Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 162/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-07-2013 în dosarul nr. 1101/336/2013
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 162/A
Ședința publică din 16 Iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
JUDECĂTOR: S. T. A. A.
GREFIER: R. M.
Pe rol este judecarea apelului declarat de pârâtul T. O., domiciliat în B., ..16, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1156 din data de 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul T. O., prezent intimatul G. V. asistat de avocat T. V. și care se prezintă și în reprezentarea intimatei G. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul T. O. arată că nu a achitat taxa judiciară de timbru, dar se obligă să o achite și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Instanța pune în vedere apelantului cuantumul taxei de timbru- 5 lei și a timbrului judiciar: 0,15 lei și lasă cauza la a doua strigare pentru a acorda posibilitatea apelantului să le achite.
La a doua strigare la al doilea apel nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul T. O., prezent intimatul G. V. asistat de avocat T. V. și care se prezintă și în reprezentarea intimatei G. M..
Apelantul T. O. depune la dosar chitanța reprezentând plata taxei judiciare de timbru în sumă de 15 lei, un plan de situație al terenului și extras al cărții funciare_ B. și prezintă spre vedere originalul adeverințelor nr. 8924/2013, 10.548/2013 depuse în copie la dosar.
Reprezentanta intimaților G. V. și G. M., avocat T. V. depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța reprezentând plata onorariu avocat și solicită instanței a ține seama de înscrisurile depuse ulterior cererii de apel. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Apelantul T. O. arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Apelantul T. O. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Arată că el nu a închis calea de acces a intimaților, ci a construit legal un gard ca să-și împrejmuiască proprietatea pentru a-și proteja copiii minori. Susține că de 40 de ani a existat gard în același loc, un gard de lemn. Arată că intimații au un alt drum pe care-l folosesc de 20 de ani și acum pretind servitute de trecere pe terenul în litigiu. Învederează că există două adeverințe emise de viceprimarul orașului B. una de care se prevalează intimații și ulterioara care îi este favorabilă.
Întrebat fiind, apelantul T. O. arată că podețul blocat, pe schiță ar apărea localizat lângă terenul vecinului D. C..
Intimatul G. V. arată că pe lângă D. C. trece calea de acces blocată de apelant.
Reprezentanta intimaților G. V. și G. M., avocat T. V. arată că extrasul CF este fără suprafață. Solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele arătate în scris în cuprinsul întâmpinării. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la dosar. Arată că gardul ce blochează accesul intimaților este construit paralel cu valea și este construit pe domeniul public. Podul este construit din beton de către intimat în anul 2008, cu ajutorul Primăriei orașului B. și are o lățime de 4 metri.
Intimatul G. V. arată că de la podul peste vale pe care avea acces la proprietatea sa și până la . există o porțiune de teren cam de 3 m care, în opinia sa, nu aparține nimănui. Susține că din anul 2008 de când a construit podul de beton peste Valea Poienii a trecut tot pe acolo, pe un podeț de lemn pe care se putea merge doar cu picioarele și cu căruța cu cai, nu și cu mașină.
Apelantul T. O. arată că de la . la podul peste râu sunt peste 10 metri, nu 3 m cum susține intimatul. Podul de beton nu este legal, a fost construit pe terenul lui și, ca atare, poate să-l desființeze când dorește. Podețul de lemn despre care vorbește intimatul s-a aflat mai jos pe cursul văii, în apropierea terenului lui T. V..
Întrebat fiind dacă i s-a cerut acordul înainte de construirea podului de beton peste Valea poienii, apelantul T. O. arată că s-a înțeles cu intimatul să construiască și să folosească podul de beton împreună. El nu a putut contribui cu bani la edificarea acestuia, dar a contribuit cu munca la construcția podului și o vreme l-au folosit împreună. După ce intimatul a promovat împotriva sa acțiunea în grănițuire s-au certat și cu privire la podul de beton, deoarece intimatul a susținut că el a construit podul și nu l-a mai lăsat să treacă pe pod.
Solicită cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă judiciară de timbru și contravaloarea transportului în sumă de 150 lei, nu are bon de benzină.
Intimatul G. V. confirmă că apariția conflictului în legătură cu podul după promovarea acțiunii în grănițuire.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 1156 din data de 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus s-a admis cererea formulată de reclamanții G. V. și G. M. împotriva pârâtului T. O. acesta fiind obligat să deblocheze vremelnic, până la soluționarea dosarului nr._, calea de acces care face legătura dintre drumul public . proprietatea reclamanților prin înlăturarea obstacolelor create, respectiv ridicarea porții cu lacăt și ridicarea gardului realizat pe accesul din capătul podului. În cazul refuzului pârâtului, reclamanții au fost autorizați să ridice obstacolele de mai sus pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul a fost obligat să le plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții G. V. și G. M. s-au adresat judecătoriei solicitând obligarea pârâtului T. O., pe calea ordonanței președințiale, să deblocheze calea de acces care face legătura între drumul public . proprietatea lor, prin înlăturarea obstacolelor create, respectiv ridicarea porții cu lacăt și ridicarea gardului realizat pe accesul din capătul podului, iar în caz de refuz să autorizeze pe reclamanți să ridice obstacolele pe cheltuiala pârâtului.
Reclamanții au solicitat ca executarea să se facă fără somație sau trecerea vreunui termen, învederând că sunt proprietarii terenului și a casei de locuit situate în B., pe .-se cu terenul pârâtului. La începutul lunii aprilie anul curent, pe timp de noapte, pârâtul a construit un gard din lemn, plasă și șină metalică, precum și o poartă cu lacăt, îngrădind astfel podul care face legătura între calea publică de acces . locuința lor, astfel că actualmente nu au acces la locuință și teren, nici cu piciorul și nici cu mijloacele de transport, neputând transporta nutreț pentru animale, lemne de foc sau alte materiale.
Au mai arătat că reclamanții au sesizat și organele locale din B., respectiv organele de poliție, acestea au luat măsuri de sancționare contravențională a pârâtului; între părți există un litigiu, dosar nr._, având ca obiect „grănițuire” și, ca urmare a acestei acțiuni, pârâtul s-a ambiționat și le-a închis calea de acces la drumul public, blocând podul de intrare la proprietatea lor. Fiul lor deține autorizație de construcție pe terenul la care le-a închis pârâtul . își poate transporta materialele.
A reținut prima instanță că potrivit adresei nr. 9554/2013 eliberată de Primăria B. la data de 20.05.2013, concepută în urma deplasării reprezentanților primăriei la locul din litigiu, gardul de plasă metalică care închide accesul pe podul ce deservește accesul spre terenul numitului T. O., cât și spre terenul și locuința numitului G. V., gard construit paralel cu pârâul Valea Poienii și . amplasat pe domeniu public.
Apoi, văzând susținerile părților, adresele de la filele 5-8 și pozele de la filele 9-10, a reținut că pârâtul a montat pe domeniul public un gard și o poartă ce împiedică reclamanții să iasă din curtea lor la drumul public. Prin acțiunea sa pârâtul îi împiedică pe reclamanți să circule dinspre și la locuința lor, să facă transporturile necesare spre locuința lor, motiv care justifică urgența măsurii solicitate instanței.
Ca atare, pentru a preveni pagubele ce pot fi provocate reclamanților prin fapta pârâtului de a închide calea de acces spre locuința lor, în temeiul de art. 996 N. C. pr. civ., instanța a admis cererea celor dintâi și a dispus, cu caracter provizoriu și vremelnic, până la soluționarea dosarului nr._, deblocarea caii de acces prin înlăturarea obstacolelor create, respectiv ridicarea porții cu lacăt și ridicarea gardului realizat pe accesul din capătul podului, urmând ca executarea să se facă fără somație sau trecerea vreunui termen.
În baza art. 451 N. C. pr. civ., prima instanță l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților cheltuieli de judecată justificate de taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul T. O., solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul respingerii cererii reclamanților G. V. și G. M..
În motivarea apelului, apelantul a învederat că reclamanții au susținut nefondat că nu mai au altă cale de acces către proprietatea lor, dar și că gardul pe care l-a edificat se află amplasat pe domeniul public.
Adresa nr._/2011 pe care au depus-o reclamanții la dosarul cauzei din care rezultă că în urma deplasării reprezentanților primăriei la fața locului din litigiu, gardul de plasă metalică este amplasat pe domeniu public, dar deservește accesul spre terenul proprietatea lui și al reclamanților nu constată realitatea și se contrazice cu alte adrese eliberate de aceeași instituție, depuse în dosarul_ .
Astfel, tot primăria arată că acel gard din plasă de sârmă este amplasat pe un teren proprietate privată, iar litigiul în cauză este de competența instanțelor de judecată, constatând totodată că reclamanții mai au două căi de acces către terenul lor.
Prin urmare, gardul din plasă de sârmă pe care l-a edificat este amplasat pe terenul său, este construit ca un mijloc de protecție a unui podeț peste râu și nu obstrucționează în nici un fel accesul reclamanților la gospodăria lor.
Intimații G. V. și G. M., prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului ca nefondat, învederând că în cadrul acestui litigiu nu se discută nici aspecte de servitute de trecere, nici de grănițuire, ci doar deblocarea unei căi de acces de la drumul public către proprietatea lor, cale ce a fost obturată de apelant prin amplasarea unui gard din sârmă cu poartă cu lacăt la capătul podului peste Valea Poienii. Gardul a fost amplasat pe domeniul public și se impune ridicarea lui de urgență pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de acțiunea apelantului.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 996 al. 1 Cod procedură civilă, instanța judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel cererea de ordonanță președințială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele: aparenței dreptului, caracterului provizoriu al măsurilor, existenței unor cazuri grabnice și neprejudecării fondului.
Prin cererea de ordonanță președințială intimații reclamanți G. V. și G. M., prevalându-se de un drept de trecere de la . podul de pe râul Valea Poienii, la proprietatea lor din B., .. 1, au urmărit luarea unei măsuri urgente de deblocare a căii de acces menționate, obturate de pârâtul apelant.
În ședința publică din data de 16.07.2013 apelantul a afirmat că, deși reclamanții intimați au practicat de-a lungul timpului trecerea de la . proprietatea lor prin altă parte, traversând pârâul Valea Poienii pe un podeț de lemn, în urmă cu câțiva ani a intervenit un acord între el și intimați în vederea edificării prin eforturi comune, a unui pod trainic peste pârâul Valea Poienii, care să servească ambelor părți.
După cum a mărturisit apelantul, manifestarea de voință a părților s-a concretizat, a fost construit un pod din beton peste pârâul Valea Poienii pe care l-au întrebuințat atât reclamanții intimați, cât și pârâtul apelant pentru a ajunge de la drumul public -. proprietățile lor, până la apariția unor disensiuni, legate mai întâi de alte terenuri și extinse apoi și la accesul pe pod. Apelantul a recunoscut că, în urma acestora, a amplasat la capătul podului, pe trenul său, un gard din plasă de sârmă și o poartă închisă cu lacăt.
Astfel, în mod corect a stabilit prima instanță existența aparenței de drept afirmată de reclamanți, utilizarea de către intimați a căii de acces cuprinse între . proprietatea acestora, peste podul de beton ce leagă malurile Văii Poieni, închisă de apelant, fiind confirmată chiar de acesta.
Tribunalul apreciază că așezarea gardului la capătul podului de beton și închiderea porții cu lacăt pentru a împiedica trecerea intimaților la proprietatea lor pe calea folosită în temeiul unei înțelegeri dintre părți, sunt acte abuzive care justifică luarea măsurii dispuse de judecătorie pe cale de ordonanță președințială, pentru restabilirea situației anterioare săvârșirii acestora .
Măsura deblocării căii de trecere este necesară pentru a da posibilitatea reclamanților intimați să aibă imediat acces la locuința lor și la terenurile de cultură pe un traseu accesibil și cu mijloace de transport, urgența fiind pe deplin justificată.
Tribunalul reține și caracterul provizoriu al măsurii luate, căci degajarea căii de acces de obstacole spre a-l reda circulației intimaților nu-l împiedică pe apelant să-și valorifice pe calea unei acțiuni de drept comun pretinsul drept exclusiv de proprietate asupra terenului, situație în care efectele ordonanței președințiale se vor prelungi până la pronunțarea unei hotărâri asupra acțiunii de drept comun.
Față de aceste considerente, Tribunalul constată că sentința civilă nr.1156 din data de 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus este legală și temeinică și, în consecință, în temeiul art. 999 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat împotriva acesteia de apelantul T. O..
Întrucât apelantul a pierdut procesul, în baza art. 453 al. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul îl va obliga să le plătească intimaților G. V. și G. M., suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial achitat potrivit chitanței nr. 758/15.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul T. O., domiciliat în B., ..16 împotriva sentinței civile nr.1156/23.05.2013 a Judecătoriei V. de Sus, ca nefondat.
Obligă pe apelant să le plătească intimaților G. V. și G. M., domiciliați în B., ..1 suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S. T. A. A. R. M.
Red/ Tehnred.G.B
5ex.18.07.2013
Red.Judecător la fond:G. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 119/2013. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 462/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
