe intimații Patrașcu L., Patrașcu Mihaiță, Patrașcu M., N. M. V., B. M. V., D. M. I., Patrașcu M. C., C. M. E., B. A. L., B. P., B. C. P., B. M., R. (F. B.) P. A., B. P. M., C. M. E., G. M. N., P. L., P. M., N. M. V., D. M. V., D. M. I., P. M. C., C. M. E., C. D., C. G., C. L. de F. F. P. I., P. P. I., P. M., C. Județeană de F. F. Iași, G. M. N., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 28.03.2014 când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /06.01.2014, revizuienta C. G. a solicitat în contradictoriu cu intimații G. M. N., Patrașcu L., Patrașcu Mihaiță, Patrașcu M., N. M. V., D. M. V., D. M. I., Patrașcu M. C., C. M. E., B. A. L., B. P., B. C. P., B. M., R. (fostă B.) P. A., B. P. M., C. M. E., C. D., C. G., C. L. de F. F. P. I., P. Orașului P. I. și C. Județeană de F. F. Iași, revizuirea deciziei civile nr. 1705/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
De asemenea, în temeiul disp. art. 103 Cod procedură civilă, revizuienta a solicitat repunerea în termenul de revizuire.
În motivarea cererii de repunere în termenul de revizuire, revizuienta a susținut că formulează această cerere în termenul de 15 zile calculat potrivit disp. art. 101 Cod procedură civilă de la data comunicării hotărârii pronunțată în recurs, după ce a avut posibilitatea să cunoască motivarea instanței de recurs. Având în vedere faptul că hotărârea a fost redactată după 6 luni de la data pronunțării, nu a existat posibilitatea să cunoască motivarea instanței în termenul de o lună de la data pronunțării, astfel că a fost în imposibilitatea obiectivă de a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Pe fond, revizuienta a invocat disp. art. 322 pct. 1, 2 și 7 Cod procedură civilă și a susținut că prin decizia nr. 1705/5.07.2013, Tribunalul Iași, în rejudecare după casare, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis pe numele său pentru suprafața de 144 m.p., conform raportului de expertiză care face parte integrantă din hotărâre. Totodată, s-a dispus omologarea raportului de expertiză și au fost respinse capetele de cerere privind rectificarea titlului de proprietate și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Referitor la disp. art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, susține revizuienta că dispozitivul hotărârii conține dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire, întrucât s-a dispus „omologarea raportului de expertiză” în condițiile în care acesta nu era avizat de OCPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie (Ordinul Ministrului Justiției nr. 1882/C din 12 septembrie 2011 și Ordinul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 1.044.364 din 19 septembrie 2011). Cum instanța a trimis, în baza Legii nr. 7/1996, către OCPI atât hotărârea, cât și raportul de expertiză, în vederea efectuării înscrierii în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, fără a fi admisă recepția expertizei în condițiile Regulamentului menționat, dispozitivul deciziei nu poate fi executat, disp. art. 10 fiind imperative.
Referitor la disp. art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, susține revizuienta că potrivit acestor dispoziții legale se poate solicita revizuirea unei hotărâri atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. Acest motiv constituie o aplicare a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății, soluționând pricina în întregul ei. În speță, instanța a evidențiat o aparență de arbitrar în felul în care a soluționat cauza, anterior introducerii căii extraordinare de atac, aparență care justifica redeschiderea procedurilor (cauzele Garcia Ruiz c. Spaniei, Brualla
Gomez de la Torre c. Spaniei). Astfel, susține revizuienta că instanța nu s-a pronunțat cu privire la faptul că terenul în litigiu a făcut obiectul restituirii proprietății anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar cererea reclamanților este ulterioară apariției acestei legi, deși a invocat acest aspect. Or, în aceste condiții, se impune admiterea cererii de revizuire.
Mai susține revizuienta că cererea de retrocedare a reclamanților a fost formulată la data de 18.08.2005 (nr. 6204), iar posibilitatea restituirii în natură a terenului se apreciază în raport de momentul la care a fost formulată cererea și de actele normative aplicabile. Dispozițiile Legii nr. 247/2005 exclud sferei sale de aplicare modalitatea de punere în posesie ori de stabilire a amplasamentului terenurilor ce au făcut, anterior intrării în vigoare a acestui ultim act normativ, obiectul restituirii proprietății. Titlul autorului pârâților a fost eliberat pe un teren liber, aflat la dispoziția Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar, acestora fiindu-le aprobată reconstituirea dreptului de proprietate pe o suprafață de teren liberă la data solicitării. Disp. art. II din Legea nr. 169/1997 prevăd că dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor. Mai mult, disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 1/2000, în baza cărora i s-a emis titlul autorului pârâtei, prevăd posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe alt amplasament în cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren suficiente pentru a satisface toate cererile. În acest caz, reconstituirea se putea face asupra terenurilor trecute în proprietatea unității administrativ teritoriale, conform disp. art. 49 din Legea nr. 18/1991 republicată. Astfel, așa cum a prezentat argumentul recurenților, instanța era obligată, simetric, să analizeze și argumentele intimaților și să motiveze respingerea acestora. Ambele motivări (ale recurenților și ale intimaților) vizau influențarea instanței cu privire la aspectele asupra cărora era chemată să decidă, astfel că instanța trebuia să-și fundamenteze soluția pe motivele invocate de către ambele părți pentru a nu încălca principiul contradictorialității și a nu aduce atingere dreptului intimatului la un proces echitabil.
Pentru aceste motive, revizuienta a solicitat admiterea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește disp. art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, revizuienta a susținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de aceste dispoziții legale. Astfel, instanța a reținut în motivarea soluției pronunțate că „limita dintre proprietățile C. și Patrașcu a fost stabilită prin decizia civilă pronunțată în dosarul nr. 5840/2005, prin care titlul de proprietate nr._/2003 pentru 2000 m.p. a fost anulat parțial pentru suprafața de 52,5 m.p.”. Or, instanța s-a aflat într-o gravă eroare când a pronunțat soluția astfel motivată întrucât la dosarul cauzei a fost depusă decizia civilă nr. 1034/2006 a Tribunalului Iași prin care a fost admis recursul său și a fost respinsă cererea privind anularea titlului
de proprietate nr._/2003, dosarul având aceleași părți, obiect și cauză. Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Cum există două hotărâri definitive și irevocabile contradictorii, date de instanțe de același grad și de complete aproximativ în aceeași componență, care privesc aceeași cauză, obiect și părți, existând tripla identitate de elemente, hotărârile fiind pronunțate în dosare diferite, ultima hotărâre nesocotind puterea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre, susține revizuienta că se impune, în baza art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, admiterea cererii de revizuire.
Revizuienta a invocat și jurisprudența CEDO, solicitând, pentru toate considerentele arătate, admiterea cererii de revizuire.
În dovedirea cererii de revizuire, revizuienta a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 1705/2013 a Tribunalului Iași, decizia nr. 1034/2006 a Tribunalului Iași, concluziile scrise depuse în dosarul nr._/245/2008.
În cauză a fost invocată excepția tardivității formulării cererii de revizuire.
La termenul de judecată din 31.03.2014 a fost pusă în discuția părților cererea revizuientei de repunere în termen și excepția tardivității formulării cererii de revizuire.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, precum și cererea revizuientei de repunere în termen pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1705/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, în rejudecare după casare, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții G. M. N., Patrașcu L., Patrașcu Mihaiță, Patrașcu M., N. M. V., B. M. V., D. M. I., Patrașcu M. C., C. M. E., C. M. E. în contradictoriu cu pârâții B. A. L., B. P., B. C. P., B. M., R. (fostă B.) P. A., B. P. M., C. D., C. G., C. G., C. L. de F. F. P. I., P. Orașului P. I. și C. Județeană de F. F. Iași și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/18.02.2003 emis pe numele C. G. pentru suprafața de 144 m.p. teren situat în T 49, . schiței anexe nr. 1 din raportul de expertiză efectuat de experții B. C. D., C. V. și Keller Viktor, delimitat prin punctele B, C, D, 28, 25, 23, B, expertiză care face parte integrantă din hotărâre. Totodată, a fost omologat raportul de expertiză și au fost respinse cererile privind rectificarea titlului de proprietate și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 124/15.02.2005.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 322 coroborat cu art. 324 Cod procedură civilă.
În speță, revizuienta a formulat prezenta cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1705/05.07.2013 a Tribunalului Iași, invocând disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Potrivit disp. art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Potrivit disp. art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau dacă nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori dacă a dat mai mult decât s-a cerut.
Potrivit disp. art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună de la pronunțare, când hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost dată de o instanță de recurs după evocarea fondului.
Or, decizia civilă nr. 1705 a fost pronunțată la data de 05.07.2013, iar prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, a fost formulată la data de 06.02.2014, deci după expirarea termenului de o lună prevăzut de disp. art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Totodată însă, revizuienta a formulat și cerere de repunere în termen pentru formularea cererii de revizuire.
Potrivit disp. art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată, printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Or, în speță, Tribunalul reține că revizuienta nu probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 103 Cod procedură civilă, respectiv nu a dovedit faptul că a fost împiedicată, printr-o împrejurare mai presus de voința ei pentru a formula cererea de revizuire în termenul de o lună prevăzut de dispozițiile legale.
În condițiile în care disp. art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă prevăd în mod clar faptul că termenul pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă curge de la data pronunțării hotărârii, instanța reține că momentul redactării hotărârii nu prezintă relevanță. Faptul redactării hotărârii după împlinirea termenului pentru formularea cererii de revizuire nu constituie o împrejurarea mai presus de voința
părții, care să împiedice exercitarea în termen a căii de atac.
De altfel, instanța reține și faptul că, potrivit disp. art. 264 Cod procedură civilă, motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare.
Față de dispozițiile legale menționate, instanța reține că legiuitorul a instituit o prezumție legală absolută, în sensul că părțile au posibilitatea de a cunoaște faptul că dispozitivul hotărârii din recurs conține dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire sau faptul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut prin hotărârea din recurs, la momentul cunoașterii soluției/hotărârii, nefiindu-le necesară în acest scop cunoașterea considerentelor deciziei atacate.
În speță, revizuienta a susținut în motivarea cererii de repunere în termen faptul că decizia a fost redactată după aproximativ 6 luni de la data pronunțării, astfel încât, neavând posibilitatea de a lua cunoștință de considerentele deciziei civile, a fost în imposibilitatea de a formula cererea de revizuire în termenul de o lună prevăzut de lege.
Or, necunoașterea motivării deciziei a cărei revizuire se solicită nu constituie un impediment mai presus de voință părții în a formula, înăuntrul termenului de o lună de la data pronunțării, cererea de revizuire.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea de repunere în termen pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, va admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, formulată de revizuienta C. G. împotriva deciziei civile nr. 1705/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța va dispune disjungerea acesteia și înregistrarea separată, pentru când se citează părțile cu mențiunea de a răspunde la excepția necompetenței materiale a instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, formulată de revizuienta C. G. în contradictoriu cu intimații G. M. N., Patrașcu L., Patrașcu Mihaiță, Patrașcu M., N. M. V., D. M. V., D. M. I., Patrașcu M. C., C. M. E., B. A. L., B. P., B. C. P., B. M., R. (fostă B.) P. A., B. P. M., C. M. E., C. D., C. G., C. L. de F. F. P. I., P. Orașului P. I. și C. Județeană de F. F. Iași, împotriva deciziei civile nr. 1705/05.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
Disjunge judecarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă și dispune înregistrarea separată, la același complet, cu termen de judecată la data de 16.05.2014, pentru când se citează părțile cu mențiunea de a răspunde la excepția necompetenței materiale a instanței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D.T.A.M. C.C.E. F.E.C. B.M.D.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 07.04.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 312/2014. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 423/2014.... → |
|---|
