Partaj judiciar. Decizia nr. 286/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3522/336/2008
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.286/A
Ședința publică din 05.12. 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. B.
Judecător: S.-T. A.-A.
Grefier: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către reclamanții V. A., domiciliat în V. de Sus, . jud. Maramureș, V. P. V., V. L., B. M., toți domiciliați în V. de Sus . jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1917 din 13.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect succesiune și partaj.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 21.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 28.11.2013 și 05.12.2013, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1917 din 13.02.2012, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ 2008 s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții V. A., V. P. V., B. M. și V. L., împotriva pârâților V. R. și V. I., s-a stabilit că după defuncții V. M., decedată în 14.05.2004 și V. L., decedat în 30.11.2006, a rămas masa succesorală compusă din următoarele imobile:
- imobilul casă de pe ., în valoare de 14.740 lei,
- imobil casă, de pe ., în valoare de 11.576 lei,
- imobil casă, de pe ., în valoare de 19.038 lei,
- teren situat în ., în suprafață de 550 m.p. și valoare de 49.500 lei,
- teren situat pe ., în suprafață de 836 m.p. și valoare de 50.160 lei,
- teren situat pe ./A, în suprafață de 1142 m.p. și valoare de 68.520 lei,
- teren situat în ., în suprafață de 1500 m.p. și valoare de 90.000 lei.
S-a respins cererea prin care reclamanții și pârâții reclamanți reconvențional solicită a se constata existența unui pasiv succesoral, după defuncți, ca nedovedit.
S-a constatat că moștenitori ai defuncților sunt:
- reclamanții V. A., V. P. V., B. M., V. L. și pârâții V. R. și V. I., în cotă de 1/6 parte fiecare.
S-a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei 1 propusă de expertul topograf, atribuind părților loturile după cum urmează:
Lotul 1 – V. A. format din
-imobil casă de pe ., în valoare de_ lei
-imobil teren de pe . în valoare de_ lei
Lotul 2 – V. P. V. format din:
-1/2 din imobilul casă de pe ., în valoare de_/2 = 5788 lei
-1/2 din imobilul teren de pe ., în valoare de_/2 =_ lei
Lotul 3 – B. M. format din:
-1/2 din imobilul teren situat pe ./A, în valoare de_/2 =_ lei
Lotul 4 – V. L. format din:
-1/2 din imobilul casă situat pe ., în valoare de_/2 = 5788 lei
-1/2 din imobilul teren de pe ., în valoare de_/2 =_ lei
Lotul 5 – V. R. format din:
-imobil casă de pe ., în valoare de_ lei
-imobil teren de pe ., în valoare de_ lei
-1/2 imobilul teren situat pe ./A, în valoare de_/2 =_ lei
Lotul 6 - V. I. – în varianta 1 de ieșire din indiviziune, bazată pe folosința actuală, V. I. nu primește în lot nici un imobil, întrucât la data expertizei nu folosea nici unul dintre terenuri.
A fost obligată reclamanta V. R. să-i plătească pârâtei V. I. suma de 50.589 lei, cu titlu de sultă. A fost obligat pârâtul V. A. să-i plătească pârâtei B. M., suma de 14.311 lei, sultă. A fost obligată V. R. să-i plătească pârâtei B. M. suma de 1620 lei, cu titlu de sultă. Au fost obligați pârâții V. P. V. și Vrebel L. să-i plătească pârâtei B. M., suma de câte 199 lei, fiecare, cu titlu de sultă. A fost obligată reclamanta V. R., pârâții – reclamanți V. A., V. P. V., V. I. și B. M., să-i plătească pârâtului – reclamant V. L. suma de câte 554 lei, fiecare, cheltuieli de judecată parțiale, restul cheltuielilor urmând a se compensa.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții V. A., V. P. V., B. M. și V. L. au chemat in judecata pe pârâții V. R. și V. I., solicitând instanței ca prin sentința ce o va da in urma administrării probelor sa constate ca după defuncții V. M., decedată în 14.05.2004 și V. L., decedat în 30.11.2006, a rămas masa succesorală compusă din bunurile menționate mai jos, să constate calitatea de moștenitori ai reclamanților si a pârâților; să se dispună ieșirea din indiviziune asupra cotelor părți; să se constate ca reclamantul V. P. V. solicita constituirea unui pasiv succesoral fata de pârâte în suma de 3500 lei. Solicită și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că după decesul părinților, ce au avut ultimul domiciliu în V. de Sus, . a rămas un imobil de natura teren în suprafață de 1500 m.p. și o casă unde au locuit defuncții. Cu ocazia înmormântării defuncților pârâtele nu au contribuit cu nici un ban la cheltuielilor ocazionate de aceste evenimente.
Prin întâmpinarea și cererea reconvenționala depusă în cauza se solicită inițial respingerea acțiunii reclamanților, însă prin cererea reconvențională, pârâții reclamanți arată că părinții defuncți ai pârâților au avut ultimul domiciliu pe . și nu pe ..
Casa si terenul de pe . mai arata pârâții, au aparținut def. Barsan M., sora defunctului, care a donat casa si suprafața de 10 ari, insa donația nu s-a efectuat la notarul public, după decesul numitei B. M., moștenitorii acestuia au făcut o promisiune de vânzare, pârâtelor reconvenționale. Cu privire la pasivul succesoral- mai arata pârâtele, acesta nu a mai existat, reclamanții neputând dovedi că ei au suportat toate cheltuielile de înmormântare, întreținere respectiv spitalizare a defunctului lor tată. De asemenea, mai arată pârâtele reconvenționale, după defuncți au mai rămas 5 arii de teren pe . pe . la nr. 60 si cea de la nr. 67, un teren de cca.20 de ari cumpărat de defuncți de la sora mamei numita C. N..
Prin precizarea la acțiune depusa la fila 21 din dosar, reclamantul V. A. face următoarele mențiuni: titlul de proprietate asupra bunurilor rămase după defuncți nu există, fiind proprietate tabulara, acestea fiind situate pe . fiind deținute de pârâta V. R.. Reclamantul V. V. depune la dosarul cauzei un antecontract de vânzare-cumpărare din 10.10.2007 prin care numiții C. Leonutu si C. A. îi vând acestuia 15 ari de terenul situat in ., iar B. V. P., Barsan D. V., B. G. Găvrilă si B. M., domiciliați in Germania, arata ca dau in vânzare lui V. P. V. terenul din ., cele de mai sus fiind precizările făcute de către reclamantul V. P. V..
Prima instanță a reținut, în urma analizei probelor administrate, că după cei doi defuncți a rămas masa succesorala compusă din bunuri imobile menționate in dispozitivul sentinței, respectiv imobilul casă de pe ., imobilul casă, de pe ., precum si imobilul casă de pe . precum si imobilul teren pe .. Poieniței nr.67, teren pe . A si teren de pe ..
Cu privire la casa de pe ., așa cum arată pârâta reclamantă V. R. si așa cum susțin martorii Ivascu S. si M. I. precum si C. P., aceasta a fost construita de V. R. si soțul acesteia, fiind ajutată de către defunct si ceilalți fii ai defunctului, aceasta urmează a nu fi inclusă in masa succesorala.
Cu privire la pasivul succesoral, instanța a respins acest petit ca nedovedit, martorii audiați, respectiv Scurca R. arată că înmormântarea defuncților a fost suportată de către V. R..
La termenul când a pus in discuția părților admiterea in principiu reclamanții au solicitat ca sa fie scoasa din masa succesorala rămasa după defunct, casa si terenul din . acestea nu au fost primite ca donație de către defunctul lor tată si a fost cumpărată de la descendenții donatoarei, așa cum susțin aceștia prin actul de la fila 28.
Instanța a respins acest petit deoarece înșiși reclamanții in acțiunea introductiva au arătat că singurele bunuri rămase după defunct sunt casa si terenul din ., iar alte dovezi in sprijinul celor susținute nu au adus in afară de acea promisiune de vânzare de la fila 28 din dosar.
Instanța, la termenul din 16.06.2011 în temeiul art. 673, ind. 1 și urm. C. pr. civ., a admis în principiu acțiunea, a constatat masa bunurilor rămasă după cei doi defuncți, bunuri menționate în dispozitivul sentinței, a constatat calitatea de moștenitori a defuncților, respectiv reclamanții V. A., V. P. V., B. M., V. L. și a pârâților V. R. și V. I., precum și cota ce i se cuvine fiecăruia, respectiv 1/6 parte din masa succesorală.
S-a mai reținut că expertul topograf a depus în cauză o completare la raportul de expertiză, pentru termenul din 23.05.2012, unde propune instanței 4 variante de lotizare, părțile la termenele din 23.05.2012 respectiv 13.06.2012, solicită instanței amânarea cauzei în vederea încheierii unei tranzacții între părți, însă această tranzacție nu mai are loc, părțile la termenul din 5.09.2012 solicitând soluționarea cauzei și de asemenea, instanța să dispună ieșirea din indiviziune, reclamanții nefiind de acord cu niciuna din variante. Apărătorul pârâtei recl.rec. V. R. solicită ieșirea din indiviziune conform variantei 1 de lotizare.
Instanța, față de solicitarea părților și văzând completarea raportului de expertiză, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform variantei 1 propusă de expert, variantă în care, cea mai mare sultă revine pârâtei V. I., însă așa cum arată apărătorul pârâtei V. R., cele două părți ar fi ajuns la o înțelegere în ceea ce privește sulta pe care V. R. urmează să o plătească către V. I., celelalte părți urmând a plăti o sultă în valoare redusă, față de celelalte variante propuse. De asemenea în varianta 1, așa cum menționează și expertul topograf, lotizarea s-a făcut ținând seama și de modul de folosință a imobilelor, de către părți (a se vedea rezumat varianta 1 fila 178).
În baza art. 276 C. pr. civ., instanța a obligat pe reclamanta V. R. și pe pârâții reclamanți V. A., V. P. V., V. I. și B. M., să îi plătească pârâtului recl. V. L. suma de câte 554 lei fiecare, cheltuieli de judecată parțiale reprezentând cota lor parte din valoarea costurilor expertizelor efectuate în cauză, (expertiză construcții și topografice), restul cheltuielilor urmând a se compensa.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu din data de 16.06.2011 au declarat apel reclamanții V. P. V., V. L., B. M. și V. A., solicitând a se dispune desființarea în tot a sentinței instanței de fond și a încheierii de admitere în principiu și a trimite dosarul în rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și încheierii de admitere în principiu și rejudecând să se admită acțiunea în sensul de a scoate de la masa succesorală și partaj după cei doi defuncți V. L. și V. M., imobilele de natură casă și terenul în suprafață de 550 mp de pe ., identificat la pct.1 din raportul de expertiză topografică întocmit de M. I.M. și imobilul de natură teren în suprafață de 1.375 m.p. identificat la pct.5 din raportul de expertiză topografică întocmit de M. I.M. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală întrutotul, întrucât, în primul rând instanța nu a stabilit distinct masa succesorală pentru fiecare defunct, iar pe de altă parte, prin încheierea de admitere în principiu din 16 iunie 2011 a inclus în masa succesorală după cei doi defuncți bunuri imobile ce nu le-au avut în patrimoniu la data decesului, fapt ce corespunde cu încălcarea dreptului la un proces echitabil și just, încălcarea principiului aflării adevărului și necercetarea fondului. Încălcarea acestor norme de drept nu fac altceva, decât să atragă desființarea cu trimitere în rejudecare pentru a se respecta dublu grad de jurisdicție.
Apelanții au susținut că prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit în nici un fel faptul că aceste bunuri asupra cărora instanța a dispus prin încheierea de admitere în principiu și sentință, au aparținut defuncților, la dosar neexistând nici măcar o adeverință de la registrul agricol, din care să rezulte cu ce bunuri au figurat la data decesului. Apelanții și-au exprimat poziția clară, de mai multe ori, însă nu cunosc dacă s-a consemnat în încheierile de ședință, că nu mai susțin cererea introductivă de instanță, în ceea ce privește bunurile imobile (casă și teren) situate pe . și că se judecă pe cererea reconvențională.
S-a învederat că instanța cu o motivare contradictorie și în dezacord cu actele din dosar a hotărât că unele bunuri fac parte din masa succesorală, referindu-se la casa și terenul de pe Țibleșului, nr.33 și terenul de pe Poieniței pentru care a dovedit cu înscrisuri, că nu sunt și nu au existat niciodată în patrimoniul defuncților (fila 14, declarație dată de Primăria V. de Sus de către familia B. din care rezultă că terenul și casa de pe Țibleșului nr.33 este al lor; la fila 27 convenția de vânzare-cumpărare din 10.10.2006 prin care C. L. N. și C. A. au vândut lui V. P. V. 15 ari de teren situați pe . în raportul de expertiză topografică la pct.5; la fila 28 există un certificat de vânzare prin care moștenitorii familia B. vând la data de 20.09.2007 lui V. P. V. casa și terenul de pe .; iar la fila 145-146 exista adresa nr.4879 din data de 04.05.2011 prin care se adeverește că B. G. V. de pe Țibleșului nr. 33 a vândut complexul imobiliar lui V. P. V.). Aceste bunuri nu au existat și nu au fost niciodată ale defuncților părinți, însă doar pe o singură declarație a unui martor instanța și-a făcut convingerea și a hotărât că imobilul de natură casă situată pe ., sunt ale pârâtei V. R. și nu le-a inclus în masa succesorală.
Apelanții au arătat că deși și-au exprimat și nemulțumirile legate de întocmirea lucrărilor de expertiză efectuate în cauză, obiecțiuni ce se află consemnate în încheierea din data de 14.05.2009 (fila 78) prin care au contestat evaluarea unor imobile (construcții), casa de pe Poieniței 60A, care din punctul lor de vedere a fost subevaluată, obiecțiunile au fost respinse cu motivarea sumară, „că expertul a avut în vedere obiectivele menționate în adresa de numire”. Instanța fără a lua măcar un interogatoriu părților din proces, pentru a se clarifica aspecte din dosar, nu a avut rol activ și a soluționat fondul cauzei pe prezumții și nu pe date și probe certe.
În ce privește ieșirea din indiviziune, apelanții au precizat că nu sunt de acord cu soluția dată de instanța de fond, mai ales că în principal nu sunt de acord cu încheierea de admitere în principiu prin care instanța a stabilit componența masei succesorale după cei doi defuncți fără a ține seama de bunurile distincte ale fiecărui defunct, fără a ține seama dacă acestea au existat sau nu în patrimoniul lor la data decesului și fără probe care să dovedească acest lucru; donația sub semnătură privată fără dată, este apreciată de instanță ca act de proprietate valabil pentru a dovedi existența bunului imobil în patrimoniul defuncților. Mai mult, instanța a atribuit bunurile cumpărate de apelantul V. P. V. celorlalți pârâți. Nici în ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța nu a hotărât corect, compensându-le greșit.
În drept, apelanții au invocat dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, art. 296 Cod procedură civilă, art. 297 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
Intimata V. R. a formulat cerere de aderare la apel și întâmpinare, solicitând schimbarea în parte a sentinței civile nr. 1917/2012 în sensul admiterii capătului de cerere referitor la stabilirea pasivului succesoral și obligarea reclamanților-pârâți reconvenționali la suportarea acestuia în conformitate cu cota parte ce li se cuvine din moștenire.
Apelanta a învederat că a solicitat prin acțiunea reconvențională să se constate existența unui pasiv succesoral dat fiind faptul că a suportat în mod exclusiv cheltuielile de înmormântare ale defuncților. În acest sens, arată faptul că după fiecare înmormântare, conform obiceiului, s-a făcut o masă la care au participat 60-80 persoane și a suportat toate celelalte cheltuieli ce le implică o înmormântare.
În ceea ce privește apelul principal solicită respingerea acestuia. Primul motiv de apel este faptul că instanța de fond „nu a stabilit distinct masa succesorală după fiecare defunct”. Acest aspect, în opinia sa este irelevant deoarece părțile sunt în situația unei devoluțiuni, iar cotele de moștenire ale părților din proces rămân aceleiași, neavând nicio relevanță faptul că defunctul V. L. a moștenit cota de ¼ din averea defunctei V. M.. Este adevărat că dacă defunctul V. L. ar fi înstrăinat o parte din avere sau dacă ar fi existat testamente trebuiau făcute cele două moșteniri succesive, dar, în prezenta cauză nu se impune o asemenea soluție.
O altă critică adusă sentinței este faptul că s-au inclus în masa succesorală casa și terenul situat în V. de Sus, .. Apelanta-intimată a arătat că toate convențiile sub semnătură privată invocate de apelanți referitoare la acest imobil nu pot face dovada că acesta nu a fost făcut parte din patrimoniul defuncților, iar pe de altă parte acele simple convenții nu fac dovada faptului că defunctul nu a locuit în acel imobil și că nu a fost al său. Mai mult decât atât, fiind acte sub semnătură privată nu îi sunt opozabile și nu au dată certă ei susținând că sunt acte întocmite pro causa.
În ceea ce privește critica adusă faptului că imobilul de natură casă de locuit situată pe . nu a fost inclusă în masa succesorală, în opinia apelantei această soluție este corectă și conform cu probele administrate în cauză.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat în data de 08.05.2013 apelanții au invocat excepția de tardivitate a cererii de aderare la apel și au arătat că nu poate fi admisă cererea reconvențională deoarece dreptul de a solicita pasivul succesoral după defuncta V. M. este prescris (aceasta decedând în data de 14.05.2004), iar în ce-l privește pe V. L., decedat în 30.11.2006, pasivul succesoral nu a fost dovedit.
Au fost audiați sub prestare de jurământ martorii Zsegora N. și Suser G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând sentința apelată, precum și încheierea de admitere în principiu din data de 16.11.2011, prin prisma motivelor de apel și a criticilor expuse prin cererea de aderare la apel, Tribunalul reține următoarele:
Obiectul litigiului declanșat prin cererea introductivă și argumentat prin cererea reconvențională îl reprezintă dezbaterea succesiunii defuncților V. M. și V. L., ieșirea din indiviziune în ce privește bunurile ce fac parte din masa succesorală a celor doi autori ai părților.
Temeiul de drept al cererii, îl reprezintă prevederile art. 728 și urm. din Codul civil de la 1864, relative la împărțeala moștenirii.
Situația premisă a partajului, astfel cum este acesta reglementat procedural prin dispozițiile art. 673 indice 1 și urm.Cod procedură civilă o reprezintă dovedirea existenței dreptului de coproprietate, a calității părților în proces, de coproprietari, coindivizari ori, după caz, de codevălmași asupra bunurilor a căror împărțire se solicită. În materia împărțirii unei moșteniri, aceasta presupune pe de o parte, dovedirea calității de moștenitor a părților între care se solicită a se proceda la împărțeală, iar pe de altă parte dovada calității de proprietar a autorului defunct, asupra acelorași bunuri. Aceasta rezultă cu claritate din dispozițiile art. 673 indice 5 alin.1 Cod procedură civilă aplicabil procesului.
Devoluțiunea succesorală legală este doar o cale de transmitere a unor drepturi preexistente, din patrimoniul persoanei decedate, în cel al succesorilor cu vocație concretă; aceasta nu reprezintă un mod de naștere ab origine a dreptului de proprietate. Pe cale succesorală se transmit cu relevanță juridică drepturi și obligații, iar nu stări de fapt (precum posesia, de exemplu).
Codul civil de la 1864 se referă la partajul de proprietate; partajul de folosință este permis doar urmare a acordului copărtașilor, dar și în această ipoteză, coproprietarii decid (sau solicită) să se partajeze folosința bunului comun, asupra căruia poartă dreptul lor de proprietate concurent, iar nu bunuri pe care doar le folosesc, fără a putea pretinde drept de proprietate asupra acestora.
În cauza de față, nu există nici un fel de probe la dosar (și acesta este unul dintre motivele de apel) care să dovedească, în condițiile art.1169 și urm. din Codul civil de la 1864, dreptul de proprietate al defuncților V. L. și V. M. asupra bunurilor a căror partajare s-a solicitat, apartenența lor la masa succesorală fiind de altfel contestată.
Prin cererea depusă la fila 21 din dosarul primei instanțe reclamanții au arătat expres că nu există titlu de proprietate, bunurile fiind “proprietate extratabulară”.
Actele sub semnătură privată depuse la dosar contrazic ipoteza unui drept de proprietate al defuncților, drept ce nu poate fi dovedit prin probele testimoniale. De asemenea, raportul de expertiză identifică terenurile din perspectiva amplasamentului, dar nu și tabular, în contextul în care nici părțile nu au invocat un atare drept de proprietate. Înscrierea în registrul agricol (conform adeverinței depuse la fila 143 din dosarul primei instanțe) are doar un rol declarativ, nefăcând dovada proprietății.
Pe cale de consecință, se apreciază că, în aplicarea prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, se impune schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu din data de 16 iunie 2011 și a sentinței civile nr. 1917 din 13 septembrie 2012, ambele pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, în sensul că se vor respinge cererile de includere în masa succesorală a defuncților V. M., decedată în data de 14.05.2004 și V. L., decedat în data de 30.11.2006, a imobilelor casă, situată în V. de Sus, ., județul Maramureș, teren situat la aceeași adresă, în suprafață de 836 mp, casă situată în V. de Sus, ., județul Maramureș, teren situat la aceeași adresă, în suprafață de 1500 mp, casă situată în V. de Sus, ., județul Maramureș, teren situat la aceeași adresă, în suprafață de 550 mp și teren situat pe ./A, județul Maramureș, în suprafață de 1142 mp.
În consecință, se impune admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive în ce privește cererea de ieșire din indiviziune, invocate la termenul de judecată din data de 24.10.2013 și respingerea cererii ieșire din indiviziune asupra imobilelor indicate de părți, raportat la împrejurarea că părțile nu au dovedit calitatea lor de coindivizari asupra bunurilor a căror partajare s-a solicitat. Părțile sunt comoștenitori ai defuncților, dar nu și coproprietari (sub aspect activ), asupra bunurilor învederate. D. urmare, se va înlătura și obligarea la plata sultei.
Raportat la limitele în care s-a dispus schimbarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței apelate, la faptul că patrimoniul defuncților nu cuprinde bunuri a căror proprietate să fie dovedită în acest litigiu, devine lipsit de relevanță juridică faptul că instanța nu a dezbătut succesiv moștenirile celor doi defuncți, determinând doar cota globală de moștenitori a părților, descendenți ai ambilor autori.
În considerarea acelorași aspecte, elementele de evaluare a imobilelor prin întocmirea unei alte lucrări de expertiză devin irelevante.
Nu se impune însă trimiterea cauzei spre rejudecare, drept consecință a desființării sentinței, deoarece prima instanță a cercetat fondul cauzei, iar aspectul relativ la dreptul de proprietate al celor doi defuncți asupra bunului a fost de multiple ori învederat în fața primei instanțe, fără a se produce dovezi în sprijinul existenței sale legale.
În ce privește cererea de aderare la apel, formulată în termen raportat la prevederile art. 293 al.1 Cod procedură civilă, întrucât prima zi de înfățișare nu s-a consumat decât posterior soluționării cererii de acordare a ajutorului public judiciar, instanța apreciază că aceasta este fondată în parte, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii reconvenționale formulate de V. R. (filele 8,9 din dosarul primei instanțe) rezultă că aceasta a solicitat stabilirea unui pasiv succesoral în sumă de 5000 lei, după defunctul tată, V. L., (decedat în 29.11.2006, fila 13). Mama defunctă V. M. a decedat la data de 14.05.2004, (fila 12), astfel încât excepția de prescripție invocată raportat la dreptul de creanță constând în cheltuielile de înmormântare a acesteia este justificată în aplicarea prevederilor art. 1 și art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958, momentul de debut al curgerii termenului de prescripție fiind deschiderea succesiunii.
În privința creanței reprezentând pasivul succesoral după defunctul V. L., pretenția relevată în cererea reconvențională a avut următorul conținut: 5000 lei din care 2000 lei înmormântare („diferența de 250 E i-a avut defunctul tată”), diferența este întreținere-menaj până la 5000 lei. Așadar, 2000 lei cheltuieli de înmormântare și 3000 lei menaj. Aceste din urmă cheltuieli nu vor fi avute în vedere de instanță, pe de o parte nefiind dovedită efectuarea lor, iar pe de altă parte ele reprezintă și concretizarea unei obligații morale a descendentului.
Martorul Ierincaț D. a relevat că defunctul tată al părților era pensionar. Declarația sa se coroborează cu cea a martorei Zsegora N. și a martorului Suser G.. Martorul I. S. a arătat că pârâta V. R. a suportat cheltuielile de înmormântare, s-a organizat o masă (de pomenire). Martora Scurca R. a relevat aceleași aspecte, declarațiile celor doi coroborându-se cu cele ale martorilor Zsegora N. și Suser G..
Pentru dovedirea acestor cheltuieli, s-au depus la dosar chitanțe în sumă de 800 lei, atestând achiziționarea celor necesare pentru înhumare și achitarea taxei pentru slujba de înmormântare. Reținând și declarațiile martorilor, care au făcut referire la cheltuirea de către apelanta V. R. a unei sume de 50-60 mil.ROL, instanța apreciază ca rezonabilă suma de 2000 lei, solicitată de către aceasta cu titlu de cheltuieli de înmormântare. Întrucât defunctul era pensionar, se reține că pentru anul 2006, cuantumul ajutorului de deces a fost de 1077 lei și indiferent dacă acesta a fost sau nu ridicat de către V. R., fiind o vocație legală, suma pe care aceasta este legitimată să o pretindă cu titlu de cheltuieli de înmormântare este de 833 lei, care trebuie să se împartă între toți cei 6 descendenți, inclusiv V. R., potrivit prevederilor art. 774 din Codul civil de la 1864. Ca atare, instanța va obliga pe reclamanții V. P. V., V. L., B. M. și V. A., precum și pe pârâta V. I., să achite pârâtei-reclamante V. R., fiecare, suma de câte 154 lei cu titlu de pasiv succesoral, cheltuieli de înmormântare a defunctului V. L..
În temeiul prevederilor art. 298 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pe apelanții V. P. V., V. L., B. M. și V. A. să achite apelantei V. R., în solidar, suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N. LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții V. P. V., domiciliat în V. de Sus, ., județul Maramureș, V. L., domiciliat în V. de Sus, ., județul Maramureș, B. M., domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș și V. A., domiciliat în V. de Sus, ., județul Maramureș, în contradictoriu cu intimata apelantă V. R., domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș și cu intimata V. I., domiciliată în B., ..38, județul Maramureș, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 16 iunie 2011 și a sentinței civile nr. 1917 din 13 septembrie 2012, ambele pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Admite în parte cererea de aderare la apel formulată de apelanta V. R..
Schimbă în parte încheierea de admitere în principiu din data de 16 iunie2011 și sentința civilă nr. 1917 din 13 septembrie 2012, ambele pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, în sensul că:
Respinge cererile de includere în masa succesorală a defuncților V. M., decedată în data de 14.05.2004 și V. L., decedat în data de 30.11.2006, a imobilelor casă, situată în V. de Sus, ., județul Maramureș, teren situat la aceeași adresă, în suprafață de 836 mp, casă situată în V. de Sus, ., județul Maramureș, teren situat la aceeași adresă, în suprafață de 1500 mp, casă situată în V. de Sus, ., județul Maramureș, teren situat la aceeași adresă, în suprafață de 550 mp și teren situat pe ./A, județul Maramureș, în suprafață de 1142 mp.
Admite excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive în ce privește cererea de ieșire din indiviziune și respinge în consecință cererea de ieșire din indiviziune asupra imobilelor indicate de părți.
Înlătură obligarea la plata sultei.
Obligă pe reclamanții V. P. V., V. L., B. M. și V. A., precum și pe pârâta V. I., să achite pârâtei-reclamante V. R., fiecare, suma de câte 154 lei cu titlu de pasiv succesoral, cheltuieli de înmormântare a defunctului V. L..
Constată prescris dreptul la acțiune privind pasivul succesoral-cheltuieli de înmormântare a defunctei V. M..
Menține celelalte dispoziții, în măsura în care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă pe apelanții V. P. V., V. L., B. M. și V. A. să achite apelantei V. R., în solidar, suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G. B. S.-T. A.-A. R. M.
Red./S.T.A./20.02.2014
Tehnred./R.M./28.02.2014/8ex.
Red./Judecător la fond: G. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 229/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 588/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
