Succesiune. Decizia nr. 313/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 629/224/2010
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 313/R
Ședința publică din 12 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. W.
Judecători: G. G. P.
: M. B. P.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursurilor civile declarate de către pârâta A. I., cu domiciliul în comuna Strâmtura ., jud. Maramureș, și de către reclamantul D. G., domiciliat în localitatea Giulești, . jud. Maramureș împotriva încheierii din 26 aprilie 2012 și împotriva sentinței civile nr. 713 din 06.12.2012 pronunțate de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Dezbaterile asupra recursurilor și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 29 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 05.06.2013 și pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă 713/16.XII. 2012, Judecătoria Dragomirești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A. M. domiciliată în comuna Strâmtura, ., județul Maramureș și Petereuș P. domiciliată în comuna Strâmtura, ., județul Maramureș, invocată de către pârâta-reclamantă A. I. domiciliată în comuna Strâmtura, ., județul Maramureș, prin apărător.
A admis acțiunea civilă intentată de reclamantul-pârât D. G., domiciliat în localitatea Giulești, ., județul Maramureș în contradictoriu cu pârâta-reclamantă A. I. domiciliată în comuna Strâmtura, ., județul Maramureș.
A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă A. I. domiciliată în comuna Strâmtura, ., județul Maramureș și în consecință:
A stabilit că în masa succesorală rămasă după defunctul D. P. decedat la data de 26.12.1988, fost cu ultimul domiciliu în comuna Strâmtura, ., județul Maramureș, se includ următoarele bunuri imobile:
-casa veche de la nr. administrativ 94 în valoare de 4.100 lei;
-anexă gospodărească în valoare de 4.100 lei;
-teren numit *Acasă* în suprafață totală de 3.870 m.p. în valoare de 10.643 lei;
-teren numit *Fața Machesei*în suprafață de 2.670 m.p. în valoare de 454 lei;
-teren numit *Preluci* în suprafață de 4.390 m.p. în valoare de 746 lei;
-teren numit *Capul Dealului* în suprafață de 1.780 m.p., în valoare de 303 lei;
-teren numit *Ruptură* în suprafață de 13.660 m.p., în valoare de 2.322 lei;
-teren numit *G.* în suprafață de 8.113 m.p., în valoare de 1.379 lei;
-teren numit *Colnice* în suprafață de 9.285 m.p., în valoare de 1.579 lei;
-teren numit *La L.* în suprafață de 1.664 m.p., în valoare de 283 lei;
-teren numit *Pe Jgheaburi* în suprafață de 2.563 m.p., în valoare de 436 lei;
-teren numit *În Laz* în suprafață de 8.046 m.p., în valoare de 1.368 lei;
-teren numit *În buza Leacului* în suprafață de 5.020 m.p., în valoare de 853 lei;
-teren numit *Calea Budeștiului* în suprafață de 2.425 m.p., în valoare de 412 lei;
A exclus din masa succesorală casa nouă cu etaj situată în G., la numărul administrativ 94/A, în valoare de 25.800 lei, trecută la pct. 2 din acțiune.
A exclus din masa succesorală terenurile situate la locurile numite *La Măgurici*, *Picioarul Mlaciului* și *La Colibi*, trecute în cererea reconvențională.
A constatat că au calitate de moștenitori cu vocație succesorală, defuncta D. I., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ½ parte.
La restul masei succesorale au calitate de moștenitori cu vocație succesorală reclamantul-pârât D. G., în calitate de frate, în cotă de ½ și defuncta D. I., în calitate de soră, în cotă de ½ parte (cei doi frații D. G. și I., culeg în concret ¼ parte fiecare).
A stabilit că în masa succesorală rămasă după defuncta D. I. (soră) decedată la data de 02.08.2001, fostă cu ultimul domiciliu în comuna Strâmtura, . ¼ parte din masa succesorală rămasă după defunctul ei frate D. P., decedat la data de 26.12.1988.
A constatat că are calitate de unică moștenitoare cu vocație succesorală a defunctei, pârâta-reclamantă A. I., în calitate de fiică, în cotă de 1/1 parte (pârâta A. I. moștenește din averea lui D. P. ¼ parte, în calitate de nepoată de soră).
A respins acțiunea formulată de reclamantul-pârât D. G. în contradictoriu cu pârâtele A. M. născută C. și P. P., ca fiind făcută față de persoane fără calitate procesuală pasivă.
A dispus sistarea stării de indiviziune și atribuie părților loturile care li se cuvin, respectiv reclamantului și pârâtei A. I., în cotă de ¼ parte, după cum urmează:
Lotul nr. 1 reclamantului D. Găvrilă, în valoare totală de 7.394 lei, compus din următoarele bunuri imobile:
-teren numit *Preluci* în suprafață de 4.390 m.p. în valoare de 746 lei;
-teren numit *Ruptură* în suprafață de 13.660 m.p., în valoare de 2.322 lei;
-teren numit *G.* în suprafață de 8.113 m.p., în valoare de 1.379 lei
-teren numit *Colnice* în suprafață de 9.285 m.p., în valoare de 1.579 lei;
-teren numit *În Laz* în suprafață de 8.046 m.p., în valoare de 1.368 lei;
Lotul nr. 2 pârâtei A. I., în valoare totală de 7.214 lei, compus din următoarele bunuri imobile:
-teren numit *Acasă* în suprafață totală de 1.935 m.p. în valoare de 5.321 lei, identificat în varianta a doua de partajare și hașurat cu linii de culoare verde în anexa nr. 1 a completării la raportul de expertiză, pe care are amplasată casa nouă P+1;
-teren numit *Fața Machesei*în suprafață de 2.670 m.p. în valoare de 454 lei;
-teren numit *Capul Dealului* în suprafață de 1.780 m.p., în valoare de 303 lei;
-teren numit *La L.* în suprafață de 1.664 m.p., în valoare de 283 lei;
-teren numit *În buza Leacului* în suprafață de 5.020 m.p., în valoare de 853 lei;
Cealaltă cotă de ½ parte din masa succesorală rămasă după defunctul D. P. revine soției supraviețuitoare, defunctei D. I., respectiv moștenitorilor acesteia, în valoare de 14.369 lei, fiind compusă din următoarele bunuri imobile:
-teren numit *Acasă* în suprafață totală de 1.935 m.p. în valoare de 5.321 lei, identificat în varianta a doua de partajare și hașurat cu linii de culoare albastră în anexa nr. 1 a completării la raportul de expertiză, pe care are amplasată casa veche și anexa;
-casa veche de la nr. administrativ 94, în valoare de 4.100 lei;
-anexă gospodărească în valoare de 4.100 lei;
-teren numit *Pe Jgheaburi* în suprafață de 2.563 m.p., în valoare de 436 lei;
-teren numit *Calea Budeștiului* în suprafață de 2.425 m.p., în valoare de 412 lei;
A obligat pe pârâta A. I. să plătească reclamantului suma de 2.680 lei cheltuieli de judecată parțiale, compensând restul cheltuielilor.
Prima instanță a reținut că D. P., decedat la data de 26.12.1988, cu ultimul domiciliu în localitatea Strâmtura, a fost căsătorit cu numita D. I., decedată la data de 06.01.2009. Cei doi soți nu au avut copii.
Defunctul a cărui succesiune se dezbate a avut un frate, respectiv pe reclamantul D. G. și o soră, pe D. I., care a decedat la data de
02.08.2001. Aceasta a avut o fiică, pe pârâta A. I..
Soția defunctului D. I., postdecedată, a avut doi frați, decedați și fiecare dintre ei au avut câte o fiică, respectiv pe pârâtele A. M. și P. P..
Mai trebuie reținut faptul că pe tatăl reclamantului l-a chemat tot D. P., astfel că se impune atenție la analizarea probelor, atât a actelor, cât și a declarațiilor de martori, acolo unde se vorbește despre tatăl acestuia sau a mamei pârâtei A. I.. Cele două părți solicită stabilirea masei succesorale după fratele și respectiv unchiul D. P., care a avut același nume cu tatăl său pe care îl chema tot D. P.(a se vedea certificatul de deces f.13, dar și cel de naștere f.15).
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A. M. și P. P., pe care instanța o consideră întemeiată, față de felul în care a fost motivată *a se constata că dânsele nu au acceptat moștenirea după defuncta D. I.*, cu precizarea că în speță nu se dezbate masa succesorală după această defunctă, care a fost soția lui D. P., fiind născută C.. Nu trebuie confundate cele două nume identice, respectiv D. I., despre care vorbim și tot D. I., sora defunctului a cărui succesiune o analizăm, dar care a fost născută D., aceasta având-o ca moștenitoare pe pârâta A. I. și a cărei succesiune o dezbatem în cererea reconvențională.
S-a reținut că cele două pârâte nu au calitate procesuală pasivă, nefiind în nici un grad de rudenie cu D. P. și nici cu D. I., decedată la data de 02.08.2001.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A. M. și P. P. invocată de către pârâta-reclamantă A. I., prin apărător și în consecință va respinge acțiunea formulată față de acestea.
Pe fondul cauzei se reține că părțile au fost de acord cu majoritatea bunurilor care s-au menționat în cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, dar și cu parte din bunurile arătate în cererea reconvențională.
a) S-au ivit neînțelegeri doar cu privire la casa nouă cu etaj situată în G., la numărul administrativ 94/A, în valoare de 25.800 lei. Dacă inițial reclamantul a solicitat includerea în totalitate în masă a acestui imobil, prin întâmpinarea de la fila 60 își reduce pretențiile la cota de 1/3 parte din acest imobil.
Instanța, în urma probelor administrate, în special declarațiile martorilor D. P. f.92 și C. Ș., f.93, va exclude acest bun de la masa succesorală, casa de locuit P+1, fiind construită – atât în ce privește procurarea materialelor de construcție, cât și manopera - de către familia pârâtei A. I..
Această stare de fapt a fost confirmată de către martora propusă de către reclamant, respectiv C. M. f.94- care a declarat că *Nu cunosc cine a cumpărat materialele de construcție și nici cine a suportat manopera pentru construcție… *.
Cea mai concludentă a fost declarația martorului P. I. f.95, care a arătat că * Materialele de construcție au fost cumpărate de către A. I. împreună cu soțul și cu tatăl ei. După ce am edificat acea casă mi-a plătit tot familia A.. Bătrânul D. P. și soția lui nu m-au ajutat la construirea casei, pentru că el era foarte bolnav.*
b) O altă chestiune controversată a fost cu privire la terenurile situate la locurile numite *La Măgurici*, *Picioarul Mlaciului* și *La Colibi*, trecute în cererea reconvențională.
Potrivit adeverințelor nr.2781/06.09.2010 și nr.2779/06.09.2010, terenurile din litigiu figurează pe tatăl D. P., care avea poziția menționată în registrul agricol pe nr. de casă 82 în timp ce defunctul a cărui masă se dezbate a avut ultimul domiciliu în G., la nr87. Totodată se consemnează că întreaga poziție a tatălui a trecut la fiul reclamant D. G..
Această situație este dovedită și cu declarațiile martorilor menționați mai sus, care arată că terenurile de mai sus au fost primite de către reclamant cu titlu de zestre de la părinții lui.
Având în vedere faptul că masa succesorală se compune doar din bunurile mobile și imobile aflate în patrimoniul defunctului de la data decesului, aceste terenuri nu se vor include.
Succesiunea se deferă prin lege sau prin testament, aceasta deschizându-se prin moarte.
În altă ordine de idei, trebuie constatată calitatea de moștenitori și cotele ce le revin. Defunctul nu a avut copii și nu a lăsat legate, ca urmare se va stabili care sunt ceilalți moștenitorii legali.
În primul rând are calitate de moștenitoare soția D. I., n. C., postdecedată la data de 06.01.2009, care venind la succesiune cu frații defunctului, respectiv cu colateralii privilegiați culege are cota de ½ parte.
La restul masei au calitatea de moștenitori, reclamantul ca și frate și respectiv sora D. I., n. D., în cotă de ¼ parte fiecare, adică culeg cealaltă jumătate.
Contrar susținerilor părților, instanța apreciază că în speță defunctul nu a avut copii, ci doar o soție care a postdecedat și ca urmare are calitate de soție supraviețuitoare, iar cei doi frați intră în clasa colateralilor privilegiați.
Potrivit art.1 lit. *c* din L.319/1944 soțul supraviețuitor moștenește o jumătate din averea celuilalt soț când vine la moștenire cu frații și surorile acestuia și descendenți de-ai lor.
Pentru că nu s-a solicitat stabilirea masei și după soția supraviețuitoare, instanța nu a stabilit cine o moștenește, respectiv cine a acceptat succesiunea și dacă a acceptat-o în termenul legal, în mod expres sau tacit.
Ca urmare, în masa succesorală a defunctei D. I., n. D., decedată la data de 02.08.2001, se include alături de alte bunuri care s-au găsit în patrimoniul acesteia la data morții și cota de ¼ parte din masa fratelui ei, respectiv a defunctului D. P..
Așa cum s-a dovedit prin actele de stare civilă și s-a recunoscut de către părți, unica moștenitoare a acesteia este pârâta A. I., care va culege moștenirea mamei sale în cotă de 1/1 parte.
Așa numitul partaj voluntar dintre cei doi frați ai defunctului nu va mai fi analizat pentru că în situația în care doar unul dintre moștenitori nu este de acord cu el poate să solicite instanței să facă partajul pe cale judecătorească. De aceea ne vom rezuma la acest din urmă mod de partajare.
Față de cele de mai sus, instanța va constata că în masa succesorală rămasă în urma defunctului D. P. decedat la data de 26.12.1988, fost cu ultimul domiciliu în comuna Strâmtura, ., județul Maramureș, se includ următoarele bunuri imobile: casa veche de la nr. administrativ 94 în valoare de 4.100 lei; anexă gospodărească în valoare de 4.100 lei; teren numit *Acasă* în suprafață totală de 3.870 m.p. în valoare de 10.643 lei; teren numit *Fața Machesei*în suprafață de 2.670 m.p. în valoare de 454 lei; teren numit *Preluci* în suprafață de 4.390 m.p. în valoare de 746 lei; teren numit *Capul Dealului* în suprafață de 1.780 m.p., în valoare de 303 lei; teren numit *Ruptură* în suprafață de 13.660 m.p., în valoare de 2.322 lei; teren numit *G.* în suprafață de 8.113 m.p., în valoare de 1.379 lei; teren numit *Colnice* în suprafață de 9.285 m.p., în valoare de 1.579 lei; teren numit *La L.* în suprafață de 1.664 m.p., în valoare de 283 lei; teren numit *Pe Jgheaburi* în suprafață de 2.563 m.p., în valoare de 436 lei; teren numit *În Laz* în suprafață de 8.046 m.p., în valoare de 1.368 lei; teren numit *În buza Leacului* în suprafață de 5.020 m.p., în valoare de 853 lei; teren numit *Calea Budeștiului* în suprafață de 2.425 m.p., în valoare de 412 lei;
S-au exclus din masa succesorală casa nouă cu etaj situată în G., la numărul administrativ 94/A, în valoare de 25.800 lei, trecută la pct. 2 din acțiune, precum și terenurile situate la locurile numite *La Măgurici*, *Picioarul Mlaciului* și *La Colibi*, trecute în cererea reconvențională.
S-a constatat că moștenitori cu vocație succesorală ai defunctului D. P. sunt defuncta D. I., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ½ parte, iar la restul masei succesorale au calitate de moștenitori cu vocație succesorală reclamantul-pârât D. G., în calitate de frate, în cotă de ½ și defuncta D. I., în calitate de soră, în cotă de ½ parte (cei doi frații D. G. și I., culeg în concret ¼ parte fiecare).
S-a stabilit, de asemenea, că în masa succesorală rămasă după defuncta D. I. (soră) decedată la data de 02.08.2001, fostă cu ultimul domiciliu în comuna Strâmtura, . ¼ parte din masa succesorală rămasă după defunctul ei frate D. P., decedat la data de 26.12.1988 și va constata că are calitate de unică moștenitoare cu vocație succesorală a defunctei, pârâta-reclamantă A. I., în calitate de fiică, în cotă de 1/1 parte (pârâta A. I. moștenește din averea lui D. P. ¼ parte, în calitate de nepoată de soră).
În ce privește acțiunea formulată de reclamantul-pârât D. G. în contradictoriu cu pârâtele A. M. născută C. și P. P., aceasta a fost respinsă ca fiind făcută față de persoane fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.728 C.civ. nici un coproprietar și respectiv comoștenitor nu poate fi obligat să rămână în indiviziune dacă nu dorește. Un coerede poate oricând să ceară împărțeala succesiunii, chiar atunci când ar exista convenții sau prohibiții contrarii.
Având în vedere cele de mai sus, precum și cererea reclamantului, cu care pârâta A. I. a fost de acord, de a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile care compun masa succesorală, instanța a solicitat expertului să facă propuneri de partajare, ținând seama de cotele ce revin părților, precum și de folosința actuală.
Cu toate că în mod explicit și legal instanța a stabilit prin încheierea de admitere în principiu faptul că există o soție supraviețuitoare și respectiv doi frați care vin la moștenirea defunctului și care dobândesc cota de ½ parte prima și împreună ½ parte reclamantul și sora lui decedată, expertul a împărțit masa succesorală în două, o parte a atribuit-o reclamantului și cealaltă parte surorii decedate, respectiv succesoarei acesteia, nelăsând nici o parte pentru soția supraviețuitoare și respectiv urmașii acesteia, având în vedere că ea este decedată. Trebuie precizat că aceasta nu a predecedat soțului, ci dimpotrivă i-a supraviețuit și de aceea are drept la moștenire.
Aceasta are două fiice, respectiv pe pârâtele A. M. născută C. și P. P., care au fost chemate în judecată și prin petitul din acțiune s-a cerut a se constat că nu au acceptat în termen moștenirea după mamă, motiv pentru care acest petit s-a respins, în cauza pendinte necerându-se stabilirea masei succesorale și după mama lor, respectiv după soția supraviețuitoare a defunctului D. P..
Chiar în situația în care ar fi existat un asemenea petit, iar cele două pârâte nu ar fi acceptat în termen moștenirea după mama lor la această moștenire, adică la cota de 1/2 parte din masa succesorală care se dezbate nu pot avea nicidecum vreun drept, reclamantul și nepoata lui, nici unul dintre ei neavând vocație succesorală la moștenirea nevestei fratelui și respectiv unchiului lor.
În această situație, instanța a ales să facă partajarea legală, ținând seama în primul rând de cotele legale și de vocația la succesiune, după care de folosința actuală a imobilelor. A avut în vedere și valorile terenurilor și a construcțiilor, astfel că a făcut un partaj în natură cu o diferență de valoare foarte mică și ca urmare nu s-au impus a se stabili și sulte pentru egalizarea valorică a loturilor.
Instanța a avut în vedere din expertiza inițială de identificare și evaluare a imobilelor doar suprafața și valoarea acestora, iar în ce privește terenul de la locul numi*Acasă* a ținut cont de varianta a doua de partajare și de identificarea acestuia în anexa nr. 1 a completării la raportul de expertiză. Ca urmare din propunerea de partajare instanța a ținut seama doar de împărțirea terenului de la locul numi*Acasă*.
Privitor la masa succesorală și cotele părților prima instanță a pronunțat în prealabil o încheiere de admitere în principiu, la data de 26.04.2012.
Atât împotriva încheierii intermediare cât și împotriva sentinței a declarat recurs D. G. solicitând modificarea acestora în sensul admiterii capătului de cerere prin car a solicitat a se constata că peretele intimatei A. M. născută C. și P. P., în calitate de colaterale a numitei D. I., decedată la data de 06.01.2009, soție supraviețuitoare a defunctului său frate D. P., decedat la 26.12.1988, nu au acceptat succesiunea după sora lor.
Să se admită partajarea masei succesorale rămasă după defunctul D. P., conform variantei nr. 2 din lucrarea de expertiză întocmită de ing. S..
Să se dispună obligarea intimatei A. I. la plata cheltuielilor de judecată avute la fondul cauzei, în sumă de 3.870 lei, reprezentând cota de 1/2 parte din valoarea lucrărilor de expertiză și a taxei judiciare de timbru plătite exclusiv de recurent și nu așa cum greșit instanța de fond a obligat-o, la doar 2.680 lei.
Solicită obligarea pârâtei-intimate A. I. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, în cuantumul ce urmează a-l preciza la dezbaterea cauzei.
Recurentul a arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea sa de a se constata că toată masa succesorală rămasă după D. P. îi revine lui și pârâtei A. I..
S-a mai arătat că prima instanță a constatat o masă succesorală (după D. I. – soția lui D. P.) deși acest lucru nu s-a solicitat și D. I. nu a acceptat succesiunea soțului ei deși a supraviețuit acestuia.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 673 ind. 5 pct. 2, conform căruia partajarea să se facă în natură, pe cât este posibil.
De asemenea nu s-a ținut cont de faptul că pârâta-intimată A. I. a înstrăinat o suprafață de cca. 1935 mp. din terenul situat la locul „Acasă”.
Loturile atribuite de instanța de fond nu respectă niciuna din variantele expertizei întocmite de ing. S.. Arată că a solicitat partajarea masei succesorale potrivit variantei nr. 2 tocmai pentru cele arătate mai sus, de partajare în natură, sulta stabilită fiind mai mică și se ține seama de faptul că intimata a înstrăinat 1930 mp. din terenul „Acasă”și este normal ca cealaltă cotă de 1/2 să-i revină în natură.
Susține că un aspect de nelegalitate al sentinței este și cuantumul cheltuielilor de judecată.
Recurentul arată că solicită compensarea cheltuielilor de judecată în ceea ce privește onorariul de avocat. A învederat instanței că a suportat în întregime onorariul lucrării de expertiză în sumă de 5.360 lei, justificat cu chitanțele aflate la dosarul instanței de fond, pârâta urmând a fi obligată la plata a 1/2 parte din această sumă, adică 2.680 lei. De asemenea a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 3.381 lei ( cota de 3%) după evaluarea masei succesorale de către expert .Pârâta A. I. a achitat suma de 1.000 lei, iar după compensarea acestei sume, urma să fie obligată la plata cotei de 1/2 parte adică suma de 1.119 lei.
Recurentul a solicitat obligarea pârâtei-intimate la suportarea a jumătate din cheltuielile de judecată în sumă de 3.870 lei, iar instanța de fond, fără a motiva de ce, a obligat-o la plata sumei de 2.680 lei.
Și A. I. a declarat recurs împotriva sentinței și a încheierii interlocutorii solicitând modificarea acesteia în sensul de a se include în succesiunea defunctului D. P., decedat la 26.12.1998, cele trei bunuri imobiliare indicate în cererea reconvențională, în natură terenurile situate în hotarul localității G., la locul numit „ La Magurici”, „ Piciorul Mlaciului” și „ La Colibi”, astfel cum au fost identificate și evaluate prin expertiza efectuată în cauză.
Recurenta a solicitat să se înlăture din cuprinsul și dispozitivul celor două hotărâri constatarea primei instanțe potrivit căreia are calitate de moștenitor al defunctului soția supraviețuitoare, post decedată, D. I., născută C. căreia îi revine din succesiune cota de 1/2 parte cu atribuirea acesteia celor două pârâte A. I. și P. P..
Solicită a se face o redistribuire a loturilor, a se atribui averea defunctului, în cote egale de 1/2 parte, reclamantului pârât-reconvențional și ei, față de împrejurarea că sunt singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii.
Recurenta a arătat că instanța de fond a încălcat grav principiul disponibilității procesului civil și interpretând greșit rolul activ al instanței s-a pronunțat peste ceea ce s-a cerut prin acțiunea introductivă și prin cererea reconvențională, ignorând probe de netăgăduit și făcând o interpretare greșită a unor instituții de drept, ba mai mult, contrazicându-se în propriile argumente, instanța de fond a pronunțat o soluție, parțial lipsită de temei legal, prin aceasta viciindu-se întregul proces, deși pricina era simplu de dezlegat și lipsită, în esența ei de contradicții.
Nici acțiunea introductivă și nici cererea reconvențională nu viza ca moștenitori ai defunctului pe soția supraviețuitoare, post decedată a acestuia la 06.01.2001 întrucât deși legea o prezumă ca având această calitate, la dosar nu s-a produs nicio probă din care să rezulte că ar fi acceptat această moștenire în condițiile art. 700 cod civil. Dimpotrivă, actele scrise depuse la dosar și neluate în seamă de prima instanță converg spre ideea că singurii acceptanți a moștenirii defunctului sunt intimatul și antecesoarea recurentei, intre care dealtfel s-a și încheiat o convenție scrisă privind un partaj voluntar.
Câtă vreme la dosarul cauzei nu există date sau probe care să ateste eventuala calitate de moștenitoare a soției supraviețuitoare, post decedate, D. I. potrivit cerințelor instituite de art. 700 Cod civil, chiar dacă, virtual această calitate o prezumă Legea nr. 319/1944, nu se poate interpreta „ grosso modo” aspecte ce trebuiesc privite în interacțiune cu toate datele cauzei, respectiv a prevederilor legale ce reglementează instituția succesiunii.
Chemarea în judecată a pârâtelor A. M. și P. P. nu reprezintă o revendicare indirectă ( eventual pe calea unei acțiuni oblice a calității de moștenitoarea soției post decedată, aspect învederat prin apărările sale și materializate în cererea reconvențională.
La dezbaterea pe fond a cauzei, la cererea instanței, s-au făcut precizările de rigoare referitoare la aspectele de mai sus așa clarificând chemarea în judecată a celor două intimate pentru opozabilitatea hotărârii tocmai în ideea înlăturării unor eventuale pretenții ale acestora la moștenirea defunctului, indirect prin soția supraviețuitoare post decedată.
Poziția pasivă exprimată de cele două intimate pe tot parcursul cercetării judecătorești este semnificativă și confirmă odată în plus că cei doi colaterali, ambii descendenți ai defunctei D. I., nu au acceptat, la rândul lor această pretinsă succesiune ce ar fi revenit soției supraviețuitoare post decedată și pe cale de consecință cele două intimate nu aveau vocație succesorală după defuncta D. I. și cu atât mai mult după defunctul D. P..
Modul de soluționare a acestui aspect a denaturat întreaga stare de fapt ajungându-e în final ca hotărârea atacată să poarte amprenta netemeiniciei.
Însăși prima instanță care acceptă excepția lipsei legitimității procesuale pasive a celor două intimate, confirmă indirect teza de mai sus.
Schimbarea naturii actului juridic dedus judecății rezidă și din aceea că investind „ sine die” pe soția supraviețuitoare post decedată cu calitate de moștenitor și atribuindu-i parte din averea defunctului, transferată celor două intimate fără a se dezbate moștenirea antecesorilor acestora, calitatea lor de succesori ai defunctei D. I. ca și colaterali privilegiați în aceleași condiții legale de acceptare a succesiunii duce la concluzia nelegalității hotărârii recurate.
Rezultă din cele expuse că prima instanță se erijează în apărătorul unor drepturi inexistente și prin aceasta, în opinia sa, s-a ajuns a se da mai mult decât s-a cerut, găsindu-e în prezența uni plus petit.
În privința netemeiniciei soluției, învederează faptul că deși la dosarul cauzei existau probe concludente, interpretarea acestora s-a făcut defectuos și prin scoaterea lor din context.
La filele 37 și 38 din dosarul primei instanțe s-au depus înscrisuri sub semnătură privată prin care intimatul și antecesoarea recurentei recunosc că bunurile imobiliare obiect al acestor înscrisuri formează succesiunea defunctului D. P..
În hotărârea primei instanțe se face vorbire despre partajul voluntar care nu ar fi valabil câtă vreme semnatarii convenției nu sunt de acord cu acesta, însă este omisă interpretarea actelor de mai sus în privința componenței succesiunii defunctului.
Se acceptă teza potrivit căreia terenurile de la pct. 1,3 și 7 din cererea reconvențională au aparținut părinților intimatului respectiv antecesoarei recurentei și că aceste imobilele au făcut obiectul unei pretinse înzestrări a intimatului.
Pe acest considerent, aceste bunuri sunt excluse de la masa de partajat acreditându-se ideea unui transfer de proprietate, însă se omite a se reține că de fapt și supraedificatele vechi, obiect al acțiunii introductive ar fi avut același regim juridic, incluse în masa bunurilor de partajat, ceea ce denotă că instanța de fond are puncte de vedere contrare cu privire la o categorie de bunuri față de altă categorie.
Apreciază că averea părinților intimatului, a antecesoarei recurentei și respectiv a defunctului D. P. a fost folosită prin bună înțelegere, în indiviziune și fără a se stabili succesiunea defuncților părinți.
Abia la decesul lui D. P. jr., frații acestuia în persoana intimatului și respectiv a antecesoarei recurentei au convenit să reglementeze, pe cale amiabilă, situația întregii averi, înțelegere materializată în actele la care a făcut trimitere, ulterior negate de către instanță.
Chiar acceptând ideea că cele trei imobile excluse din masa succesorală ar fi aparținut părinților intimatului, defunctului și antecesoarei recurentei, într-o eventuală stabilire a succesiunii acestora cel puțin o fracțiune din această moștenire ( cota de 1/3 parte) revenea defunctului D. P. jr., în speță fiind operante dispozițiile art. 751 Cod civil.
A se privi din altă perspectivă aspectele mai sus învederate se ajunge la un dezechilibru și inechitate între cei doi frați, intimatul și antecesoarea recurentei.
În concluzie, solicită ca modificând hotărârea primei instanțe să se includă în masa bunurilor de partajat și cele trei imobile despre care s-a făcut vorbire, dispunând în același timp partajarea acestora în cote egale de câte ½ parte între intimate și recurentă.
În privința modului de partajare, prin concluziile scrise depuse la dosar cu ocazia judecării fondului, a optat pentru una din variantele stabilite de către expert și menținând această opțiune solicită partajarea potrivit solicitării sale având la bază considerentele invocate, respectiv modul de folosință, înțelegerea inițială și satisfacerea cerințelor vizând modalitățile de partajare.
În subsidiar, dacă instanța de recurs va aprecia că limitele și neajunsurile celor două soluții sunt rezultatul insuficientei cercetări a fondului cauzei, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor în baza prevederilor art. 312 al. 1,2 și 5 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Este evident că în speță nu s-a făcut o cercetare judicioasă a cauzei astfel explicându-se greșita reținere a stării de fapt, a schimbării în parte a naturii raporturilor juridice între părți și nu în ultimul rând interpretarea, în parte, greșită a unor prevederi legale în materie.
Se impune o reevaluare a tuturor datelor cauzei prin prisma cererilor cu care a fost învestită prima instanță, aspect ce poate fi realizat prin casarea hotărârilor recurate și soluționarea pricinii în rejudecare din perspectiva celor mai sus învederate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurenți și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În cauză s-a solicitat stabilirea masei succesorale după defunctul D. P. decedat la26.12.1988. Analiza litigiului trebuie să pornească de la stabilirea dreptului de proprietate al defunctului asupra bunurilor ce se solicită a fi incluse în masa succesorală.
Pretinsul drept de proprietate al defunctului D. P. s-a dorit a se dovedi cu martori și cu adeverința din Registrul Agricol, probe insuficiente, în opinia tribunalului, pentru a face o astfel de dovadă. Raportat însă la concluzile primei instanțe ( favorabile sub acest aspect recurenților) și în aplicarea principiului „ non reformatio is pejus” (neînrăutățirea situației în propria cale de atac), tribunalul reține că nu mai este posibilă o altă concluzie privind dreptul de proprietate al defunctului D. P., decât aceea că prin copia Registrului Agricol și proba testimonială s-a făcut dovada acestui drept.
La dosarul cauzei nu s-a depus un arbore genealogic care să fie coroborat cu alte probe pentru a se vedea exact care este legătura de rudenie dintre părți.
Astfel s-a dat posibilitatea unei confuzii pornind de la unele coincidențe de nume. Martorii ale căror declarații se află la filele 92-94 din dosarul primei instanțe confundă pe D. P. (defunctul după care se dezbate succesiunea) și pe soția acestuia D. I., cu părinții pârâtei A. I. pe care îi chema tot D. P. și D. I. ( fila 34- dosarul primei instanțe).
D. P. decedat în 1988 (după care se dezbate succesiunea) și D. I. soția lui ( decedată în 2009) nu au avut copii și nu sunt aceleași persoane cu D. P. și D. I. părinții pârâtei A. I..
O altă premisă de la care a pornit prima instanță este aceea că D. I. ( decedată în 2009) soția lui D. P. ( decedat în 1988) ar fi acceptat succesiunea după soțul ei, în consecință 1/2 din masa succesorală s-ar cuveni acesteia. Nu s-a cercetat acest aspect, nu s-au administrat probe în acest sens.
Procedând în acest mod, prima instanță a pronunțat o hotărâre ce se impune a fi casată, în temeiul art. 312 al. 3 și al. 5 Cod procedură civilă, cauza urmând a fi trimisă în rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare prima instanță va administra probele ce se impun pentru a se stabili următoarele:
-legătura de rudenie a părților cu defunctul D. P. ( decedat în 1988), gradul de rudenie, etc.
-împrejurarea dacă D. I. ( decedată în 2009) a acceptat sau nu succesiunea după soțul ei D. P. ( decedat în 1988).
De rezultatul analizei celor două aspecte de mai sus depinde atât componența masei succesorale ( 1/1 sau ½ din bunurile invocate) cât și devoluțiunea legală a moștenirii solicitată de părți .
Se va acorda atenție faptului că D. P. ( decedat în 1988) și D. I. ( decedată în 2009) au fost frate și cumnată a reclamantului D. Găvrilă și unchi și mătușă a pârâtei A. I. nu părinții acesteia pe care îi chema la fel .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții D. Găvrilă domiciliat în comuna Giulești . jud. Maramureș și A. I. domiciliată în comuna Strâmtura . jud. Maramureș împotriva Încheierii civile pronunțate la data de 26.04.2012 și a Sentinței civile nr. 713/06.12.2012, pronunțate de Judecătoria Dragomirești, pe care le casează și trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
W. D. P. G. G., P. M. B. pt. M. C.
În C.O. semnează În C.O. semnează
președintele instanței grefier șef secție
Red.W.D./01.08.2013
Dac.P.C/05.08.2013- 2 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 116/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 441/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
