Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 5098/182/2010
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 156/R
Ședința publică din 14 Martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte D. M. H.
Judecător D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanții M. I., M. Crenguța R., M. G. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat D. I. din Baia M., ./36, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 4739 din 10.05.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 07.03.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 14.03.2013, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4739 din 10.05.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Molodvan I. senior.
S-a respins acțiunea însușită de reclamanții M. I., M. Crenguța R., M. G. I., formulată în contradictoriu cu pârâtul M. I. senior ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, reținând și lipsa interesului.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și însușită de reclamanții M. I., M. Crenguța R., M. G. I., în contradictoriu cu pârâtul M. I. junior.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului M. I. senior suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: prin sentința civilă nr 6312 din data de 13 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr_, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, a fost constatată masa succesorală după defuncta M. T., a fost constatată calitatea de moștenitori după defunctă a următorilor: M. G. – moștenitor legal, descendent grad I, M. I. senior – moștenitor legal, descendent grad I și M. I. junior – moștenitor testamentar în calitate de moștenitor testamentar, respectiv legatar cu titlu particular în baza testamentului lăsat de către defunctă, autentificat sub nr._-_ din 02.10.1995 de către notariatul de Stat Baia M., jud. Maramureș; s-a constatat că prin legatul cu titlu particular cuprins în testamentul lăsat de către defuncta M. T. autentificat sub nr._-_/02.10.1995 de Notariatul de Stat Baia M., jud. Maramureș, defuncta l-a desemnat pe pârâtul M. I.-junior, ca la decesul acesteia, să primească anumite bunuri din masa succesorală; a fost respinsă cererea reclamantului M. G. privind reducțiunea testamentului autentificat sub nr._-_/02.10.1995 de Notariatul de Stat Baia M., jud. Maramureș; s-a dispus sistarea stării de indiviziune (f. 29- 35).
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a testamentului încheiat la data de 02 octombrie 1995 prin care defuncta M. T. a testat în favoarea pârâtului M. I.- junior apartamentul nr 4 cu toate anexele respectiv ½ parte din beci și atelierul de pietrărie din curte situate în Seini . și suprafața de 2900 mp teren agricol situat în Seini, zona „Toagul lui C.”. Prin acest testament defuncta a revocat testamentul autentificat sub nr_ din 11.09.1995 de Notariatul de Stat Baia M., precum și orice altă dispoziție testamentară făcută anterior. Acestui testament i s-a dat eficiență prin sentința civilă nr 6312/13.11.2008.
Având în vedere actul a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată, pârâtul M. I. – senior nu are calitate procesuală pasivă. Beneficiar al testamentului este pârâtul M. I. – junior, astfel încât față de lipsa vreunei calități a pârâtului M. I.- senior în raportul de drept substanțial, se a reținut și lipsa calității procesuale pasive a acestuia în prezentul litigiu, precum și lipsa de interes în promovarea acțiunii față de acest pârât.
Pentru considerentele arătate excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I. senior, invocate de pârâți au fost admise și a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. I. senior ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, reținând și lipsa interesului.
Pe fondul cauzei: reclamantul a invocat lipsa totală a consimțământului testatoarei M. T., cauză ce determină nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr_-_ din data de 02 octombrie 1995, invocând nesemnarea testamentului de către testatoarea M. T..
S-a reținut în cuprinsul raportului de expertiză că semnătura în litigiu se integrează în paleta scripturală a titularului. Din punct de vedere constructiv singurele diferențe notabile sunt construcția buclată a majusculei „M” și diferența dimensională dintre cele două semnături. Datorită unor diferențe având valoare identificatoare scăzută care pot proveni și dintr-o încercare de alterare a modelelor proprii, dar mai ale s a unui material de comparație redus va fi exprimată o concluzie de probabilitate. Concluziile expertizei criminalistice efectuate în cauză au fost în sensul că testamentul autentificat sub nr_-_ din 02 septembrie 1995 a fost probabil semnat de către numita M. T., semnătura în litigiu fiind probabil executată de aceasta (f. 90- 93).
Cu privire la data autentificării se reține că aceasta reprezintă o eroare materială și care a fost corectată. Faptul că este data de 02 octombrie 1995 și nu 02 septembrie 1995 rezultă și din faptul că prin testamentul autentificat sub nr_-_ este revocat testamentul din data de 11 septembrie 1995 autentificat sub nr_-_, act întocmit ulterior datei de 02 septembrie 1995 și care nu putea fi revocat anterior întocmirii.
S-a constatat pe baza probelor administrate că motivele invocate pentru anularea testamentului autentificat sub nr_-_ din 02 octombrie 1995 sunt neîntemeiate, atât cu privire la nesemnarea testamentului de către testatoarea M. T. și lipsa consimțământului testatoarei la încheierea actului, cât și cu privire la data acestui testament, acțiunea formulată fiind respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art 274 alin 1 cod procedură civilă pârâții au fost obligați la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 4739 din 10.05.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă au formulat recurs recurenții M. I., M. Crenguța R., M. G. I. solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 4739 din 10.05.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ în sensul admiterii cererii, constatarea nulității absolute a actului denumit testament, încheiat la data de 2 octombrie 1995 și autentificat prin încheierea nr._-_ din 2 septembrie 1995 la Notariatul de Stat Baia M., raportat la art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs. În temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă solicită examinarea cauzei sub toate aspectele.
În motivarea recursului recurenții au arătat următoarele: așa cum au susținut la instanța de fond prin cererea introductivă de instanță testamentul redactat la data de 2 octombrie 1995 și autentificat sub nr._-_ din 2 septembrie 1995 este lovit de nulitate absolută întrucât acesta nu este semnat de testatoare.
În sprijinul cererii recurenții au solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a se verifica semnătura testatoarei precum și originalul testamentului cu toate anexele.
De la arhiva Judecătoriei Baia M. s-a comunicat instanței originalul testamentului contestat care împreună cu înscrisurile de comparație a fost expertizat de către expert criminalist autorizat M. M., raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei.
Analizând constatările cuprinse în cap. V din cuprinsul expertizei respectiv: „actul în litigiu este un testament, autentificat prin încheierea nr._-_ din 2 septembrie 1995. Se constată o neconcordanță și anume data de pe recto-ul actului este 2 octombrie 1995, iar cea de încheiere a autentificării este 2 septembrie 1995…”.
Această constatare dovedește falsificarea semnăturii de pe acest testament, respectiv lipsa consimțământului testatoarei la redactarea respectiv autentificarea acestui înscris.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică motivat de faptul că nu a analizat și respins motivat apărările recurenților, dând valoare absolută unei concluzii din raportul de expertiză care exprimă o probabilitate și nu o certitudine că testamentul atacat a fost semnat de testatoare.
Această probabilitate neputând fi acoperită prin conținutul testamentului în sensul că prin acest testament se revocă un alt testament în condițiile în care există dubii certe cu privire la autentificarea acestui testament sub aspectul datei întocmirii lui.
Pentru ca instanța să constate nulitatea absolută a testamentului nu este necesară promovarea unei acțiuni de înscriere în fals câtă vreme există normă legală imperativă a cărei încălcare atrage sancțiunea nulității actului atacat, normă care nu a fost analizată de către instanța de fond.
Astfel, conform dispozițiilor din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarilor publici, modalitatea îndeplinirii actelor notariale este imperativ reglementată prin art. 50, sancțiunea încălcării acestei norme juridice fiind reglementată în art. 53 din aceeași lege, astfel: art. 50 „Îndeplinirea actelor notariale în afară de redactarea înscrisurilor și de consultațiile juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde: a. sediul biroului notarial; b. denumirea încheierii și numărul acesteia; c. data îndeplinirii actului notarial; d. numele și prenumele notarului public; e. locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc; numele sau denumirea părților, domiciliul sau sediul acestora și mențiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentare sau asistate, precum și modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepția încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri; g. garantarea îndeplinirii condițiilor de fond și de formă ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act; h. constatarea îndeplinirii actului notarial și citirii acestuia de către pârâți; i. menținerea perceperii taxelor de timbru, a onorariului și cuantumul acestora; j. semnătura notarului public; k. sigiliul biroului notarului public”.
Art. 53 arată că „încălcarea cerințelor la art. 50 lit. c, f, j și se sancționează cu nulitatea, iar a celorlalte cerințe cu anularea, în afară de cazul în care îndeplinirea acestora rezultă din lucrarea actului…”
În raport de aceste dispoziții legale autentificarea actului la data de 2 septembrie 1995 în condițiile în care actul a fost redactat la data de 2 octombrie 1995, atrage nulitatea actului, aceasta nu poate fi apreciată drept eroare materială întrucât nu există o încheiere de îndreptare a erorii materiale astfel că data autentificării este anterioară redactării actului, ceea ce este imposibil. Reținerea instanței de fond în sensul că este vorba despre o eroare materială nu se face prin corectarea actului ci printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale.
Art. 54: „actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-și manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele actului.
O astfel de încheiere de îndreptare a erorii materiale nu există, data autentificării, așa cum arată și expertiza este de 2 septembrie 1995, dată anterioară redactării actului, ceea ce dovedește lipsa consimțământului testatoarei la redactarea actului, actul nefiind îndeplinit în prezența ei.
Potrivit art. 50 din aceeași lege îndeplinirea actelor notariale se constată prin încheiere care va cuprinde, printre altele, data îndeplinirii actului notarial. Încălcarea cerințelor prevăzute de art. 50 lit. c atrage după sine anularea actului.
Instanța este datoare să cerceteze nulitatea actului sub toate aspectele, neconcordanțele evidente sub aspectul datei nu pot fi apreciate drept erori materiale, astfel că coroborând temeiurile de drept din Legea nr. 36/1995 invocate în sprijinul cererii recurenților cu concluziile raportului de expertiză „testamentul autentificat prin încheierea nr._-_ din 2 septembrie 1995 a fost probabil semnat de către numita M. T.” duc la o singură concluzie, lipsa consimțământului testatoarei la încheierea acestui înscris, sancțiunea fiind nulitatea absolută.
Articolele din Legea nr. 36/1995 legea notarilor publici, invocate mai sus respectiv art. 50, 53, 54 erau în vigoare în anul 1995, în forma actualizată acestea sunt art. 49, 52, 53.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. I. senior, acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât este moștenitorul legal al testatoarei M. T. astfel încât în mod greșit a admis instanța de fond excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. I. senior.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimații M. I. senior și M. I. junior au formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la suportarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat în recurs.
Prin întâmpinare, intimații M. I. senior și M. I. junior au invocat excepția inadmisibilității acțiunii civile formulate de către reclamantul M. G..
În motivarea excepției inadmisibilității, intimații au arătat că actul dedus judecății este un act autentic, testament autentificat sub nr._-_ la data de 2 octombrie 1995. Așa cum rezultă din încheierea de autentificare, notarul personal a constatat că testatoarea a semnat personal și a cerut autentificarea actului. În aceste condiții, instanța civilă poate proceda la verificarea scriptelor și poate declara înscrisul ca fiind fals în condițiile art. 184 Cod procedură civilă.
Intimații invocă excepția inadmisibilității în baza art. 162 Cod procedură civilă.
Prin promovarea acțiunii ce formează obiectul acestui dosar se urmărește înlăturarea calității de moștenitor testamentar a intimatului M. I. junior în succesiunea defunctei M. T., împărțirea masei succesorale între cei doi moștenitori legali: M. G. și M. I. senior și prin urmare, scoaterea din vigoare a dispozițiilor sentinței civile nr. 6312/13.11.2008 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, definitivă, irevocabilă și care beneficiază de prezumția puterii de lucru judecat în privința calității de moștenitor testamentar a intimatului M. I. junior, a cotelor părți ce se cuvin succesorilor defunctei și a partajării masei succesorale.
Față de lipsa semnăturii, prima instanță a reținut inexistența motivului de nulitate absolută a testamentului pentru lipsa consimțământului. Reclamantul nu a putut dovedi lipsa consimțământului testatoarei la încheierea actului și prin urmare, în opinia intimaților, în mod corect prima instanță a respins acțiunea în declararea nulității absolute a testamentului pentru acest motiv.
În privința datei, nu există nicio contradicție între data autentificării și data redactării actului. Pârâții-intimați au depus în primă instanță exemplarul predat de notar testatorilor, unde atât la rubrica destinată datei redactării și dactilografierii, cât și la cea destinată autentificării este trecută data de 2 octombrie 1995, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut că pe exemplarul rămas la dosarul notarial s-a strecurat o eroare materială, care prin ea însăși, nu poate conduce la anularea actului – file 16-17 din dosar recurs.
Analizând sentința civilă nr. 4739/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Actul dedus judecății este un act notarial, respectiv testamentul numitei M. T. autentificat la Notariatul de Stat Baia M. sub nr._-_ la data de 2 octombrie 1995.
Privitor la proba contrară conținutului unui act autentic, jurisprudența a statuat că declarațiile personale ale părților pot fi combătute prin orice mijloc de probă, însă constatările personale ale notarului pot fi înlăturate doar prin înscrierea în fals. Astfel cum rezultă din încheierea de autentificare, notarul personal a constatat că testatoarea a semnat personal și a cerut autentificarea actului.
În asemenea condiții, instanța civilă poate proceda la verificarea scriptelor și poate declara înscrisul ca fiind fals în condițiile art. 184 Cod procedură civilă: „când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă”.
Conform sentinței civile nr. 6312/13.11.2008 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului declarat împotriva sa, instanța a constatat că prin legatul cu titlu particular cuprins în testamentul lăsat de către defuncta M. T. autentificat sub nr._-_/02.10.1995 de Notariatul de Stat Baia M., jud. Maramureș, defuncta l-a desemnat pe pârâtul M. I.-junior, ca la decesul acesteia, să primească anumite bunuri din masa succesorală, respectiv: apartamentul nr. 4 din imobilul-casă situat în Seini, . (19A), jud. Maramureș, 1/2 parte din pivnița nr. 2 din imobilul-casă arătat mai sus, atelierul de pietrărie reprezentat de beciul nr. 2 din imobilul-casă arătat mai sus, terenul în suprafață de 2877 mp, având categoria de folosință „Livezi”, denumit „Livada IAS”, identificat în titlul de proprietate nr. 6016/64/15.08.1995 emis de Comisia Județeană Maramureș de Aplicare a Legii fondului funciar.
Sentința civilă nr. 6312/13.11.2008 a Judecătoriei Baia M. definitivă și irevocabilă, a intrat în puterea lucrului judecat.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 Cod civil).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil (obiect, părți, cauză) nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 Cod civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut la art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Sentința civilă nr. 6312/13.11.2008 a Judecătoriei Baia M. beneficiază de prezumția puterii de lucru judecat în privința calității de moștenitor testamentar a intimatului M. I. junior, a cotelor părți ce se cuvin succesorilor defunctei și a partajării masei succesorale.
Prin sentința civilă nr. 6312/13.11.2008 a Judecătoriei Baia M. a fost respinsă cererea reclamantului M. G. privind reducțiunea testamentului autentificat sub nr._-_/1995 a Notariatului de Stat Baia M..
În prezenta cauză, reclamantul M. G., decedat în cursul procesului, acesta fiind continuat de către moștenitori, a solicitat constatarea nulității absolute a testamentului dat în favoarea legatarului M. I. junior. Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut că pârâtul M. I. senior în acest proces nu are calitatea procesuală pasivă, față de acesta neemițându-se nicio pretenție.
Raportat la obiectul cauzei de față, nu se impune chemarea în judecată a tuturor succesibililor defunctei M. T..
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că prima instanță în mod corect a reținut inexistența motivului de nulitate absolută a testamentului pentru lipsa consimțământului.
Concluziile expertizei grafice efectuate în cauză au fost în sensul că testamentul autentificat sub nr._-1626/1995 a fost probabil semnat de către numita M. T. – file 90-93 dosar fond.
Atâta timp cât prezumția de adevăr de care se bucură înscrisul autentic nu a putut fi răsturnată prin expertiză grafică efectuată, reclamantul nu a dovedit lipsa consimțământului testatoarei la încheierea actului.
În privința datei testamentului, eroarea materială evidentă strecurată în încheierea de autentificare nu poate conduce la nulitatea testamentului.
Prin testamentul autentificat în cauză este revocat testamentul din data de 11 septembrie 1995, autentificat sub nr._-_, de către același notariat de stat și care nu putea fi revocat anterior întocmirii sale.
În încheierea de autentificare nr._-_ se menționează achitarea taxei de 800 lei cu chitanța CEC_/1995 – fila 61 din dosarul de fond.
Chitanța CEC_/1995 aflată la fila 62 poartă data de 2 octombrie 1995.
Așa fiind, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate în motivele de recurs împotriva sentinței atacate.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați la plata către intimați a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială și chitanța aflate la fila 19 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții: M. I., M. Crenguța R. și M. G. I., toți domiciliați în Seini, . jud. Maramureș, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat D. I. în Baia M. ./36 Maramureș, împotriva sentinței civilă nr. 4739/10.05.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurenți la plata către intimații M. I. senior și M. I. junior, ambii cu domiciliul în Seini, ., Maramureș a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 14 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER H. D. M. Ț. D. P. B. M. S. A.
Red.DȚ/15.03.2013
Tred. A.S. / 20 Martie 2013 - 2ex
Judecător la fond: R. A. A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 74/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 474/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
