Grăniţuire. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2041/100/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.224/A
Ședința publică din 24 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G. G.
JUDECĂTOR: Ț. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul civil formulat de apelanta .., cu sediul în B. M., ., ., împotriva sentinței civile nr.5272 din 24.05.2012, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 17 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 24 octombrie 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5279 din 24.V.2012 pronunțată de Judecătoria B. M. s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții M. B. și M. V., în contradictoriu cu pârâții ., M. M., A. V. S. Și A. D. A., D. F. A., M. D. V. și M. R. K., A. V. S., C. C. A., B. C. J. Și B. R. D. și în consecință s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților înscris în CF_ B. M. nr top 4295/8/1 în suprafața de 710 mp și terenul pârâților înscris în CF_ B. M. nr top 4295/6/2/1 (după parcelare în CF_ B. M. nr cadastral 8269 și CF_ B. M. nr cadastral 8270) pe aliniamentul punctelor 10-18-12 conform planului de amplasament și delimitare anexa grafică la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. C. G.. Pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 97 mp delimitată de punctele 18-13-10-18 conform raportului de expertiză și planului de amplasament și delimitare- anexă la raport- întocmit de expert P. C. G.. Pârâții au fost obligați la demolarea gardului construit pe proprietatea reclamanților. S-a respins cererea de autorizare a reclamanților de a demola gardul construit de pârâți în cazul neexecutării obligației de demolare de către pârâți. S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta ., în contradictoriu cu intervenientul S. F.. S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. F., în contradictoriu cu reclamanții M. B. și M. V. și pârâta .. S-a respins cererea de renunțare la judecarea cererii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul M. M..
În considerentele sentinței se reține că la stabilirea liniei de hotar și soluționarea cererii în revendicare a fost avut în vedere raportul de expertiză tehnică întocmit de P. G. întrucât expertul Ș. O. prin raportul efectuat a arătat că nu poate stabili linia de hotar între cele două proprietăți și nici suprafețele folosite din terenul proprietatea reclamanților, motiv pentru care cererea formulată de reclamanți a fost admisă în parte.
În temeiul art 584 cod civil a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților înscris în C.f._ B. M. nr. top. 4295/8/1 în suprafață de 710 mp și terenul pârâților înscris în C.f._ B. M. nr. top 4295/6/2/1 (după parcelarea în C.f._ B. M. nr. cadastral 8269 și C.f._ B. M. nr. cadastral 8270) pe aliniamentul punctelor 10-18-12 conform planului de amplasament și delimitare anexa grafică la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. C. G., terenul proprietatea reclamanților fiind delimitat de punctele 22-19-20-10-22.
Potrivit art 480 Cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege. Prin acțiunea în revendicare proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.
În temeiul art 480 cod civil pârâții au fost obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 97 mp delimitată de punctele 18-13-10-18 conform raportului de expertiză și planului de amplasament și delimitare - anexă la raport - întocmit de expert P. C. G.. Din raport rezultă că pârâta folosește din terenul înscris sub nr top 4295/8/1, CF_ B. M., suprafața de 97 mp (f. 362).
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la demolarea gardului construit pe terenul proprietatea acestora, iar în caz de neexecutare să fie autorizați reclamanții la demolare pe cheltuiala pârâților.
În temeiul art 494 cod civil a fost admisă cererea reclamanților și au fost obligați pârâții la demolarea gardului construit pe terenul proprietatea reclamanților.
În temeiul art 580 ind 2 Cod procedură civilă cererea de autorizarea a reclamanților la demolarea gardului pe cheltuiala pârâților a fost respinsă, urmând ca în cazul în care debitorul obligației va refuza îndeplinirea obligației stabilite să fie autorizați reclamanții la îndeplinirea obligației pe cheltuiala pârâților.
Cererea de chemare în judecată a altor persoane: potrivit art 57 alin 1 cod procedură civilă „oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul”. Cererea formulată de pârâta . nu este formulată conform acestor dispozițiile legale. Prin cererea formulată de pârâta . a solicitat stabilirea liniei de hotar între terenul proprietatea pârâtei . și terenul proprietatea numitului S. F.. După cum se poate observa din raportul de expertiză efectuat de expert P. C. G. intervenientul sabău F. are terenul întabulat delimitat de punctele 1-2-3-4-1, și folosește terenul delimitat de punctele 6-13-10-11-12-6 (f. 363- 364). Terenul aflat în proprietatea intervenientului F. nu are nici o legătură cu terenul aflat în proprietatea reclamanților, fiind situat în partea estică a terenului proprietatea pârâtei ., în timp ce terenul proprietatea reclamanților se află la vest față de terenul proprietatea pârâtei .. Cererea formulată de pârâtă este o acțiune principală prin care se solicită grănițuirea, neputând fi formulată în prezentul dosar ca și cerere de chemare în judecată a altor persoane, motiv pentru care a fost respinsă.
Cererea de intervenție în interes propriu: potrivit art 49 cod procedură civilă „oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane. Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său”. Prin cererea formulată intervenientul nu invocă un drept propriu, limitându-se a-și formula apărarea față de cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta .. Cererea formulată nefiind o cerere de intervenție în sensul dispozițiilor art 49 cod procedură civilă a fost respinsă.
Reclamanții prin reprezentant convențional au arătat că înțeleg să renunțe la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâtul M. M.. Cererea nefiind formulată conform art 246 cod procedură civilă – verbal în ședință de către reclamanți sau prin cererea scrisă formulată de reclamanți, mandatarul neprezentând procura în acest sens- cererea de renunțare la judecarea cauzei față de pârâtul M. M. a fost respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată: pârâta și intervenientul ca urmare a respingerii cererilor formulate vor suporta cheltuielile efectuate cu privire la taxa judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat. Reclamanții au justificat efectuarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1295 lei reprezentând parțial costul rapoartelor de expertiză tehnică judiciară. Întrucât atât reclamanții cât și pârâta . au suportat costul raportului de expertiză, iar în acțiunile ce au ca obiect grănițuirea proprietăților, părțile sunt obligate la suportarea în jumătate a cheltuielilor efectuate, rămâne ca fiecare parte să suporte cheltuielile de judecată efectuate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel . M. care a solicitat, în principal, anularea sentinței atacate și înaintarea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
În motivarea apelului se arată că sentința a fost pronunțată cu încălcarea unor drepturi procedurale ale părților care impun anularea și trimiterea spre rejudecare.
Au fost lipsiți de apărare, cererea de amânare a avocatului fiind respinsă, deși era motivată corespunzător. În această situație au fost lipsiți de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la obiectul cauzei. Deși s-a înaintat o cerere de repunere pe rol, această cerere a fost respinsă.
Au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în luna octombrie 2011, care cuprindea anumite neajunsuri, contradicții chiar ce se impuneau a fi lămurite de către expert. S-a menționat în încheiere că obiecțiunile vor fi puse în discuția părților după achitarea onorariului expertului. După ce s-a achitat onorariul cauza a suferit amânări pentru introducerea în cauză a altor persoane. La termenul din 17.V.2012 în lipsa apelantei și cu procedura de citare viciată față de doi pârâți, instanța pune în discuție formal obiecțiunile formulate și respinge aceste obiecțiuni fără a se justifica în vreun mod această atitudine. La data când s-a lăsat cauza în pronunțare procedura de citare cu pârâții M. M. și D. F. era viciată.
Dispozitivul hotărârii cuprinde pe lângă grănițuire și o revendicare și desființarea de construcții în condițiile în care obiectul cauzei era doar grănițuire. Nicio completare a acțiunii nu le-a fost comunicată.
Lipsește în totalitate motivarea sentinței, instanța nu a făcut decât să enumere ce au solicitat reclamanții și pârâții precum și intervenientul, că s-a efectuat o expertiză în cauză, o cercetare la fața locului.
Schimbarea în tot a hotărârii se impune pentru că instanța s-a pronunțat asupra ceea ce nu există și nu s-a cerut, mai exact stabilește linia de hotar între terenul proprietatea reclamanților și cel al pârâților înscris în CF_ B. M. nr. top. 4295/6/2/1. Ori prin precizarea de la fila 239 reclamanții arată că solicită stabilirea liniei de hotar între terenul proprietatea lor și cel al pârâților înscris în CF_ B. M. nr. cad. 8269 și CF_/2,_/3,_/4,_/5,_/6 și_/7. De asemenea prin cererea depusă pentru termenul din 5.IV.2012 indică din nou faptul că solicită stabilirea liniei de hotar între terenul lor și cel al pârâților înscris în CF_ B. M. nr. cad. 8269.
Nr. topo. 4295/6/2/1 la care face referire instanța în dispozitiv nu mai există din anul 2006 când a fost dezmembrat în nr. cad. 8269 și 8270, astfel că instanța s-a pronunțat asupra ceva ce nu există.
Terenul indicat de reclamanți ca fiind proprietatea pârâților cuprins în precizările de acțiune nu se învecinează cu terenul proprietatea apelantei.
Pârâtul M. M. nu are nicio calitate procesuală pasivă, acesta nu deține teren în zona din litigiu.
Intimatul S. F. prin notele scrise (fila 53) a solicitat respingerea apelului cu motivarea că nu a mandatat pe apelanta . îi susțină interesele cu privire la respingerea cererii de intervenție în nume propriu.
Intimații M. B. și M. V. prin întâmpinarea depusă (fila 59) au solicitat respingerea apelului, cu motivarea că apelantul putea să-și asigure substituent sau instanța putea să amâne pronunțarea pentru a se putea depune concluzii scrise. Obiecțiunile la expertiză au fost respinse în mod corect. La fila 274 există dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelanta cu mențiunea că a fost citată apelanta cu precizarea de acțiune.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Reclamanții sunt proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF_ B. M. nr. top. 4295/8/1 în suprafață de 710 mp.
Pârâta . proprietara tabulară asupra imobilului înscris în CF_ B. M. nr. top. inițial 4295/6/2/1 având suprafața de 602 mp. Acest nr. topo. a fost parcelat în 2006 în nr. topo. nou 4925/6/2/1/1 cu suprafața de 177 mp transformat în nr. cadastral 8269 și în nr. topo. nou 4925/6/2/1/2 cu suprafața de 425 mp transformat în nr. cadastral 8270.
Intervenientul S. F. este proprietarul tabular asupra terenului în suprafață de 300 mp înscris în CF_ B. M. nr. top. 4295/6/1.
Conform raportului de expertiză întocmit de expertul P. C. și a completării la raportul de expertiză (filele 265 și 438 vol.II dosar fond) linia despărțitoare între terenul proprietatea reclamanților și cel al pârâtei se află între punctele 10-18, iar suprafața de teren folosită de către pârâtă din terenul proprietatea reclamanților este cel cuprins între punctele 10-18-13-18. Admițând în acest fel acțiunea reclamanților instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Motivele de apel invocate de apelanta . M. nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
S-a invocat faptul că la ultimul termen de judecată pârâta a fost lipsită de apărare prin respingerea cererii de amânare formulată de apărătorul acesteia.
În realitate dreptul la apărare nu a fost încălcat, avocatul putând desemnat un substituit, dar pentru că nu a făcut acest lucru s-a amânat pronunțarea cu o săptămână tocmai pentru a se putea da posibilitatea avocatului ales de a depune concluzii scrise.
S-a mai invocat ca și motiv de apel faptul că obiecțiunile formulate la expertiza întocmită de expertul P. C. la ultimul termen de judecată au fost puse în discuție „formal”.
La fila 401 s-au depus obiecțiunile de către pârâta-apelantă. Unele puncte din aceste obiecțiuni au fost puse în discuție de către apărătorul apelantei la termenul din 24 noiembrie 2011 (fila 423 verso), instanța a ținut cont de acestea, iar atunci când a stabilit obiectivele pentru expert i-a solicitat acestuia să se pronunțe dacă schița nr. 1827/2004 a ținut cont sau nu de schițele anterioare, obiective la care expertul a și răspuns în completarea la raportul de expertiză (fila 438 vol.II din dosarul de fond). Celelalte obiecțiuni făcute de către pârâta-apelantă corect au fost respinse, acestea vizau aspecte legate de terenul intervenientului forțat S. F. față de care nu s-a formulat vreo cerere pentru stabilirea liniei despărțitoare.
S-a mai invocat faptul că procedura de citare cu pârâții M. M. și D. F. erau viciate.
Cei doi pârâți au fost citați prin afișare la ușa instanței (fila 492, 493), ori viciile de procedură puteau fi invocate doar de pârâți înșiși, apelanta neavând interes.
S-a invocat faptul că, completarea de acțiune prin care s-a revendicat o suprafață de teren și s-a cerut demolarea unor construcții nu i-a fost comunicată, nu i-a fost adusă la cunoștință niciodată. Apelanta își invocă propria culpă deoarece din dovada de comunicare (fila 274 vol.I dosar de fond) rezultă că această completare de acțiune i-a fost comunicată prin poștă la data de 23.IV.2010. De atunci și până la data pronunțării sentinței apelante 24.V.2012 au fost mai multe termene de judecată iar avocatul apelantei a avut posibilitatea cu ocazia studierii dosarului să o vadă în situația în care apelanta nu i-a adus la cunoștință despre această completare de acțiune. Instanța de fond pronunțându-se și cu privire la aceste cereri din completarea la acțiune nu se poate reține susținerile apelantului că s-ar fi pronunțat asupra ceva ce nu s-a cerut sau ceva ce nu există.
Criticile vizând indicarea greșită de către instanța de fond cu privire la identificarea topografică au fost corectate prin încheierea de îndreptare a erorii materiale.
Tot o eroare materială este și faptul că pârâtul A. V. S. a fost trecut de două ori, eroare care este evidentă și se poate îndrepta printr-o încheiere dată de către instanța de fond.
Corect s-a respins și cererea de chemare în judecată a intervenientului S. F. față de care apelanta a propus probe vizând linia despărțitoare și față de proprietatea acestui intervenient, mare parte din probe i-au fost admise și administrate fără însă a formula vreo cerere pentru stabilirea liniei de hotar față de acest intervenient.
Faptul că față de pârâtul M. M. trebuia respinsă acțiunea și nu admisă este un aspect pe care îl poate invoca doar acest pârât, apelanta-pârâtă fiind lipsită de interes față de soluția pronunțată față de acest pârât.
Sentința instanței de fond a fost motivată în fapt și în drept, au fost expuse motivele avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat urmând a se menține în tot sentința atacată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă apelanta va fi obligată la cheltuieli de judecată față de intimații M. B. și M. V., respectiv onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de . M. în contra sentinței civile nr.5272 din 24.V.2012 a Judecătoriei B. M. județul Maramureș.
Obligă pe apelant să plătească intimaților M. B. și M. V. 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. G. G. Ț. D. B. D.
Red.P.G./25.10.2013
T.red.B.D./04.11.2013
16 ex.
Judecător la fond:A. R. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 539/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
