Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 141/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 559/319/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 141/R
Ședința publică din data de 13 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Judecător: P. G.
Grefier: B. M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamanții P. R., cu domiciliul în A., ., județul A. și T. S., cu domiciliul în Râmnicu V., .. 14, județul V.,împotriva ordonanței nr. 526 din 26.09.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială - sistare lucrări.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurenților P. R. și T. S., precum și a intimatului O. S. Târgu Lăpuș reprezentat prin Direcția Silvică Maramureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la data de 28.02.2013 recurentul T. S. a depus o adresă prin care învederează instanței că trimite din nou recursul, semnat.
Instanța, din oficiu invocă excepția nulității recursului declarat de recurenta P. R., după care în baza actelor și a lucrărilor de la dosarul cauzei și văzând că recurentul T. S., în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecata în lipsă, reține cauza pentru a se pronunța asupra recursului declarat de către acesta.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 526 din 26.09.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ se respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții P. R., cu domiciliul în A. ., jud. A. și T. S., cu domiciliul în Râmnicu V., .. 14, jud. V., în contradictoriu cu pârâtul O. S. Târgu Lăpuș, reprezentat prin Direcția Silvică Maramureș, cu sediul în Baia M. .. 36, județul Maramureș, privind sistarea operațiunile de marcare și tăiere de material lemnos pe suprafața de 21 ha, teren cu vegetație forestieră, înscrisă în C.F. 37 Stoiceni – Tg. Lăpuș, care corespund: Unității de producție II Șatra (UP II ȘATRA) și unităților amenajistice: - 101 A; 101 B; 101C; 101 D; 101 E; 101 F; 101 G; 101 H, - 104 A; 104 B; 104 C; 104 E; 104 F; 104 G.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamanții P. R. și T. S., solicită obligarea pârâtului O. S. Târgu Lăpuș să sisteze operațiunile de marcare și tăiere de material lemnos pe suprafața de 21 ha, teren cu vegetație forestieră, înscrisă în C.F. 37 Stoiceni – Tg. Lăpuș, care corespund: Unității de producție II Șatra (UP II ȘATRA) și unităților amenajistice: - 101 A; 101 B; 101C; 101 D; 101 E; 101 F; 101 G; 101 H, - 104 A; 104 B; 104 C; 104 E; 104 F; 104 G, motivat de faptul că prin Sentința civilă nr. 373/2003 și Sentința civilă nr. 769/2005 a Judecătoriei Tg. Lăpuș, rămase definitive și irevocabile li s-a reconstituit reclamanților 10 ha teren forestier, iar pe rolul Judecătoriei Tg. Lăpuș există la această dată înregistrat dosarul nr._, dosar suspendat, în care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de teren forestier care figurează în CF 37 Stoiceni.
Instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, prevăzute de art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respectiv urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului, dar analizând aparența dreptului reclamanților de a obține sistarea lucrărilor, respectiv a operațiunilor de marcare și de tăiere de material lemnos, instanța reține că reclamantul nu a dovedit aparența dreptului în condițiile art. 1169 Cod civil.
În acest sens judecătoria a avut în vedere că, dispozițiile legale invocate de către reclamanți, respectiv Ordinul nr. 112/13 februarie 1998 al Ministerului Apelor, Pădurilor și protecției Mediului și art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 821/14septembrie 2000, nu sunt aplicabile după . Legii nr. 120/2004, în prezent fiind în vigoare și Legea nr. 46/2008.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 46/2008: „Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național” iar potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 Codul S.: “Fondul forestier național este supus regimului silvic.” Regimul silvic, așa cum este definit pct. 37 din ANEXA la Legea nr. 46/2008, este ”sistemul unitar de norme tehnice silvice, economice și juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecția și paza fondului forestier, în scopul asigurării gestionării durabile”.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 Codul S.: “Sunt obligatorii administrarea, precum și asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice”.
Instanța reține incidența în cauză și a dispozițiilor art. 135 alin. 1 și 2 din Legea nr. 46/2008 Codul S., conform cărora “până la punerea în posesie a terenurilor forestiere în temeiul legilor funciare, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are obligația să execute lucrările tehnice silvice conform amenajamentelor silvice și reglementărilor impuse de regimul silvic, acordând proprietarilor profitul rezultat din valorificarea masei lemnoase respective. Profitul rezultat se acordă în bani sau în natură, la cererea proprietarilor, pentru perioada dintre validare și punerea în posesie.” Prin urmare pârâtul O. S. Târgu Lăpuș este îndreptățit la exploatarea masei lemnoase de pe terenurile forestiere incluse în fondul forestier național, chiar dacă s-au formulat cereri de reconstituire de către foștii proprietari.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și menținerea încheierii nr. 452/02.07.2001 pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș și rămasă definitivă prin neapelare.
În motivarea recursului se susține că, hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii, se întemeiază pe o apreciere greșită a probelor administrate și de asemenea în cauză operează excepția autorității lucrului judecat, raporta la încheierea civilă nr. 452/02.07.2001 pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Anterior examinării motivelor de recurs, la termenul de judecată din 13.02.2013, constatând că cererea de declarare a recursului nu poartă decât semnătura reclamantului T. S., instanța a pus în vedere recurentei P. R. să se prezinte personal în instanță și să semneze declarația de recurs. Aceasta deși legal citată cu această mențiune nu a înțeles să se prezinte în instanță și să completeze lipsa constatată, situație în care tribunalul apreciază că în ce privește recursul formulat de P. R. sunt incidente dispozițiile art. 3021 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă și în consecință recursul acesteia se va anula.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurentul T. S., dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Din analiza textului 581 Cod procedură civilă, rezultă condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale. Ordonanța președințială are caracter vremelnic și executoriu. Practica judiciară a decis că ordonanța președințială nu are putere de lucru judecat față de procesul în fond în curs de judecată sau angajat ulterior între părți și nici față de o nouă cerere de ordonanță președințială.
Instituția puterii de lucru judecat are la baza regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecata decât o singură data si ca o constatare făcuta printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva nu trebuie sa fie contrazisa printr-o alta hotărâre.
Este recunoscută însă situația că, daca împrejurările de fapt care au justificat pronunțarea ordonanței nu s-au schimbat, nu poate fi primita o noua ordonanță președințiala, în acest caz intervenind puterea de lucru judecat.
În speță nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, deoarece față de starea de fapt avută în vedere de instanța de judecată pentru pronunțarea încheierii nr. 452/02.07.2001 aceasta s-a modificat substanțial. La acel moment reclamanții au invocat că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 30 ha cu vegetație forestieră înscrisă în CF 37 Stoiceni, ori în prezent reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la 10 ha teren forestier, iar pe rolul Judecătoriei Tg. Lăpuș există la această dată înregistrat dosarul nr._, dosar suspendat, în care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de teren forestier care figurează în CF 37 Stoiceni.
Este de asemenea de reținut că ulterior pronunțării încheierii nr. 452/02.07.2001, dispozițiile legale invocate de către reclamanți, respectiv Ordinul nr. 112/13 februarie 1998 al Ministerului Apelor, Pădurilor și protecției Mediului și art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 821/14septembrie 2000, nu mai sunt aplicabile cauzei deduse judecății, în prezent fiind în vigoare Legii nr. 120/2004 și Legea nr. 46/2008, acte normative care reglementează modalitatea de exploatare a masei lemnoase.
În ce privește aprecierea probelor administrate, instanța de recurs consideră că în lipsa unor critici explicite, reanalizând aceste probe, se constată că instanța de fond a reținu corect obiectul dedus judecății, starea de fapt, astfel cum de altfel este susținută și de către reclamanți iar prin soluția pronunțată nu se contrazic probele de la dosar în sensul că instanța și reține că deși condițiile de admisibilitateale ordonanței președințiale ar fi îndeplinite nu este îndeplinită cerința aparenței dreptului.
Față de considerentele reținute, se va respinge recursul ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ANULEAZĂ recursul declarat de P. R., domiciliată în A., ., în contra sentinței civile nr. 526 din 26.09.2012 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, județul Maramureș.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de T. S., domiciliat în Râmnicu V., .. 14, județul V. în contra sentinței civile nr. 526 din 26.09.2012 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, județul Maramureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 13.03.2013.
Președinte Judecători Grefier
C. V., P. G., P. M. B., B. M.
Red./T.red C.V./28.03.2013
Ex. 2
Judecător fond: T. D. M.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 1458/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 112/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
