Anulare act. Decizia nr. 462/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 903/336/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 462/R
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
Judecător: P. M. B.
Judecător: P. G. G.
Grefier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții P. L. F., cu domiciliul în București, ., nr. 7, sector1, în nume propriu și mandatar al reclamanților T. L. M. și Filipașcu B. M. ambii prin mandatar P. L. F., împotriva sentinței civile nr. 2877 din data de 29.11.2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 02.10.2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 09.10.2013, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2877 pronunțată la data de 29.11.2011 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ au fost respinse excepțiile lipsei calității de reprezentant, calității procesuale active și inopozabilității, invocate de pârâții V. S., V. I., V. C. și H. M., ca neîntemeiate.
A fost admisă excepția lipsei de interes legitim, invocată de pârâții V. S., V. I., V. C. și H. M. și în consecință a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. L. F. în nume propriu și ca mandatară a reclamanților T. L. M. și Filipașcu M. B., în contradictoriu cu pârâții V. S.,V. I., V. C. și H. M., pentru constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr. 74 din 20.11.2008 emis de B.N.P. U. M., constatarea nulității contractului de donație nr. 2403/20.11.2008 emis de B.N.P. U. M., radierea înscrierilor efectuate în cartea funciară în baza încheierilor nr. 8453/21.11.2008 și nr. 8454/21.11.2008 și restabilirea situației anterioare de carte funciară în ceia ce privește imobilul înscris în c.f.nr._ B. nr. top_.
S-a luat act că pârâții și-au rezervat dreptul să solicite cheltuieli de judecată, printr-o acțiune civilă separată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că obiectul litigiului dintre părți îl constituie terenul în suprafața de 32 hectare situat în locul denumit Barjava înscris in c.f. nr. 3756 B. nr. top. 7327, care a aparținut defunctului dr. I. G.. Terenul a fost solicitat atât de reclamanți cit si de către pârâți, iar prin hotărârea nr. 835/2003 a Comisiei Județene terenul a fost reconstituit defunctului V. V.. Plângerea împotriva Hotărârii formulată de reclamanți a fost respinsă.
Prin sentința civilă nr. 2748/27.10.2008, pronunțată în dosarul nr. 2503/336/_ a fost anulat în parte titlul de proprietate emis în favoarea antecesorului părților, însă s-a respins solicitarea de a trece terenul în proprietatea reclamanților.
În privința excepției lipsei calității de reprezentant, instanța de fond a reținut că reclamanta P. L. F. are un interes personal în soluționarea cererii, astfel că aceasta nu poate fi anulată, iar ceilalți reclamanți au posibilitatea să-și însușească sau nu actele de procedură făcute de reclamanta Pisă L. F..
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților, instanța de fond a reținut că orice terț care susține că i-au fost încălcate drepturile printr-un certificatul de moștenitor poate solicita anularea acestuia. Analiza drepturilor constituie un element de fond, acesta urmând să fie analizat ca atare, iar nu ca și o excepție de procedură.
Excepția inopozabilității hotărârii a fost respinsă, reținându-se faptul că aceasta nu este o veritabilă excepție de procedură.
În fine, instanța a considerat întemeiată excepția lipsei de interes reținându-se faptul că în înțelesul dispozițiilor legilor fondului funciar, interesul este definit ca fiind vocația celui ce invocă nulitatea de a beneficia el însuși de reconstituirea dreptului de proprietate.
În prezenta cauză reclamanții au făcut dovada calității de moștenitor al proprietarului tabular dr. I. G., însă acest fapt nu le-a transferat nici un drept pe care antecesorul lor l-a deținut. Reclamanții au avut obligația valorificării pretinselor drepturi în sistemul legilor fondului funciar. În cauză nu s-a făcut dovada urmării acestei proceduri, iar plângerea formulată împotriva hotărârii de reconstituire a dreptului de proprietate le-a fost respinsă.
S-a mai reținut de instanța de fond că, prin omisiunea de a valorifica legatul particular în condițiile legii fondului funciar, reclamanții nu mai au posibilitatea să-și valorifice legatul, astfel că nu se justifică nici interesul formulării acțiunii în condițiile art. III din Legea 169/1999.
În consecință, instanța a admis excepția, iar acțiunea a fost respinsă sub toate petitele invocate.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs P. L. F., T. L. M. și Filipașcu B. M., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei V. de Sus, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii formulate.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată nu este legală, deoarece au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a soluționat cauza fără a intra efectiv în cercetarea fondului, iar hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
În privința justificării unui interes s-a arătat că niciun act de procedură nu poate fi făcut dacă nu se urmărește un interes juridic, interes care trebuie să fie consacrat și ocrotit de normele de drept, interesul să fie unul legitim, conform cu normele de conviețuire socială și morală, să fie născut și actual, personal și direct.
S-a susținut că în aplicarea prevederilor art. III pct. 2 din Legea nr. 169/1997 și a Legii 18/1991 în categoria persoanelor care justifică un interes legitim intră și persoanele cărora titlul de proprietate le-a nesocotit dreptul de proprietate recunoscut de lege.
În privința reclamanților s-a arătat că aceștia au inițiat procedura specială de reconstituire și aceasta a fost finalizată conform sentinței civile nr. 2654/17.10.2007 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, fapt ce duce la concluzia că există un interes legitim pentru a invoca nulitatea actelor juridice subsecvente titlului de proprietate anulat irevocabil.
De asemenea s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 2654/17.10.2007 a Judecătoriei V. de Sus a fost admisă plângerea formulată de P. L. F., T. L. M. și Filipașcu B. M., astfel că s-a anulat Hotărârea nr. 1324/C/2007 și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 80,67 hectare teren cu vegetație forestieră din CF 3455 și CF 3756 B.. Această hotărâre judecătorească a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat.
În această ultimă cauză menționată s-a arătat că s-a avut în vedere prevederile legilor fondului funciar și s-a reținut că terenul în litigiu în natură pădure, în suprafață de 80,67 hectare a constituit proprietatea dr. I. G., dreptul real fiind înscris în CF 3756 și 3455 B., iar prin testamentul autentificat la 4 octombrie 1940 sub nr. 282acesta a instituit-o legatară universală asupra întregii averi mobile și imobile oriunde s-ar afla aceasta, pe soția F. văduva lui G. I., născută B..
Statul Român a preluat imobilele respective de la I. F. deoarece dr. I. G. a decedat la 4 octombrie 1940, iar I. F. a fost cea care a predat imobilele Statului Român. La 24 octombrie 1959 aceasta a decedat și a instituit-o legatară universală pe Filipașcu L., mama recurentei P. L. F. și bunica reclamanților T. L. M. și Filipașcu M. B..
După anul 1991 au fost formulate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind invocate cererile nr. 1404/13 martie 1991, respectiv cererea nr. 7320 din 17 noiembrie 1997.
Ulterior, la Primăria Orașului B. a fost înregistrată cererea nr. 38/29.08.2005, cerere prin care s-a solicitat de către P. L. F. și fratele său Filipașcu A. Ieronim, antecesorul reclamanților T. L. M. și Filipașcu M. B., reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitori ai defuncților dr. I. G. și I. F. născută B. F.. Cererea de reconstituire este întemeiată pe cuprinsul extrasului CF 3756 B., drept întabulat la 7 iulie 1942 pe numele văduvei dr. I., acesta fiind înscrisă la B73 și B82 cu titlu de moștenire.
În dosarul în care a fost pronunțată Sentința Civilă nr. 3062/20.11.2008 de Judecătoria V. de Sus, soluția devenind irevocabilă prin Decizia nr. 580/R/13 mai 2009, a fost admisă plângerea reclamanților și a fost anulat titlul de proprietate nr. 1648/23.10.2003 având ca obiect terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 10 hectare, reținându-se că actele de reconstituire sunt lovite de nulitate absolută.
Astfel în dosarele arătate s-a reținut că singurii moștenitori ai defunctului I. G. sunt reclamanții, astfel că nici pârâții și nici antecesorii lor nu au avut calitatea de moștenitori ai dr. I. G..
În privința capătului de cerere formulat în subsidiar s-a arătat că se impune admiterea acțiunii formulate deoarece în cuprinsul certificatului de moștenitor atacat sunt cuprinse bunuri care nu au fost niciodată în patrimoniul autorului pârâților, defunctul V. V., în consecință aceste drepturi nu au putut fi transmise pe cale succesorală. În susținerea acestei solicitări, reclamanții au invocat prevederile art. 1179 alin. 1, art. 1225 alin. 3 și art. 1236 Cod civil. De asemenea s-a arătat că solicitarea de a anula certificatul de moștenitor poate constitui o acțiune de sine stătătoare dar poate fi și o acțiune civilă grefată pe acele acțiuni care sancționează direct drepturile moștenitorilor sau terților. În acest sens s-a arătat că sunt și prevederile art. 99 alin. 1 coroborat cu prevederile art. 100 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.
În concluzie, reclamanții au arătat că au calitate procesuală activă în prezenta cauză și justifică interes actual, legitim și direct în promovarea acțiunii judecătorești.
Intimatul V. S. a depus la dosarul cauzei la termenul din 29.02.2012 întâmpinare solicitând respingerea recursului promovat de recurenți.
S-a arătat în esență faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în sensul că a analizat cererea formulată și a respins cererea deoarece instanța a respins anterior solicitarea de a fi trecut terenul în proprietatea reclamanților.
Sub un alt aspect s-a arătat că reclamanții nu au făcut nici dovada că sunt persoane vătămate în sensul art. 85 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 astfel că nici capătul de cerere subsidiar nu poate fi avut în vedere.
S-a mai arătat în dosarul_, în considerentele Deciziei civile nr. 1101/R/30.11.2010 s-a constatat că recurenții nu au vocație succesorală directă la succesiunea defunctului I. G. ci doar a legatarei acestuia I. F., însă terenurile din CF 3455, CF 3756 și CF 6738 nu erau în patrimoniul defunctului dr. I. G. la data instituirii legatului.
După apariția Legii 1/2000 pentru o parte din terenuri au formulat cereri de reconstituire moștenitorii legali ai dr. I. G., în speță antecesorul pârâților. Actul de proprietate eliberat acestuia a fost atacat de reclamanți, însă cererea a fost respinsă irevocabil.
În concluzie s-a solicitat respingerea recursului declarat.
La același termen de judecată, respectiv 29.02.2012, la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea intimatei H. M., în cuprinsul căreia s-a solicitat respingerea recursului declarat.
În motivarea solicitării s-a arătat că instanța de fond a analizat solicitările părților, iar soluția pronunțată este legală și temeinică. Chiar dacă s-ar fi trecut peste excepția lipsei de interes, acțiunea trebuie respinsă față de intimații care nu au fost părți în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus, deoarece acestora nu le este opozabilă respectiva hotărâre, potrivit principiului „res inter alios iudicata, aliis neque nocet, neque prodesse potest”.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei V. de Sus la data de 25.03.2009 sub nr._ are ca și obiect solicitarea reclamanților P. L. F., T. L. M. și Filipașcu M. B. de a se constata nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 74/20.11.2008 întocmit de notarul public U. M. în dosarul succesoral nr. 78/2008 cu privire la terenul în natură „pășune” în suprafață de 32 hectare, înscris în CF_ B. titularii dreptului fiind pârâții V. S., V. I., V. C. și H. M., constatarea nulității contractului de donație nr. 2403/20.11.2008 și rectificarea cărții funciare.
Motivul invocat de reclamanți a fost acela că în dosarul nr._ s-a solicitat anularea Titlului de Proprietate nr._/39/2008, cu privire la terenul în litigiu. Cererea formulată a fost admisă, iar la data formulării cererii de chemare în judecată s-a arătat că dosarul_ se află spre soluționare la Tribunalul Maramureș.
Analizând cuprinsul dosarului nr._, dosar atașat prezentului dosar, instanța reține că recursul declarat de V. S. a fost respins prin Decizia civilă nr. 579/R pronunțată în data de 13 mai 2009 de Tribunalul Maramureș. În considerentele acestei sentințe s-a reținut că reclamanta P. L. F. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate încă de la apariția Legii nr. 169/1997 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga avere din Bârjava, teren cu privire la care s-a făcut referire în cereri și înscris în Cf 3756 B. nr. top. 7327 și 3319. Astfel, prin Hotărârea 1323/C/16.04.2007 Comisia Județeană a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 94,33 hectare de pădure, iar o suprafață de 80,67 hectare de teren s-a reconstituit potrivit Sentinței civile nr. 2654/14.10.2007 a Judecătoriei V. de Sus.
În consecință Tribunalul Maramureș a reținut că singurii îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate sunt reclamanții, astfel că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesorului recurentului V. S. este nelegală. Valabilitatea testamentelor întocmite de dr. I. G. și soția acestuia, I. F. (născută B.) a fost analizată în dosarul nr. 4452/2004 al Tribunalului Maramureș, astfel că acest aspect a fost tranșat irevocabil de o instanță de judecată și nu mai poate fi pus în discuția părților.
Împotriva Sentinței civile pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a formulat recurs și V. I., soția supraviețuitoare a persoanei căreia i s-a eliberat titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat, recursul acesteia fiind respins.
Astfel, se constată că titlul de proprietate nr._/39 din 12.03.2008 cu privire la terenul având categoria de folosință „pășune” a fost anulat, irevocabil de instanța de judecată având în vedere că acesta este lovit de nulitate absolută. În recursul promovat de V. S. instanța a constatat că cererile formulate de P. L. F. și Filipașcu A. Ieronim au vizat terenurile înscrise în CF 3756 B., care au aparținut numitului I. G. (G.) persoană pentru care V. V., titularul titlului de proprietate constatat ca fiind nul absolut, nu a dovedit niciun fel de îndreptățire pentru reconstituire.
Certificatul de moștenitor nr. 74 din 20 noiembrie 2008 (f. 49 din dosarul constituit ca urmare a recursului formulat și Contractul de donație imobiliară (f.40) din același dosar) sunt autentificate la aproximativ o lună după constatarea nulității absolute a Titlului de Proprietate nr._/39 eliberat la 12 martie 2008. Astfel, în privința acestor acte juridice, reclamanții au fost nevoiți să formuleze o nouă acțiune, deoarece în dosarul nr._ nu există posibilitatea formulării unor noi pretenții în recurs.
Instanța constată că masa succesorală stabilită în cuprinsul Certificatul de moștenitor nr. 74 din 20.09.2008 este compusă din cota de 1/1 din suprafața de 320.000 mp. teren pășune în muntele Bârjave situat în localitatea B., dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate Legea 1/2000 (Titlu de proprietate nr._/39 din 12.03.2008).
Se constată că în patrimoniul defunctului V. V., decedat la data de 03.03.1999 (anterior apariției Legii 1/2000), potrivit Certificatului de moștenitor face parte și terenul reconstituit ca urmare a apariției Legii nr. 1/2000 potrivit titlului de proprietate nr._/39 din 12.03.2008, titlu a căruia nulitate absolută a fost constatată irevocabil.
În concluzie starea de fapt din prezentul dosar poate fi rezumată astfel: Titlul de proprietate eliberat defunctului V. V. având nr._/39 din 12.03.2008 a fost anulat, motivat de faptul că acesta nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului după dr. I. G.. Reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după același autor I. G., au menționat terenurile din Cf 3756 B. (ca și defunctul V. V.) și beneficiază de reconstituiri ale dreptului de proprietate atât prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 1323/C/16.04.2007, pentru suprafața de 80,67 hectare de teren cât și prin Sentința civilă nr. 2654/14.10.2007 a Judecătoriei V. de Sus.
În dosarul în care a fost analizată cererea de anulare a Titlului de proprietate nr._/39 din 12.03.2008 s-a reținut că reclamanții-recurenți au interes să solicite constatarea faptului că V. V. nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate după dr. I. G.. Solicitările din prezentul dosar privind anularea Certificatului de moștenitor (întocmit după pronunțarea în fond a soluției de anulare a titlului de proprietate de către Judecătoria V. de Sus), a contractului de donație imobiliară nr. 2403/20.11.2008 autentificat de BNP U. M. sunt în fapt capete de cerere accesorii solicitării de anulare a Titlului de proprietate nr._/39 din 12.03.2008.
Pe de altă parte se constată că orice persoană care se consideră vătămată în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor poate cere instanței anularea acestuia. Reclamanții susțin că se consideră vătămați prin faptul că s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 74 din 20.09.2008 de BNP U. M. deoarece, aceștia au arătat că în masa succesorală este inclus un bun dobândit printr-un titlu de proprietate nul absolut (în privința căruia există prezumția că nu a fost niciodată în patrimoniul defunctului), iar pe de altă parte terenul respectiv ar fi terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților prin HCJ 1323/C/16.04.2007, respectiv Sentința civilă nr. 2654/14.10.2007 a Judecătoriei V. de Sus.
Reținând aceste aspecte, se consideră că instanța de fond a dat o soluție greșită excepției lipsei de interes legitim în formularea cererii de chemare în judecată, deoarece reclamanții justifică un interes legitim, născut și actual, personal și direct, astfel cum acesta este prevăzut de lege ca și condiție de fond în promovarea unei acțiuni civile.
În consecință se constată că în mod greșit, instanța de fond a soluționat cererea admițând excepția lipsei de interes, astfel că în hotărârea pronunțată nu a antamat fondul. Astfel sentința va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
Nu vor fi avute în vedere apărările intimatului V. S. care a arătat că nu poate fi casată sentința atacată pentru că instanța, în acord cu jurisprudența CEDO a motivat hotărârea pronunțată. Sentința va fi casată pentru că instanța de fond nu a analizat cererea de chemare în judecată, pronunțând soluția pe excepție, iar recurenții au solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărările formulate de intimat în privința petitului de modificare nu vor fi analizate având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată de instanță, aceste apărări care vizează fondul urmând să fie avute în vedere de instanța de fond la momentul rejudecării.
Aceleași considerente, care nu vor fi reluate, sunt aplicabile și apărărilor formulate de intimata H. M. prin întâmpinare.
În privința cheltuielilor de judecată, acestea nu vor fi acordate în prezentul dosar, urmând să fie avute în vedere de instanța de fond la momentul soluționării cauzei.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 312 alin. 2, 3 și 6 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de P. L. F., T. L. M. și Filipașcu M. B., va casa Sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. L., T. L. M. și Filipașcu M. B. împotriva Sentinței civile nr. 2877 pronunțată la data de 29 noiembrie 2011 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei V. de Sus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2013.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. P. M. B., P. G. G. O. V.
Red.P.M.B./16.01.2014
T.Red. O.V./17.01.2014
Verificat M.B.P./24.01.2014
2 ex.
Judecător la fond: I. U.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 162/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
