Rectificare carte funciară. Decizia nr. 295/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 228/224/2011
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 295/R
Ședința publică din 04 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.-T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul T. G. jr. cu dom. în Dragomirești ./1227, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 581/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 22.05.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 28.05.2013, apoi pentru azi, când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 581/2012 din 23.10.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a respins excepția invocată de pârât cu privire la prescripția extinctivă a dreptului la acțiunea în constatarea nulității absolute a Certificatului de moștenitor, exercitată de reclamantul T. G. jr. în contradictoriu cu pârâtul T. G. senior, s-a respins excepția invocată de pârât cu privire la prescripția extinctivă a dreptului la acțiune în predarea succesiunii și a recunoașterii calității de moștenitor unic, introdusă de același reclamant T. G. jr., în contradictoriu cu același pârât T. G. senior.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului T. G. jr., invocată de pârâtul T. G. senior și s-a respins cererea în constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 6011/51/08.XI.2002, eliberat pârâtului, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate, în contradictoriu cu pârâtul T. G. senior și cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ MARAMUREȘ PENTRU APLICAREA LEGILOR RETROCEDĂRII PROPRIETĂȚII, C. L. DRAGOMIREȘTI PENTRU APLICAREA LEGILOR RETOCEDĂRII PROPRIETĂȚII.
S-au respins ca neîntemeiate cererile reclamantului, introduse în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect: constatarea nulității absolute și parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 46/15.03.1991 și a Testamentelor autentificate sub nr. 500/B/1 din 29.08.1977; nr. 172/10.05.1961; nr._, constatarea că din succesiunea defunctei C. M., decedată la data de 18.XII.1990, face parte terenul în litigiu, constatarea calității a reclamantului T. G. jr. de unic moștenitor al defunctei C. M., predarea bunurilor succesorale lăsate de defuncta C. M., radierea înscrierilor efectuate în CF nr._ Dragomirești și în CF nr._.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului T. G. senior suma de 1050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și s-a respins cererea reclamantului având același obiect.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat să se constate că din succesiunea defunctei C. M., decedată la data de 18.12.1990, face parte terenul curți-construcții în suprafață de 600 mp și terenul arabil de 200 mp, ambele situate în hotarul localității Dragomirești, nr. 1041, județul Maramureș și cuprinse în certificatul de moștenitor nr. 46/1991; să se constate nulitatea absolută a legatului materializat în testamentul autentificat sub nr. 500/B/1 din 29.08.1977 și, urmare a ineficacității acestuia, să se dea eficiență testamentului autentificat sub nr. 557/02.05.1990, stabilind că reclamantul este unic moștenitor al defunctei C. M.; să se constate, urmare a acestor operațiuni, nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 46/1991, în sensul înlăturării din acest certificat a pârâtului; să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 6011/51/08.11.2002, în sensul înlăturării din acest titlu a celor două suprafețe de teren incluse în trupul de teren ce măsoară 2514 mp, din hotarul localității Dragomirești, locul numit „L. în . 6 de la capitolul „suprafață primită în intravilan”; să se dispună radierea întabulării operate în CF nr._, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 3596, cu privire la suprafața de 200 mp din top. 7307 și a celei operate în CF nr._, cu nr.top./cad._,cu privire la suprafața de 600 mp; să fie obligat pârâtul să predea reclamantului succesiunea defunctei, reprezentând suprafețele de teren litigante.
Reclamantul a susținut că defuncta C. M. a decedat fără urmași, soțul său fiind predecedat și având ca moștenitor legal pe numita A. M., în calitate de colateral privilegiat, care este în viață și care este bunica maternă a reclamantului și soacra pârâtului, defuncta instituind ca legatar universal pe pârâtul chemat în judecată, prin testamentul autentificat sub nr. 500/B/1/29.08.1977, iar ulterior, instituind ca legatar universal pe reclamant, conform testamentului autentificat sub nr. 557/02.05.1990. Prin urmare, testamentul posterior a revocat prima liberalitate, astfel că se impune constatarea nulității absolute a primului testament. După decesul testatoarei, pârâtul a făcut demersuri pentru dezbaterea succesiunii lăsate de acesta, fiind eliberat Certificatul de moștenitor nr. 46/1991, conform căruia, atât reclamantul, cât și pârâtul, sunt declarați moștenitori testamentari, fiecare pentru cota de 1/1, conform testamentelor evocate, fără a se ține seama că prima liberalitate este lipsită de eficiență, astfel că se impune a se constata nulitatea absolută cu privire la acest certificat de moștenitor. Pe baza acestui certificat de moștenitor, pârâtului a solicitat si i-a fost eliberat, în mod fraudulos, conform afirmației reclamantului, titlul de proprietate atacat, iar în baza titlului s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâtului asupra celor două suprafețe în litigiu, alături de suprafața de 1714 mp, care a format proprietatea sa exclusivă a pârâtului, astfel că, în prezent, toată această parcelă formează un singur trup cu suprafața de 2514 mp.
A precizat reclamantul că parte din terenul în litigiu este în folosința sa încă din timpul vieții defunctei, anume . fost edificată gospodăria reclamantului, însă scriptic este proprietar pârâtul, așa că se impune calea acțiunii în justiție.
În drept s-au invocat disp.art. 111 C.pr.civ., art. 651, 653 alin. 2, 802, 856, 887-888, 891, 899, 920 C.civil, art. III alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificată prin art. 1 titlul V al Legii nr. 247/2005.
Pârâtul a arătat la termenul de judecată că defuncta C. M., mătușa soției sale, i-a testat în anul 1960 bunurile din testamentul întocmit de aceasta, iar el a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru terenurile ce le-a primit de la părinții săi, depunând înscrisurile referitoare la aceste terenuri. La termenul din 28.06.2011, prin apărător, s-a depus întâmpinarea pârâtului T. G. sen. prin care pârâtul recunoaște dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului cu suprafața de 800 mp, cuprins în Certificatul de moștenitor nr. 46/1991, arătându-se că s-a încheiat de către pârât și numita M. M., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 852/03.09.1971, anterior Testamentului autentificat sub nr. 557/02.05.1990, pârâtul dând reclamantului suprafața de 5 ari din terenul cumpărat. Cu privire la terenul de 2514 mp din pct. „L. în . că i s-a eliberat titlu cu îndeplinirea tuturor condițiilor legale, astfel că solicită respingerea cererii de nulitate parțială a acestui titlu.
Ambele pârâte au solicitat judecata în lipsă.
La termenul din 31.05.2011, reclamantul și-a completat cererea introductivă, solicitând a se constata nulitatea absolută a testamentelor autentificate sub nr._ și sub nr. 172/1961, întrucât au fost revocate prin Testamentul autentificat sub nr. 227/02.05.1990.
Apărătorul reclamantului a arătat că renunță la judecata cererii în nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtului in măsura parcelei de 600 mp, totodată, în baza art. 132 al. 2 pct. 2 C.pr.civ., învederându-se că se majorează obiectul cererii introductive, în sensul că sunt vizate – pe lângă ., și cea de 800 mp, iar nu cea de 200 mp, cât s-a arătat inițial, cea din urmă parcelă fiind indicată a fi cea înscrisă la litera f) din Certificatul de moștenitor nr. 46/1991.
Reclamantul, întrebat personal asupra cererii de renunțare, a declarat că nu renunță la judecata niciunui capăt de cerere, învederând și că Testamentul din 02.05.1990 este singurul pe care își întemeiază pretențiile, neexistând un alt testament prin care să fi fost gratificat, precum și că . care se referă cererea prin care și-a majorat pretențiile la acest termen, nu este înscrisă la nici unul dintre punctele a) – d) din acest testament.
Pârâtul, prin apărător, a invocat totodată excepția prescripției extinctive a cererii în nulitatea Certificatului de moștenitor nr. 46/1991, invocând disp. art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 și disp. art. 85 din Legea nr. 136/1995.
Asupra excepției, reclamantul, prin apărător, a solicitat a fi respinsă, invocând caracterul imprescriptibil al nulității absolute și solicitând a se constata că a cerut nulitatea absolută, iar nu nulitatea relativă a actului.
Instanța a unit cu fondul excepția invocată, în baza art. 137 al. 2 C.pr.civ..
S-a invocat, de asemenea de către pârât, prin apărător, excepția prescripției extinctive cu privire la cel din urmă capăt al cererii introductive, calificată de pârât, prin apărător, a fi petiție în ereditate, prescriptibilă în termenul general de 3 ani.
Excepția a fost unită cu fondul la termenul din 16.10.2012, la același termen, cu motivarea din încheierea de amânare a pronunțării, fiind unite cu fondul excepțiile de fond - prescripția extinctivă a cererii în predarea succesiunii și excepția lipsei calității procesuale active cu privire la cererea in nulitatea titlului de proprietate, ridicată de pârât la acest termen, fiind respinsă excepția de procedură - tardivitatea cererii in nulitate, întemeiată pe motivele noi indicate la acest termen.
Examinând cererile reclamantului, față de probele administrate și raportat la dreptul aplicabil, instanța a reținut că reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a Certificatului de moștenitor nr. 46/15.III.1991, în sensul înlăturării pârâtului T. G. sen. din acest certificat.
Pârâtul, prin apărător, a invocat disp. art. 85 din Legea nr. 36/1995, susținând că reclamantul nu putea introduce decât o acțiune în anularea certificatului de moștenitor, prescriptibilă în termenul general de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța nu a primit această susținere a pârâtului, formulată prin apărător, orice persoană având dreptul fundamental de acces la justiție, astfel că, în virtutea principiului evocat, orice persoană poate sesiza instanța cu o cerere, al cărei obiect este stabilit de către titularul cererii.
În cauză, reclamantul are posibilitatea să formuleze o cerere în nulitate relativă întemeiată pe dreptul special – Legea nr. 36/1995 sau o cerere în nulitate absolută întemeiată pe dreptul comun, instanța urmând să analizeze cererea cu obiectul stabilit de reclamant, raportat la cauza de nulitate absolută invocată și să soluționeze cererea astfel cum a fost formulată.
Ținută fiind de disp. art. 129 al. 6 C.pr.civ., instanța nu va putea modifica obiectul cererii cu care a fost sesizată, iar inadmisibilitatea acțiunii în nulitate absolută se impune a fi expres prevăzută de lege, iar nu dedusă pe cale de interpretare a disp. art. 85 din Legea nr. 36/1995.
Dreptul la acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibil extinctiv, conform art. 2 din Decr.nr. 167/1958, astfel că excepția invocată cu privire la cererea în constatarea nulității absolute a Certificatului de moștenitor nr. 46/1991 a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ce privește petiția în ereditate, ce formează cel din urmă capăt al cererii introductive, împreună cu cererea de constatare a calității reclamantului de unic moștenitor, se impune a se sublinia că aceasta reprezintă o acțiune prin intermediul căreia se urmărește atât constatarea calității de moștenitor cât si predarea bunului succesoral, ca urmare a recunoașterii acestei calități.
In aceste condiții, instanța a apreciat că acțiunea are un caracter imprescriptibil, în concordanță cu imprescriptibilitatea constatării dobândirii calității de moștenitor si, de asemenea, în concordanță cu caracterul imprescriptibil extinctiv al dreptului de proprietate asupra unui bun succesoral, urmând a fi respinsă si excepția invocată cu privire la această cerere.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de a cere nulitatea absolută si parțială a titlului de proprietate eliberat pârâtului, aceasta a fost admisă, reținând ca reclamantul, potrivit relațiilor comunicate de C. L. Dragomirești a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate numai pentru parte din terenul in litigiu, care i-a fost deja restituită, pretinzând totuși că, deși deține in fapt terenul ce a format obiectul legatului cuprins de Testamentul autentificat sub nr. 557/02.V.1990, acest teren a fost înscris in titlul de proprietate eliberat pârâtului.
Calitatea procesuală activă este titlul in baza căruia o persoană poate exercita acțiunea in justiție, aparținând, de regulă, titularului dreptului dedus judecații, prin urmare, celui ce are interesul de a sesiza instanța.
În materia reglementată de legile fondului funciar, orice persoană care are un interes legitim, poate solicita nulitatea titlului de proprietate ce a fost nelegal emis altei persoane.
Terenul in litigiu este reprezentat de cele două parcele înscrise la pct. a) si f) din Certificatul de moștenitor nr. 46/15.III/1991, prima de 600 mp, având categoria curți-construcții si a doua de 800 mp, cu categorie de folosința arabil, ambele situate în intravilanul loc. D., nr. 1041, jud. Maramureș, conform actului analizat (f.10) si potrivit lămuririlor verbale date de reclamant în ședința publică din 05.04.2011, astfel cum au fost precizate la termenul din 02.10.2012, anume că obiectul litigiului în formează parcelele de 600 mp și 800 mp (f.37), cuprinse în Certificatul de moștenitor nr. 46/1991, la lit. a) și f).
Reclamantul a solicitat a se constata nulitatea absolută si parțială a Titlului de proprietate nr.6011/51/08.11.2002, ce a fost eliberat pârâtului, în sensul înlăturării din acest titlu a celor două suprafețe de teren incluse în trupul de teren ce măsoară 2514 mp din hotarul localității Dragomirești, locul numit „L. în . 6 de la cap. „suprafață primită în intravilan”.
La termenul din 06.03.2012, raportat la aspectele învederate de către C. L. Dragomirești în cuprinsul întâmpinării, reclamantul a fost întrebat dacă i s-a eliberat titlu de proprietate, acesta răspunzând că are titlu numai pentru terenul pe care se află casa și curtea sa, iar nu și pentru terenul pretins în baza Certificatului de moștenitor (f.127-128), cu referire la suprafața de 600 mp și cea de 200 mp, cea din urmă majorată ulterior la 800 mp, ambele înscrise în ultimul testament și în Certificatul de moștenitor nr. 46/1991 – punctele a) și f).
Reclamantul a depus la dosarul cauzei Titlu de proprietate nr._/25/18.08.1994 (f.135), ce i-a fost eliberat și a învederat că terenul intravilan, cu suprafața de 712 mp înscrisă în acest titlu, nu este identic cu cel solicitat (f.136).
Prin notele de ședință depuse pentru termenul din 03.05.2011 (f.50-51), reclamantul a afirmat că, fiind unic moștenitor testamentar al defunctei C. M., după decesul acesteia (18.12.1990), a dobândit proprietatea celor două parcele prin succesiune, în condițiile art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, astfel că nu a fost necesară reconstituirea proprietății și nu a avut interes să facă demersuri cu privire la o stare de fapt ce nu justifică obiectul, iar pârâtul, în defavoarea drepturilor reclamantului, a obținut titlu de proprietate atacat și a îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară cu privire la aceste două parcele.
La același termen, întrebați fiind, pârâtul a arătat că recunoaște dreptul de proprietate al reclamantului asupra casei în care locuiește acesta din urmă și asupra terenului aferent cu suprafața de 8 ari, ce nu este cuprinsă în titlul său de proprietate și nici în testamentul încheiat în favoarea sa în anul 1960, fiind testată această parcelă, de către C. M., reclamantului, acesta din urmă arătând că are folosința numai pentru terenul în suprafață de 600 mp pe care se află construită casa în care locuiește (f.57-58).
Instanța nu a primit aceste susțineri ale reclamantului, deoarece acestuia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, printre alte terenuri, si pentru terenul intravilan cu suprafața de 712 mp și categorie de folosință curți – construcții, acesta fiind înscris în Titlul de proprietate nr._/25/18.08.1994 (f.135), eliberat în urma cererii reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr. 992/19.03.1991 (f.155).
Cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.992/19.03.1991, reclamantul a solicitat terenul înscris la pct. 1 din înscrisul denumit „Declarație” (f.154), în suprafață de 0,08 ha, categorie „curți”.
Reclamantul a pretins ca parcelele in litigiu se afla înscrise in titlul paratului, însă din probele examinate a rezultat ca reclamantul nu avea vocație proprie la restituirea proprietății decât cu privire la ., ce este deja înscrisă in titlul său de proprietate. Potrivit celor două acte, cererea de reconstituire si titlul de proprietate, reclamantul a solicitat parcelele de teren descrise in cuprinsul cererii, fiindu-i eliberat titlul de proprietate pentru toate parcelele solicitate, cu suprafețe mai întinse ori mai restrânse, dar întinderea terenurilor astfel restituite nu a fost contestată de reclamant conform procedurii speciale prevăzute de Lg. nr. 18/1991.
Terenul intravilan cu suprafața de 712 mp și categorie de folosință curți – construcții, înscris în Titlul de proprietate nr._/25/18.08.1994 eliberat reclamantului, a fost identificat de expertul cauzei – d-na ing.S. E.-M., conform Planului de situație ce constituie anexa nr. 1 la Raportul de expertiză întocmit, fiind delimitat de conturul hașurat cu linii albastre, concluzia expertului fiind că acest teren se află în folosința reclamantului (f.172-178) si este înscris în TP nr._/25 eliberat acestuia.
Același expert concluzionează că terenul intravilan înscris în titlul reclamantului se suprapune cu cel înscris la lit. d) din legatul făcut in favoarea reclamantului si înscris în Testamentul autentic cu nr. 557/02.V.1990.
Potrivit testamentului autentificat sub nr. 557/02.05.1990 (f.9), reclamantul a fost gratificat de testatoarea C. M., fiica lui D. și C., decedată la data de 19.12.1990 (f.7), printre alte bunuri, și cu terenul înscris la lit. d) din act, cu suprafața de 600 mp, precum și cu casa de locuit construită pe acest teren, situat în ..1041.
Din interpretarea literală a testamentului examinat, nu rezultă că reclamantul a fost instituit legatar universal sau cu titlu universal, astfel cum se susține în cererea introductivă, legatul constatat fiind unul cu titlu particular, având in vedere caracterul bunurilor legate, acela de a fi bunuri individual determinate.
Verificând si Certificatul de moștenitor nr. 46/1991 (f.10), instanța a constatat că acesta stabilește ca bunuri succesorale lăsate de defuncta C. M., decedată la data de 18.12.1990, imobilele înscrise la pct. a) – e), identice cu cele înscrise în Testamentul nr. 557/02.05.1990, prin care a fost gratificat reclamantul, și cu privire la care s-a stabilit cota succesorală de 1/1 a acestuia, precum și bunurile înscris la lit. f) – l), pentru care s-a stabilit cota succesorală de 1/1 a pârâtului, în ambele cazuri natura succesiunii fiind stabilită ca fiind testamentară.
Reclamantul, întrebat fiind in ședința publica din 02.X.2012 (f.187-188), cu privire la existența si a unui alt testament prin care a fost gratificat cu bunul constând in . suprafața de 800 mp si descrisă la pct. f) din Certificatul de moștenitor examinat, precum si cu privire la identitatea dintre această parcelă si una din cele înscrise in Testamentul nr. 557/02.05.1990, prin care a fost gratificat, a arătat ca acest testament este singurul de care se prevalează, iar . nu se identifică cu nici una dintre parcelele testate in favoarea sa.
., înscrisă la pct. f) din același certificat de moștenitor este inclusă în cota succesorală a pârâtului, tatăl reclamantului, iar această suprafață, ce nu se regăsește în testamentul de care se prevalează reclamantul, nu a fost indicată exact expertului nici de către reclamant, nici de către pârât, considerent pentru care s-a respins proba cu martori pentru a se dovedi limitele acestei parcele, expertul concluzionând că numai această parcelă este inclusă în suprafața de 2514 mp înscrisă în Titlul de proprietate nr. 6011/51 eliberat pârâtului.
Instanța a reținut că pretențiile reclamantului cu privire la această parcelă nu sunt susținute de singurul testament ce îl invocă, prin urmare, vocația succesorală a reclamantului este limitată la bunurile înscrise în Testamentul nr. 557/02.05.1990, aici analizat, în cauză interesând numai cel înscris la lit. d) din cuprinsul actului, „suprafața de 600 mp teren construcție și casa de locuit construită pe acest teren situat în .,între vecinii S. P. și Minica G..”, această parcelă fiind solicitată de reclamant si deja restituită in procedura administrativă. Așadar, instanța a reținut ca vocația proprie a reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile in litigiu se afla în limitele vocației succesorale utile, anume numai pentru . de 600 mp, cu consecința că reclamantul nu a justificat un interes legitim de a solicita să se constate nulitatea absolută si parțială a titlului pârâtului, pentru simplul motiv că nu a fost prejudiciat in drepturile sale. Pe cale de consecință, reclamantul nu si-a justificat legitimarea procesuală de a formula o cerere in nulitate absolută si parțială a titlului pârâtului.
Asupra fondului celorlalte cereri ale reclamantului, raportat la obiectul acestora, instanța a arătat că vocația succesorală a reclamantului este limitată la bunurile înscrise în Testamentul nr. 557/02.05.1990, în cauză, după cum s-a arătat, interesând numai cel înscris la lit. d) din cuprinsul actului, „suprafața de 600 mp teren construcție și casa de locuit construită pe acest teren situat în ., între vecinii S. P. și Minica G..”
Certificatul de moștenitor nr. 46/199 stabilește ca bunuri succesorale lăsate de defuncta C. M., decedată la data de 18.12.1990, imobilele înscrise la pct. a) – e), identice cu cele înscrise în Testamentul nr. 557/02.05.1990, prin care a fost gratificat reclamantul, și cu privire la care s-a stabilit cota succesorală de 1/1 a acestuia, precum și bunurile înscris la lit. f) – l), pentru care s-a stabilit cota succesorală de 1/1 a pârâtului, în ambele cazuri natura succesiunii fiind testamentară.
Așadar, având în vedere vocația succesorală utilă a reclamantului, precum și motivul de nulitate absolută invocat cu privire la Certificatul de moștenitor nr. 46/1991, acela că nu s-a ținut seama de revocarea, printr-un testament ulterior, a Testamentelor autentificate sub nr. 500/B/1/29.08.1977 (f.8); nr. 172/1961 (f.31 ) si nr._ (f. 32), încheiate de aceeași autoare în favoarea pârâtului, instanța a respins cererea de constatare a nulității absolute, atât în ce privește Certificatul de moștenitor examinat, cât și în ce privește testamentele enumerate anterior, pentru aceste acte juridice impunându-se a se sublinia că revocarea actului nu este echivalentă cu nulitatea actului, între cele două cauze de ineficacitate existând deosebiri fundamentale, în cauză interesând cele de situație premisă.
În ce privește cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a Testamentului autentificat sub nr. 172/1961 și a celui autentificat sub nr._ din 13.12.1960, pentru motivele de nulitate absolută invocate la termenul din 16.X.2012 si constând in inadvertente cum ar fi lipsa calității pârâtului de nepot al defunctei, dar si neîndeplinirea de către acesta din urma a sarcinii impuse, aceea de a înmormânta pe defunctă, se impune a se observa că testamentele au un conținut aproape identic, testamentul ulterior având un obiect mai restrâns decât cel anterior, lipsind numai bunul înscris la pct. 2 din primul testament, fără a se propune și a administra probe din care să rezulte că vocația sa succesorală se extinde și asupra vreunuia dintre aceste bunuri.
Componența masei succesorale rămase după defunctă este cea stabilită prin Certificatul de moștenitor a cărui valabilitate s-a reținut anterior, cuprinzând ambele parcele in litigiu, in cuprinsul aceluiași act fiind stabilită, potrivit liberalităților examinate, calitatea reclamantului si cea a paratului de moștenitori testamentari ai defunctei, pentru cotele corespunzătoare ce au rezultat din aceste liberalități, fiind lipsita de relevantă înscrierea reclamantului cu calitatea de legatar cu titlu universal, iar nu cu titlu particular.
Pe cale de consecință s-au respins și cererile reclamantului de a se constata ca din masa succesorală fac parte parcelele in litigiu, de a se constata calitatea sa de unic moștenitor testamentar al defunctei si de a fi obligat paratul la predarea bunurilor succesorale in litigiu, instanța reamintind ca legatul reclamantului este unul cu titlu particular, iar nu universal sau cu titlu universal, fiind de observat si că pârâtul nu a contestat dreptul reclamantului, afirmat de acesta în baza Testamentului autentificat sub nr. 557/1990, prin care a fost gratificat, precum si că . se află deja in deplina proprietate a reclamantului, acesta recunoscând faptul posesiei asupra terenului înscris în titlul de proprietate ce i-a fost eliberat, fără a fi dovedit însă dreptul de proprietate si cu privire la ..
Întrucât reclamantul nu si-a justificat legitimarea procesuală de a formula o cerere in nulitate absolută si parțială a titlului pârâtului, aceasta cerere fiind respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate, reținând deci valabilitatea titlului în baza căruia s-a făcut întabularea suprafeței de 2514 mp în favoarea pârâtului, a fost respinsă și cererea de radiere înscrierilor operate în CF nr._ și în CF_. Căzând în pretenții, a fost respinsă cererea reclamantului având ca obiect cheltuieli de judecată, fiind admisă cererea pârâtului cu acest obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. G. jr., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerarea dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 9, art. 304¹ și art. 312 al. 1, 3 și 5 teza I Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a învederat Tribunalului că soluția dată este vădit netemeinică întrucât starea de fapt ce o fundamentează este contrară probelor administrate, incomplet determinată ca urmare a unei cercetări insuficiente a fondului cauzei. În privința unor capete de cerere, hotărârea a fost adusă prin aplicarea greșită a legii. Prima instanță nu a determinat cu claritate care este componența activului succesoral al defunctei C. M. mai ales cu privire la cele două suprafețe de teren din intravilanul localității Dragomirești, locul numit „Livada în . s-a făcut o gravă confuzie între . și ., împreună cu soția sa predecedată prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 852 din 03.09.2971.
S-a precizat că defuncta C. M. a deținut în locul numit „Livada în . teren în suprafețe aproximativ egale, una fiind inclusă în titlul de proprietate a recurentului, iar cea de-a doua, unită cu ., s-a inclus în titlul de proprietate al intimatului. Ambele parcele de teren au făcut obiectul legatelor atacate, situație în care se impunea ca prima instanță să determine fără echivoc aceste suprafețe. . de vânzare cumpărare era înscrisă în CF și deci lesne de identificat sub aspect de suprafață și în concordanță cu cota procentuală din întreg înstrăinată.
Recurentul a precizat că, capetele de cerere obiect al acțiunii sale sunt articulate în așa fel încât sunt dependente direct unul de celălalt și necesitau a fi privite în mod unitar. Prima instanță nu a examinat aceste capete de cerere în interdependența lor.
Legalitatea titlului de proprietate eliberat intimatului depindea de actele ce au stat la baza eliberării acestuia, în întâmpinarea depusă la dosar invocându-se tocmai contractul de vânzare cumpărare, fără a se discuta dacă în suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate intră sau nu teren din succesiunea defunctei.
Deși s-au solicitat dosarele de reconstituire a proprietății în favoarea intimatului, s-au comunicat în exclusivitate doar cererile de retrocedare, împrejurare în care prima instanță nu a stabilit baza legală a reconstituirii proprietății în favoarea intimatului. S-a susținut că intimatul împreună cu recurentul și cu ceilalți doi copii s-au înțeles cu ocazia apariției legilor proprietății ca intimatul să formuleze o cerere în numele tuturor și să se solicite eliberarea unui titlu comun, dar a formulat cererea exclusiv și a obținut titlu printr-o fraudă la lege.
Certificatul de moștenitor cuprinde doi moștenitori testamentari, intimatul declarat legatar universal și recurentul căruia i se atribuie aceeași calitate. Recurentul nu a primit niciodată acest certificat de moștenitor în original, obținându-l pe căi ocolite, situație în care nu a avut posibilitatea de a se prevala de acesta.
S-a arătat că prima instanță a respins cererea de a se constata că activul moștenirii defunctei C. M. cuprinde bunurile imobiliare incluse în certificatul de moștenitor sub punctul 2 lit. „a”, „f” și „j” indiferent cine și cu ce titlu culege această moștenire. Această soluție nu are o motivație faptică ori juridică, pretinsa motivație înscriindu-se pe o singură coordonată, aceea că legatul recurentului este cu titlu particular.
Recurentul este și moștenitor legal (strănepot din colateral privilegiat al defunctei) și moștenitor testamentar și prin urmare, era îndrituit în contextul întregii acțiuni a cere constatarea prin acțiune în justiție a componenței masei succesorale indiferent de cel ce culege această moștenire. Dacă situația ar fi cea reținută în motivarea hotărârii se deduce că ar fi lipsit, în acest context, de legitimitate procesuală activă, probele scrise de la dosar infirmând o astfel de ipoteză.
Recurentul a mai arătat că prin legatul cu titlu particular materializat în testamentul autentificat sub nr._, defuncta C. M. gratifică pe intimat și soția acestuia T. C. născută A. (mama recurentului) cu un număr de șapte terenuri plus cota de ½ parte din casa și terenul aferent situate în Dragomirești nr. 679.
Ulterior în dosarul nr. 1493/1961 al fostului notariat de Stat Vișeul de Sus este instrumentat testamentul autentificat sub nr. 172/1961 în favoarea acelorași doi beneficiari care cuprinde legatul cu titlu particular privind șapte terenuri (cu mici diferențe privind suprafața) și care exclude supraedificatele în cota de ½ parte din Dragomirești nt. 679.
Cele două liberalități apar, cel puțin în parte incompatibile și prin urmare, în lumina prevederilor art. 921 cod civil (vechi) cel puțin parțial primul legat fiind revocat acesta este nul de drept, soluția primei instanțe fiind deci greșită atunci când fără a preciza expres, confirmă tacit ambele legate prin respingerea cererii recurentului.
Prin testamentul autentificat sub nr. 500/B/1 din 29.08.1977 defuncta îl instituie legatar universal pe intimat, liberalitate incompatibilă și contrară, în privința titularilor, primele două legate revocate prin acest testament posterior. În continuare, la 02.05.1990 defuncta C. M. îl instituie legatar cu titlu particular pe recurent potrivit testamentului autentificat sub nr. 557/1990. Legatul de mai sus cuprinde parte din bunurile incluse în testamentul autentificat sub nr. 500/B/1/1977, în speță operând o revocare tacită parțială a acestui ultim legat, revocare în care își regăsește sorgintea sancțiunea nulității absolute solicitată de recurent.
Prima instanță făcând o analiză superficială a stării de fapt și motivând soluția printr-o pretinsă lipsă de probațiune a extinderii vocației succesorale a recurentului cu privire la obiectul celor două legate a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică.
Intimata C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Maramureș a depus întâmpinare, prin care a arătat că reiterează susținerile din întâmpinarea depusă la prima instanță.
Intimatul T. G. jr. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se dispune respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul a arătat că în cauză nu este întrunit niciun motiv prevăzut de lege care să ducă la casarea dispozițiilor sentinței. Nu s-a făcut și nici nu există o confuzie între parcelele obiect al succesiunii defunctei C. M. și . în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 852/1971. Astfel, în raport de cererile formulate de recurentul-reclamant în fața instanței de fond, s-a stabilit cu claritate de către instanță că terenul în litigiu este reprezentat de cele două parcele înscrise la pct. a) și f) din Certificatul de moștenitor nr. 46/15 martie 1991, respectiv 600 mp – categorie curți construcții și 800 mp. categorie de folosință arabil, ambele parcele fiind situate în intravilanul localității Dragomirești, aspect rezultat din Certificatul de moștenitor arătat coroborat cu precizările verbale făcute personal de reclamant în ședința publică din 2 octombrie 2012.
În Certificatul de moștenitor nr. 46/1991 existent la fila 10 din dosar se stabilește cert care este activul succesoral al defunctei C. M.. Din cuprinsul legatului cu titlu particular rezultă că recurentul a fost gratificat, printre alte imobile și cu terenul înscris la lit. d) – în suprafață de 600 mp., teren intravilan care este cuprins în Titlul de proprietate al recurentului reclamant nr._/25, aspect confirmat în raportul de expertiză întocmit în cauză de experta S. E. M. și de Anexa la acest raport. Reclamantul recurent a precizat în ședința publică din 02.10.2012 că singurul Testament de care se prevalează este cel cu nr. 557/02.05.1990 și că suprafața de 800 mp nu se identifică cu niciuna dintre parcelele testate în favoarea sa.
S-a mai arătat că dispozițiile legilor fondului funciar prevăd cu titlu imperativ că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea părții îndreptățite și nicidecum că moștenitorii îndreptățiți se pot înțelege în sensul că doar unul dintre ei să formuleze cerere, care să profite tuturor. Este relevant și faptul că o asemenea înțelegere nu a existat între recurent și intimat. Reclamantul-recurent nu a urmat procedura specială prevăzută de art. 27 alin.3 și art. 180 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991, neformulând contestație împotriva propunerii Comisiei locale de validare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a pârâtului-intimat, precum și plângere, în conformitate cu prev. art. 53 din Legea nr.18/1991, împotriva Hotărârii Comisiei Județene de validare a cererii de reconstituire a pârâtului-intimat.
În ce privește susținerile din recurs referitoare la faptul că recurentul nu a primit niciodată Certificatul de moștenitor, solicită a se reține că sunt afirmații nejustificate și făcute pentru prima dată în cererea de recurs, contrazise de motivarea cererii de chemare în judecată și de faptul acceptării succesiunii după defuncta C. M.. Recurentul este legatar cu titlu particular, vocația sa succesorală limitându-se la legatul din testamentul nr.557/1990.
Recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând recursul, Tribunalul îl apreciază nefondat, urmând a-l respinge, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed:
C. M., care a decedat în data de 19.12.1990, a întocmit mai multe testamente în timpul vieții. Astfel, prin testamentul autentificat sub nr._ a testat părinților reclamantului mai multe terenuri, între care și 800 mp din grădina cumpărată împreună cu soțul C. T., în suprafață totală de 1200 mp. Prin testamentul autentificat sub nr. 172/1961 aceasta a testat din nou terenuri și suprafața de 800 mp tot părinților reclamantului (pârâtul T. G. și soția C.).
Prin testamentul autentificat sub nr. 500/B/1 din 29.08.1977 C. M. a testat pârâtului-intimat T. G. sr. casa construită în Dragomirești nr. 1041 și întreaga sa avere mobilă și imobilă, instituindu-l astfel legatar universal.
Prin testamentul autentificat sub nr. 557 din 2.05.1990 de Notariatul de Stat V. de Sus, C. M. a testat reclamantului T. G. jr., între alte terenuri, aflate în locurile „Peste apă”, „Valea Furului”, „Valea Slatinii”, și suprafața de „600 mp teren construcție și casa de locuit construită pe acest teren situate în .. 1041, între vecinii S. P. și Minica G.” (litera d), instituindu-l astfel pe reclamant legatar cu titlu particular cu privire la aceste terenuri.
Certificatul de moștenitor nr.46/1991 din 11 martie 1991 relevă compunerea masei succesorale a defunctei, stabilind ca reclamantul să preia exact terenurile și casa testate acestuia, iar pârâtul, celelalte terenuri, ambii ca legatari cu titlu universal (în realitate, după cum s-a arătat, reclamantul-recurent era legatar cu titlu particular, iar pârâtul-intimat era legatar universal, ale cărui drepturi asupra universalității au fost micșorate prin existența legatului particular). În privința casei, testamentul din 1990 a revocat parțial testamentul din anul 1977, dar la eliberarea certificatului de moștenitor s-a avut în vedere acest aspect, fiind recunoscută cota de proprietate de 1/1 a reclamantului asupra acesteia. În mod corect s-a reținut că revocarea legatelor nu este echivalentă cu nulitatea acestora, diferențele de regim juridic fiind semnificative.
Reclamantul-recurent s-a prevalat de calitatea sa de beneficiar al legatului, având ca obiect cele două parcele de teren, de 200 mp și 600 mp ce au aparținut testatoarei C. M., dar testamentul din 1990, singurul titlu pe care l-a invocat, nu susține vocația sa la o suprafață de teren mai mare decât cea de 600 mp, pe care o deține și care i-a fost recunoscută prin emiterea certificatului de moștenitor. Acest teren face parte din terenul, în suprafață totală de 712 mp (intravilan) pentru care reclamantului i s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/25 din 18.08.1994 (fila 135 dosar fond). Mai exact, după cum a arătat expertul tehnic judiciar S. M. în raportul efectuat, terenul din titlul reclamantului se suprapune cu cel de la litera d) din testamentul din 1990 și cu cel de la litera a) din certificatul de moștenitor nr. 46/1991, dar nu se suprapune cu cel de la litera f) din certificatul de moștenitor (800 mp), care se suprapune cu parte din terenul înscris în Titlul de proprietate al pârâtului, întabulat în CF nr._ nr. cad._ cu suprafața de 2514 mp.
Probațiunea administrată de prima instanță a fost lămuritoare, deoarece în contextul în care părțile însele, prezente fiind la efectuarea măsurătorilor, nu au putut indica expertului exact care este locația parcelei de 800 mp de la litera f) din certificatul de moștenitor, era inutilă administrarea probei testimoniale. Lipsa de concludență și utilitate a acestei probe rezidă pe de o parte din vocația limitată a reclamantului, la doar 600 mp teren, iar pe de altă parte din cerința procedurală ca proba să dovedească un fapt invocat de reclamant, o situație juridică sau materială determinată. Or dacă însuși reclamantul nu a fost în măsură să afirme în legătură cu poziționarea parcelei un anume amplasament, proba cu martori nu era permis a suplini pretenția concretă.
Împrejurarea că în ședința publică din data de 3.05.2011, conform celor relevate în încheiere, pârâtul a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra casei de locuit și asupra suprafeței de 8 ari teren nu este de natură a determina admiterea acțiunii, nefiind stabilită o vocație a reclamantului, în baza unui mod de dobândire a proprietății, asupra unei suprafețe suplimentare raportat la pârât, iar pe de altă parte terenul aferent casei reclamantului măsoară peste 7 ari.
La filele 154-157 din dosarul primei instanțe se află depuse copiile xerox ale dosarelor care au stat la baza eliberării titlurilor de proprietate pentru părțile din proces. Reclamantului i s-a eliberat titlu de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată, astfel încât acesta nu justifică nici pe calea procedurii reconstituirii dreptului de proprietate o vocație asupra celor 800 mp solicitați, care se regăsesc în titlul pârâtului și, astfel cum corect a reținut prima instanță, nici legitimarea procesuală de a formula o cerere în nulitatea absolută și parțială a Titlului de proprietate eliberat pârâtului. În acest context, al lipsei de calitate procesuală activă și evident, de interes, se analizează și celelalte critici relevate în motivele de recurs, în ce privește suprafețele de teren incluse în titlul pârâtului, cota egală a soției predecedate.
Calitatea de a solicita constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate o are, potrivit prevederilor art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, persoana care justifică un interes legitim, deci cea care ar avea vocație conform legii la dreptul respectiv în cazul admiterii cererii. Suprafața de teren solicitată de recurent în procedura Legii nr.18/1991 a fost integral reconstituită acestuia, fără a se contesta întinderea sau amplasarea parcelelor pe calea plângerii, așadar acesta nu are o vocație legală la reconstituire asupra unei suprafețe suplimentare, pentru care nu a formulat cerere. Nerespectarea de către pârât a înțelegerii vizând formularea unei cereri în numele tuturor moștenitorilor este un „motiv” de nulitate invocat pentru prima dată în recurs (frauda la lege), ce nu este susceptibil de analiză în calea de atac.
Cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor cu privire la suprafața de 800 mp, care se regăsește în Titlul de proprietate eliberat pârâtului este practic lipsită de interes în condițiile în care, după cum s-a arătat, reclamantul nu justifică o vocație proprie ca legatar asupra celor 800 mp. În același sens sunt pretențiile de anulare a legatelor anterioare.
Împrejurarea că în testamentul din 1977 s-ar fi consemnat că pârâtul este nepot al lui C. M., nu ginere al colateralului privilegiat nu reprezintă un motiv de constatare a nulității, fiind doar o formulare aleasă pentru desemnarea soțului nepoatei testatoarei (nepot afin).
În același sens, invocata neîndeplinire de către pârâtul-intimat a obligației de suportare a cheltuielilor de înmormântare a defunctei nu este un caz de nulitate a testamentului, și oricum nu reclamantul ar fi beneficiarul revocării judecătorești, nefiind decît legatar cu titlu particular. D. prin concluziile scrise reclamantul a făcut referire și la vocația sa de moștenitor legal al defunctei C. M., pe care nu a dovedit-o prin depunerea de acte de stare civilă, mai ales în contextul în care sora defunctei, A. M. este în viață, după cum a precizat reclamantul.
Contrar susținerilor recurentului, și petitul de constatare a componenței masei succesorale a defunctei, diferită de cea reținută prin certificatul de moștenitor, presupunea dovedirea interesului reclamantului în formularea acestuia, ca moștenitor.
Pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul prevederilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să achite intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul T. G. jr., domiciliat în Dragomirești, . (1227), județul Maramureș, în contradictoriu cu intimații T. G. sr., domiciliat în Dragomirești, . (1229), județul Maramureș, C. L. Dragomirești pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, C. Județeană Maramureș pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, împotriva sentinței civile nr. 581/2012 din 23.10.2012, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Obligă pe recurent să achite intimatului T. G. sr. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S.-T. A.-A. Ț. D. W. D. S. A.
În c.o., semnează În c.o., semnează
președintele instanței grefier-șef Secția I Civilă
Red.S.T.A.A./26.07.2013
Tred.B.D./29.07.2013
2 ex.
Judecător la fond:E. M. S.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 170/2013. Tribunalul... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
