Succesiune. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 1466/307/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 426/R
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
Judecător: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta D. A., domiciliată în ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2898 din 29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 25 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 2 octombrie 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2898 din 29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a admis excepția tardivității invocată din oficiu de instanță privind petitul nou formulat în rejudecare ce vizează înscrierea în cartea funciară a terenului situat în ., județul Maramureș, în suprafață de 120 mp.
S-a respins în integralitate acțiunea civilă formulată de reclamanta D. A., în contradictoriu cu pârâții P. I., F. P., F. M., B. P. I. Gaszia, B. M. I. Gaszia, B. G. I. Gasze, B. M., P. I., F. P., B. Năstafa, S. M., B. M., B. V., B. G., B. P. și B. I..
În considerentele sentinței se reține că, analiza în abstract a petitelor a relevat inversarea ordinii firești a capetelor de cerere pentru finalitatea acțiunii.
Este de remarcat că mai întâi s-a solicitat constatarea că din masa succesorală a decujusului P. P. I. a făcut parte suprafața de 796 mp, iar ulterior s-a cerut a se constata că același decujus a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în satul S., la locul numit Acasă, în suprafață totală de 1096 mp (în care se integrează suprafața de 796 mp), cu titlu de uzucapiune.
Neîndoilenic, pentru ca un bun să facă parte din masa succesorală, s-a impus a se aproba că acesta a aparținut patrimoniului defunctului. Din această perspectivă, era indicat ca mai întâi să se solicite a se constata dobândirea de către defunctul P. P. I. a terenului din litigiu cu titlu de uzucapiune și ulterior să se solicite a se constata că acesta face parte din masa succesorală a decujusului.
Nu lipsit de relevanță a fost că, reclamanta își menține petitul privind rectificarea cărții funciare nr. 480 în sensul radierii dreptului de proprietate asupra imobilului de mai sus, dispusă în favoarea pârâților F. P. și M. în temeiul sentinței civile nr. 2246 din 21.09.2005. Rațiunea formulării petitului rezidă în suprapunerea terenului identificat în cuprinsul sentinței civile amintite cu imobilul, obiect al prezentei acțiunii.
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 2246/21.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, s-a constatat că reclamanții F. P. și F. M., au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de lungă durată asupra terenului situat în ., județul Maramureș, în suprafață de 2225 mp, înscris în cartea funciară nr. 480, cu număr topografic 1409/b/2, rezultat după dezmembrare, dispunându-se înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în evidențele cărții funciare. Prin raportul de expertiză efectuat de expert M. V. s-a apreciat că terenul în suprafață de 2225 mp, aferent parcelei topografice 1409/b/2 se suprapune peste terenul din litigiu în suprafață de 796 mp.
În opinia instanței, soluționarea acestui petit ar fi impus promovarea unui capăt de cerere pentru compararea titlurilor (în privința imobilului pentru care s-a constatat existența unei suprapuneri), respectiv dreptul de proprietate al decujusului (prin uzucapiune) și al reclamantei (prin moștenire) și dreptul pârâților dobândit pe calea unei hotărâri judecătorești anterioare .
Pe de altă parte, formularea unor petite este amfibolică. Pentru evidențierea acestui aspect, este de menționat că instanța a solicitat (fila 44) reclamantei să precizeze dacă suprafața de 796 mp care se solicită a se constata că face parte din masa succesorală a defunctului P. P. este distinctă sau alături de suprafața de 300 mp se înglobează în suprafața de 1096 mp în privința căreia se solicită a se constata îndeplinite condițiile uzucapiunii.
Prin precizările formulate, s-a menționat că în realitate există o singură parcelă în suprafață totală de 1096 mp compusă din terenul în suprafață de 796 mp și respectiv în suprafața de 300 mp, învederându-se în privința acestui ultim teren că a făcut obiectul dosarului nr. 172-1998.
Așadar, ., ce intră în componența terenului în suprafață totală de 1096 mp, a făcut obiectul dosarului mai sus amintit, finalizat prin sentința civilă nr. 1402-2000. Prin această sentință, s-a stabilit, în baza certificatului de moștenitor nr. 9/16.01.1995, că din masa succesorală a defunctului P. P., face parte și suprafața de 300 mp din terenul situat în locul numit Acasă aferent casei din satul S. de la nr. 19, din care suprafața de 120 mp a fost atribuită reclamantei D. A. și suprafața de 180 mp a fost atribuită pârâtei P. I..
Este dificil de identificat rațiunea promovării petitului de constatare a îndeplinirii condițiilor uzucapiunii și în privința terenului, în suprafață de 300 mp (ce alături de suprafață de 796 mp formează . 1096 mp) în condițiile în care, pentru acest teren, reclamanta a beneficiat de sentința civilă nr. 1402/2000. Mai mult, prin petitul nou promovat în cel de-al treilea ciclu procesual, reclamanta a solicitat a se întabula în favoarea acesteia suprafața de 120 mp ce-i revine din terenul în suprafață de 300 mp, conform sentinței civile mai sus menționate.
În privința acestui nou petit promovat în cel de a-l treilea ciclu procesual, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității, excepție întemeiată în lumina prevederilor art. 132 Cod procedură civilă, conform cărora, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi.
Instanța a reținut că prima zi de înfățișare (ce se identifică conform dispozițiilor legale, cu ziua în care, părțile legal citate pot pune concluzii) s-a consumat în data de 22 martie 2012 (fila 44), iar petitul supus analizei a fost promovat în cadrul precizărilor depuse pentru termenul de judecată din 10 mai 2012, ulterior termenului legal prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă, astfel încât excepția invocată și-a dovedit temeinicia.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea că din masa succesorală a defunctului P. P. I. (decedat la 11.10.1994) face parte imobilul reprezentând terenul în suprafață de 796 mp, situat la locul numit Acasă, lângă casa cu număr administrativ 19 din satul S., județul Maramureș, cu consecința dispunerii partajării acestuia în cote egale de 1/2 parte în favoarea reclamantei și a pârâtei P. I., instanța a constatat că nu au fost prezentate înscrisuri care să ateste apartenența acestui imobil la masa succesorală, cunoscut fiind că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât el însuși are.
Pe de altă parte dacă intenția reclamantei a fost de a dovedi apartenența imobilului reprezentând teren în suprafață de 796 mp la patrimoniul defunctului prin invocarea dreptului de uzucapiune, raportat la probele administrate, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prescripției achizitive.
Dincolo de faptul că dobândirea unui drept de proprietate cu titlu de uzucapiune în favoarea unui defunct reprezintă un act de dispoziție iar admiterea acestuia, prin efectul retroactiv produs echivalează cu constituirea unui drept fără a cunoaște voința reală a beneficiarului defunct (putând fi făcut proprietar chiar împotriva propriei voințe), iar reclamanta putea solicita nu în numele altuia ci în nume propriu, prin invocarea joncțiunii posesiilor constatarea acestui drept, instanța a apreciat neîntemeiat petitul privitor la uzucapiune. Pe de o parte, pentru că soarta suprafeței de 300 mp, ce intră în componența terenului în suprafață totală de 1096 mp a fost decisă prin sentința civilă nr. 1407/11.07.2000, iar pe altă parte pentru că probele administrate în cauză nu au condus în mod cert și infailibil la teza caracterului exclusiv al posesiei defunctului P. P. I.. Probarea acestui din urmă caracter s-ar fi impus în condițiile în care defunctul este fiul proprietarilor tabulari, însă nu și singur descendent și moștenitor al acestora, astfel încât, pentru ca posesia exercitată de un coproprietar asupra bunului indiviz să se intervertească în drept de proprietate exclusivă, trebuie să fie continuă, utilă, publică, exclusivă și să se manifeste prin acte din care să rezulte fără echivoc negarea dreptului celorlalți coproprietari.
Întrucât condițiile mai sus menționate nu au fost pe deplin probate, instanța a respins petitul referitor la constatarea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive.
Cu privire la petitul vizând rectificarea cărții funciare nr. 480 în sensul radierii dreptului de proprietate asupra imobilului de mai sus, dispusă în favoarea pârâților F. P. și M. în temeiul sentinței civile nr. 2246 din 21.09.2005, instanța a constatat inexistențea niciuneia din situațiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare (ce stipulează că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea și înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului).
În mod cert, inopozabilitatea sentinței civile nr. 2246 din 1.09.2005, în raport de reclamantă nu a echivalat cu nevalabilitatea acestei hotărâri judecătorești, lipsind astfel orice temei pentru admiterea petitului de rectificare a cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate întabulat în favoarea pârâților. A proceda în sens contrar ar fi echivalat cu ignorarea și nesocotirea totală a unei sentințe judecătorești intrată în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. A. care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii promovate cu toate capetele de cerere.
Dosarul se află în al treilea recurs declarat în cauză. În ciclurile anterioare, recursurile care s-au formulat au vizat suprafața de teren (urmare a măsurătorilor făcute de experți) cota parte din ¾ parte și ¼ s-a partajat în cote de ½ părți pentru recurentă și soția supraviețuitoare. În al treilea ciclu procesual, în termen legal s-a formulat o precizare și completare la acțiune prin care s-a solicitat înscrierea pe numele ei în cartea funciară și a suprafeței de 120 mp din grădina aferentă casei din S. nr. 19, teren ci i-a fost atribuit prin sentința civilă nr. 1402 din 12.07.2000.
Instanța a fost preocupată mai mult de „ordinea cronologică” a formării petitelor decât aplicarea corectă a dispozițiilor legale.
S-au încălcat dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, instanța respingând ca tardiv noul petit prin care s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate pentru suprafața de 120 mp teren.
Termenul din 22.03.2012 a fost primul termen de judecată când nu s-a consumat atunci prima zi de înfățișare. La acest termen a solicitat amânarea pentru a-și preciza acțiunea, având în vedere faptul că acțiunea a fost promovată în urmă cu 7 ani. Precizarea a fost înregistrată la 02.04.2012, deci înaintea noului termen acordat la 10.05.2012.
Prin sentința civilă nr. 1402 din 11 iulie 2007 s-a stabilit masa succesorală rămasă după defunctul P. P., casa și terenul în suprafață de 180 mp au fost atribuite la pârâtă, iar suprafața de 120 mp la reclamantă, deși experta din acel dosar, M. M. a arătat că terenul aferent casei este de 1106 mp (în rejudecare terenul a fost măsurat la 1096 mp).
Problemele au apărut atunci când pârâta P. I. s-a predat spre întreținere pârâților F. P. și F. M. care locuiesc în capătul grădinii și care au încercat să o deposedeze de suprafața de teren deținută din grădină ce excede celor 120 mp. Au dărâmat gardul despărțitor, motiv pentru care s-au judecat, iar prin hotărâre irevocabilă Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 294/A /2005 le-a respins cererea.
Paralel cu procesul civil pentru ridicarea gardului, pârâții au promovat acțiune pentru uzucapiune în dosarul 2240/2005 la Judecătoria Sighetu Marmației unde au solicitat pe lângă suprafața de teren de 1401 mp aferent casei lor de la nr. 17 și suprafața de 796 mp teren ce aparținea tatălui ei. S-a dovedit că suprafața totală de 1096 mp teren aferent casei din S. nr. 19 a aparținut defunctului P. P. și nu a fost folosit niciodată de altcineva în afară de părinții defunctului P. P., apoi de P. Peru, iar după moartea acestuia de către recurentă și pârâta P. I..
În mod greșit s-a respins cererea privind rectificarea situației tabulare a suprafeței de 796 mp.
Sentința civilă nr. 2246/2005 pronunțată în favoarea pârâților F. nu îi este opozabilă pentru că recurenta nu a fost parte în acel dosar.
Probele administrate în toate ciclurile procesuale confirmă împrejurarea că imobilul din S. nr. 19, casa și terenul aferent în suprafață de 1092 mp au fost proprietatea extratabulară a defunctului P. P. care a preluat casa și terenul de la părinții săi. Chiar dacă în certificatul de moștenitor s-a cuprins suprafața de 300 mp toate probele testimoniale și expertizele efectuate confirmă că suprafața terenului este mai mare, având suprafața totală de 1096 mp.
Intimații P. I., F. P. și F. M. prin întâmpinarea depusă (fila 26) au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că părinții defunctului P. P. au fost P. I. și B. M. (nu P. Iuoan și P. M.), dar defunctul P. P. a avut și o soră, pe nume F. I., bunica pârâtului F. P..
Nu s-a dovedit în mod cert momentul începerii cursului prescripției achizitive. Defuntul P. P. a putut folosi terenul aferent casei de locuit, dar nu și suprafața de 796 mp, numai din anul 1975 de la data decesului mamei sale, iar ulterior decesului lui P. P. posesia a fost viciată, între părți existând numeroase conflicte și procese.
În probațiune s-a depus adeverința emisă de P. Ortodoxă Sighetu Marmației.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
La data de 11 octombrie 1994 a decedat defunctul P. P.. Recurenta este fiica acestuia rezultată din prima căsătorie, iar pârâta P. I. este soția supraviețuitoare (a doua soție a defunctului).
Prin sentința civilă nr. 1402 din 11.07.2000 pronunțată în dosarul nr. 172/1998 al Judecătoriei Sighetu Marmației s-a stabilit masa succesorală rămasă după defunct unde s-a inclus casa și terenul aferent casei în suprafață de 300 mp situat în S. nr. 19 la locul numit „Acasă”. În urma partajului casa și suprafața de 180 mp au fost atribuite pârâtei P. I., iar suprafața de 120 mp a revenit reclamantei (fila 6 dosarul de fond).
În prezentul litigiu se solicită a fi inclusă în succesiune și diferența de teren de 796 mp, suprafață pe care defunctul a dobândit-o prin uzucapiune.
Pârâții F. P. și F. M. sunt actuali proprietari ai terenului în litigiu, teren pe care l-au dobândit în baza sentinței civile nr. 2246 din 21 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1815/2004, unde s-au judecat pentru uzucapiune și unde recurenta – reclamantă nu a fost parte în proces.
Prin sentința civilă nr. 2060/2008 Judecătoria Sighetu Marmației admite acțiunea reclamantei, constată că din masa succesorală rămasă după defunctul P. P. face parte și suprafața de 796 mp teren de lângă casa de la nr. 19, constată că defunctul a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiune, dispune rectificarea cărții funciare.
Tribunalul Maramureș prin Decizia civilă nr. 93/R din 28 ianuarie admite recursul declarat de F. P. și F. M., casează sentința judecătoriei și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu îndrumarul de a pune în discuția părților necesitatea completării raportului de expertiză în sensul de a se propune variante de partajare pentru cota de câte ½ parte, suplimentarea probațiunii testimoniale cu privire la momentul începerii posesiei exercitate de defunctul P. P. asupra terenului.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr._ . Prin sentința civilă nr. 1901 din 1 august 2011 Judecătoria Sighetu Marmației admite în parte acțiunea reclamantei și constată că din masa succesorală rămasă după defunctul P. P. face parte și suprafața de 796 mp teren situat lângă casa de la nr. 19. S-a dispus partajarea acestei suprafețe în cote de ½ parte.
Tribunalul Maramureș prin Decizia civilă 844/R din 14.12.2011 admite recursul declarat de D. A. casează sentința judecătoriei și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că nu s-a respectat primul îndrumar dat de tribunal prin decizia civilă nr. 93/R din 28 ianuarie 2009.
Din probele de la dosar reiese că terenul de la locul numit „Acasă” a fost dobândit de către părinții defunctului P. P., înainte de cel de-al doilea război mondial (filele 84, 85). P. P. a locuit cu părinții, iar după decesul lor a continuat să locuiască în casă, pe care ulterior a refăcut-o și a locuit acolo, până la deces (1994). Părinții lui P. P. au fost P. I. căsătorit cu B. M.. P. P. a fost căsătorit de două ori. Prima soție a fost P. Pălăguța care a decedat în anul 1943, iar cea de-a doua soție este pârâta P. I., născută M.. P. I. a avut doi copii: P. P. și P. I.. Suprafața de teren pe care au folosit-o părinții defunctului P. P. a fost mai mare, iar în timpul vieții lor l-au împărțit dând jumătate la P. I. căsătorită F., iar cealaltă parte a rămas defunctului P. P.. Cert este că terenurile au fost delimitate printr-un gard.
Cum posesia a început înainte de cel de-al doilea război mondial, reținându-se că războiul a început la 1 septembrie 1939, în acel moment erau în vigoare dispozițiile Codului civil austriac. Acest cod în art. 949 reglementează uzucapiunea de 30 de ani.
Cum martorii confirmă faptul că posesia a fost continuă, netulburată, sub nume de proprietar inițial a aparținut părinților defunctului, continuată apoi de defunct se apreciază că cererea reclamantei pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune cu joncțiunea posesiilor în favoarea antecesorilor este întemeiată, urmând a fi admisă.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de experta M. M. reiese că suprafața totală a terenului este de 1096 mp, suprafață din care 300 mp a făcut obiectul partajării din dosarul nr. 4044/2000.
Neînțelegeri cu privire la folosința terenului au apărut doar ulterior, după decesul lui P. P., când urmașii surorii sale au început să intre pe teren distrugând gardul. Această problemă a fost însă soluționată irevocabil prin Decizia Curții de Apel Cluj nr. 294/A/2005 când intimații F. au fost obligați să refacă gardul.
Dintre variantele de partajare propuse de experta M. M., reclamanta și pârâta P. I. au optat pentru varianta 1 (fila 140), variantă care corespunde cu folosința actuală a terenului.
În urma partajului . nou 1409/b/4 ar reveni pârâtei P. I., cel cu nr. topo nou 1409/b/3 ar reveni reclamantei. De asemenea, s-a identificat topografic și . ce a revenit reclamantei din dosarul de partaj soluționat în 2000 care se identifică cu nr. topo nou 1409/b/5.
În ceea ce privește excepția invocată din oficiu de către instanță privind tardivitatea precizării de acțiune făcută de reclamantă depusă în ultimul dosar de rejudecare la data de 21.04.2012 se apreciază a fi greșită.
Potrivit art. 132 Cod procedură civilă la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.
Dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă neavând caracter imperativ, pârâtul poate accepta, expres sau tacit o modificare ulterioară primei zile de înfățișare. Această normă nu este de ordine publică, ci de ordine privată, astfel încât nesocotirea ei ar putea fi invocată numai de către pârât nu și de instanță din oficiu.
În cauză, precizarea de acțiune a fost depusă și înregistrată la data de 02.04.2012. La primul termen după această dată, 10.05.2012 apărătorul pârâților F. nu s-a opus la aceste precizări, ci dimpotrivă a solicitat termen ca să răspundă la ele.
Pe cale de consecință, urmează a se admite recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a se modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii recurentei cu toate capetele de cerer, respectiv se va constata că antecesorul P. P. a dobândit prin joncțiunea posesiei dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 1096 mp de la locul numit „Acasă”, că această suprafață de teren intră în succesiunea rămasă după defunct (din care suprafața de 300 mp a făcut obiectul litigiului din dosarul nr. 3605/2005, în cauză urmând a se discuta diferența de 796 mp), în temeiul dispozițiilor art. 673 și următoarele Cod procedură civilă se va dispune partajarea acestei suprafețe conform variantei 1 din raportul de expertiză întocmit de experta M. M., cu consecința întabulării în cartea funciară.
Cererea privind rectificarea de carte funciară nu va fi admisă deoarece așa cum arată experta M. M. (fila 121) schița de dezmembrare întocmită de inginer Fornvald A. conform sentinței civile nr. 2246/2005 prin care s-a constatat că F. P. și F. M. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată cu joncțiunea posesiilor asupra terenului situat în S. nr. 17 în suprafață de 2225 mp, nu a fost operată în cartea funciară pentru că terenul cu nr. topo 1409/b/2 în suprafață de 2225 mp se suprapune cu terenul de 796 mp din prezentul litigiu. De preciza că în acel dosar reclamanta D. A. nu a fost parte în proces, deci această sentință nu îi este opozabilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimații vor fi obligați la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D. A., împotriva sentinței civile nr. 2898 din 29 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta D. A. împotriva pârâților P. I., F. P., F. M., F. P., B. N., S. M., B. M., B. V., B. G., B. P., B. I., B. P., I. Gaszia, B. M. I. Gaszia, B. G. I. Gasze, B. M., P. I. și în consecință:
Constată că defunctul P. P. a dobândit prin uzucapiune de lungă durată cu joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului situat în satul S. la locul numit „Acasă” aferent casei de locuit cu nr. 19, în suprafață totală de 1096 mp, identificat în CF 480 nr. topo 1409/b/3, 1409/b/4 și 1409/b/5.
Dispune dezmembrarea terenului din CF 480 cu nr. topo vechi 1409/b în nr. top noi: 1409/b/1, 1409/b/2, 1409/b/3, 1409/b/4 și 1409/b/5 conform planului de amplasament și delimitare întocmit de expert M. M. și care face parte integrantă din prezenta sentință.
Dispune întabularea dreptului de proprietate dobândit în cartea funciară.
Constată că masa succesorală rămasă după defunctul P. P., decedat la data de 11 octombrie 1994 cu ultimul domiciliu în S. nr. 19 mai face parte și terenul în suprafață de 796 mp situat la locul numit „Acasă” lângă casa de locuit cu nr. 19, identificat de experta M. M. sub parcele cu nr. top 1409/b/3 și 1409/b/4 (parțial).
Dispune partajarea acestui teren în cotă de câte ½ parte pentru reclamantă și pârâta P. I., conform variantei 1 din raportul de expertiză întocmit de experta M. M. și care face parte integrantă din prezenta sentință, astfel:
Atribuie la reclamanta D. A. . nou 1409/b/3 – 398 mp.
Atribuie la pârâta P. I. . nou 1409/b/4 – 398 mp, parcelă care cuprinde și suprafața de 180 mp ce i-a fost atribuită pârâtei prin sentința civilă nr. 1402/2000.
Dispune întabularea în cartea funciară conform celor de mai sus.
Dispune întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de reclamantă asupra terenului în suprafață de 120 mp conform sentinței civile 1402/2000 pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 172/1998, pe . 1409/b/5 din CF 480.
Respinge cererea reclamantei cu privire la rectificarea cărții funciare.
Obligă pe intimați să plătească recurentei 1032 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de azi, 2 octombrie 2013.
Președinte Judecători Grefier
P. G., P. M. B., C. V., B. M.
Red. P.G./03.10.2013
Dact. B.M./04.10.2013
Ex. 2
Judecător fond: P. M. R.
| ← Succesiune. Decizia nr. 116/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul... → |
|---|
