Actiune in regres. Decizia nr. 466/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 11096/182/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 466/R
Ședința publică din 16 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.-T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol este judecarea recursului formulat de recurentul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.) cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2, împotriva sentinței civile nr._/5.12.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect actiune in regres.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 09.10.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 16.10.2013, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/5.12.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.) împotriva pârâtului D. V. și în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1338,25 RON despăgubire și dobânda legală aferentă calculată conform art. 3 alin. 1 din OG 13/2011 începând cu data de 05.12.2012 și până la achitarea integrală, precum și la plata sumei de 163,44 RON, s-au respins celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S.) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D. V., obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 1886,33 lei, compusă din:
-1338,25 lei, despăgubiri achitate către M. M., pentru prejudiciile suferite de acesta în urma accidentului de circulație produs în data de 02.03.2011, din vina exclusivă a numitului D. V.;
-62,79 lei, dobânda legală pentru suma plătită cu titlu de despăgubire, calculată de la data plății despăgubirii către persoana prejudiciată și până la data de 29.02.2012; modul de calcul al dobânzii îl va prezenta, în Anexa 1.
-163,44 lei, contravaloarea prestației . SRL în dosarul FPVS 241/2011;
-246,85 lei contravaloarea prestației . în dosarul FPVS 241/2011;
-75 lei onorariu de avocat.
În motivare, s-a învederat că în data de 02.03.2011 s-a produs un accident de circulație în Baia M., în care au fost implicate autovehiculele nr. de înmatriculare_ si_ . Din Procesul verbal de contravenție . nr._ eliberat de Polița Baia M. rezultă că vinovat pentru producerea accidentului se face numitul D. V., care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ . Prin fapta săvârșită, acesta a cauzat prejudicii lui M. M., prin avarierea autoturismului proprietatea acestuia, marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ .
În ce privește angajarea răspunderii civile delictuale, s-a solicitat a se constata îndeplinirea criteriilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a conducătorului auto, după cum urmează: existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii: nerespectarea prevederilor legale legate de conducerea pe drumurile publice; existența prejudiciului: daunele provocate autovehiculului_ menționate în autorizația de reparație . nr._ și în raportul de verificare, constatare și avizare tehnică de daună nr. 1049/21.04.2011, depuse odată cu acțiunea formulată de Fond; relația de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu: nerespectarea prevederilor legale privind conducerea pe drumurile publice a condus la avarierea auto_ ; existența culpei conducătorului: este reținută de organele competente în Procesul verbal de contravenție . nr._.
În ce privește lipsa poliței de asigurare RCA, s-a susținut că ulterior producerii accidentului, pârâtul nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA valabilă pentru autovehiculul condus de acesta. În această situație, conform prevederilor art.25^1 din Legea nr.32/2000, ale art.3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, F. de protecție a victimelor străzii este obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului a refuzat să o despăgubească pentru prejudiciul suferit, M. M. a solicitat despăgubirea, în baza art. 7, alin. 1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, de la F. de protecție a victimelor străzii. În baza prevederilor acestor norme, F. a dat curs cererii de despăgubire, pe care a soluționat-o în cadrul dosarului de daună FPVS 241/2011 și a evaluat prejudiciul suferit de acesta la suma de 1338,25 lei.
Stabilirea cuantumului prejudiciului, s-a realizat prin întocmirea de către . SRL a unui Raport de verificare tehnică (anexat prezentei). După evaluarea prejudiciului, F. a notificat persoana vinovată de producerea accidentului asupra sumei pe care urmează să o plătească cu titlu de despăgubiri și în lipsa unui răspuns din partea acesteia, suma a fost achitată persoanei prejudiciate.
Cuantumul prejudiciului se stabilește „în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în România la data producerii accidentului".
Conform art. 50 alin. 10 din Ordinul CSA nr. 5/2010 privind asigurarea RCA(în vigoare la data producerii evenimentului rutier), „în cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luând în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale". Un astfel de sistem de evaluare a daunelor auto este și programul specializat AUDATEX.
În virtutea prevederilor art.13 din Ordinul CSA nr.1/2008, „după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii."
Dobânda legală pe care o solicită în sumă de 62,79 lei, a fost calculată în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 13/2011, așa cum rezultă din Anexa 1.
Pârâtul a precizat în ședința publică din 17.10.2012 că, în ipoteza în care nu avea încheiat contract de asigurare la data producerii accidentului, este de acord cu admiterea cererii.
Analizând cererea reclamantului, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal . nr._ încheiat în 03.03.2011 întrucât, în data de 02.03.2011 a condus auto_ și deoarece nu a păstrat distanța suficientă față de auto_ a intrat în coliziune cu acesta. Pârâtul nu a contestat procesul verbal nici la momentul încheierii acestuia, arătând că nu are obiecțiuni, și nici ulterior.
Pe cale de consecință s-a reținut că pârâtul se face vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite (nerespectarea prevederilor art. 51 din OUG 195/2002, modificată, adică nepăstrarea unei distanțe suficiente față de auto_ ) cauzatoare de prejudicii (ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către pârât s-a produs avarierea auto_ ).
Aceste aspecte au reieșit și din raportul nr. 1049/2011 de verificare, constatare și avizare tehnică de daună. Totodată, prin această expertiză s-a stabilit și cuantumul prejudiciului suferit de proprietarul auto_, acesta fiind la nivelul de 1338,25 RON. Această sumă de 1338,25 RON a fost plătită de reclamant proprietarului auto_, dovada în acest sens fiind OP 394/31.05.2011.
Despăgubirea a fost achitată de reclamant în temeiul art. 251 din Legea 32/2000 și art. 3 din Ordinul CSA 1/2008, întrucât la data producerii accidentului (02.03.2011) pentru auto_ nu era încheiat contract de asigurare, aspect ce a reieșit din interogarea bazei CEDAM.
Conform art. 13 din Ordinul CSA 1/2008 „după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana responsabilă pentru repararea prejudiciului are obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”. Așadar, în temeiul art. 13 din Ordinul CSA 1/2008, reclamantul se poate regresa împotriva celui ce a săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, în speță împotriva pârâtului.
În temeiul art. 13 din Ordinul CSA 1/2008, și dat fiind că sunt îndeplinite condițiile art. 998,999 Cod civil, pârâtul a fost obligat să restituie reclamantului contravaloarea despăgubirii achitate de acesta persoanei prejudiciate. De asemenea, pârâtul urma să achite și dobânda legală aferentă începând cu data rămânerii definitive a hotărârii întrucât numai de la această dată s-a stabilit existența creanței și cuantumul acesteia, devenind astfel exigibilă.
De asemenea, în temeiul acelorași dispoziții legale, pârâtul a fost obligat să suporte și contravaloarea expertizei tehnice efectuate de . SRL și achitată de reclamant cu ordinul de plată 335/31.05.2011, în cuantum de 163,44 RON.
În ceea ce privește suma de 246,85 RON s-a considerat că aceasta nu a fost dovedită de reclamant, respectiv nu s-a făcut proba serviciului prestat de . să aibă legătură cu obiectul dedus judecății.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, întrucât pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare, acesta nu a fost obligat la plata lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată în baza reglementărilor în vigoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că în urma administrării probelor din dosarul cauzei instanța de fond a respins obligarea pârâtului la plata sumei de 246.85 lei reprezentând contravaloarea prestației . nedovedită, respectiv nu a fost făcută proba serviciului prestat.
Mai mult, instanța a respins și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată motivând că acesta a recunoscut pretențiile recurentei.
Consideră criticabilă sentința instanței de fond întrucât în cuprinsul Raportului de verificare, constatare și avizare daună se poate cu ușurință observa la punctul 6 serviciile prestate de către . și anume Nota de constatare daune.
O dată cu acțiunea recurenta a atașat și factura împreună cu centralizatorul emis de către . pentru dosarele gestionate de către această societate pentru recurentă. Totodată se regăsește la dosar și ordinul de plată prin care fondul a achitat contravaloarea serviciilor prestate de către ..
Atât serviciile prestate de . câr și cele ale . SRL sunt în conformitate cu prevederile legale care reglementează activitatea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii - Ordinul 1/2008.
Recurentul a precizat că dacă s-ar admite faptul că pârâtul ar fi recunoscut pretențiile implicit înseamnă că a recunoscut și contravaloarea prestației ., mai exact trebuia să fie obligat și la plata acestei sume.
Solicită instanței să observe că există neconformități în cuprinsul sentinței și că aceasta a fost pronunțată fără a stărui în privința probatoriului.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul reține următoarele:
În mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta nu a făcut proba serviciului prestat de . să aibă legătură cu obiectul dedus judecății.
Astfel, la fila 11 din dosarul primei instanțe s-a depus fotocopia ordinului de plată din 4 aprilie 2011 prin care F. de Protecție a Victimelor Străzii a achitat Eclaims Asistance suma de 6418,19 lei reprezentând contravaloarea facturii 0127/01.04.2011.
Această factură a fost depusă la dosar (fila 15), în cuprinsul ei menționându-se „prestație de constatare și evaluare daune, conform borderou, în conformitate cu contract 5773/14.07.2009 - F. de Protecție a Victimelor Străzii”
Nici contractul, nici borderoul nu au fost produse în probațiune de recurenta-reclamantă, iar faptul că la pct. 6 din raportul nr. 1049/21.04.2011 de verificare, constatare și avizare tehnică de daună întocmit de . SRL, se face referire la nota de constatare de daune întocmită de eClains nu reprezintă un element probator suficient care să fundamenteze o prezumție simplă în sensul că suma de 246,85 lei pretinsă de reclamantă ar fi fost achitată pentru acest dosar de daună.
Sunt însă fondate criticile recurentului raportat la neobligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată solicitate.
Prima instanță a reținut că pârâtul ar fi recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare.
La termenul de judecată din data de 17.10.2012 pârâtul D. V. s-a prezentat și, conform mențiunilor din încheierea de ședință a învederat că, din câte își amintește la data producerii evenimentului rutier avea asigurare de răspundere civilă auto valabilă, însă, dacă se face dovada că asigurarea lui nu era valabilă, atunci precizează că este de acord cu admiterea cererii formulate de reclamant. Instanța a adus la cunoștința pârâtului faptul că s-au făcut demersuri de către reclamant în acest sens și s-a depus la dosarul cauzei înscrisul extras de pe site-ul CEDAM de unde rezultă că pentru data de 02.03.2011, data producerii evenimentului rutier, nu avea asigurare valabilă. Pârâtul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a face verificări cu privire la aceste aspecte. Instanța a dat curs cererii de amânare, iar la termenul din data de 21.11.2012 pârâtul nu s-a mai prezentat.
Aplicarea prevederilor art. 275 Cod procedură civilă, cu consecința exonerării pârâtului de obligația de plată a cheltuielilor de judecată, presupune o recunoaștere necondiționată, pură și simplă, necircumstanțiată a pretențiilor reclamantului, al cărei efect este practic scutirea reclamantului de susținerea demersului judiciar. Or pârâtul, care a fost notificat de plată în prealabil introducerii acțiunii (filele 19-20-21 dosar), a primit cererea de chemare în judecată și cunoștea temeiul pentru care reclamanta solicita obligarea sa la plata sumelor pretinse (lipsa asigurării), a invocat totuși că ar fi avut asigurare valabilă și trebuie să facă verificări cu privire la aceste aspecte. Pe cale de consecință, recunoașterea sa nu este una necondiționată, ci mai degrabă formală, astfel încât subzistă culpa procesuală a pârâtului.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și alin 2, alin. 3 teza I cu aplicarea art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul și va modifica în parte hotărârea primei instanțe, obligându-l pe pârât să achite reclamantului suma de 143 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță, sumă echivalentă cu taxa de timbru achitată pentru pretențiile ce au fost admise.
În temeiul dispozițiilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă se va respinge cererea recurentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs întrucât calea de atac a fost admisă doar pentru pretențiile vizând cheltuielile de judecată, care nu au fost supuse obligației de timbrare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul F. de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2, în contradictoriu cu intimatul D. V., domiciliat în Baia M., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._ din 5.12.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pe pârâtul D. V. să achite reclamantului suma de 143 lei, cheltuieli de judecată la prima instanță.
Respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 Octombrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
S.-T. A. Ț. D. W. D. S. A.
Red.STA/12.11.2013
Tred. A.S. / 13.11. 2013 - 2 ex
Judecător la fond: R. D. D.
| ← Abţinere. Încheierea nr. 871/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 188/2013. Tribunalul... → |
|---|
