Grăniţuire. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 1668/336/2008
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/A
Ședința publică din 21.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
Judecător: A. S.-T.
Grefier: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către pârâta R. M., domiciliată în Poienile de sub M. nr. 1621 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1565 din 09.06.2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 14.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 21.02.2013, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1565 din 09.06.2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, s-a admis acțiunea civila intentată de reclamanta C. M. împotriva pârâtei R. M. și s-a stabilit linia de mejdă dintre proprietatea reclamantei si proprietatea pârâtei pe aliniamentul 2- H din completarea nr. 2, materializat in anexa 4 la expertiză, ce fac parte integrantă din dispozitivul sentinței.
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 1320 lei cheltuieli de judecata parțiale, restul cheltuielilor fiind compensate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta C. M. a chemat-o în judecată pe pârâta R. M. solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, învederând că este proprietara unui teren în suprafață de 400 m.p. situat în Poienile de sub M., înscris în c.f. 2807, nr. top. 35/1 și deține și o suprafață de 700 mp pe care o folosește sub nume de proprietar de mai mulți ani, în urma încheierii unei convenții de vânzare cumpărare, cele două parcele învecinându-se în mod nemijlocit cu ..
A mai arătat reclamanta că între ea și pârâtă a izbucnit un conflict, iar pe fondul acestuia pârâta a dărâmat gardul ce delimitează proprietățile lor, intenționând să amplaseze un alt gard, însă pe alt amplasament, pe proprietatea reclamantei.
Pârâta R. M. a fost de acord cu acțiunea reclamantei în sensul stabilirii liniei de hotar dintre proprietățile lor, cu mențiunea că fiecare dintre părți să depună actele originale doveditoare ale proprietății terenurilor deținute, învederând că ea este proprietară de drept a terenului în suprafață de 15 ari, în baza actului autentic nr. 333/1950. Terenul a fost folosit de părinții ei și i-a fost dat cu titlu de zestre.
Apoi, pe baza raportului de expertiză completat de expertul judiciar ing. F. I. în urma consultării actelor depuse de părți, respectiv schiței de dezmembrare a topografului V. C., a semnelor vechi de hotar și a măsurătorilor rezultate în teren și văzând prevederile art. 584 și următoarele cod civil, prima instanță a stabilit că linia de mejdă dintre proprietățile părților este pe aliniamentul 2-H, anexa grafică 4, din completare și a respins ca neîntemeiate obiecțiunile pârâtei potrivit cărora expertiza efectuată de către expertul F. I. nu este edificatoare, deoarece expertul nu a avut în vedere nici datele din c.f în care reclamanta este intabulată pe suprafața de 400 m.p. și nici schița de dezmembrare întocmită de expertul topograf M. V., din care rezultă că mejda dintre proprietățile părților ar fi fundația casei reclamantei.
În baza art.274-276 C.pr. civ., prima instanță a obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale, respectiv contravaloarea expertizelor întocmite, compensând celelalte cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta R. M. solicitând instanței anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau rejudecarea ei de către instanțe de apel.
În motivarea apelului, apelanta a reiterat susținerile sale referitoare la neconcludența expertizei efectuate de ing. F. I., întrucât acesta a afirmat la pct. 7 d din lucrare că nu poate să stabilească linia de hotar propunând instanței audierea unor martori în vederea identificării unor semne de hotar.
A mai învederat apelanta că reclamanta este proprietară tabulară pe suprafață de 400 m.p. nr. top. 35/1 și totuși expertul, fără documentare juridică, reține că părțile ar avea suprafețe mai mari care nu au acoperire în acte.
Apoi, în completarea 1 expertul propune două variante de linie de hotar ceea ce este nelegal, în a doua completare nu ține cont de schița de dezmembrare întocmită de expertul topograf M. V., ce a stat la baza intabulării reclamantei, din care rezultă că mejda dintre proprietățile părților ar fi fundația casei reclamantei, dar și că frontul la drum al terenului reclamantei este de 17 m.
Apelanta a mai învederat că terenul ei cu nr. top. 34/1 și 34/2 a fost măsurat în 1996 de către topograful V. C. și a rezultat că frontul la stradă al terenului său este de peste 26 m.p.
Apelanta a apreciat că pentru aflarea adevărului este necesară o nouă lucrare de expertiză și a învederat că a apelat la un inginer topograf care, interpretând datele din schițele de dezmembrare întocmite de topografii M. I. și V. K. și măsurând cu rigla gradată dimensiunile terenului reclamantei C. M., a conchis că lățimea terenului acesteia la D.J. este de 17 m mai mică decât lățimea de 17,76 m stabilită în expertiza aflată la dosar (completarea 2), deci se presupune că linia de mejdă ar fi pe alt amplasament.
Intimata C. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, învederând că apelanta se prevalează de înscrisuri cu diferite modificări prin care încearcă să denatureze o stare de fapt evidentă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de apelantă, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta intimată C. M. este proprietara tabulară a suprafeței de 400 mp teren cu nr. top. 35/1 înscris în C.F. 5288 Poienile de sub M., dobândită prin uzucapiunea de 32 de ani, conform sentinței civile nr. 1587/1975, situată în localitatea Poienile de sub M. la nr. administrativ 1620.
Apoi, în temeiul unor convenții de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiate la 04.11.1970, 20.11.1970, 20.05.1975 și, respectiv 23.06.1985 cu frații soțului ei decedat, C. I., reclamanta mai deține și .. 35/2, care, potrivit C.F. 2807 Poienile de sub M., are o suprafață de 700 mp.
Pârâta apelantă deține gospodăria limitrofă, situată în Poienile de sub M. la nr. 1621, compusă din teren cu casă și anexe gospodărești, identificat de expert tehnic F. I. cu nr. top. 34 înscris în C.F. 2806 Poienile de sub M., proprietate tabulară a numiților S. P., L. Vaselena, L. M. și L. I..
Potrivit C.F. 2806 Poienile de sub M. .. 34 are o suprafață de 1101 mp.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 333/1950 și numiții L. V. lui Vecla și S. P. lui F. au cumpărat de la succesorii proprietarilor tabulari Steinmetz, în cote egale, imobilul cuprins în C.F. 2806 Poienile de sub M., nr. top. 34, intravilan în suprafață de 15 ari (f.21).
Pentru a-și justifica proprietatea asupra terenului deținut în gospodăria de la nr. administrativ 1621 apelanta s-a prevalat de înscrisul sub semnătură privată intitulat „convenție”, încheiat la data de 20.04.1993, potrivit căruia a cumpărat de la proprietarul tabular S. P., fiul lui F. și Vecla, terenul arabil de la locul numit „Zaricad de Jos”, învecinat la E: B. M., La V: Pisten G., N: C. M. și la S: R. M., de testamentul autentificat sub nr. 2478/15.12.1997 prin care proprietara tabulară L. Vaselena i-a testat cota sa de proprietate din casa de locuit situată în Poienile de sub M. nr. 1621 și suprafața de 200 mp teren curte și grădină de la același nr. administrativ, dar și de convenția de vânzare cumpărare sub semnătură privată din 03._ încheiată cu numiții L. I. și L. A., prin care apelanta și soțul ei, R. M. au cumpărat 6 ari de teren situat lângă .: Pisten G. și Mașniță M..
Prin acțiunea introdusă intimata reclamantă a solicitat restabilirea hotarului real ce separă fondul său de fondul limitrof al apelantei.
În sensul prevederilor art. 584 cod civil grănițuirea constituie operațiunea de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe. O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația când nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți, cum este situația în speță.
Reține Tribunalul că, în fața primei instanțe, fiecare parte a pretins un alt traseu al vechiului hotar, harta cadastrală a zonei nu a este întocmită la scară, ci concretual, iar în ce privește suprafețele topograficelor nr. top. 34 și 35 înscrise în C.F. C.F. 2806 și 2807 Poienile de sub M., nu pot fi reținute ca reper absolut întrucât cartea funciară garantează existența dreptului, dar nu și întinderea sa.
De altminteri, potrivit C.F. 2806 Poienile de sub M. suprafața nr. top. 34 este de 1101 mp, în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 333/1950 suprafața acestuia este menționată ca fiind de 15 ari, iar în Decizia civilă nr. 512/13.03.1961 prin care s-a sistat starea de coproprietate dintre cei doi cumpărători, S. P. și L. V., asupra imobilului cu nr. top. 34, suprafața totală a acestei parcele, astfel cum a fost reținută de instanța de judecată, a fost cea de 1331,36 mp ( 283mp+1048,36mp)(f.105).
Astfel, pornind de la susținerile părților, tribunalul reține că apelanta a menționat în notele de ședință depuse la fila 14 dosar fond că părinții ambelor au plantat salcie pe mejda dintre cele două fonduri învecinate, pe care reclamanta intimată a scos-o din rădăcină și a afirmat că intimata a fost nevoită să-și construiască actuala casă chiar pe linia de hotar, neavând spațiu suficient în curte, întrucât soacra n-a lăsat-o să demoleze casa veche.
Însă, expertul tehnic F. I. a constatat că cele două garduri frontale cu fundație de beton ale părților se întâlnesc în punctul 2 pe care l-a evidențiat în planul de amplasament anexa nr. 4 a completării nr. 2 a raportului de expertiză, ca fiind limită de hotar (f.119).
Apelanta a contestat faptul că acest punct 2 marchează, pe o latură, limita dintre cele două imobile vecine, însă Tribunalul reține că ea a fost prima care și-a edificat gardul frontal stabilindu-i, prin proprie voință, lungimea și, implicit, extremitățile dinspre imobilele limitrofe.
Mai mult, la data de 28.03.1996, topograful V. K. a întocmit, în scopul intabulării dreptului de proprietate al apelantei, o schiță de dezmembrare a imobilului cu nr. top. 34 înscris în C.F. 2806 Poienile de sub M., schiță realizată la scara 1:1000, pe baza indicațiilor apelantei relativ la limitele sale de proprietate și a măsurătorilor topografice, aspect recunoscut de apelantă în cererile și notele de ședință depuse la dosar.
Ca atare, topograful V. K. a reprezentat grafic în schița de dezmembrare din 28.03.1996 conturul fondului apelantei așa cum aceasta i l-a arătat, constatând că latura dinspre drum are 25,5 m, cea din spate 21 m, iar frontul la drum este delimitat de îmbinarea gardurilor părților cu fundația de beton.
Faptul edificării de către apelantă a gardului până în pct. 2 reliefat în anexa 4 a raportului de expertiză, coroborat cu schița de dezmembrare din data de 28.03.1996 întocmită de topograf V. au format instanței de apel convingerea că acest pct. 2 marchează limita sud-estică dintre fondurile în litigiu.
Susținerea apelantei R. M. potrivit căreia în prelungirea gardului ei s-a mai aflat o portiță de acces pietonal care închidea calea de acces către terenurile din spatele fondurilor în litigiu și abia de la portiță începea gardul intimatei C. M., nu a fost confirmată de celelalte probe administrate.
Schița de dezmembrare a imobilelor cu nr. top. 28,29,30/A înscrise în C.F. 5233, 5188 și 4846 întocmită tot de topograf V. K. la data de 09.05.2001 și vizată de O.N.C.G. Maramureș sub nr. 1390/02.08.2001 evidențiază o cale de acces către imobilele cu nr. top. 30, 29 peste .. 34 deținută actualmente de apelantă, însă această cale de acces nu se află la limita topograficului 34 cu nr. top. 35 unde susține apelanta că se afla portița, ci împarte în două .. 34 (f.83).
În ce privește capătul de hotar nord- estic dintre cele două fonduri, instanța de apel reține că în mod corect a fost stabilit de prima instanță în punctul H care, potrivit concluziilor expertului tehnic F. I., corespunde limitei reprezentate grafic în schița de dezmembrare întocmită la 28.03.1996, câtă vreme apelanta însăși a precizat aceste linii de demarcație pentru intabulare.
Potrivit raportului de expertiză cu completările ulterioare, pe acest traseu 2-H din anexa 4 se regăsește și o salcie, vechi semn de hotar potrivit intimatei, care constituie totodată o probă materială ce se coroborează cu afirmațiile apelantei referitoare la existența sălciilor pe vechea mejdă.
Criticile apelante referitore la lipsa de concludență a raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic F. I. sunt neîntemeiate.
În contextul în care cartea funciară nu garantează întinderea dreptului, ci doar existența sa, iar părțile nu au fost în măsură să prezinte semne necontestate de hotar, se impunea atât verificarea susținerilor acestora prin administrarea altor probe, chiar testimoniale cum a propus și expertul tehnic, cât și configurarea traseelor liniei de hotar așa cum a fost indicată de fiecare din părți, pentru ca, în urma coroborării întregului probatoriu administrat, să se poată stabili vechiul hotar real.
Apelanta a mai criticat faptul că, pentru stabilirea liniei de hotar, nu s-a ținut cont de planul de situație întocmit de numitul M. G. în dosarul în care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei intimate dobândit prin uzucapiune, în care latura frontală a fondului intimatei este de 17 mp, iar nu 17,76 m cum a stabilit expertul F. I..
Însă, după cum se poate observa, în acest plan de situație și latura sudică a terenului apelantei este mai mică decât cea stabilită de expertul tehnic F. I., fiind de doar 24 m, față de 25,5 m, împrejurare care confirmă susținerile expertului F. referitoare la lipsa de precizie a acestei schițe, iar pe altă parte, expertul tehnic numit în cauză nu putea avea în vedere la realizarea lucrării sale de expertiză doar dimensiunile care convin apelantei din plan de situație întocmit de numitul M. G..
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta R. M. împotriva sentinței civile nr. 1565 din 09.06.2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta R. M., domiciliată în . M., nr. 1621 împotriva sentinței civile nr. 1565/09.06.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, ca nefondat.
Obligă apelanta să-i plătească intimatei C. M., domiciliată în Poienile de Sub M., nr. 1620 suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data 21.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S. T. A. A. R. M.
Red./Tehnred./G.B./11.06.2013/4ex.
Red./judecător la fond: G. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 434/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Succesiune. Decizia nr. 257/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
