Obligaţie de a face. Decizia nr. 134/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 7887/182/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.134/A
Ședința publică din 06 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
JUDECĂTOR: L. C. L. - Președintele Tribunalului Maramureș
GREFIER: B. D.
Pe rol este pronunțarea soluției la apelul formulat de apelantul G. Z. cu dom. în Baia M., ./18, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr._/2.11.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 30 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 260 raportat la art. 298 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 06 iunie 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/2.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Baia M., a respins excepția lipsei de interes a reclamantului G. Z., invocată de pârâta H. M.. A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. Z., invocată de pârâta H. M.. A respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul G. Z. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei de interes a reclamantului G. Z., invocată de pârâta H. M.:
Pentru exercițiul acțiunii civile este necesar și justificarea interesului, adică folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare.
Reclamantul a justificat un interes prin declanșarea prezentului proces, prin faptul că deasupra apartamentului său s-a edificat de către pârâtă o construcție fără autorizație de construire care îi poate produce reclamantului un prejudiciu, prin riscul la care este supus urmare a acestei construiri.
Pentru aceste motive, s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantului G. Z., invocată de pârâta H. M..
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului G. Z., invocată de pârâta H. M.:
Dispozițiile art.32 din legea 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor stabilesc:
„În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate”
Prin procesul-verbal de contravenție nr.131 din 10.12.2010, întocmit de agenți constatatori din cadrul Primăriei Municipiului Baia M., pârâta H. M. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru amenajarea (construirea) unui apartament în podul blocului 5A de pe . peste nivelul mansardat, lucrări executate fără autorizație de construire în anul 2009.
Pentru a fi parte în proces, conform art. 41 C.p.c, „persoana” trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții care sunt de exercițiu ale acțiunii civile. Acestea constau în calitate procesuală, capacitate procesuală, existența unui interes, afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare este obligatorie calea în justiție.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Dispozițiile art. 32 din legea 50/1991 prevăd că desființarea construcțiilor se poate realiza numai prin instanța de judecată. Titularul dreptului la acțiune, cel care are calitate procesuală activă, este stabilit de lege – „organul” care a aplicat sancțiunea.
În consecință, reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru a solicita demolarea construcției edificate fără autorizare de construire în podul blocului 5 A de pe . M..
Pentru aceste motive, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. Z., invocată de pârâta H. M..
A fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantul G. Z. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În temeiul art. 274 C.p.c, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/2.11.2012 a Judecătoriei Baia M., în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă a formulat apel apelantul G. Z., solicitând, în baza art. 296 și 297 Cod procedură civilă, în principal, potrivit art. 297 al.l teza a Il-a C.pr.civ: anularea hotărârii atacate si trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare reținând ca in speța s-a procedat la soluționarea procesului fără a intra in judecata fondului. În subsdiar, potrivit art. 297 al.l teza I anularea hotărârii atacate, judecarea procesului și admiterea integrala a acțiunii formulate.
În motivele de apel s-au arătat următoarele: sentința atacată se impune a fi cenzurata potrivit petitului, dezlegările primei instanța fiind pe de o parte incomplete în raport de solicitările apelantului și pe de altă parte eronate sub aspectul fundamentului in drept reținut.
De reținut, ca element de esență, apelantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 28 din Legea 50/1991 republicata, dar si pe dispozițiile art. 14, 17, 18 din Legea 230/2007 si art. 480 C.civ., invocând, in esenta, necesitatea demolării unei construcții edificata ilegal si care prejudiciază in mod efectiv, afectând buna folosința a locuinței sale.
Instanța de fond nu a analizat sub nicio forma susținerile apelantului prin raportare la temeiurile de drept invocate, altele decât cele cuprinse in Legea 50/1991, respectiv cele prevăzute de art. 14, 17 și 18 din Legea nr.230/2007 fără a reține în mod concret daca apărările apelantului se fundamentează sau nu pe aceste dispoziții legale. Procedând de aceasta maniera, prima instanță s-a limitat insa in a respinge acțiunea apelantului ca fiind formulata de o persoana fără calitate procesuala activa, prin trimitere exclusiv la dispozițiile Legii 50/1991, reținându-se in mod absolut eronat ca ar avea calitate procesuala activa pentru a solicita demolarea doar organul care a aplicat sancțiunea, cu trimitere la dispozițiile art. 32 din Legea 50/1991, in raport de faptul ca parata a fost sancționată contravențional pentru edificarea construcției fără autorizație de construire. In același timp, însă, instanța a respins excepția lipsei de interes al apelantului in promovarea acțiunii admițând ca un asemenea interes exista cu motivația subiectiva cuprinsa in hotărâre.
In mod evident, sentința atacata este greșită și are la bază interpretarea eronata a textului de lege. Așa cum s-au pronunțat in mod constant doctrina si practica judiciară, există calitatea procesuala activa în a solicita demolarea unei clădiri edificata ilegal recunoscuta către orice persoana vătămata prin respectiva edificare ilegala. Soluția este fireasca si se impune ca atare in raport de un firesc al lucrurilor care presupune accesul efectiv la justiție, in condițiile existentei unui prejudiciu pentru reclamant generat de un fapt ilicit, tocmai proprietarul imobilului învecinat fiind cel mai in măsura să genereze deschiderea acțiunii.
De reținut că nu există nicio dispoziție legala care să
limiteze calitatea procesuala activa în a solicita demolarea doar
organelor administrative-constatatoare ale contravențiilor.
Instanța de judecata face trimitere la dispozițiile art. 32
din Legea nr. 50/1991 care reglementează dreptul organului
constatator care a aplicat sancțiunea (pentru edificarea ilegala
n.n.) de a acționa in instanța fără a ține cont că aceste dispoziții
sunt dispoziții ale unei legi speciale ce se aplica .>
particulară expusă exact-situația in care o persoana sancționată
administrativ pentru edificare nelegala nu se conformează celor
dispuse prin procesul verbal, caz in care organul constatator are
abilitatea sesizării instanței. Această situație limitativ prevăzuta de lege nu inseamnă că în toate situațiile de edificare ilegala doar acest caz menționat distinct si expres in legea specială dă dreptul la acțiune pentru că ar însemna să acceptam corelativ si faptul ca se poate cere demolarea doar după ce in prealabil persoana culpabila a fost sancționată contravențional si s-a întocmit un proces verbal de constatare si sancționare a contravenției căruia cel sancționat nu se conformează, astfel încât organul constatator sesizează instanța in vederea demolării. Or, este de principiu ca persoana vătămata ca urmare a edificării unei construcții ilegale trebuie și are dreptul la acțiune in instanța independent daca anterior organismele primăriei au constatat sau nu respectiv au sancționat sau nu comportamentul deviant al celui in culpa prin emiterea unui proces verbal de constatare si sancționare a contravenției.
Așadar, interpretarea instanței in sensul ca doar „organul” care a aplicat sancțiunea are calitatea procesuala a formulării acțiunii este simplista si lipsita de orice argument sustenabil pe text de lege.
De remarcat, că prima instanță a apreciat că deși apelantul nu are calitate procesuala activă, are totuși interes in a promova acțiunea. Admițând ca are totuși interes in a promova acțiunea fapt acceptat chiar de prima instanța, este legitimă întrebarea in sensul modalității efective in care își urmărește interesul, din moment ce instanța reține totuși că, deși interesat fiind, nu are calitate procesuală activă. Logica ar trebui sa primeze in avansarea soluției corecte. De reținut și faptul ca instanța admite ca are un interes cu o motivație subiectivă, respectiv că edificarea fără autorizație îi poate produce un prejudiciu, prin riscul la care este supus urmare acestei construiri. Prejudiciul este deja produs și nu potențial. . de idei, faptul ca apelantul este deja prejudiciat îl determină să acționeze în instanță, pentru că, altminteri, există inclusiv posibilitatea teoretică ca respectiva clădire, ilegal edificata fiind, sa nu îi producă niciun disconfort sau, altfel spus, niciun prejudiciu. Elementul esențial pe care prima instanța 1-a omis este acela ca prejudiciul suferit urmare edificării construcției ilegale l-a determinat sa acționeze și acest prejudiciu corelat cu faptul ilicitului in construire justifica pe deplin calitatea sa procesuală activă.
Nu trebuie omis nici faptul că, prima instanța, preocupata în a respinge acțiunea apelantului pe cale de excepție, nu a intrat deloc in fondul cauzei și, in mod corelativ, nu a manifestat nici rol activ sub aspect probațional pentru a reține fundamentat existența prejudiciului reclamat de apelant prin acțiunea introductiva. Pe cale de consecința, nu s-a discutat in condiții procedurale, in contradictoriu, nici oportunitatea administrării de probațiune - eventuala cercetare la fata locului, eventuala expertiza de specialitate din care sa rezulte clar dacă și cum proprietatea apelantului este afectata prin construcția nelegala, nu s-a pus in discuție necesitatea audierii de martori - toate acestea in măsura in care instanța dorea la modul autentic să se edifice asupra stării de fapt și justeței cererii apelantului.
Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimata H. M. a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat următoarele:
Prin sentința civilă nr._/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul cu nr._, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului prin raportare la dispozițiile art.32 din Legea nr.50/1991, conform căruia cel care poate cere demolarea edificiilor construite nelegal este organul care a aplicat sancțiunea contravențională, acesta având calitatea de a solicita instanței de judecată, demolarea acelei construcții.
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în speța dată calitatea procesuală activă fiind o calitate specializată printr-un act normativ.
Acesta a fost și sensul în care intimata a solicitat lămurirea cadrului procesual, în condițiile în care prin acțiunea introductivă nu se prevedea clar ce anume se dorește de către apelantul-reclamant, respectiv demolarea construcției pentru faptul că se creează un disconfort fonic apelantului sau desființarea construcției având în vedere faptul că intimata a fost sancționată contravențional pentru realizarea unor lucrări de construire fără a avea autorizație.
C. procesual a fost stabilit de către apelant la data de 26.10.2012, care a renunțat în mod expres la analizarea cauzei din punctul de vedere al disconfortului fonic, menținând partea din acțiune referitoare la sancționarea contravențională a intimatei și cea de demolare a construcției fără autorizația de construire, instanța analizând doar din acest punct de vedere prezenta speță, în temeiul principiului disponibilității părților în procesul civil.
Analizând sentința civilă nr._/02.11.2012 a Judecătoriei Baia M. prin prisma motivelor de apel formulate și în considerarea dispozițiilor art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 28 din Legea nr.50/1991 republicată, dar și pe dispozițiile art. 14, art.17, art.18 din Legea nr.230/2007 și art.480 cod civil (1864), invocând împrejurarea că acea construcție edificată ilegal îl prejudiciază în mod efectiv, afectând buna folosință a locuinței proprietatea sa.
Prima instanță nu a analizat susținerile apelantului prin raportare la temeiurile de drept invocate prin acțiunea introductivă de instanță.
Instanța fondului a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, reținând în mod eronat că doar organul care a aplicat sancțiunea contravențională prevăzută de Legea nr.50/1991 ar putea avea calitate procesuală activă.
În același timp însă, prima instanță a respins excepția lipsei de interes a apelantului-reclamant în promovarea acțiunii.
Din actele și lucrările dosarului instanței de fond rezultă că apelantul justifică interesul, definit ca fiind folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă și caracterizat prin aceea că este legitim, juridic, născut și actual, personal și direct.
Interesul este în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat, respectiv cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Apelantul-reclamant, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului primei instanțe, este direct afectat de construcția edificată în mod ilegal și tocmai în realizarea interesului său legitim juridicește proteguit, născut și actual, a recurs la cererea de chemare în judecată, forma concretă de manifestare a acțiunii.
Calitatea procesuală activă reprezintă titlul juridic ce permite unei persoane să invoce în justiție dreptul a cărui sancționare o solicită, reprezentând traducerea în termeni procesuali a unei probleme de drept substanțial.
Calitatea procesuală-activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Apelantul-reclamant justifică în speță interesul și calitatea procesuală activă, demersul său fiind motivat de exercițiul prerogativelor dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în imediata vecinătate a încăperii, respectiv sub încăperea amenajată în podul blocului, fără autorizație de construire, de către intimată.
Prima instanță a soluționat în mod eronat procesul pe excepția lipsei calității procesuale active și nu a cercetat fondul cauzei.
În aceste circumstanțe, rezolvarea dată pricinii afectează în mod esențial dreptul de acces al părții la un tribunal, principiu consacrat prin art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, constatând că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, tribunalul va admite apelul, va anula sentința civilă nr._/02.11.2012 a Judecătoriei Baia M. și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul-reclamant G. Z., domiciliat în Baia M., ./18 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr._/2.11.2012, pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. L. C. L. B. D.
Red.Ț.D./11.06.2013
T.red.B.D./17.06.2013
4 ex.
Judecător la fond:M. E. M.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 615/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3833/2013. Tribunalul... → |
|---|
