Partaj judiciar. Decizia nr. 225/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 308/182/2008*
D.C. nr. 225/A din 24.10.2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.225/A
Ședința publică din 24 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G. G.
JUDECĂTOR: Ț. D.
GREFIER: B. D.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în rejudecarea apelului civil declarat de către apelanții M. F., M. A. M., M. I. C., toți cu domiciliul în localitatea C. nr. 131 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 8210 din 27.09.2011, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților asupra apelului au avut loc la data de 17 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în baza art. 146, art. 260 raportat la art. 298 Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției la data de 24 octombrie 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8210 din 27 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. F., M. A. M. și M. I. C. împotriva pârâților C. M., R. V. C. și R. A. M., s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională C. M. în contradictoriu cu reclamanții –pârâți reconvenționali M. F., M. A. M., M. I. C. și cu pârâții reconvenționali R. V. C. și R. A. M., s-a admis în principiu în parte cererea reconvențională formulată de reclamanții – pârâți reconvenționali R. V. C. și R. A. M. împotriva pârâților reconvenționali: M. F., M. A. M., M. I. C. și C. M. și, în consecință s-a constatat că în urma defunctului M. A., decedat la data de 23.10.1986, nu au rămas bunuri, că au calitatea de moștenitori au defunctului: M. M. în calitate de soție supraviețuitoare și M. V., în calitate de fiu, cu cote de ¼ părți și respectiv ¾ părți din masa succesorală, pârâtele C. M. și R. I. fiind străine de moștenire prin neacceptare.
S-a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctei M. M., decedată la data de 04.05.1992 se compune din terenurile incluse în Titlul de proprietate nr. 6078/23/07.06.2002, cu o suprafață totală de 3 ha 3175 mp situate pe teritoriul satului C., au calitatea de moștenitori ai defunctei M. M.: M. V. – fiu și C. M. – fiică, fiecare cu câte o cotă de ½ părți din masa succesorală, pârâta R. I. fiind străină de moștenire prin neacceptare.
S-a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului M. V. I., decedat la data de 30.03.2001, se compune din cota de proprietate de ½ părți din terenurile incluse în titlul de proprietate nr._, dobândită prin succesiune, iar succesorii legali ai defunctului M. V. I. sunt reclamanții: M. F., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ părți din masa succesorală, M. I. C. și M. A. M., în calitate de descendenți direcți, cu câte o cotă de 3/8 părți fiecare.
S-a constatat că masa bunurilor de împărțit se compune din terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr. 6078/23/07.06.2002 eliberat pe numele defunctei M. M. și că au calitatea de coproprietari asupra bunurilor de partajat: reclamanții M. F. – 1/8 (2/16) părți, M. I. C. și M. A. M. - câte 3/16 părți fiecare și pârâta C. M. - 8/16 părți.
S-a sistat starea de coproprietate dintre reclamanți, pe de o parte și pârâta C. M. - pe de altă parte - cu privire la masa bunurilor de împărțit, atribuind reclamanților în indiviziune lotul I compus din terenul „Tioltuș”– în suprafață de 2800 mp cu o valoare de 5 lei/mp și valoarea totală de 14.000 lei; „La plop” – în suprafață de 1980 mp – 2376 lei; terenul „Unghitău” – 3383 mp cu o valoare de 0,5 lei/mp și valoarea totală de 1691,5 lei RON, terenul „Lazuri” în suprafață de – 1400 mp cu o valoare de 0,8 lei/mp și o valoare totală de 1120,0 lei; „La Poieți” – 3210 mp – cu valoarea totală de 2568 lei; „Acasă”, suprafața de 3977 mp cu o valoare de 8 lei/mp și valoarea totală de_,0 lei, identificată cu hașură roșie în anexa 7 varianta VI de partajare întocmită de expert topograf Zlampareț I. care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâtei C. M. i-a fost atribuit lotul II compus din teren „Tioltus C.” – 2800 mp în valoare de_ lei; teren „După pârâu” – 1400 mp – în valoarea totală de 1680,0 lei; teren „După P.” în suprafață de 557 mp, în valoare de 668,4 lei; teren „După P.” în suprafață de 791 mp în valoare de 949,2 lei; teren „L. Coaș” – 3402 mp în valoare de 4082,4 lei; teren „L. Coaș” –1850 mp în valoare de 2220 lei; teren „Unghitău C.” –1400 mp în valoare de 700 lei; terenul „În Grădina” – în suprafață de 1860 mp intravilan cu o valoare de_,0 lei și suprafața de 2177 mp teren situat în locul denumit „Acasă”, în valoare de_,0 lei identificat cu hașură albastră în anexa 7 varianta VI de partaj întocmită de inginer Zlampareț I..
A fost obligată pârâta-reclamantă reconvențional să plătească reclamanților suma de 1272,25 lei cu titlu de sultă și s-a respins cererea reclamanților privind intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit, ca prematură.
În rejudecare, instanța a reținut că antecesorul reclamanților și pârâtele chemate inițial în cauză au fost frați și sunt descendenții defuncților M. M. și M. A., decedați în anul 1992 respectiv 1986. Lui M. M. i s-a emis Titlul de proprietate nr.6078/23 din 07.06.2002(f .7 din dosarul nr.308/2004). Raportat la Sentința Civilă nr. 3423/13.05.2005, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr. 2312/2005, instanța a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctei M. M.: M. V. – fiu post-decedat și C. M. – fiică – cu câte o cotă parte de ½ din masa succesorală, pârâta R. I. fiind străină de moștenirea mamei sale prin neacceptare.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâții R. V. C. și R. A. M., în concordanță cu încheierea de scoatere de pe rol din data de 17.03.1987 pronunțată în dosarul succesoral nr. 118/1987 al notariatului de Stat Baia M. s-a reținut că au calitate de succesori ai defunctului M. A.: soția supraviețuitoare – M. M. – cu o cotă parte de 1/4 din masa succesorală (art.1 lit. a Legea 319/1944) și fiul M. V. – cu o cotă parte de 3/4 din masa succesorală, fiicele C. M. și R. I. fiind străine de succesiune prin neacceptare și că în urma defunctului M. A. nu au rămas bunuri mobile și imobile.
S-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctului M. V. I., fratele pârâtei-reclamante reconvențional C. M.. Atât C. M. cât și M. V. I. au moștenit în urma decesului antecesoarei lor cota de ½ parte fiecare din masa succesorală rămasă după aceasta, respectiv ½ din terenurile menționate în titlul de proprietate_, astfel cum acest titlu a fost suplimentat.
Având în vedere că reclamanții au arătat că doresc să rămână în indiviziune cu privire la bunurile ce urmează a le fi atribuite pentru cota antecesorului lor, instanța a format loturile având în vedere cota parte ce le revine tuturor reclamanților, respectiv cota pârâtei C. M., respectiv ½ fiecare.
Reținând că valoarea totală a masei partajabile este de_,5 lei, instanța a partajat bunurile având în vedere varianta a VI-a de partaj propusă de expertul desemnat în cauză, variantă arătată în Completarea nr. 3 la raportul de expertiză efectuat, întrucât terenul aflat în locul numit Acasă poate fi comod partajabil în natură raportat la cotele de ½ parte pentru reclamanți și ½ parte pentru pârâtă, modul actual de folosință a terenurilor.
Ținând cont de caracterul prioritar al împărțelii în natură consacrat de art. 673 indice 5 al. 2 Cod procedură civilă, i-a atribuit pârâtei, în completare, suprafața de 2177 mp din terenul Acasă, egalizând valoric cele două loturi prin stabilirea unei sulte în sarcina pârâtei în valoare de 1272,25 lei. De asemenea s-a avut în vedere faptul că în privința majorității terenurilor supse partajului părțile s-au înțeles. Singurul teren cu privire la care au existat neînțelegeri a fost terenul situat în locul numit Acasă, reclamanții solicitând atribuirea acestui teren în proprietatea lor exclusivă.
Instanța a considerat că argumentele menționate cu ocazia concluziilor pe fond pentru atribuirea acestui teren reclamanților, respectiv relațiile conflictuale dintre părți nu justifică atribuirea întregului teren intravilan reclamanților, atâta vreme cât terenul este partajabil în natură. Faptul că se va atribui și pârâtei o parte din terenul situat în locul Acasă se justifică prin aplicarea principiului partajării în natură a bunurilor supuse partajului.
Instanța a respins cererea reclamanților privind intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit, ca prematură, având în vedere că suprafețele de teren obiect al prezentului partaj nu au fost identificate sub aspect de carte funciară, titlul de proprietate în care au fost cuprinse nefiind intabulat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. F., M. A. M. și M. I. C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, cu privire la modalitatea de partajare și în consecință să se partajeze masa succesorală rămasă în urma defuncților M. M. și M. V. potrivit variantei a V-a din completarea nr. 3 la raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. expert Zlampareț I., atribuind reclamanților lotul în valoare de 56.507,5 lei, iar pârâtei lotul în valoare de 53.180,0 lei și stabilind în sarcina reclamanților o sultă în valoare de 1.663,75 lei pe seama pârâtei.
În motivarea apelului, s-a învederat Tribunalului că soluția primei instanțe este justificată pe un singur argument, și anume că terenul de la locul numit „Acasă” este comod partajabil în natură, or există argumente mult mai puternice, care țin de imposibilitatea de folosința comună pașnică de către părți a terenului, care sunt în conflict accentuat, având în vedere că terenul este situat în grădina casei reclamanților, putându-se ivi chiar agresiuni reciproce între părți, ceea ce ar face imposibilă punerea în executare a hotărârii.
De asemenea, apelanții au arătat că varianta pe care ei o solicită este mai echitabilă, impunându-se a se ține seama de faptul că, cota de ½ din grădină ar urma să fie fragmentată în alte 3 loturi, întrucât reclamanții au primit în indiviziune cota.
Apelanții au mai precizat că în varianta a V-a de partajare, pârâtei urmează a-i fi atribuită suprafața de 1860 mp din terenul intravilan de la locul „G.”, ceea ce duce la un echilibru între loturile atribuite părților, atât ca amplasament în intravilan, cât și ca valoare.
S-a mai precizat că instanța ar fi trebuit să se raporteze la disp. art. 6739 C.pr.civ., potrivit căruia instanta va tine seama, printre altele, de natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor precum și de faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a se cere imparteala, au facut imbunatatiri, or din raportul de evaluare rezultă că terenul are o valoare mai mare tocmai datorită modului în care reclamanții l-au întreținut și l-au îmbunătățit.
Prin decizia civilă nr. 113/A/26.04.2012 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr._ 2008 a fost respins apelul declarat de apelanții M. F., M. A. M. și M. I. C., împotriva sentinței civile nr. 8210/27.09.2011, pronunțată de Judecătoria Baia-M. în dosarul nr._ .Au fost obligați apelanții să achite intimatei C. M., suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu îndrumarul reflectat în considerentele deciziei civile nr. 1064/R din 12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, prima instanță de fond a dispus efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie de către dl. expert Zlampareț I.. Prin raportul de expertiză completat succesiv au fost propuse șase variante de partajare a terenurilor intravilane și extravilane asupra cărora poartă drepturile concurente ale apelanților și intimatei. Dintre aceste variante, în cele din urmă reclamanții au preferat varianta V, iar pârâta – reclamantă C. M., varianta VI.
În mod judicios prima instanță a dispus partajarea terenului conform variantei VI arătată în completarea nr. 3 la raportul de expertiză.
Din analiza coroborată a prevederilor art. 6735 si 6739 C.pr.civ., ale art. 736, 741 din Codul civil de la 1864 a rezultat că partajul în natură este varianta prioritară care trebuie avută în vedere în aplicarea operațiunilor de împărțeală. În speță, părțile sunt coproprietare atât asupra unor terenuri extravilane, cât și asupra a două terenuri intravilane: „G.” și „Acasă”. Cu privire la acest ultim teren, reclamanții au solicitat a le fi atribuit în proprietate exclusivă, invocând în motivarea apelului mai multe argumente, pe care Tribunalul le-a apreciat nefondate.
Astfel, starea conflictuală accentuată dintre părți, invocată de apelanți, care ar atrage imposibilitatea folosirii în comun a terenului „Acasă” nu reprezintă un criteriu legal de atribuire și nu este de natură, dat fiind caracterul său subiectiv, să înfrângă principiul legal al partajării în natură, cu consecința înlăturării eventualității stabilirii unor sulte.
Nu este relevantă nici împrejurarea că, cota de ½ din respectivul teren, ce revine reclamanților, ar urma să fie fragmentată în alte trei loturi, căci reclamanții au primit lotul în indiviziune, moștenind de la autorul lor M. V., cota de ½ din terenurile incluse în Titlul de proprietate nr. 6078/23/07.06.2002 eliberat defunctei M. M., restul cotei de ½ aparținând fiicei defunctei, intimata C. M.. Obiectul prezentei cauze îl constituie partajarea egală a terenurilor incluse în Titlul de proprietate anterior amintit, pe cele două tulpini, operațiunea de împărțire concretă între reclamanți a terenurilor ce le-au fost atribuite în lot comun fiind distinctă și posterioară. Aceștia au solicitat atribuirea lotului în indiviziune, iar reglarea între aceștia a partajului bunurilor ce le revin nu o mai vizează ori include pe intimata C. M.. În cadrul acelui eventual partaj ulterior reclamanții își vor verifica eficiența variantelor de partajare, raportându-se poate la o masă patrimonială mai augmentată, luând decizii care să le satisfacă interesele personale, convenind asupra împărțelii în natură ori a sultelor.
Corespunde adevărului că în varianta V propusă de expert, agreată de reclamanți, intimata C. M. primea un teren intravilan (G.), dar valoarea acestuia este de 14.880 lei, pe când valoarea celuilalt teren intravilan propus spre atribuire reclamanților (Acasă) este de 48.752 lei. Este de notorietate însă că terenurile intravilane se pot valorifica mai facil decât cele extravilane și prezintă mai mare interes pentru coindivizari (ceea ce s-a și verificat în speță). Interesele tuturor coindivizarilor trebuie avute în vedere și respectate pe cât posibil la alegerea unei variante de partajare.
Împrejurarea că apelanții ar fi efectuat unele lucrări de îmbunătățiri la terenul din locul numit „Acasă”, se reflectă în valoarea acestui teren, în funcție de care s-au stabilit sultele și nu constituie în speță un criteriu de atribuire exclusivă, dată fiind suprafața terenului, faptul că este comod partajabil în natură și prin varianta nr. VI nu a fost afectată folosința construcțiilor apelanților, edificate pe teren.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prev. art. 296 teza I C.pr.civ., Tribunalul a respins apelul ca nefondat, iar în considerarea prev. art. 274 C.pr.civ., i-a obligat pe apelanți să achite intimatei C. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel, a căror efectuare a fost dovedită cu chitanța de încasare a onorariului avocațial depusă la dosar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M. F., M. A.-M. și M. I.-C. prin care au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 8210/27.09.2011 pronunțată de Judecătoria Baia M., schimbarea în partea a cesteia și în consecință partajarea terenurilor rămase în urma defuncților M. M. și M. V. potrivit variantei a V a din completarea nr. 3 la raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. Zlampareț I., atribuind reclamanților lotul în valoare de 56.507,5 lei, iar pârâtei lotul în valoare de 53.180 lei, stabilind în sarcina reclamanților o sultă în valoare de 1.663,75 lei pe seama pârâtei. De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuieli de judecată în apel și recurs în valoare de 1.500 lei.
În motivarea recursului au arătat că critică soluțiile instanțelor de fond și de apel pentru neegalitate în ceea ce privește modalitatea de partajare a terenului situat în grădina casei reclamanților, în considerarea următoarelor aspecte:
Terenul situat la locul numit "Acasă" măsoară o suprafață de 6.094 mp. și este situat în continuarea curții casei locuite de reclamanți, încă din timpul vieții celor doi defuncți între părți au existat neînțelegeri, întrucât pârâta C. M. nu s-a preocupat de îngrijirea acestora cât au fost în nevoie, reclamanta M. F. fiind acea care i-a îngrijit timp de 10 ani cât au fost imobilizați la pat, fiind paralizați. Pentru aceste considerente, defuncții și-au exprimat ultima dorință ca această grădină să le revină reclamanților și ca o recunoaștere a eforturilor pe care aceștia le-au depus pentru îngrijirea lor.
Este adevărat că, având în vedere întinderea terenului, acesta poate fi comod partajat în două loturi, așa cum a concluzionat expertul, însă există argumente mult mai puternice de care instanțele trebuiau să țină seama și care țin, pe de o parte de un partaj echitabil, raportat la întreaga masă a bunurilor, iar pe de altă parte de imposibilitatea de folosință comună pașnică de către părți a acestei grădini, având în vedere locul situării ei și starea conflictuală accentuată și de lungă durată dintre părți, care va face greu posibilă folosința mejdașă a terenului pe cale pașnică în viitor.
Astfel, în ceea ce privește principiul echității care trebuie să predomine în orice proces de partaj, instanțele nu au ținut seama că în varianta a V-a, agreată și solicitată de reclamanți, pârâtei urma să-i fie atribuit un alt teren intravilan, de aceeași categorie și fertilitate, în suprafață de 1.860 mp. la locul numit "G."" în timp ce terenul în discuție, chiar dacă măsoară o suprafață mai mare, revine în indiviziune la 3 copărtași.
În același timp, reclamanții-recurenți sunt în măsură să pună deîndată la dispoziția pârâtei-intimate sulta în sumă de 1.663,75 lei, cuvenită în urma adoptării variantei a V a de partaj.
De asemenea, instanțele trebuiau să aibă în vedere și criteriile de echitate, având în vedere că cei doi defuncți au zăcut paralizați în pat o perioadă de 10 ani timp în care au fost îngrijiți și apoi înmormântați de nora lor, reclamanta M. F.. În schimbul acestui efort pe care reclamanta l-a depus, înainte de moarte cei doi defuncți și-au exprimat dorința ca reclamantei să-i revină grădina casei.
Față de toate aceste împrejurări, având în vedere și faptul că de-a lungul anilor reclamanta care se ocupă cu muncile agricole, a făcut și numeroase investiții pentru sporirea și întreținerea fertilității terenului, instanțele trebuiau să țină cont de prevederile art. 6739 C. pr. civilă potrivit căruia, la efectuarea partajului trebuie ținut cont, printre altele și de natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, precum și de faptul că înainte de a cere împărțeala, unii dintre coproprietari au făcut eventuale îmbunătățiri.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea a reținut următoarele:
Curtea, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. a constatat inadmisibilitatea parțială a acelor motive de recurs, care vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
În altă ordine de idei, Curtea, din oficiu, a pus în discuție împrejurarea dacă instanța de apel a analizat toate motivele de apel invocate de apelanți, ca și motiv de recurs de ordine publică.
Art. 298 Cod procedură civilă prevede că dispozițiile de procedura privind judecata în prima instanța se aplica și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Constituie încălcare a prevederilor art. 129 alin. 6 din Codul de procedura civilă, omisiunea instanței de judecata de a se pronunța cu privire la toate motivele formulate, care atrage desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru că acest text legal prevede că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații, dar evident că trebuie să hotărască asupra acestuia. Potrivit art. 298 Cod procedură civilă, în apel, obiectul cererii îl constituie și motivele de apel.
Cu privire la acțiunea formulată, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, de a pronunța respectiva hotărâre.
Ca atare, considerentele reprezintă un element necesar al oricărei hotărâri judecătorești, motivarea de fapt și de drept fiind indispensabila acestui important act procedural.
Motivarea trebuie să se refere la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care s-au respins unele cereri.
Cu alte cuvinte, instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretențiilor ridicate de părți.
În apel, instanța trebuia să răspundă la toate motivele prezentate de părțile care au atacat hotărârea pronunțată în prima instanța, simpla preluare a unor argumente din sentință nefiind suficientă pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 261 alin. (1) Cod procedura civilă. În apel motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea instanța trebuie să analizeze și motivele de apel expuse de parte, în întregime.
Îndatorirea de a motiva hotărârea sub aspectul tuturor cererilor și respectiv criticilor formulate de părți, constituie o garanție pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.
Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar, astfel ca instanța pronunță o soluție nelegală, care, potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedura civilă, este supusă casării.
Contrar acestor dispozițiuni arătate și explicate mai sus, instanța de apel a omis să analizeze toate motivele de apel și să arate motivele pentru care admite sau nu susținerile din apel cu privire la criteriile de partaj, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient, prin prisma acestei lipse a analizei.
Astfel, dintre motivele de apel instanța de apel nu a analizat acele motive în care se invocă disp. art. 6739 C.pr.civ., potrivit căruia instanța va ține seama, printre altele, de domiciliul și ocupația părților.
Acestor criterii de partaj invocate de către apelanți instanța de apel nu le-a răspuns în nici un fel.
Apoi, în ce privește criteriul de partaj, că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut îmbunătățiri, pentru că din raportul de evaluare ar rezulta că terenul are o valoare mai mare tocmai datorită modului în care reclamanții l-au întreținut și l-au îmbunătățit, Curtea reține că instanța de apel l-a aplicat greșit deoarece art. 6739 C.pr.civ. prevede că va fi luat în considerare ca și criteriu de atribuire în cazul în care i se atribuie celui care le-a efectuat.
Aceste criteriu este prevăzut tocmai pentru că efectuând îmbunătățiri asupra bunului i se poate atribui acel bun, deoarece în acest caz nu va mai cere celorlalți coindivizari plusul de valoare, pentru că se regăsește în patrimoniul celui care a efectuat îmbunătățirile, tocmai prin intermediul atribuirii, și operațiunea de partaj și desocotire este astfel simplificată.
Or, instanța de apel reține corect că îmbunătățirile se reflectă în valoarea acestui teren, dar greșește în aplicarea criteriului de atribuire atunci când arată că în funcție de această valoare s-au stabilit sultele, pentru că acest criteriu este valabil doar dacă bunul se atribuie celui care a efectuat îmbunătățirile, pentru că în alt fel nu se aplică acest criteriu, cum ara fi în cazul împărțirii în natură. Sultele se stabilesc în funcție de valoarea fără îmbunătățiri, evident dacă se solicită, dar nu poate oricum să susțină instanța că aplică în acest fel criteriul de atribuire, dar nu atribuie bunul celui care a efectuat îmbunătățirile, pentru că singurul înțeles legal este cel de mai sus.
Modul în care a aplicat instanța de apel nu este cel legal și se impune ca instanța de apel să îl aplice în înțelesul de mai sus, iar în cadrul aplicării să explice de ce, ținând seama de acest criteriu, atribuie sau nu bunul apelanților.
Apoi, tot în ce privește criteriile de atribuire instanța de apel reține în mod greșit că starea conflictuală nu este criteriu de atribuire, pentru că deși acesta nu se regăsește enumerat printre criteriile prevăzute de art. 6739 C.pr.civ., nu este mai puțin adevărat că aceste criterii sunt doar exemplificative deoarece partea finală a textului conține sintagma „și altele asemenea“. Or, în această posibilitate poate și trebuie să fie analizat acest criteriu de atribuire. Nefiind analizat în acest fel, ci doar sub motivul că nu este prevăzut de textul legal, pe de o parte motivul de apel conținând acest criteriu de atribuire nu a fost analizat, și, pe de altă parte, s-a aplicat greșit art. 6739 C.pr.civ., cât timp sintagma „și altele asemenea“ permite analiza acestui criteriu de atribuire în acest fel, dar evident că instanța poate sau nu să atribuie întemeiat pe acest motiv de atribuire, însă întâi trebuie analizat în acest fel.
În contextul dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civilă, modificat, instanța era obligată să facă aprecieri cu privire la toate susținerile apelanților, care au invocat criterii de partaj la care instanța nu a răspuns sau le-a interpretat contra dispozițiilor legale.
Codul de procedură civilă consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și toate motivele de apel să fie analizate. Aceasta dispoziție este edictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe.
Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori sa arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-o.
Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 din Codul de procedura civilă au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii pentru că, fără arătarea motivelor și a dovezilor, soluția pronunțată este nelegală.
Analiza tuturor motivelor de apel este obligatorie, aceasta rezultând și din reglementarea unei căi de atac de retractare pentru ipoteza în care aceste motive, de contestație în anulare, nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. per a contrario dacă aceste motive pot fi invocate pe calea apelului sau a recursului atunci se impun a fi analizate de instanța de apel sau recurs, pentru ipoteza când instanța a omis din să cerceteze vreunul dintre motivele de apel, în cazul în care hotărârea analizată este pronunțată în apel. În acest caz remediul este recursul, pentru că poate fi invocat pe calea recursului, pe când în cazul unei hotărâri pronunțată în recurs remediul este contestația în anulare.
Este un viciu al hotărârii neanalizarea tuturor motivelor de apel sau de recurs, iar remediul este doar casarea pentru cazul recursului sau anularea pentru cazul în care hotărârea este pronunțată în recurs.
În cazul în care nu se analizează toate motivele de apel, atunci instanța nu analizează fondul apelului și prin urmare instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ipoteză prevăzută de art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea a admis în parte recursul declarat de reclamanții M. F., M. A.-M. și M. I.-C. împotriva deciziei civile nr. 113/A din 26.04.2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecare la același Tribunal pentru analiza tuturor motivelor de apel și pentru analiza legală a celorlalte motive, în limitele care reies de mai sus.
În rejudecare au fost introduși în cauză moștenitorii intimatei C. M., decedată la data de 30 martie 2013, conform certificatului de deces . nr._ eliberat după actul de deces nr.477/1.04.2013 – fila 34 din dosar în apel în rejudecare.
În conformitate cu dispozițiile art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, în respectarea statuărilor menționate în îndrumarul deciziei de casare nr. 4443/26 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, tribunalul a pus în discuție dacă se solicită administrarea de probe.
Apelanții-reclamanți au solicitat administrarea probei testimoniale, această probă fiind încuviințată și administrată de instanță, depozițiile martorilor C. D. și P. A. E. aflându-se la filele 72 și 73 din dosarul de apel.
Alte probe nu au fost solicitate de către niciuna din părți.
Intimații L. C. I. și C. I. V., moștenitori ai intimatei C. M. au depus și concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr.8210/27.09.2011 a Judecătoriei Baia M., prin prisma motivelor de apel formulate și în considerarea dispozițiilor art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, art. 315 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit hotărârii instanței de fond, partajarea terenurilor rămase după defuncta M. Marisca, decedată la data de 4.05.1992, s-a realizat, conform variantei VI, de partaj, din completarea nr. 3, la raportul de expertiza întocmit in cauza de către D-nul expert, Zlamparet I..
Pentru a decide astfel instanța a avut în vedere caracterul prioritar al împărțelii în natura, consacrat de art. 673 indice 5 alin. 2 Cod procedură civilă, și în ceea ce privește terenurile intravilane. Conform acestei variante de partaj, s-a atribuit intimatei, C. M., în completare, suprafața de 2177 mp, din terenul „Acasă”, egalizând valoric, cele două loturi, unul atribuit pârâtei, și celălalt atribuit apelanților în indiviziune.
Apelanții, prin motivele de apel formulate, au solicitat schimbarea variantei de partaj, acordată de instanța de fond, cu o altă variantă de partaj, respectiv cu varianta V de partaj din completarea 3 la raportul de expertiza întocmit in cauza de către d-nul expert Zlampareț I..
Instanța de fond, a atribuit o varianta de partaj, potrivit căreia a împărțit cele două terenuri intravilane, situate la locul denumit „Grădina” în suprafață de 1860 mp, și Acasă în suprafață de 6094 mp, în cote egale de cate 1/2 părți pentru apelanți în indiviziune, și in cota de 1/2 părți, pentru intimata C. M., întrucât această variantă de partaj a fost posibilă, și legală potrivit prevederilor art. 673 indice 5, alin. 2 Cod procedură civilă. Astfel, apelanților li s-a atribuit suprafața de 3977 mp, din terenul denumit „Acasă”, iar intimatei C. M., s-a atribuit suprafața de 2177 mp, din terenul denumit „Acasă” și terenul denumit „Grădina”, în suprafață de 1860 mp. In cazul variantei V, solicitată de către apelanți, expertul a propus atribuirea către apelanți, a întregului teren situat la locul denumit Acasă în suprafața de 6094 mp, iar intimatei s-a atribuit doar suprafața de 1860 mp teren la locul denumit „Grădina”, atribuindu-i în același timp mai multe terenuri situate in extravilan, pe care le folosesc în prezent apelanții.
Pe lângă faptul că varianta de partaj, solicitată in apel, nu este legală, întrucât la atribuirea în natură trebuie să se facă părți egale pentru moștenitori atât din terenurile extravilane cât și din terenurile intravilane, varianta de partaj acordata de instanța de fond corespunde și cu varianta de partaj acordata prin sentința civilă nr. 3416/2007 a Judecătoriei Baia M., care nu a fost atacată sub aspectul statuărilor din încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 08.06.2007.
Echilibru între loturi s-a realizat doar în varianta acordată de instanța de fond. Nu este afectat în varianta de partaj acordată dreptul de proprietate al apelanților asupra construcțiilor acestora existente pe teren, întrucât li s-a atribuit suprafața de 3977 mp.
Este de reținut faptul că prezentul proces se află în al doilea ciclu procesual.
Acțiunea introductivă de instanță a fost soluționată în primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 3416/29.06.2007, care a fost atacată cu recurs de către reclamanții M. F., M. A., M. I. C. – filele 2-3 din dosarul Tribunalului Maramureș nr._ .
Prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3416/29.06.2007 a Judecătoriei Baia M., această sentință a fost criticată doar sub aspectul modalității de partajare a terenurilor rămase în succesiunea defunctei M. M., arătându-se că modalitatea de partajare este inechitabilă.
Criticile aduse prin acest recurs se referă la faptul că instanța de fond a împărțit doar terenurile intravilane, cele din extravilan nu au fost evaluate. Or, o împărțire echitabilă ar fi impus acest lucru.
Reclamanții au acuzat că nu au fost informați corect în legătură cu conținutul expertizei și nu au sesizat că terenurile din extravilan nu au fost evaluate.
În decizia de casare nr. 1064/R/12.11.2007 se reține că instanța de fond în mod corect a admis în principiu acțiunea și cererile reconvenționale formulate de părți, aceștia de altfel nu au atacat încheierea de admitere în principiu din 8.06.2007.
Ceea ce reține tribunalul în cuprinsul deciziei de casare este faptul că nu s-au evaluat toate terenurile supuse partajului ci numai cele din intravilan și faptul că se impunea evaluarea terenurilor și din extravilan, reclamanții acuzând că nu au fost corect informați în legătură cu consecințele care decurg din neevaluarea acestora.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare cu îndrumarul de a dispune evaluarea terenurilor, și a celor din extravilan – fila 33 dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, acvirat.
Prin urmare, tribunalul a reținut că nu s-a atacat sentința civilă nr.3416/2007 sub aspectul elementelor prevăzute de art. 673 indice 5 Cod procedură civilă, vizând componența masei succesorale, bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia, respectiv sub aspectul celor hotărâte prin încheierea pronunțată în baza art. 673 indice 5 Cod procedură civilă la data de 8.06.2007, care putea fi atacată odată cu fondul, însă nu a fost atacată, așa după cum s-a arătat în cele ce preced.
Prin încheierea de admitere în principiu din 8.06.2007 s-a stabilit că în masa bunurilor de împărțit intră și terenul de la locul numit „acasă” – 5633 mp fânețe intravilan și „acasă” – 709 mp curți, construcții. De asemenea s-a stabilit că au calitatea de coproprietari asupra bunurilor de partajat: reclamanții M. F. – 1/8 (2/16) părți, M. I. C. și M. A. M.- câte 3/16 părți fiecare și pârâta C. M.- 8/16 părți.
Prin urmare, susținerile apelanților vizând dorința defuncților M. M. și M. V. de a rămâne acest teren fiului și nurorii lor trebuie analizate în considerarea faptului că în ceea ce privește elementele prevăzute de dispozițiile art. 673 indice 5 Cod procedură civilă și hotărâte prin încheierea din 8.06.2007 nu s-a formulat recurs.
În motivele de apel înregistrate la data de 12.01.2012, criticile aduse sentinței civile nr.8210/27.09.2011 se referă la modalitatea de partajare a terenurilor supuse partajului, solicitându-se partajarea în varianta a V-a din completarea nr.3 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de Zlampareț I..
Criticile din memoriul de apel vizează faptul că singurul argument invocat în motivare este acela că terenul de la locul numit „Acasă” este comod partajabil în natură.
Se critică faptul că prima instanță nu a ținut cont de argumente mult mai puternice, care țin de imposibilitatea de folosință comună pașnică de către părți a acestui teren, având în vedere starea conflictuală dintre părți, cu faptul că terenul este situat în grădina casei reclamanților, astfel încât folosința în comun ar putea duce la o accentuare a stării conflictuale care ar putea face imposibilă punerea în executare a hotărârii judecătorești, de faptul că varianta a V-a, propusă de reclamanți este mult mai echitabilă, întrucât cota de ½ parte din grădină ar urma să fie fragmentată în 3 alte loturi, de faptul că pârâta nu se poate considera neîndreptățită în varianta a V-a, întrucât în această variantă acesteia urmează să-i fie atribuită suprafața de 1860 mp din terenul intravilan de la locul numit „G.”.
Apelanții au arătat că instanța trebuia să țină cont de dispozițiile art. 673 indice 9 Cod procedură civilă. Acestea sunt criticile formulate prin motivele de apel împotriva sentinței civile nr. 8210/27.09.2011 a Judecătoriei Baia M..
Potrivit art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
D. motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Principiul în materie de partaj este că, păstrându-se drepturile cuvenite fiecărui copărtaș, instanța să evite fărâmițarea excesivă a terenurilor sau atribuirea unor loturi de o manieră care ar duce la diminuarea valorii lor economice.
Examinând sentința atacată, se remarcă faptul că prima instanță a respectat îndrumarul deciziei de casare nr. 1064/R/2007, a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară topografică. Expertiza întocmită de expert Zlampareț I. propune 6 variante de partaj.
Analizând toate variantele de partajare și întreg materialul probator administrat, tribunalul constată că susținerile din memoriul de apel potrivit cărora varianta a V-a ar fi mai echitabilă nu sunt întemeiate.
Atunci când se formează loturile la partaj, trebuie să se țină seama de faptul că primează, la efectuarea operațiunilor de împărțeală, partajul în natură.
Pentru ca partajul în natură să fie echitabil, în fiecare lot trebuie să fie incluse bunuri comparabile ca valoare economică și posibilități de utilizare.
În speță, din ansamblul materialului probator administrat în cauză în toate ciclurile procesuale, rezultă că singurul teren ce prezintă interes pentru părți este terenul intravilan. Aceasta este explicația pentru care, în primul ciclu procesual, părțile nu au solicitat evaluarea terenurilor situate în extravilan.
În intravilan sunt supuse partajului terenurile de la locul numit „Acasă” și „G.”.
Terenul de la locul numit „Acasă” este în suprafață de 5633 mp – fânețe intravilan și 709 mp – curți, construcții.
Prima instanță a atribuit reclamanților în indiviziune terenul „Acasă” în suprafață de 3977 mp, în varianta a VI-a din lucrarea de expertiză și pârâtei C. M. suprafața de 2177 mp de la locul numit „Acasă”.
În mod corect a reținut prima instanță că terenul de la locul numit „Acasă” poate fi comod partajabil în natură, raportat la cotele de ½ parte pentru reclamanți și ½ parte pentru C. M. și modul actual de folosință a terenurilor.
Terenul de la locul numit „Acasă” este partajabil în natură și are o suprafață suficientă pentru a se asigura prin loturile formate o bună exploatare și o bună folosință a construcțiilor aflate pe acest teren. Suprafața de 3977 mp atribuită reclamanților asigură o bună exploatare și o bună folosință a construcțiilor.
În mod eronat se reține în motivele de apel că prima instanță nu a ținut cont de argumentele mult mai puternice ale apelanților.
Starea conflictuală era generată de nemulțumirile vizând faptul că acel înscris numit „donație” și materializat printr-un înscris sub semnătură privată nu a putut fi valorificat în sensul de a duce la constatarea îndreptățirii exclusive a reclamanților asupra terenului în cauză de la locul numit „Acasă”.
Intimata C. M. a decedat la data de 30 martie 2013.
În acest context, aserțiunea din memoriul de apel vizând presupunerea dăinuirii unei stări conflictuale ce ar putea degenera oricând și ar putea face imposibilă executarea hotărârii nu se circumscrie sferei criteriilor de atribuire în accepțiunea art. 673 indice 9 Cod procedură civilă 1865.
Analizând întreg materialul probator administrat în toate ciclurile procesuale rezultă că varianta propusă de apelanți nu este mai echitabilă.
Este de o reală notorietate faptul că terenurile intravilane se pot valorifica mult mai ușor decât cele extravilane, și prezintă mai mare interes pentru coindivizari, ceea ce se verifică și în speță.
La alegerea unei variante de partajare, se impune a se ține cont de interesele tuturor coindivizarilor.
Varianta a VI-a nu afectează folosința terenurilor apelanților, în timp ce varianta a V-a atribuie apelanților cea mai valoroasă suprafață de teren în intravilan, născându-se o vădită disproporție, defunctei C. M. revenindu-i doar terenul „G.”, în intravilan, în valoare de 14.880 lei, în timp ce valoarea terenului intravilan „Acasă” este de 48.752 lei iar terenurile extravilane sunt foarte dificil de valorificat în zonă.
Nu se poate vorbi de fărâmițarea excesivă a terenului „Acasă” câtă vreme, în varianta a VI-a, apelanților li se atribuie suprafața de 3977 mp, suficientă pentru buna exploatare a terenului și utilizarea construcțiilor.
Analizând sentința civilă nr. 8210/27.09.2011, actele și lucrările dosarelor din toate ciclurile procesuale, tribunalul constată neîntemeiate criticile formulate de apelanți prin motivele de apel.
Neîntemeiat se susține că prima instanță nu a ținut cont de dispozițiile art. 673 indice 9 Cod procedură civilă 1865.
Prima instanță, alegând varianta a VI-a de partaj, a ținut seama de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia dintre părți, a ținut cont de masa bunurilor de împărțit, de natura terenurilor supuse împărțelii și a analizat susținerile și apărările tuturor părților, respectând principiul împărțirii în natură, care presupune ca, în loturile fiecărui coindivizar să fie atribuite bunuri pe cât posibil egale ca valoare, înțelegându-se prin aceasta nu o valoare abstractă, ci o valoare ce presupune utilizare, exploatare și valorificare reale.
Așa fiind, tribunalul constată că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, hotărârea fiind legală.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 296 teza I Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.8210/27.09.2011, pe care o va păstra ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanții vor fi obligați la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în apel, justificat cu chitanța aflată la fila 66.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanții M. F., M. A. M. și M. I.-C., domiciliați în C. nr.131 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 8210/27.09.2011 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe apelanți la plata către intimații: C. I.-V., C. V. G., domiciliați în C. nr.152, jud. Maramureș și L. C. I., domiciliată în Baia M., . Băsești nr.28, jud. Maramureș a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. G. G. Ț. D. B. D.
Red.Ț.D./04.11.2013
T.red.B.D./06.11.2013
10 ex.
Judecător la fond:P. M. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 474/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 434/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
