Acţiune în constatare. Hotărâre din 07-10-2014, Tribunalul ILFOV

Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 2144/2014

DOSAR NR._ /2008

ROMÂNIA

TRIBUNALUL I.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2144 R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.10.2014

P.: E. M.

JUDECĂTOR: D. A.

JUDECĂTOR: N. G.

GREFIER: M. M. A.

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenții-pârâți C. P., L. M. și L. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4947/20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. R. și intimații-pârâți C. L. DE F. F. V., și C. JUDEȚEANĂ I. DE A. A L. NR. 18/1991, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, că recurenții au depus 4 exemplare de pe cererea de recurs care au fost comunicate,după care,

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14.05.2013 pârâții-reclamanți C. P., L. M. și L. Ș. au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr.3078/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr._ .

În motivare, pârâții-reclamanți au aratat că instanța a omis să se pronunțe, în dispozitivul sentinței civile mai sus menționate, asupra cererii de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, cerere susținută la ultimul termen de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art.2812 C.pr.civ..

La termen, instanța analizând cererea a apreciat că trebuie admisă, întrucât, într-adevăr instanța a omis să se pronunțe prin dispozitivul sentinței civile nr.3078/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr._ asupra cererii formulate de pârâții-reclamanți privind obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, cerere susținută la ultimul termen de judecată.

Având în vedere soluția pe fondul cauzei, în ceea ce privește cererea reconvențională, ce a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța a respins și cererea formulată de pârâții-reclamanți privind obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, având în vedere principiul că accesoriul urmează soarta principalului.

Împotriva sentinței civile nr. nr. 4947/20.06.2013 au formulat recurs pârâții solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.

În motivare recurenții-pârâți arată că la data de 28.07.2008 reclamantul P. R. a chemat in judecata pe paratul C. N., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa constate ca este singurul proprietar al imobilului in suprafata de 1.077 mp. situat in ., sola 40, sa fie obligat paratul sa lase reclamantului in deplina proprietate si libera posesie si folosinta terenul mai sus mentionat, sa fie obligat paratul sa ridice pe cheltuiala proprie constructiile provizorii (sere) aflate pe terenul in litigiu, sa fie obligat paratul la despagubiri datorate pentru lipsa de folosinta asupra terenului in litigiu, calculate de la data de 1 iunie 2005 si pana la data eliberarii efective a imobilului, cu cheltuieli de judecata. La data de 19.11.2008 reclamantul a depus la dosar o precizare a actiunii solicitand introducerea in cauza a mostenitorilor paratului C. N., numitii C. P., L. M. si L. S.. La data de 17.12.2008 paratii au formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca terenurile partilor nu au acelasi amplasament, terenul reclamantului aflandu-se in sola 40, parcelele 1401,1400, 1394/2 si 1399/2, iar terenul paratilor se afla in sola 20, parcelele 1394, 1395 si 1396, conform Titlului de Proprietate nr._/04.05.2004 eliberat de C. Judeteana de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor I.. La termenul din data de 14.01.2009 reclamantul a depus o cerere completatoare a actiunii solicitand. instantci sa constate nulitatea absoluta partiala a Titlului de Proprietate nr._/04.05.2004, aratand ca acest titlu este emis ulterior titlului sau de proprietate si cuprinde o suprafata de teren care deja a fost reconstituita prin Titlul de Proprietate nr._ / 30.11.1995. La termenul de judecata din data de 11.02.2009 paratii au depus intampinare fata de cererea completatoare, solicitand pe cale de exceptie respingerea cererii pentru lipsa calitatii procesuale active si pentru lipsa de interes a reclamantului in promovarea cererii, iar pe fond respingerea actiunii ca neantemeiata. Pe cale reconventionala paratii au solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta partiala a Titlul de Proprietate nr._ / 30.11.1995 eliberat de C. Judeteana de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor I., pentru nerespectarea conditiilor legale.

Recurenții- pârâți au mai arătat că prin incheierea de sedinta din data 07.04.2009 instanta de fond a unit exceptiile invocate prin intampinare cu fondul fiind necesara administrarea de probe comune cu fondul. Instanta de fond a respins exceptiile invocate ca neantemeiate, motivat de faptul ca reclamantul justifica un interes in formularea actiunii deduse judecatii, avand de asemenea si calitate procesuala activa, intrucat prin actiunea de revendicare aceasta a urmarit sa-si apere dreptul de proprietate ce rezulta din inscrisurile depuse la dosar, iar din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca terenurile in litigiu ale partilor, respectiv cel aflat in sola 40, parcelele 1401,1400,1394/2, 1399/2, terenul reclamantului si cel aflat in sola 20 parcelele 1394,1395 si 1396, terenul paratilor se invecineaza datorita modului in care cele doua comisii de fond funciar au intocmit documentatia aferenta emiterii titlurilor de proprietate, desi din registrele agricole nu a rezultat acest aspect. Prin sentinta civila nr.3078/25.04.2013 instanta de fond a respins atat actiunea principala asa cum a fost formulata, cat si cererea reconventionala ca neantemeiate avand in vedere ca in urma probatoriului administrat in cauza nu a rezultat faptul ca cele doua titluri de proprietate au fost emise cu incalcarea legii, existand insa inadvertente in ceea ce priveste amplasamentul stabilit pentru terenurile in litigiu, conform raportului de expertiza efectuat in cauza de expertul desemnat, insa acest aspect nu este de natura a atrage nulitatea partiala a niciunuia dintre titluri. Din raportul de expertiza efectuat in cauza, coroborat cu celelalte probe administrate nu a rezultat ca paratii ocupa fara drept suprafata revendicata, avand in vedere ca exista inadvertente in ceea ce priveste identificarea in teren a parcelelor partilor, care genereaza o suprapunere de 64 mp., in sensul ca aceasta suprafata se regaseste in ambele titluri de proprietate. Instanta de fond a concluzionat ca suprapunerea poate fi inlaturata fie prin acordarea unei suprafete echivalente de catre comisia locala, la cererea persoanei interesate, fie prin despagubiri, daca mai exista teren disponibil la dispozitia comisiei și a respins si celelalte capete de cerere formulate de reclamant ca neantemeiate, intrucat sunt sub secvente primului capat de cerere, privind revendicarea, iar soarta acestora depinde de solutionarea primului.

În ceea ce privește cererea de completarea dispozitivului sentintei civile nr.3078/25.04.2013 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosarul nr._, recurenții-reclamanți arată că au formulat-o la data de 14.05.2013, cu privire la faptul ca instanta a omis sa se pronunte in dispozitivul sentintei mai sus mentionate asupra cererii de obligare a reclamantului-parat la plata cheltuielilor de judecata, constand in onorariu avocat, cerere sustinuta la ultimul termen de judecata.

Au mai precizat că la termenul de judecata din data de 20.06.2013, instanta de fond analizand cererea a admis-o, cu motivarea ca a omis sa se pronunte prin dispozitivul sentintei civle nr.3078/25.04.2013, insa avand in vedere solutia pe fondul cauzei, in ceea ce priveste ca cererea reconventionala a fost respinsa ca neîntemeiata, s-a respins si cererea formulata de paratii-reclamanti privind obligarea reclamantului-parat la plata cheltuielilor de judecata ca neantemeiata, avand in vedere principiul ca accesoriul urmeaza soarta principalului.

Recurenții-reclamanți susțin că au declarat recurs impotriva sentintei civile nr.4947 pronuntata la data de 20.06.2013 in dosarul nr._ pentru urmatoarele considerente:

Cheltuielile de judecată pornesc de la principiul independentei procesuale a fiecărei părti în procesul civil.

Totodată, cheltuielile de judecată au caracter de sanctiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civil~delictuală si culpa procesuală a părtii care a căzut în pretentii. .

Prin obligarea la plata acestora trebuie să se realizeze· acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părtii care a câstigat procesul.

Potrivit art.274 alin.1 Cod proc. civ., partea care. cade în pretentii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Existența culpei procesuale drept temei de acordare a cheltuielilor de judecată face ca să existe însă o proporție între culpa procesuală în sine pe de o parte și prejudiciul cauzat părții adverse, respectiv cheltuielilor de judecată avansate de aceasta, pe de altă parte.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență a statuat ca partea care a câștigat procesul va putea obține rambursare a cheltuielilor (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. F. de acest aspect, precizeză ca la nici un termen de judecata reclamantul-parat nu a fost prezent, fapt ce a determinat pe de o parte, amanarea si tergiversarea procesului, iar pe de alta parte, paratii-reclamanti au fost nevoiti sa suporte costuri suplimentare, reprezentand onorariul avocatului imputernicit. Culpa procesuală presupune determinarea reclamantului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui, prin susținerea unor apărări neîntemeiate care echivalează cu zădărnicirea paratilor-reclamanti în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită.

In speta de fata, recurenții-reclamanți susțin că, culpa procesuală aparține reclamantului-pârat, care desi legal citat la fiecare termen a stat in pasivitate, nu a inteles sa-și execute obligațiile, astfel încât s-a respins acțiunea., iar natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții. Este vorba despre un prejudiciu material care, poate fi dovedit prin documente justificative. Totodată, cheltuielile de judecată reprezintă pierderea efectiv suferită, sumele efectiv cheltuite (damnum emergens) în susținerea procesului si pentru apărare. Practic, partea îndreptățită la aceste cheltuieli este adversara litigantă a celei care cade în pretenții, a celei care a fost în culpă procesuală și care a suferit un prejudiciu material, concretizat în cheltuielile cauzate de judecată, este victima culpei procesuale a părții care "cade în pretenții".

In drept, cererea a fost intemeiată pe dispozitiile art. 274 alin. 1, art.299 si urmatoarele Cod proc.civ., art.312 alin.2 raportat la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.

In dovedirea celor afirmate a solicitat sa se admită proba cu inscrisuri si orice alt mijloc de proba va rezulta din dezbateri.

Intimații legal citați nu au formulat întâmpinare.

Analizând sentința civilă recurată în raport de motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.p.c. tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat si il va admite întrucât prima instanța a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor art.274 C.p.c.

Astfel, prima instanța a respins prin sent civ nr.3078/25.04.2013, actiunea reclamantului ca neîntemeiata, iar aspect este de natura sa atragă culpa procesuala a reclamantului raportat la prevederile art.274 alin1. C.p.c. care stabilesc ca partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.

In speta, paratii C. P., L. M. și L. Ș. au facut cheltuieli de judecata, pe care le-au dovedit cu chitanta depusa termenul de judecata din 11.04.2013 (fila 78 dosar fond) sipe care le-au solicitat prin intampinarea depusa la dosar.

Ca atare, in mod greșit prima instanța a respins ca neîntemeiata cererea de completare a dispozitivul sentintei civile nr.3078/25.04.2013 formulata de paratii susmentionati, motivat de faptul ca a fost respinsa ca neîntemeiata cererea reconvenționala promovata de aceștia întrucât, nu in functie de soarta de acestei cereri se stabilea culpa procesuala a reclamantului, ci de solutia de respingere a actiunii principale.

In concluzie, tribunalul apreciază ca sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.274 C.p.c. motiv pentru care in baza art.304 pct.9 C.p.c. va admite recursul si va schimba sentinta de completare a dispozitivului, in sensul ca va obliga reclamantul-parat la plata sumei de 4.000 lei către parații-reclamanți C. P., L. M. si L. S. reprezentând cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE L.

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenții-pârâți C. P., L. M. și L. Ș. împotriva sentinței civile nr. 4947/20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. R. și intimații-pârâți C. L. DE F. F. V., și C. JUDEȚEANĂ I. DE A. A L. NR. 18/1991.

Modifica in parte sentința recurata in sensul că:

Admite in parte plângerea.

Obliga reclamantul-parat la plata sumei de 4.000 lei către parații-reclamanți C. P., L. M. si L. S. reprezentând cheltuieli de judecata.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2014.

Președinte Judecător Judecător

E. M. D. A. N. G.

Grefier

M. M. A.

Concept red. gref. M.M.A.

Red. Jud:A.D/2exemplare

Jud.fond :– V. B. M. - Jud./Cornetu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Hotărâre din 07-10-2014, Tribunalul ILFOV